1,461 matches
-
există aici nu numai un „Shakespeare după Shakespeare”, ci și un „Sorescu după Sorescu”. Figuri de creatori primordiali apar, de altfel, în diverse poeme. Printre ei, Homer („Noi din Homer cu toții ne tragem,/ Antropoida noastră literară”), Dante („Divina Comedie, piramidă rătăcitoare/ Ușor înclinată către veșnicie”) sau „vărul Shakespeare” („Shakespeare a creat lumea în șapte zile...”). Metafore ale cumulului creator, ale rememorării, recitirii etc. marchează scenografia și retorica poeziei soresciene: „O iau pe lume înapoi,/ Ca firul tricotat din nou pe ghem
SORESCU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289796_a_291125]
-
eșuată este viața omului dominat de boală și nenorociri. Este viața dominată de disperare și de privațiuni, a lipsei de încredere în viitor. Ea este modelul unei vieți lipsite de posibilități, în cursul căreia omul refuză să mai lupte. Viața rătăcitoare, la întâmplare, este cea în care Eul personal se simte liber, dar de fapt el nu are nici un scop, fiind nesigur de el și de destinul său. Individul nu are aspirații, idealuri și, din acest motiv, el nu-și poate
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
pelagus magnus care spală țărmurile întregii lumi.) Dar mai este posibil și util un asemenea nostos în vremurile noastre ultramoderne, suprasofisticate și, poate, chiar fericite? Ce foloase am mai putea avea noi, cei care vedem la televizor batjocorită povestea aheului rătăcitor pe talazurile dezlănțuite ale lumii? Să nu ne lăsăm păcăliți de aparențe. Trăim, ce-i drept, timpuri noi și întru câtva diferite de cele evocate de aedul orb din Smirna sau Colofon. Dar soarta omului nu s-a schimbat. Condiția
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
Teodor Diamant, N. Bălcescu, C. A. Rosetti, Ion Ionescu de la Brad și izvoarele ei (de la Biblie și Sf. Augustin la socialiștii francezi), ca premise ale ideologiei romanticilor români, și complinește Ideologia..., aprofundând una dintre coordonatele gândirii lui Heliade - acest „jidov rătăcitor al spiritualității române” -, al cărui tip de personalitate e definit astfel: „Cu structura lui sufletească, Heliade, pelerin al ideii de mai bine, nu-și putea manevra veleitățile sale revoluționare decât între umanitarismul biblic și pacifismul fourierist. În felul acesta, poezia
POPOVICI-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288964_a_290293]
-
în colaborare); Mircea Dinescu, Pesme, Belgrad, 1992, Pijanstvo s Marksom, Belgrad, 1998, Pismo za Vaclava Havela, 1998; Knjizevno delo Lućijana Blage. Iz kritika i eseja rumunskih autora, 1996; Po nasoj kozi. Trinaest novih rumunskih pesnika, 1997; Predrag Bogdanović Ci, Biblioteca rătăcitoare, îngr. și postfață Răzvan Voncu, Oradea, 2000 (în colaborare cu Ioan Flora și Răzvan Voncu); Adrian Păunescu, Razumemo, Krusevac, 2001, Osam pesama, 2003, Pismo srpskom prijatelju, Krusevac, 2003, Povratak na Atlantidu, Belgrad, 2003, Put ka Homeru, 2003. Repere bibliografice: Radu
PUSLOJIĆ. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289071_a_290400]
-
se intensifică trăirile provocate de sentimentul trecerii, resimțită ca o îngropare sub umbra „aripei uitării”, pe când în suflet „se zbate tristă” „candela vieții” „ca-ntr-un cavou pustiu”, iar plânsul seacă inima și o face „rece bulgăr de țărână”. „Drumeț rătăcitor”, cu „visuri fără rost”, cu viața risipită, cu „un gol în piept, nemărginit”, poeta are viziunea coșmarescă a invaziei tristeții, ca niște duhuri rele care năvălesc de pretutindeni și dau senzația copleșitoare a unei lente implozii: „pustiul meu e fără de
PITIS. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288829_a_290158]
-
cu o informație prodigioasă, exercită o seducție specială prin aptitudinea autorului de a transforma un obiect, un vestigiu într-un centru al lumii, luminat prin ocoluri succesive și conexiuni neașteptate, reînviat, recreat. Se exprimă aici „vechea libertate a curiozității sale rătăcitoare, nesățioasă să cunoască și să se bucure de descoperirile ei” (Tudor Vianu). Și în Istoria arheologiei, lucrare modernă, unică în literatura de specialitate de la noi, O., înrâurit de J. J. Winckelmann, face un periplu prin arta universală, în Antichitate și
ODOBESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288509_a_289838]
-
Segneri, Îndreptarea păcătosului, îngr. Iacob Radu, Oradea, [1930]. Repere bibliografice: Ioan Bianu, Viața și activitatea lui Maniu Samuil Micu alias Clain de Sadu, București, 1876; Iacob Radu, Manuscriptele bibliotecii Episcopiei Greco-Catolice Române din Oradea-Mare, București, 1923; Iacob Radu, Doi luceferi rătăcitori. Gheorghe Șincai și Samoil Micu Clain, București, 1924; Iorga, Ist. lit., III, 167-200; Z. Pâclișanu, Un vechi proces literar (Relațiile lui I. Bob cu S. Klein, Gh. Șincai și P. Maior), RFR, 1935, 7; Mario Ruffini, La scuola latinista rumena
MICU-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288108_a_289437]
-
-ar fi avut boturile ferecate cu lacăte; șoimii sălbatici planau deasupra mea cu pliscurile băgate în teci. A doua zi, am zărit o pînză, care s-a tot apropiat, pînă m-a pescuit din apă. Era corabia Rahila, cea veșnic rătăcitoare: întorcîndu-se din drum ca să-și caute copiii pierduți, găsea încă un orfan. GLOSAR DE TERMENI MARINĂREȘTI îîntocmit îndeosebi cu ajutorul Lexiconului maritim englez-român, publicat de Editura Științifică în 1971 și elaborat de un colectiv de autori condus de Gh. Bibicescu) AMBARDEE
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
Lucrurile astea nu m-au ucis, dar nici nu mi-au sporit dragostea față de omenire (Hiney, 1997, p. 83). Singurătatea e o trăsătură obligatorie a acestui tip de personaj, așa cum fusese și a cowboy-ului câteva decenii înainte sau a cavalerului rătăcitor în literatura picaresc-medievală. Motivația singurătății diferă însă: la primii doi, ea decurge din străbaterea spațiilor largi, în care arma și calul erau singurii aliați de nădejde; la Chandler, singurătatea are o conotație metafizică: este însăși esența unui nou tip uman
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
încerca să eviți postura „cavalerului fără pată și prihană”, ea se impune viguros, de la carte la carte. Chandler n-a revoluționat doar scriitura romanului polițist și structura povestirilor; el a readus la lumină figura dominantă a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din 1963 al lui Philip Durham a impus cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi unei lumi confiscate de dogmele corectitudinii politice. Pentru că, prin Philip Marlowe, autorul reabilitează și un tip de masculinitate
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
meditații a lui Philip Marlowe într-o dimineață când nu e nici bine îmbrăcat, nici necherchelit și nici bărbierit - dar când ar suferi enorm să nu se observe acest lucru. A-l reduce la postura - nobilă, e drept - de cavaler rătăcitor aflat în căutarea adevărului înseamnă a diminua personalitatea detectivului. Marlowe nu poate fi doar un cavaler, pentru că lumea în care trăiește e lipsită de cavalerism. Or, confruntat cu duritatea asasinilor înrăiți, a politicienilor corupți și a polițiștilor pe cât de incapabili
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
ci devenirea interioară a eroului. Limbajul este barometrul sensibil ce înregistrează toate aceste mutații: de la strălucirea și grațiozitatea dialogurilor din cărțile de început la amărăciunea și resemnarea din ultimele. Faptul că Marlowe renunță la atributul de căpetenie al oricărui cavaler rătăcitor - burlăcia - e semnul eșecului, nu al împlinirii. Eroul rămâne un model atâta vreme cât se mișcă liber și mintea lui nu ajunge prizoniera unor obligații exterioare. Formal, Marlowe iese învingător din toate confruntările. Însă acumularea decepțiilor, constatarea că trăiește într-o lume
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
în peste o sută de locuințe spune ceva despre neașezarea adâncă a ființei sale. Însoțit de Cissy Pascal, soția lui mult mai în vârstă, și de Taki, faimoasa pisică persană, neagră ca tăciunele, Chandler a ilustrat el însuși figura cavalerului rătăcitor. Chiar dacă aventurile sale se desfășurau între cei patru pereți ai clădirilor prin care a trecut vijelios, există, în mod evident, o sete de necunoscut, de nemărginit. Abia în 1946 se stabilește în casa din La Jolla, unde avea să rămână
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
Luscov, București, 1998; Fluturii din pandișpan, cu ilustrații de Mihaela Șchiopu, Iași, 2003; Poeme alese. 1959-1998, Brașov, 2003; Opera poetică, I-II, Chișinău, 2003. Repere bibliografice: Leonid Dimov, Pledoarie pentru un nou poet, VR, 1969, 12; Leonid Dimov, Un cavaler rătăcitor, ARG, 1970, 8; Nicolae Manolescu, „Mă numesc Julien Ospitalierul...”, RL, 1974, 11; Lucian Raicu, Poezia unui bucolic, RL, 1974, 20; Mihail Petroveanu, „Detectivul Arthur” de Emil Brumaru, VR, 1971, 7; Raicu, Critica, 337-344; Al. Andriescu, „Cântece naive”, CRC, 1977, 7
BRUMARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285886_a_287215]
-
slavilor de est (secolul al XII-lea) motivează așezarea unui mare număr de evrei în Polonia, unde, pentru o lungă perioadă, aveau să beneficieze de ospitalitatea cea mai liberală. Dacă vom ieși în afara acestor date factologice, vom recupera drama evreului rătăcitor. Însoțindu-l în istoria aventurilor sale prin orașele europene, pretutindeni unde picioarele „ar putea să-și afle odihnă”, și nu și-o află, vom descifra ceea ce Braudel numea „ubicuitatea comunităților evreiești”. La sfârșitul primului mileniu și începutul celui de-al
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
întocmai. Alături de evreii sosiți aici din Lublin, Lemberg, Köln, din Moravia și Ungaria se vor așeza și aceia veniți din Grecia, Bulgaria, Valahia și Moldova. Încă o dată un mixtum compositum, dacă ținem seama de împrumuturile lingvistice și mentale. Condiția fiului rătăcitor e evidentă. Să ilustrăm cele spuse, apelând la declarația lui Moises Judas, solicitată de altfel tuturor locuitorilor evrei, și nu numai lor, din Alba Carolina (Iulia) de „Guberniul Regal și a măritului Directorat suprem al Camerei cesaro-crăiești din Transilvania, în urma
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
e vorba numai de asimilarea limbilor popoarelor în mijlocul cărora trăia. De la Mendelssohn și până la Canetti avem nenumărate exemple, dacă ar fi să ne referim doar la istoria secolelor din urmă. În diaspora, evreul a purtat o adâncă suferință, dar suferința rătăcitorului a pus în mișcare gândul, care, la rândul său, a creat pentru sine și pentru ceilalți. O rămânere în viață în dauna emancipării? Ce să credem revăzând cu ochii minții ghetourile existente în toate marile orașe ale Europei, acea stare
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
universalitatea. El reușește să ofere o imagine veridică a civilizației iudaice, să arate datele importante ale drumului său istoric, nu mai puțin să sugereze, printr-o informație impresionantă, crezul cu ajutorul căruia a fost posibilă supraviețuirea evreului în ipostaza de veșnic rătăcitor. E un punct de vedere inspirat de Leo Frobenius - vezi Paideuma, Stuttgart, f.a.; am studiat ediția în limba română, în traducerea lui Ion Roman, cu o prefață de Ion Frunzetti, Editura Meridian, București 1985. În istoriografia europeană contemporană s-au
Tentaţia lui homo europaeus. Geneza ideilor moderne în Europa Centrală şi de Sud-Est by Victor Neumann () [Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
acceptarea definitivă a banalului, a nefericirii și a neplăcerilor cotidiene, pe care chiar dacă Încerci să le depășești nu vei reuși, totul sfârșind cu un eșec, și revenirea la starea inițială, ca soluție de consolare, așa cum putem vedea În cazul fiului rătăcitor. Suferința și durerea sunt solitare În planul existenței umane. Ele au o dimensiune ontologică și se Înscriu În situațiile Închise ale vieții individului, fiind condiții limitative ale acestuia ca persoană, dar și a vieții sale, ca posibilitate de desfășurare și
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
din limitele unei vieții inacceptabile. Dar, În mod paradoxal, a fi o persoană-limită este și o inedită experiență sufletească și morală, care deschide perspective noi, necunoscute, ajutându-l pe individ să Înțeleagă viața. Cazurile studiate mai Înainte, Iov și Fiul rătăcitor, sunt exemple extrem de sugestive pentru a demonstra ceea ce este o persoană-limită. Persoană-limită este cea care concentrează și trăiește În modul cel mai autentic problematica vieții. Ea este obligată să se confrunte cu situații Închise, cărora, În absența aparentă a libertății
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
Deși numeroase și variate ca nuanță, tipurilor morale sau mai exact psihomorale le corespund anumite „modele de viață”. Aceste modele de viață au fost sintetizate de către R. Le Senne În următoarele forme: viața medie, viața eșuată, viața de devoțiune, viața rătăcitoare și viața creatoare. Alți autori caută să scoată În evidență, atunci când vorbesc despre modelele de existență, aspectele formale, sociale, de comunicare și relație interpersonală, creativitate etc. (J. Szczepanskiă. 3. Tipologiile culturale Acest grup de tipologii au, În primul rând, un
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2266_a_3591]
-
și marelui brăilean, excelând în descrieri de natură halucinante (A răsărit luna) sau exotice (Un cort pe malul Dunării). Eroul povestirilor din volumul Pâinea și bicicleta, peregrin prin țară, cu fesul turcesc pe creștet, are și el ceva din destinul rătăcitor al personajelor din Chira Chiralina sau Neranțula. În genere, narațiunile sunt simple, fără paranteze sau planuri secundare, modalitatea cea mai frecventă fiind cea confesivă. Scrise la persoana întâi, ele par mai curând mărturisiri autobiografice. Aceeași modalitate o folosește B. și
BALACEANU-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285557_a_286886]
-
neliniștea nedefinită și gravă (se cultivă un fel de mister al stării afective) și singurătatea se reliefează prin contrast cu calmul naturii, cu liniștea câmpenească (sesizată, în ciuda unor note de bucolică gessneriană, cu o sensibilitate profund românească). Simbolul sufletului - luntre rătăcitoare în furtună - este împrumutat din Lamartine; de asemenea, și alte elemente trimit la aceeași sursă. În schimb, atmosfera de reverie meditativă și melancolică sugerată de percepția plastică și auditivă, de imagini ale nemișcării și vagului, aspirația spre ilimitat implicată proiecției
CARLOVA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286110_a_287439]
-
mi-i vremea, când de veacuri Stele-mi scânteie pe lacuri, Că de-i vremea rea sau bună, Vîntu-mi bate, frunza-mi sună; {EminescuOpI 124} Și de-i vremea bună, rea, Mie-mi curge Dunărea. Numai omu-i schimbător, Pe pământ rătăcitor, Iar noi locului ne ținem, Cum am fost așa rămînem: Marea și cu râurile, Lumea cu pustiurile, Luna și cu soarele, Codrul cu izvoarele. {EminescuOpI 125} FOAIA VEȘTEDĂ (după N. LENAU) Vîntu-o foaie vestejită Mi-au adus mișcând fereasta- Este
Opere 01 by Mihai Eminescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295582_a_296911]