1,269 matches
-
spune, inadecvat, tata, pentru că am mâncat și vom mânca totdeauna În strâmta noastră bucătarie. Sau living, cum vrea să o boteze, cu eterna ei lipsă de succes, mama, infatigabila Casandra, neascultată de nimeni. Sau, mai pe țărănește, camera bună. Am răvășit colecția de Clasici ai Literaturii Universale, așezați alfabetic, inginerește de tata, care, altminteri, credincios tradiției sale profesionale, nu servește beletristica, doar o așază În rafturi, ca la cimitir, cruce lângă cruce. Dar În eterna bibliotecă Dana, nimic ca lumea de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2331_a_3656]
-
s-o primiți. Aș fi încântat. Vedeți, prezența ei aici, în atelier, nu-mi mai trezește decât un sentiment răvășitor al absenței. ― Atunci, tabloul?... Portretul acesta?... ― Oh!... Cu el se întâmplă altceva. E ca și cum nu eu, ci ea ar aștepta răvășită de absența mea. Intermezzo informativ: Despre nesperatul prilej pe care o zi de aniversare îl poate aduce în rezolvarea unor mari necazuri din dragoste. La lumina unei lumânări, Guibert curăța un pistol cu meticulozitatea de care poate fi capabil doar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2340_a_3665]
-
-și picioarele de pe pat. Când au atins marmura rece a podelei, degetele proaspăt manichiurate i s-au chircit ușor. Femeia s-a privit în oglindă și s-a crispat puțin la vederea părului de obicei impecabil coafat, care acum era răvășit din cauza uleiului de masaj. Totuși, asta nu reprezenta o problemă, de vreme ce doar peste o jumătate de oră avea programare la coafor. Ceea ce însemna că avea suficient timp ca să intre în magazinul de lenjerie din josul străzii, ca să vadă dacă exista
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
sufletești în auzul prietenelor care gândeau la fel ca ele. Hai s-o lăsăm baltă, a concluzionat ea zâmbind cât putea de frumos și de curajos. Apoi s-a dus și s-a așezat pe genunchiul lui James. I-a răvășit tunsoarea dezastruoasă și așa a observat că nici măcar ciufuleala aia nu făcea ca părul să-i arate mai bine. De ce nu te duci să te speli? Cina e gata în zece minute. James și-a cufundat fața în fanta mătăsoasă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
Ce zici? Ar fi minunat. Sigur că da, a răspuns femeia surâzându-i ginerelui cu căldură. Nici pe față, nici în voce nu mai rămăsese nici urmă din nervozitatea din urmă cu câteva secunde. Vii și tu, Bill? Bărbatul a răvășit părul nepoatei, apoi și-a frecat puțin ceafa. Nu. Cred c-ar fi mai bine să rămân aici ca să repar ușa de la dulap. Îmi închipui că pe Susan o scoate din minți. Nu, s-a gândit Susan furioasă, ce mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1906_a_3231]
-
rost de alții, și dus a fost. Nu l-a mai văzut de atunci. A fost ca și cum presimțise sărmanul Vandam că trebuie să dispară definitiv din viața ei de artistă făcută varză de bărbați, că peste câteva zile pică Velicu răvășit de căință și îndurându-se să recunoască faptul că o făcuse cam de oaie, deh, o făcuse nefăcută... Păi, băutura, ce să-i faci, Mirelo, s-a îmbătat ca un porc și n-a mai știut de capul lui, că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
o să răsufli iarăși ușurată c-ai scăpat, ducă-se învârtindu-se, ușurată și-mpăcată... Ba bine că nu. Ca să vezi, parcă i-ar fi părut rău și parcă ar fi încercat-o mila. I se strângea inima amintindu-și cât de răvășit și de speriat îl lăsase acolo-n mașină... Cu o săptămână până să nască, mai trecu o dată pe la el pe la fabrică. Să-l liniștească, deh, să-l asigure că n-are nici o pretenție dacă nu vrea să miște contribuind cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2084_a_3409]
-
nu vei uita ce ai promis că o să faci? — Da! Da! Vreau să zic, nu, n-o să uit! Acum, dă-mi drumul să ies! Părul Îi era Încă ciufulit, iar geaca stătea aiurea pe el. N-ar fi arătat mai răvășit nici dacă l-aș fi legat și l-aș fi violat. M-a Întrebat cum ar fi arătat, de fapt, dacă Într-adevăr aș fi făcut asta. Nici nu mă puteam gândi la așa ceva. Din păcate, afacerile au prioritate. — Liber
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2136_a_3461]
-
rușinoasă, cum să vină, dar de data aceasta nu renunț, trebuie să încerc să îl vindec prin mijloace primitive, nici fiicele lui Lot nu îl prea doreau pe tatăl lor beat în grota din munți, după ce întreaga țară a fost răvășită, i-au dat vin și s-au culcat cu el pentru ca sămânța poporului său să dăinuie mai departe, iar el nu a știut nimic despre toate acestea. Îmi așez mâna pe mădularul său adormit, care într-o clipă se întinde
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2360_a_3685]
-
cu „lumea din afară“, vreau să spun cu lumea normală, cu oameni normali. De câte ori îl aud spunând lucrul acesta, nu mă gândesc decât la tine. Ca să fiu cinstită, pe părinții mei nu prea am chef să-i văd. Sunt prea răvășiți din pricina mea și chiar dacă aș avea puterea să stau de vorbă cu ei, discuția n-ar face decât să mă răscolească. Pe lângă aceasta, sunt lucruri pe care vreau să le discut cu tine. Nu sunt sigură că o să fiu capabilă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2344_a_3669]
-
o faci. Metoda optimă este una singură, cea venită de la centru. Aceasta este metoda α. Uneori se tolerează și metoda β ori γ, la mica înțelegere cu metodistul de sector. Metodistul pe sectorul 4 la limba engleză era o cucoană răvășită de bigudiuri, cu fuste strâmte pe funduțul ei rotofei. Ca să te lase să aplici metodele β și γ, accepta chiar și parfumuri, cercei, broșe. O tipă pe cinste. Liceul aduna progeniturile care nu intraseră la școli mai înalte. Deci o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
rând, doar cu mici pauze de urinat, apoi nu mai tresălta trei săptămâni. Ar fi trebuit să-și facă un calendar, să știe când se poate baza pe el și când nu. L XXXVIII Seara, când ajungeam pe ulița deja răvășită de vântul aspru de noiembrie, încercam să reconstitui arborele genealogic al familiei Tupilat. Cred că era mai mult o stratagemă ca să uit de zvârcolirea Sabinei, zăvorâtă în celula ei de la Spitalul „Gheorghe Marinescu”. Se ținea de cap și implora universul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2363_a_3688]
-
stăpînindu-și firea. ― Am să reviu peste câteva zile, tată! Sper că atunci te voi găsi singur! ― Să revii când va fi liniște, Grigoriță! răspunse bătrânul, plin de încredere. Însoți brișcă până în fața noului conac, lângă rondul în formă de inimă, răvășit de intemperiile iernii. Ieșind pe poartă, Grigore întoarse capul. Bătrânul era în același loc, ca un stâlp înfipt în pământ... În dreptul cârciumii, țăranii stăteau ca și ieri, parcă nici nu s-ar mai fi mișcat de acolo. ― Ce mai așteaptă
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
patrulă îi opri în dreptul bisericii, alta la cârciumă. La conac trăsura rămase în uliță. Grigore cu Titu și Isbășescu intrară pe jos, pe poarta cea mare cu columbarul. Perechi de porumbei albi se drăgosteau gângurind melancolic. Parcul cu aleile erau răvășite, ca și când ar fi trecut cirezi de vite sălbăticite. Altfel, însă, liniștea era așa de mare, că din uliță se auzi căscatul prelung al birjarului, urmat de o scuturare de clopoței a unui cal care-și destindea osteneala. Zidurile rămase în
Răscoala by Liviu Rebreanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295613_a_296942]
-
sincer revoltat, în calitatea sa de intelectual român, rezonabil de patriot. Am mai schimbat cîteva vorbe și m-am lămurit că nu citise în viața lui noua lege a educației și era total în afara „metodologiei” ei de aplicare, care a răvășit toate universitățile din țară în ultima vreme. Era însă convins că o serie de universități nu au ce căuta pe harta educației din România și că e plin învățămîntul de cadre didactice care nici ele nu au ce căuta în
Scutecele naţiunii şi hainele împăratului: note de antropologie publică by Vintilă Mihăilescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/609_a_1340]
-
și apoi în purpură, obrajii și nasurile gorgonelor de pe frontoane lăsau umbre ascuțite pe un zid întreg, ferestrele se umpleau de sânge, iar o fetiță în rochie albastră, oprită în poarta de fier forjat, cu sulițe, a casei sale, îți răvășea amintiri vechi, atât de vechi încît ți se părea că le ai dinainte de-a fi venit pe lume. Am ajuns de multe ori atunci pe strada Venerei, fără să bănuiesc că acolo, într-una din caselea acelea mari, negustorești
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
strălucitori. Ne-am îmbrățișat din nou, dar de data asta ea se agita cu o voință de profanare care-o făcea să uite de orice. M-am ridicat în ciuda strânsorii ei și mi-am pus haina. Mi-am aranjat ținuta răvășită în oglindă. Părul îmi era ud și despărțit în șuvițe. L-am pieptănat din câteva mișcări. Gina se ridicase și ea, își trase tricoul și, cu părul buclat, desfăcut, se sprijinise de umărul meu. Ne priveam în oglinda scânteietoare. Ochii
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
pe care Elisabeta continua să mi-o arate cu ochii holbați. Era un valet, dar partea de jos a cărții nu era imaginea răsturnată a valetului, ci o superbă damă de ghindă, cu o floare de iasomie între degete. Am răvășit repede cărțile de joc, dar Elisabeta începuse să se zvârcolească. După ce i-a trecut criza, am luat împreună fiecare carte din pachet, dar nu am mai găsit imaginea aceea ambiguă. Elisabeta e foarte tandră cu mine, lipicioasă aș spune, gata
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
crede. Un lemn roșu, plăcut mirositor, îi căptușea adâncimea. Tot interiorul era ocupat de câteva teancuri groase de hârtie de scris, mii de pagini stivuite unele peste altele. Când, înfigîndu-și degetele în ele și răsturnîndu-le pe covor, Egor le-a răvășit prin toată odăița, am putut vedea că erau acoperite cu un scris egal, ciudat de inexpresiv. Dar abia când am încercat sa citesc câteva rânduri din opera alungitului, am înțeles oroarea imensă pe care aceasta o conținea: pe mii și
Nostalgia by Mircea Cărtărescu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295571_a_296900]
-
Fugi din brațele mele cu un suspin care mă umili, dar nu se ptă spre ușă, ci spre fereastră. Acolo, la lumina felinarului din stradă, o putui vedea. Mă cutremurai. Avea o căutătură stranie, desperată și plânsă, părul i se răvășise pe umeri, buzele și le mușcase. Mă privea ca pe un duh sau ca pe un nebun. Îmi arătă cu degetul locul unde o sărutasem, pe obraz. Nu putea vorbi, nu se putea apăra. Mă apropiai, o luai în brațe
Maitreyi și alte proze by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295580_a_296909]
-
noile ei achiziții, fotoliile și canapeaua Club, învelite în piele. Ar fi intrat tiptil, cu aceiași pași ușori, și i-ar fi pus mâinile la ochi sau și ar fi strecurat capul prin îndoitura brațului, iar el, bâjbâind, ar fi răvășit hârtiile de pe birou, tamponul de sugativă, coupe-papier-ul, imensa călimară de bronz, tot speriindu-se, mirându-se, tot întâr ziind să o recunoască. — Cum, domnișoară, cum ? i-ar fi zis uitându se la ea sever. Și doar ea știind că totul
Dimineaţă pierdută by Gabriela Adameșteanu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/598_a_1325]
-
care să spargă monotonia. Ninge des și blînd și e o lumină oarbă, albăstruie care vine de pretutindeni, cei doi se furișează prin gard și coboară prin zăpada pînă la genunchi, Încercînd să țină minte drumul de Întoarcere, cu mințile răvășite de fapta lor curajoasă. Ajung În vale, găsesc o stînă și cumpără un bidon de țuică de la un cioban. Ciobanul e fericit de cîștigul neașteptat și de oaspeții agitați care-l scot, la rîndul lui, din plictiseală. Bea cu ei
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
-i apreciezi vîrsta. Poate 30 de ani, poate 40 de ani, dar ar putea la fel de bine să aibă și 25. Ceva nu e În regulă, probabil din cauza excesului de zahăr, sau poate de vină e beția libertății care mi-a răvășit rațiunea cînd am ieșit pe poarta unității, În orice caz, mă trezesc cuprins de un perfid fior lubric. Îi explic euforic, În foarte multe cuvinte, cine sînt și unde vreau să ajung și probabil că Îi mai explic și alte
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
baterie, le povestesc toată socoteala. SÎntem În sala de mese și se lasă cu chiote. Într-un fel sînt invidioși și e normal. Pe de altă parte, ideea că cineva poate ajunge să facă armata atît de aproape de casă le răvășește mințile. Victoria mea e și victoria lor, Gărăgău Îmi trage o palmă pe spinare și rîde, deși o face chinuit. Dar Portocală nu poate pierde prim-planul. Pentru că e foarte preocupat de starea soldaților, propune o strategie de război pentru
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]
-
am urmărit știrile la televizor. Pentru că sîntem Într-un fel de alarmă sau consemn sau ceva, din cauza evenimentelor de la TÎrgu Mureș. Nu știm ce se Întîmplă acolo, se spune că În Încăierările astea interetnice au murit oameni, că orașul e răvășit. Ce dracu’ de Încăierări? În corpul de gardă vorbeau toți numai prostii, că o să Înceapă un război, că ungurii vor să ne fure iar Ardealul... iar război, frate, abia am scăpat de Ceaușescu!...În fine, chestia asta cu ungurii e
1989, roman by Adrian Buz () [Corola-publishinghouse/Imaginative/805_a_1571]