1,025 matches
-
scrisul său de coșmarul expresionist, poetul Își transformă fragilitatea Într-un paradoxal mijloc de apărare, investind totul În puterile transfiguratoare ale poeziei, de unde și accentele unui militantism care a putut surprinde la un autor calificat de la Început ca o „sensibilitate răvășită”: Îmbracă-te În odăjdii dintr-un poem În metale Tu, omule cu fața ca un talger căzut la pămînt Desfă-ți În locul somnului un steag de viziune Apasă genunchii pe șaua colinelor ca un războinic Azvîrle peste plete o chivără
A scrie si a fi. Ilarie Voronca si metamorfozele poeziei by Ion Pop () [Corola-publishinghouse/Science/2021_a_3346]
-
vedea de sus tot ce mișcă iar noi, slavă domnului, trebuie să ne folosim de ei. La Gerace, Tommaso a reușit să vorbească, ajutat de un prieten de nădejde, cu cei din temniță: cam vreo 20 de bărbați cu bărbi răvășite, duhnind ca niște capre. Unul dintre ei știa chiar să citească și puse multe întrebări, a vrut să afle cât de solide erau forțele și în ce fel făcuseră rost de arme. Părea să aibă stofă de căpetenie. Tommaso a
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
care vrei să publici o operă despre Galilei, nu ai decât să mi-o trimiți în Germania și în câteva luni va fi editată. S-au salutat. Tommaso se întoarse la salteaua lui, cu inima zbuciumată, cu mintea obosită și răvășită, încântat și fericit precum un copil în așteptarea unei întâmplări extraordinare fără să știe însă ce anume. În locul lui Pedro Gìron, duce de Osuna, ce nu mai era pe placul Spaniei datorită unor prietenii suspecte, sosi la Napoli pe 3
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
Am dat peste un pescar bătrân care știa mai toate poveștile despre frontieriști... Știa și povestea lui Luca... Dar maică-sa rămăsese blocată undeva, pe firul poveștii. Ea și le știa pe ale ei. Și n-ai zis nimica... șopti, răvășită. Ne-am promis unul altuia să nu spunem... Da’ acuma oricum o să se știe, s-au deschis arhivele... Și în fața tăcerii nedumerite a maică-sii, care făcea cât o întrebare : Arhivele Securității... E un dosar de urmărire pe numele lui
Jocul celor o sută de frunze și alte povestiri by Varujan Vosganian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/602_a_1369]
-
direcția nord-sud, în special acelea de pe partea de nord a terasei, terasă care coincidea cu malul sudic al apei Bârladului în acest punct, respectiv malul drept. De asemenea, nu a rezultat nici un fel de inventar sepulcral în vreunul din mormintele răvășite. Cercetătorul ieșean Dan Gh.Teodor, căruia i-am expus mai târziu situația, considera că mormintele fără inventar și cu orientări diverse pot fi atribuite unor așezări din secolele V-VII, perioadei de început a creștinismului în zona noastră, respectiv sudul
Umbrărești : vatră milenară de istorie by Ion T. SION () [Corola-publishinghouse/Science/101010_a_102302]
-
de preoți. Pythia Însăși nu coboară În manteion decât cu „adâncă amărăciune”; glasul Îi răgușește 3, trupul și sufletul i se umplu de un „duh mut și rău” („allalou kai kakou pneumatos”)4, iese, În sfârșit, din sanctuar „cu totul răvășită” (ektarachtheisa), slobozind un țipăt „ciudat și Înfricoșător”, se aruncă la pământ fără cunoștință, punându-i pe fugă pe toți cei din jur. Moare la câteva zile după aceea. Este o moarte datorată, fără Îndoială, unei dereglări survenite În starea de
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
răspunsuri era evident - se vedea clar după vocea ei răgușită - că nu izbutea să vorbească. Era Întocmai unei corăbii care se zbuciumă Încolo și Încoace, plină fiind de o exalație rea și tăcută 3. În cele din urmă, cu totul răvășită, se repezi spre ieșire, scoțând un țipăt ciudat și Înfricoșător. Se aruncă la pământ, punându-i pe fugă nu numai pe consultanți, ci și pe profetul Nicandros 1 și pe ceilalți slujitori ai cultului care se găseau acolo. După câteva
Despre oracolele delfice by Plutarh () [Corola-publishinghouse/Science/1931_a_3256]
-
Tranzitele lui Neptun la Mercur Conjuncție Dispoziție: Facultățile mentale sunt impregnate de imaginație și intuiție. Persoana a cărei inteligență funcționa deja pe modul receptiv-irațional Își poate vedea capacitățile sporind considerabil; cel ce are un spirit pragmatic, dimpotrivă, se poate simți răvășit de iruperea unor fenomene neobișnuite, pe care nu este În stare să le stăpânească sau de pe urma cărora nu poate trage foloase. Evenimente: Acest tranzit favorizează orice muncă intelectuală care cere inspirație, indiferent de nivel. Poate fi de folos atât romancierului
[Corola-publishinghouse/Science/1869_a_3194]
-
și cere să fie „scăpată de el”. Deci dus la azil, căci altundeva unde?! G.Călinescu are, în ochii posterității lesne judecătoare, dreptate! Ce bestie, această doamnă „burgheză” care cere să-i fie luat de pe cap poetul național cu mintea răvășită! În realitate, judecătorii postumi ar trebui, pentru lămurire, să facă o experiență. Să găzduiască în casa lor, fie și câteva zile, un scriitor contemporan dintr-o anumită categorie. Nu dintre cei care, ca Eminescu, sunt bolnavi grav, cu acte în
Trecute vieți de fanți și de birlici [Corola-publishinghouse/Science/2115_a_3440]
-
mai încolo, zic! / Vai de cel ce are parte / Să te‐ atingă doar un pic! / Îl sufoci cu‐ a ta duhoare!.../ Ești de‐ o murdărie crasă / Asta e înfățișare? / Uite, eu sunt tot frumoasă, / Astăzi parcă‐ s tipărită! / Nici o filă răvășită.../ Chiar coperta mi‐i curată / Cum a fost de prima dată./ Tu ești însă o rușine! / Doamne, cum să scap de tine / Să nu te mai văd de loc?”/ Ș‐ aici cartea cea frumoasă /Astăzi parcă tipărită ,/ Făr‐o filă
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Chiar coperta mi‐i curată / Cum a fost de prima dată./ Tu ești însă o rușine! / Doamne, cum să scap de tine / Să nu te mai văd de loc?”/ Ș‐ aici cartea cea frumoasă /Astăzi parcă tipărită ,/ Făr‐o filă răvășită / A tăcut, fiind convinsă / Că vecina‐i e învinsă. / Totuși, foarte cuvioasă / Va răspunde dumneaei. / Și răspunsul a venit / Prompt, cum nu l‐ ar fi gândit: / ‐ Dragă, ai dreptate mare,/ Prost arăt la‐nfățișare / Foile‐mi abia se țin / Și
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
Mormântul nr. 80. Incinerat în groapă, probabil în cutie sumară din piatră, descoperindu-se mai multe pietre așezate pe o suprafață cu diametrul de 0,40 m, la adâncimea de 0,35 m. Au fost descoperite doar puține oase calcinate, răvășite, probabil de lucrările agricole. Tot aici s-au descoperit și câteva fragmente ceramice, care proveneau de la o fructieră cenușie (Pl. 91/7). Nu a avut alt inventar. Mormântul nr. 81. Înhumat. Se păstrează foarte prost, doar o parte din craniu
Săbăoani Monografie arheologică Vol. II by Vasile URSACHI () [Corola-publishinghouse/Science/100956_a_102248]
-
triburilor slave -vikingii au fost fondatorii statului vechi rus, a puternicului și bogatului voievo dat rus al Kievului - și aceasta doar din interesul cuceritorului de a avea de la cine strânge impozitele, dările. De la un singur cârmuitor slav, nu de la mulțimea răvășită a triburilor. Iar cum birul însemna și a tunci îndestulare care favoriza răsfățul, conviețuirea vikingi-slavi a dus la împreunarea lor, căci învinșii având femei fr umoa se și iubărețe au promovat iubirile, căsătoriile... Trecând în revistă mulțimea cnejilor în succesiunea
Carte ..., vol. I by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Imaginative/492_a_1296]
-
și eu ca românul, la care conștiința civică stă toată ziua țonțoroi, având rădăcini democratice adânc înfipte în solul Constituției: ce-ar fi să opresc pe câte unul din acești oameni grăbiți și să le citesc pentru liniștirea sufletului lor răvășit art 1. paragraful 3. din Constituția României: „România este stat de drept, democratic și social, în care demnitatea omului, drepturile și libertățile cetățenilor, libera dezvoltare a personalității umane, dreptatea și pluralismul politic reprezintă valori supreme, în spiritul tradițiilor democratice ale
VINUL DE POST by Ioan MITITELU () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91683_a_92810]
-
întâlni cât mai grabnic iubita. Plimbarea deșteptase însă în Mili dorința imperativă "de a se da, de a fi fericită prin altul", dar când se întoarce în parc își zărește alesul de care tocmai se despărțise în brațele altei femei. Răvășită, Bârzulica e lovită de un tramvai (vehicul, e drept, mai trivial decât trenul ce luase viața Anei Karenina dar nici eroina noastră nu are sufletul viforos al rusoaicei!). Cu această scenă se și încheie, de altfel, penultimul roman din ciclul
Scriitorul si umbra sa. Volumul 1 by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
mare. Acum din vechiul târgușor de odinioară nu mai rămăseseră decât vreo cincizeci de casă urcate pe versantul dealului ce mărginea șesul. Din clasa unde învăța Niculae nu se auzea nici un zgomot. Trase ușa cu putere îi intră cu chipul răvășit de îngrijorare în clasă. Învățătoarea rămăsese încremenită, cu niște ochi rotunjiți de mirare pe fața ei de femeie aproape de pensie, copiii care până atunci scriau ceva pe caiete se opriră toți din scris ca la o comandă privind și ei
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
-și închipuise vreodată că va fi. Lăsă băiețelul acolo și alergă în casă în fața oglinzii mari din holul de la intrare. Nu, nu era așa, era tot tânără, doar avea numai treizeci și cinci de ani, era doar cu un chip răvășit. Se rușină de acest impuls de o clipă de a veni în fața oglinzii, poate nu se cădea, poate era o profanare a amintirii celui mort nu de multă vreme, știa acum că viața ei până va arăta așa cum i
Parasca by Mititelu Ioan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91853_a_92383]
-
unește strâns pe credincioși în „dragostea lui Hristos”. Nimeni nu se poate ruga, (intrând în comuniune cu Dumnezeu), dacă nu este împăcat cu sine și cu semenii săi. Nimeni nu poate cânta imne lui Dumnezeu, dacă are sufletul învrăjbit și răvășit de ură. Prin cântarea omofonă se cimentează dragostea dintre creștinii adunați laolaltă. Dragostea și pacea stau la temelia sobornicității Bisericii. De aceea, Sfântul Niceta însuși trăiește în atmosfera păcii și a dragostei. El era iubit de credincioșii săi care îl
Misionari şi teologi de vocaţie ecumenică de la Dunăre şi mare din primele şase secole creştine by Nechita Runcan () [Corola-publishinghouse/Science/1595_a_3161]
-
vedea el pe Beethoven: „Un prieten a bătut la ușa lui și l-a auzit cum «blestema, urla și cânta», lucrând la noua lui fugă. După o oră întreagă, Beethoven a venit în cele din urmă la ușă cu totul răvășit, ca și cum ar fi luptat cu diavolul. Timp de 36 de ore, el nu mâncase nimic deoarece bucătarul și servitoarea au fugit după accesul lui de furie. Un asemenea om ai datoria să fii!“ (Citat după R. Monk, op. cit., p. 62
Gânditorul singuratic : critica și practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2719]
-
momentului 1955. Începând cu al treilea segment, eșafodajul anecdotic, discursiv, al acestui Labiș al cetății nu mai are percutanța textelor lui cu miez, esențializate. Epoca de intesn dogmatism împresura. Citarea lui Maiakovski, altă dată, demonstra intenția adâncirii într-un prezent răvășit care-și căuta forma de expresie. Foarte puțini știu însă că în 1952 un număr din Iașul literar fusese retras brusc după publicarea unui Labiș disident. Textul încriminat era o parabolă, un montaj subversiv: cineva a legat cu o sfoară
[Corola-publishinghouse/Science/1545_a_2843]
-
că îl vede cum crește iarna sub oghealul de zăpadă. Era atât de fascinat, încât se trezi râzând prin somn. Reuși până la urmă să se rupă de divan, sculându-se alene. Osteneala îi dobora ființa, pătrunzându-i până în fiecare mădular. Răvășit, se îndreptă cu pași mărunți și împiedicați spre tindă. Luă o cană și o scufundă în donița plină cu apă de fântână. Bău pe nerăsuflate, pentru a-și ostoi setea care îi ardea gâtlejul. Se uită apoi spre doagele care
[Corola-publishinghouse/Science/1509_a_2807]
-
moartea și înmormîntarea ei, la 20 ianuarie 1864. I-am găsit și actul ei de moarte. O chema Casandra și intrase cu vîrsta în al nouăsprezecelea an, cînd poetul trecuse, exact cu o lună, în al cincisprezecelea; apoi douăsprezece poezii răvășite ici-colo printre manuscrise, de-a lungul a nouăsprezece ani, pînă în martie, 1883. Printre acestea, cîteva poeme fantastice, în care poetul căuta să se întîlnească cu iubita moartă (în Ondina, de exemplu, apare chiar Casandra). În sfîrșit, și zece capodopere
[Corola-publishinghouse/Science/1521_a_2819]
-
ei pe Oreste în carne și oase, pe Oreste trăind, și nu-și crede ochilor. Experiență a imposibilului devenit posibil: Oreste îi apare Electrei mort și viu în același timp. „M-ai făcut să văd”, îi spune ea lui Oreste răvășită, zguduită de plâns, „lucruri uluitoare, și dacă tata ar învia astăzi din mormânt, n-aș zice că s-a întâmplat o minune, ci aș fi convinsă că îl văd aievea”. Oreste, cel ce ține acum locul tatălui mort, e dovada
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
nisipurile de la marginea mării, în acele zone-frontieră dintre două lumi, teritoriu prin excelență al fantomelor. Io este condamnată nu numai să rătăcească în neștire; ea mai trebuie să îndure pe deasupra și metamorfozele propriului trup și pe cele ale minții sale răvășite, cum recunoaște ea însăși. Iar rătăcirilor ei nu le va putea pune capăt decât moartea. Nici Prometeu nu crede altceva; el reia istorisirea destinului lui Io tocmai pentru a evoca spațiile nelocuite de om, pustii, lăsate în paragină, unde își
Fantoma sau îndoiala teatrului by Monique Borie () [Corola-publishinghouse/Science/1979_a_3304]
-
criză. Știm însă că nu este posibilă această imixtiune cognitivă în misterele faptelor economice, mai ales când acestea ajung să fie percepute ca evenimente cu efecte turbionare asupra confortului material și spiritual. În această situație, mintea noastră este cu totul răvășită și nu procesează adecvat ceea ce ar putea fi replica violentă a propriilor noastre excese. Căci, oricât am tinde să ascundem originarea efectelor ca neavând legătură cu noi, încercând să construim modele explicative cristalizate de determinismul material și oricât am falsifica
ECONOMIA DE DICȚIONAR - Exerciții de îndemânare epistemicã by Marin Dinu () [Corola-publishinghouse/Science/224_a_281]