867 matches
-
un alt fel de a pătrunde prin haine. Ce vrei, asta sunt! − Ploaia? Sper să nu ne inoportuneze azi. Dar uite c-am ajuns; vai, ce aglomerație! Așteptară la intrare, în rând cu mulțimea cosmopolită. Când, în cele din urmă, răzbiră înăuntru, Ondine, bine documentată, o porni întins spre sala cu gravura Minotauromahia a lui Picasso. O găsiră repliată într-o așteptare de insulă plutitoare în derivă, ce-a uitat până și pe cine, sau ce anume, așteaptă. Din cauza porțiunilor întunecate
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
ale unui idealism provenind din alte contexte? Transferul de fervoare exploratoare și alte pretinse superlative existențiale e doar rareori făcut la cerere; cel mai adesea lipsa cererii e privită ca neputință de a exprima o nevoie arzătoare, dar incapabilă să răzbească în cuvânt: "dacă nu-mi invidiezi până la adoptare modul de a fi înseamnă că de fapt o faci fără să-ți dai seama și că trebuie să fii ajutat să conștientizezi lucrul ăsta." Pătruns de mirosul greu al locului ca
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
se îndeletnicea curent. Nu înțelese pe deplin sensul celor petrecute decât după ce se închise el însuși în vaca de lemn păstrătoare de amprenta sonoră a grozăviei. Domnea în ea liniștea profundă a foselor marine abisale, la care zbuciumul stihiilor nu răzbește; regina sacralizase locul prin abstragere. Violul divin nu întâlnise în cale decât trupul unei imense și serene absențe cvasi-divine, ce-l absorbise majestuos de neclintit. Mai mașinală decât mașinăria, mai neînsuflețită ca neînsuflețitele din născare, mai absentă ca divinitatea absentă
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
lui impasibil, gonflat în pripă cu o siguranță de sine mult rarefiată, și să-l lase la apă cool, fără panică, folosindu-se în exclusivitate de mijloacele bordului. Dar vinciurile gruiului se gripară de noutatea corozivă. Cum nu reuși să răzbească dincolo de binecunoscutul din sine transformat de panică în labirint, se prinse strașnic de bordul avariat, prin care lumea lui plutitoare lua rapid apă. Prin marea-i inerție, o cuirasă zdravănă solicită intens structurile de fixare: cu cât încrederea pusă în
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
responsabilităților civice, așa încât elanul eroic și cuirasa de bronz strălucitor a virtuților cetățenești delimitau un refugiu în raport cu el - o martialia minora capabilă să-l scutească temporar de-o confruntare prea directă cu problema problemelor lui. La aceasta din urmă se răzbește doar pieziș, trăgând cu coada ochiului prin preajmă, întrucât a o recunoaște fără greș și țintui în centrul câmpului vizual i-ar eroda serios caracterul problematic, rezolvând-o pe jumătate. O problemă corect identificată e intrată deja serios pe panta
Țara cea mai de jos by Alin Cristian () [Corola-publishinghouse/Science/84994_a_85779]
-
să descifreze aluzii situaționale care te pot transforma și supune. Concluziile sale sunt confirmate de multe observații empirice după care oamenii care s-au format În contexte sociale defavorizante și au fost nevoiți să recurgă la acțiuni imorale pentru a răzbi În viață au Învățat că ceea ce numim În mod convențional „rău” poate oferi soluții de supraviețuire. Cum diagnosticăm acomodarea la o situație dată, inserarea Într-un sistem de norme și coduri care deturnează actorul social? Detectăm această obișnuință cu o
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
alții i-am asistat, Într-o vreme, din convingere. totul a pornit dintr-o anumită concepție, alimentată de un haretism naiv, primit de la părinții mei: dacă ai reușit, ai datoria morală să ajuți pe cei ce nu au condiții să răzbească singuri. Conștientizând situația, ei vor fi motivați să se angajeze, să contribuie la construcția comună, să dezvolte spirit de echipă etc. Ei bine, acest tip de experiment nu confirmă adesea ipoteza inițială. Urcând rapid, ei chiar cred că sunt operă
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
ca aceste pagini să fie citite de către aceia dintre compatrioții mei care țin să-și formeze o opinie independentă asupra originii marelui război. Închizând acest volum, după lectură, vor simți că acum, mai mult ca oricând, adevărul cu adevărat va răzbi. Note 1 Elihu Root (1845-1937). Om politic și de stat american. A fost secretar de stat la Ministerul de Război (1899-1904), apoi la Departamentul de Stat (1904-1909) și în cele din urmă senator de New York (1909-1915). În anul 1912 a
by KARL MAX, Prinţ LICHNOWSKYKARL MAX [Corola-publishinghouse/Memoirs/1009_a_2517]
-
nopți". Șoferii se amuzau, intrau în vorbă cu noi și se bucurau că au cu cine vorbi, seara, cînd autobuzul e gol iar pe ei îi topește somnul. Cînd, în sfîrșit, nu mai puteam și cînd pe mine m-a răzbit oboseala celor cîtorva nopți nedormite din urma mea, ne-am întors la "Las Vegas". Eram datoare o masă, am invitat-o și pe signora Cesca la masa noastră. A venit cu "dumnealui". Le-am oferit tartine cu pateu "Timiș", cu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
Suntem adoptați îndată, înglobați în acea adunare mîncăcioasă și guralivă. Gastonne, mărunțel și rotofei, împreună cu o femeiușcă dolofană cu ochi ca mura, iute ca o sfîrlează și care ciripește într-una, abia dovedesc să mulțumească pe toată lumea. Cînd nu pot răzbi, aruncă o vorbă, o glumă, un zîmbet și lumea așteaptă, dar nu renunță la scandal. Sticlele de Chianti îmbrăcate în cămășuțele lor de rafie, trec din mînă în mînă, de la femei la bărbați, de la cei care termină de mîncat la
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
încăpătoare cînd e vorba să îndeși în ea pîine, acte, țigări, briceag și tot ce-ți mai poate folosi la drum sau ce-ți mai trece prin cap, și atît de moale cînd îți sprijini ceafa pe ea și te răzbește somnul în țăcănitul monoton al trenurilor de noapte! Era prima ei experiență "pluvială" și părea că s-a urcat la bord o întreagă turmă de capre. Marele meu noroc era faptul că, la Napoli, senzațiile olfactive sunt deosebit de variate și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1495_a_2793]
-
în care poeții și cugetătorii și-au închis inimile, găsim acea putere fără moarte care mișcă umanitatea înainte în progresul ei necontenit. Între calamități și catastrofe, oameni nobili care nu mai sunt ne dau putere acumulată în operele lor ca să răzbim spre adevăr, justiție socială și pace.” Mihail Sadoveanu 339. „În mijlocul mulțimii de cărți care ne înconjură, un îndelungat studiu al lor devine strict necesar, ca să ne determine alegerea - și în atâta măsură încât știința cărților s-a transformat într-o
MEMORIA C?R?II by NICOLAE MILESCU SP?TARUL () [Corola-publishinghouse/Journalistic/84375_a_85700]
-
precedată de marele câine negru. Calul necheză, mulțumit de acest deznodământ, și trase și mai tare de frâu. Nu ți-a scăpat această clipă de sensibilitate", se miră locotenentul bătându-l pe grumaz. Se reface apartamentul doamnei S. și loviturile răzbesc prin pereți, ca ultimele cuie înfipte în coșciugul ei. În ciuda acestui neîncetat rapel la moarte, în ciuda ziarelor puse deoparte ca să fie citite mai târziu, nu se mai știe când, și care vor spori fluviul hârtiilor, muncește întreaga zi, febril, până la
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
refugiați au ajuns în Kazahstan și în Extremul Orient, în Kamciatka. V-am povestit faptele văzute de un copil de șase ani și știu că a fost mare jale: trenuri întregi bombardate, drumurile pline de refugiați. Cu toate greutățile am răzbit. Mulți am învățat la licee și universități, alții în școli de meserii. Ne ajutam între noi. Refugiații care au ocupat posturi de conducere încadrau cu prioritate refugiați. Cunosc cazuri în care directorii de spitale au înființat școli de surori medicale
AMINTIRI DIN REFUGIU. In: MEMORIILE REFUGIULUI (1940 - 1944) by Viorel Macarie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/799_a_1694]
-
mănăstirile pe unde a umblat a fost la cămară și la bucătărie, iar la momentul scrierii Autobiografiei la mănăstirea Neamț, era întâi-stătătorul și organizatorul unei obști de opt sute de călugări, multinaționale și multilingve, ne putem imagina că spiritul gospodăresc a răzbit și în ultima porțiune cunoscută de text, cu atât mai mult cu cât, așa cum ne amintim din introducerea Autobiografiei, scrierea s-a dorit și un manual de supraviețuire al novicelui aflat pe calea desăvârșirii. Ultimele informații pe care ni le
AUTOBIOGRAFIA LUI PAISIE VELICIKOVSKI, O POETICĂ A DEVENIRII by NICOLETA-GINEVRA BACIU () [Corola-publishinghouse/Memoirs/346_a_610]
-
care au impus un psihism și un climat propulsiv prielnic idealului, unui anume mod de a fi al ieșenilor. În pofida unor momente de involuție, de platitudine și rutină, de scepticismul indus de un provincialism uneori dezolant, Iașul a știut să răzbească, să treacă peste prăbușiri și frământări, să iasă din nou la lumină. Până la urmă tot oamenii de cultură au aflat drumul identității în spirit, în vocația văzută prin dimensiunile ei creatoare. Ce se întâmpla, de pildă, pe o stradă a
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1462_a_2760]
-
Cernești! Când lumea se scutură de veștede vremuri și tu înspre mîine privești, Să nu-l uiți vreodată pe Costic-a lui Toma, țăran gospodar din Cernești ! Cînd chinga te strînge, cînd trupu-ți se frînge și nu mai știi cum să răzbești, Adu-ți aminte de Toma Costică, țăranul cel dîrz din Cernești! Cînd griji și necazuri, dureri și suspine te fac peste mări să pornești Icoană să-ți fie Costic-a lui Toma, țăranul rămas în Cernești ! Iar dacă vreodată vei strînge
Din viaţa, activitatea şi gândurile unui profesor by Mihai TOMA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101007_a_102299]
-
Mihai. Carol, aflat la etaj, telefonează și-l întreabă pe Mihai, ce s-a întâmplat. Acesta răspunde: „Nimic.” Duduia coboară să vadă despre ce este vorba și constată, scrie Carol, că „băiatul își încărca pistolul ca să mă apere dacă manifestanții răzbesc până la Casă”. Desigur, se pot isca suspiciuni față de interpretarea lui Carol. Știm că instruirea militară a lui Mihai a fost precară, deși fusese avansat ofițer, iar Mihai era un vânător abil și versat, obișnuit cu armele. Unui asemenea om nu
Jurnalul regelui Mihai I de România : Reconstituit după acte şi documente contemporane Vol. 1. : 1921-1940 by Traian D. LAZĂR () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101020_a_102312]
-
Oșteanul cu facla, un slujitor bătrân care văzuse multe În viață, cercetă cu atenție tunelul și spuse: — Domnule Bodo, nu vă fie cu supărare, nu cred că a putut ieși cineva. N-avea pe unde. Ați văzut ce greu am răzbit noi. și nu se vedeau nici un fel de urme. Numai mușchi și frunziș putred și crengi Îmbârligate care ar fi trebuit tăiate... Aici, dimpotrivă, sunt o mulțime de urme proaspete care duc Înăuntru. Cred că cei doi cavaleri au venit
Mostenirea by Lidia Staniloae () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1352_a_2739]
-
și în dreapta noastră un ocean de grâu cu tulpinile ușor aplecate sub greutatea spicelor aurii, mari și grele, gata pentru secerat. Doamne! Oare printr-un asemenea imens lan de grâu a trecut Iisus cu ucenicii săi într-o sâmbătă când, răzbiți de foame, frecau în palme spicele de grâu mâncând boabele? Cine știe?... Oricum, adaptând textul biblic la situația concretă de atunci și de acolo, afirmația lui Iisus mi se pare pe deplin justificată și perfect reală: Secerișul e mult, dar
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1481_a_2779]
-
dacă este bine sau rău, dar cred că uneori este bine să fi și sărit într-o copcă, dintr-o copcă într-un fluviu, dintr-un fluviu într-un blocturn etc. Dar, în mod cert, ca un tânăr să poată răzbi astăzi, trebuie să aibă o cultură temeinică. A.B.Să ne aducem aminte de debutul Dumneavoastră din 1954, produs în revista "Tânărul scriitor", cu povestirea Dușman cu lumea. În realitate, am debutat mai întâi, și sunt foarte mândru de acest
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
bine ce se întâmplă acolo, dar trebuie să ne dezmeticim odată și să nu mai privim viața literară ca pe un paradis în care îngerii se coalizează împotriva diavolului, ci ca pe un amestec de interese și idealuri din care răzbește cel mai talentat și mai bine plasat pe lângă criticii influenți. Modelul de comparație cel mai potrivit e lumea filmului de la Hollywood. Știți ce sfori se trag acolo, ce bani se aruncă în joc, ce pasiuni se mistuie pentru câștigarea statutului
[Corola-publishinghouse/Journalistic/1456_a_2754]
-
să mergem înainte. Asta s-a întâmplat foarte devreme, în ’91-’92. Atitudinea mea era pragmatică, nu principială ; era clar că noi aveam în față o majoritate de oameni socializați în regimul comu‑ nist și că nu aveam cum să răzbim altfel. Spun încă odată : depinde cum înțelegem anticomunis‑ mul. Dacă anticomunismul îl înțelegem ca pe o valoare simbolică - restituirea monarhiei, că așa e just - e una. Și cu asta n-am făcut nicio ispravă. Dacă anticomunis‑ mul îl înțelegem ca
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
nu e de glumit ! Ori accelerăm, ori Ăștia nu ne primesc...“. Simțeai că toată chestia se îngroapă ; corupția era atât de mare - se vedea, inclusiv din datele noastre că, în orice domeniu, oricâți specialiștii ai lumii ar veni, nu putem răzbi din cauza corupției. În același timp, eram partene‑ rii oficiali ai BĂncii Mondiale, pentru un împrumut mare, se cheamă Împrumutul structural PAL 1, în care condiția ca să capeți un asemenea împrumut gigantic este să pro‑ miți că ai să te reformezi
TranziȚia: primii 25 de ani / Alina Mungiu‑Pippidi în dialog cu Vartan Arachelian by MUNGIU‑PIPPIDI, ALINA () [Corola-publishinghouse/Memoirs/862_a_1581]
-
pe Dimitrie Poptămaș, spunea în almanah pe 1996 că „având ca puncte cardinale „localități ca Potma, Vorcuta, Kolâma, Djezcazgan, Iuta... adevărate fabrici ale morții” nordbucovinenii au așteptat ora mărturisirilor: „Din acestea s-a născut Țara Fagilor”, memorialul celor care au răzbit terorii comuniste o jumătate de veac.” Deci, am înțeles, Țara Fagilor este pentru Bucovina și pentru întreaga Moldovă străbună memorialul durerilor și speranțelor noastre. Rostind că „Almanahului i sau alăturat alte publicații la fel de valoroase, cu apariție mai deasă, între care
BUCOVINA ÎN PRESA VREMII /vol I: CERNĂUŢI ÎN PRESA VREMII 1811-2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/460_a_970]