800 matches
-
desființează distincția dintre cultură și comunicare, observînd (și notînd) ceea ce ar fi trebuit să fie la îndemîna oricărui cercetător: cultura nu poate fi decît comunicațională. Nemulțumit, Kellner este în dezacord cu vocabularul de bază, denunțînd etichetologia cu iz ideologizant. Se războiește, am văzut, cu Postmodernismul dar vrea și "distrugerea distincției" (mai sus menționată), în fine, nu poate accepta semnul egalității între cultura media și cea populară. Fiindcă, autorul, cuprinzînd întreg spectrul cultural, cercetează atent binomul cultură populară/elitistă și e convins
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
carnea frunzei umblă fierăstraie”). E preferat, vizibil, refugiul într-o spunere mai dispersată, în pliuri relativizante, catifelând, încețoșând peisajul și obscurizând imaginea: „Glorioase trec păsările spre vărării./ Un ochi de aur bântuie apele serii./ Ce naufragiu? - îngerii noștri târziu/ Se războiesc, presărând pe cărare cenușă.” De regulă, impulsul de dezvăluire confesivă va fi captat laconic, în notații succint rezumative, și astfel obligat a nu se discursiviza. Nu lipsește însă conștiința unei supervizări lucide a propriului demers, ambiguizant, disimulator. Tâlcuitorul se păstrează
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288324_a_289653]
-
a decis însă, pe neașteptate, să fie transferat la Roma pentru a fi judecat: dosarul său rămăsese deschis pe biroul judecătorilor, care ceruseră extrădarea către guvernul spaniol, fără însă s-o obțină. Cu legea omenească terminase, acum trebuia să se războiască cu legea lui Dumnezeu reprezentat pe pământ de oamenii Inchiziției. Dacă nu l-ar fi legat și nu i s-ar fi pus căluș la gura pentru a fi dus la Roma, i-ar fi strâns de gât pe cei
by Dante Maffìa [Corola-publishinghouse/Science/1046_a_2554]
-
de liberalii radicali, este păcatul originar al unei politici care încetează să mai fie evolutiv organică, spre a deveni revoluționară și anistorică. Mutatismutandis, Eminescu vede, asemenea lui Burke, în liberalii munteni aceeași energie distructivă recuperabilă la radicalii englezi. Eminescu se războiește ideologic cu o întreagă linie europeană, a cărei întruchipare locală sunt „roșii“ munteni. Ei bine, lumea la crezut și orice reformă în sensul său rupea bucăți câte unul din elementele vieții naționale: azi, prerogativele politice ale proprietății istorice, mâni, biserica
Junimismul și pasiunea moderației by Ioan Stanomir () [Corola-publishinghouse/Science/584_a_1243]
-
triumful lui Cristos în ceruri pentru biruința asupra fiarei și a falsului profet: Și-am văzut cerul deschis; și iată, un cal alb; și Cel ce ședea pe el se numește Credincios și Adevărat, și întru dreptate judecă și se războiește. Iar ochii lui, ca para focului; și pe capul său, numeroase steme; având un nume scris, pe care nimeni nu-l știe decât numai El. Și este îmbrăcat într-o mantie stropită cu sânge; și numele lui se cheamă Cuvântul
Creştinismul în armata romană în secolele I-IV by Sebastian Diacu () [Corola-publishinghouse/Science/100972_a_102264]
-
din ultimul secol. Îi plăceau la nebunie bătăliile și procesele, și îi antrena în competiție pe editori pentru a obține drepturi de autor mai mari, angajându-și avocați de la Paris exclusiv pentru a o reprezenta în interminabilele ei diferende. Se războia cu șefii editurilor: Claude Gallimard, Bernard Grasset, Georges Poupet de la Plon, Roger Straus, nu doar cu delegații sau reprezentanții. Și se lupta de la o distanță geografică enormă, într-o perioadă în care mijloacele de comunicație erau mai imprevizibile decât astăzi
by George Rousseau [Corola-publishinghouse/Science/1102_a_2610]
-
intrase încă în Istorie la momentul cînd a început decăderea Imperiului Roman. Avea să fie antrenată în iureșul invaziilor barbare care s-au revărsat dinspre est spre vest, dinspre nord spre sud, s-au izgonit, s-au îmbulzit, s-au războit, s-au încălecat și s-au amestecat, provocînd în cele din urmă dezintegrarea Imperiului Roman de Apus (476). Cu excepția Imperiului de Răsărit, între secolele al V-lea și al VIII-lea avea să domine un haos de regate barbare, o
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
ro * "Războiul ciudat" a fost o fază de la începutul celui de-al Doilea Război Mondial, marcată de foarte puține operațiuni militare pe frontul de vest, în lunile care au urmat invadării Poloniei de către Germania nazistă. Deși marile puteri europene declaraseră război una alteia, nici o parte nu se aventurase în lansarea unor atacuri de amploare în perioada respectivă, avînd loc doar cîteva lupte te-restre lipsite de importanță și cîteva raiduri aeriene. (n.tr.) * Referințele bibliografice din cadrul acestor note trimit în principal la
Gîndind Europa by Edgar Morin [Corola-publishinghouse/Science/1421_a_2663]
-
asemenea caz. Merlin, înțelept și iscusit vrăjitor, îi îndeplinește dorința unei femei de a avea un fecior mic cât degetul cel mare al bărbatului ei. Basmul Floarea și Florea [Stăncescu] prezintă o situație diferită: niște zmei cu care s-a războit împăratul au jurat că, dacă va naște împărăteasa o fată, ei "o fură și o batjocuresc". Împăratul încearcă să împiedice acest lucru. De aceea, construiește un turn mare cu ziduri groase în care o ascunde pe domniță. Într-o zi
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
următoarea zicere plină de ,,milostenie’’ a neamului ivrit către Domnul Gog și neamul lui: ,, Te vei face cunoscut în fața mulțimii Neamurilor... cînd judecată vei pogorî asupra lui Gog și asupra mulțimii lui și răzbunare vei aduce... căci Tu, vei purta război împotriva lor din ceruri...” Informația privind forța militară a frăției din Iudeea de 34000 de ostași o consider corectă fiindcă ivritul J. Flavius care a participat direct la revoltă conducînd un corp de armată, adăstînd 3 ani în centrul de la
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
pricepea cel mai bine. Revin la făcătura lui Ioan să înțelegem ce ,,lucrătură” au făcut ei cu întunecatul lor stăpîn Iahwe, împotriva ,,Dumnezeului veacului acestuia” care sălășluia în cer. Scrie la 3,1 pentru a ne lămuri cu cine se războiau ei: Iată ce zice cel ce are ce-le șapte duhuri ale lui Dumnezeu.” ori numai Sarmise sau Mitra din creștinismul arimin se bucura de acest privilegiu sfînt împreună cu cei șapte dio care împărățeau cerurile și Pămîntul împreună cu Tatăl Ceresc
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
coarne pe care le-ai văzut, sînt ze-ce împărați, care n-au primit încă împărăția, dar vor primi puterea împărătească timp de un ceas împreună cu fiara. Toți au același gând și dau fiarei puterea și stă-pînirea lor. Ei se vor război cu Mielul/Satana; dar Mielul/Satana îi va birui pentru că el este Domnul domnilor și Împăratul împăraților.” Dau în continuare și pe cei zece împărați geți, adepți ai creștinismului arimin sau mitraismului care au condus imperiul roman în perioada 268-378
ADEV?RURI ASCUNSE by CONSTANTIN OLARIU [Corola-publishinghouse/Science/83086_a_84411]
-
în termeni de putere, într-un mod rațional și egoist, și pe care le urmărește în vederea maximizării puterii și securității proprii. Aceste interese pot fi uneori conflictuale, ceea ce poate determina declanșarea de conflicte armate. De exemplu, în 1916, SUA declara război Germaniei pe baza faptului că politica sa era una inacceptabilă din punct de vedere moral. În realitate însă, miza și interesul Statelor Unite de a interveni în război au mers mai departe de atât: SUA încercase încă din vremea războiului americano-spaniol
RELATII INTERNATIONALE by Andrei Miroiu, Simona Soare () [Corola-publishinghouse/Science/798_a_1510]
-
mai clar: Dumnezeu spunea, codat, „Eu sunt nimicul“. Și, în același timp, infinitatea. În timp ce evreii își atacau Biblia orientală cu raționamente de tip apusean, în lumea creștină era pe cale să se declanșeze o ofensivă similară. Și chiar în timp ce creștinii se războiau cu musulmanii - în timpul domniei lui Carol cel Mare, din secolul al IX-lea, apoi în timpul cruciadelor din secolele XI-XIII - călugării-războinici, învățații și negustorii au început să aducă ideile islamice în Europa. Călugării au descoperit că astrolabul, o invenție a arabilor
Zero-biografia unei idei periculoase by Charles Seife () [Corola-publishinghouse/Science/1320_a_2892]
-
țară de proști."), așteptînd doar ocazia favorabilă (moștenirea Momuloaiei) și punctul de sprijin: "Am dat, în mine, un om celebru pentru România". Într-o scrisoare către Delavrancea se recunoaște a fi "nepotul unui grec bucătar", postură din care va declara război parvenitismului: Am să-i aranjez eu pe parveniții care [...] au mîncat în copilărie du cacao, dat cu lingurița de vro bonă", angajîndu-se uneori în curse sinucigașe pentru posturi ale respectabilității: își mobilizează cunoscuții pentru a putea ocupa un loc în
[Corola-publishinghouse/Science/1499_a_2797]
-
de viziune hobbesiană a lumii: un bellum omnium contra omnes, desfășurat mai ales la nivel microsocial și în special în cadru domestic. Părinții se detestă și se luptă continuu cu copiii (bunicii, mătușile și unchii sunt excepții solitare), soții se războiesc la infinit cu soțiile, iar prieteniile sunt puține și rare. Atlas a sesizat și a documentat minuțios, poate neîndurător, toate aceste caracteristici. În romanul pe care-l discut, lipsa empatiei lui „Chick” pentru „Abe” este uimitoare: omul „Abe” este aproape
[Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
regele Angliei, care recrutează o armată de mercenari cu care-l învinge pe antipapa Clement al VII-lea susținut la rândul său de francezi. Spectacolul a fost suficient de bizar, pentru că doi papi (locțiitori ai lui Dumnezeu pe pământ) se războiesc pentru un tron, călcând în picioare pilda lui Hristos care a fugit de regalitate și a cerut urmașilor săi să combată „plaga infernală a războiului”. Schisma papală a subminat considerabil autoritatea pontificală și în consecință unitatea bisericii. S-a ajuns
Nicolae C. Paulescu între știința vieții și metafizica existenței by VALERIU LUPU () [Corola-publishinghouse/Science/91893_a_92858]
-
engleză", publicat în România nouă: "Decât, mai e un fel de a înțelege poezia. Un fel mai... omenesc. Pictură celor două Flandre traduce în culoare această concepție cum niciodată nu vor putea-o traduce în ordinea expresiei cei ce se războiesc cu retorica și atâtea forme parazitare ale cuvîntului. Poezia înțeleasă că o mare senzualitate. Echivalentul vorbit al unui Rubens, cu toată eroica proslăvire a singurei corectitudini acordată nouă în această vale: dărnicia luminoasă a simțurilor. Un Verhaeren, dacă vreți, fără
[Corola-publishinghouse/Science/84958_a_85743]
-
destinul întregii comunități: "Cucule cu pană sură, / Cântata-ai la noi pe șură / A amar, nu-a voie bună; Ai cântat as`-primăvară / A jale ș-a rău în țară; / Ai cântat pe-un mușuroi, / Tot a jale și-a război. / S-o dus oamenii din sate / Tot în vagoane-ncărcate / În neagra străinătate."304 Doina Arcanului invocă același cântec prevestitor al cucului care cerne destinul prin sita chemărilor, înstrăinărilor și despărțirilor, refrenul tematic, pe un ton optimist, și alternanța planurilor
[Corola-publishinghouse/Science/1530_a_2828]
-
Ialomița, Brăila, Romanați, Botoșani, Dâmbovița. Relevantă este publicarea petiției înaintată în numele veteranilor de către căpitanul N. Voinescu, vet eran din războiul 1877‐78, proprietarul și directorul ziarului Veteranul în nr. 3 al acestuia, către Ministerul Domeniilor referitor la starea agriculturii de după război când, ca urmare a L egii din 2 aprilie 1903, în loc de recompensă „s‐a creat veteranilor o dublă pedeapsă prin faptul că: ‐ cele 8 hectare de pământ ce li s‐ a dat sau urmează a li se da în Dobrogea
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
bucureșteană „Viața literarăʺ. „Cel ce venea de la Tecuci la Bârlad, fie cu trenul de persoane, fie cu cel d e marfă, fie călare, rămânând mereu un prețuitor a lui Vlahuță, Tutoveanu și V. Voiculescu, al atmosferei din anii primulu i război mondialʺ. Despre Academia Bârlădeană din însăși revista Florile Dalbe nr. 12‐13/1‐15 VII 1919 la răspunsuri pentru R.V : „Calendarul nostru pe 1917ʺ a fost primul semn de viață al „Academiei Bârlădeneʺ. Această „Academieʺ a mai publicat apoi
Mari personalităţi ale culturii române într-o istorie a presei bârlădene 1870 – 2008 by Ion N. Oprea () [Corola-publishinghouse/Science/1655_a_3098]
-
că era data la care se comemorau niște ani de la ultimul asasinat... de marcă, petrecut în oraș, cel al lui Paolo Borsellino 32. Doar ideea că Palermo e Palermo și amintirea altui temerar, comisarul Corado Cattani, care smulsese nenumărate oftaturi războindu-se cu la piovra 33 și, câteodată, cu câte o inimă sensibilă, te fac să te înfiori un pic. Și poate poliția de pe străzi sau faptul că le zărești armele lăsate intenționat cât mai la vedere. În rest, Palermo e
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
căreia îi displăcea profund Andrei, de fapt toate prietenele mele aveau ceva de zis la adresa lui, tocmai pentru că nu-i agreau toanele, mă boscorodea tot mai des: băi, eu îl trimiteam pe ăsta la plimbare demult. Uneori ascultându-l cum se războia cu mine, în fapt cu un dușman nevăzut pentru că eu mă hotărâsem să nu-i opun rezistență în războaiele sale, oricât m-ar fi tentat să o fac și oricâtă dreptate aș fi avut, mă gândeam că se luptă cu
[Corola-publishinghouse/Science/84984_a_85769]
-
în față, dar pe care hărțuiala zilnică cu roiurile de viespi îl vlăguiește și îl întărâtă. Nu în ultimul rând, l-am văzut în ultimele luni pe domnul Simirad în conflict cu toată lumea, ignorând imprudent principiul de a nu te război pe mai multe fronturi în același timp, ba chiar, lucru trist și reprobabil, izbind neatent, de-a valma, și în dușmani, dar și în prieteni loiali, pe care riscă să-i piardă pentru totdeauna dacă nu va avea chibzuința să
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
că primarul nu le mai dă bani pentru că a fost ofuscat că nu i s-a pus gratis la dispoziție sala teatrului pentru o întâlnire de partid. Asta da Europă! Pe scurt, deci, nu cu domnul Liiceanu trebuie să se războiască ieșenii, ci cu inerțiile, cu lipsa de profesionalism și de gândire de perspectivă a aleșilor lor. Am salutat întotdeauna orice inițiativă de a face ceva, de a spori ceea ce există așa încât m-am abținut să spun ce cred, pe baza
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]