908 matches
-
Blaga pentru dezvoltarea viitoare a metafizicii. Voi prezenta în continuare argumentul său135. Orice sistem metafizic bazat pe intelectul enstatic atinge inevitabil contradicția. Contradicția, antinomia este, cum a dovedit Immanuel Kant, țărmul la care eșuează orice metafizică raționalistă, limita oricărui sistem raționalist încrezător în puterea rațiunii de a organiza transcendentul. Pentru a da șanse metafizicii de a depăși acest obstacol inevitabil, soluția ar fi metoda dogmatică, raționalismul ecstatic. Astfel, susține Blaga, contradicția (antinomia) ar intra în mod constitutiv în metafizică. Aceasta înseamnă
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
și aduce în joc identitatea contrariilor și conceptele dialectice 323. Multiplul este identificat cu Unul și Unul cu multiplul, partea este identificată cu totul și totul cu partea. Gândirea de tip mistic este prezentă în spațiul metafizicii moderne "de limită raționalistă", cum o numește Lucian Blaga, cea care se construiește în jurul ideii coincidenței contrariilor (coincidentia oppositorum), pusă în circulație de către Nicolaus Cusanus, în scrierea sa De docta ignoratia. De altfel, prin latura teologică a gândirii sale, Cusanus rămâne tributar lui Dionisie
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
incongruență generează probleme gândirii, născând antinomii. Încercând să rezolve aceste probleme, unii gânditori, cei excelând în facultăți analitice, au afirmat logicul ca exclusiv existent, degradând concretul până la iluzie. Alții, precum Bergson, au declarat concretul ca exclusiv existent, denunțând logicul. Gânditorii raționaliști și cei dialectici s-au pronunțat pentru "un modus vivendi între logic și concret". Însă dialecticienii, spre deosebire de raționaliști, au propus o adaptare a logicului la concret și invers 345. Este foarte important de spus că termenul "concret" este folosit aici
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
care este un salt în afara logicului..."492. O dialectică fără "sinteză" Ștefan Lupașcu atribuie logicii dinamice a contradictoriului un caracter dialectic 493. Dar ea diferă mult de logica dialectică a lui Hegel, care nu s-a putut elibera de tradiția raționalistă și identificatoare aristotelică, inventând ideea sintezei, în care se vor topi toate contradicțiile. Lupașcu crede că ceea ce îl desparte pe Hegel de logica dinamică a contradictoriului este faptul că nu a sesizat dinamica contradictoriului prin proprietățile de actualizare și potențializare
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
se va angaja și el în explorarea unor căi alternative în raport cu raționalismul clasic, prin recurs la mit, metaforă și paradox. Însă, nu va urma calea iraționalismului intuiționist. Gândirea antinomică pe care el o va promova rămâne în cadre intelectualiste și raționaliste, însă ale unui nou tip de raționalism, unul "mai elaborat și mai nuanțat decât cel, mai curând grosier, care ne-a fost lăsat moștenire de către ultimele secole"676, un raționalism care convertește negativul, care integrează iraționalul, știind "că nu poate
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
ai "vieții" (Friederich Nietzsche, Wilhelm Dilthey, Georg Simmel, Max Scheler sau Oswaldt Spengler), la filosofii existențialiști, la Nicolai Hartmann sau Émile Meyerson 681. Dintre aceștia, demersul lui Blaga seamănă oarecum cu cel al francezului Émile Meyerson. Detașându-se de optimismul raționalist scientist exagerat al epocii, dar și de iraționalismul bergsonian, Meyerson "a dezvoltat un raționalism critic concentrat asupra tensiunii dintre rațiune și realitate"682, care se exprimă în teza următoare: "realitatea obiectivă există și ea poate fi raționalizată prin cunoaștere, dar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Gheorghe Vlăduțescu, ""Ideație dogmatică", intelect, rațiune", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 63. 120 Cf. Gheorghe Al. Cazan, " Raționalismul ecstatic formă specifică a raționalismului", în vol. Lucian Blaga cunoaștere și creație, p. 47. Aici, autorul susține că specificul raționalist sau iraționalist al filosofiei lui Blaga se judecă într-un alt context filosofic, specific începutului de secol XX, unde sensul rațiunii si cel al raționalismului capătă noi dimensiuni. 121 Lucian Blaga, op. cit., p. 429. 122 Florica Diaconu, Marin Diaconu, Dicționar
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
Editura Științifică și Enciclopedică, București, 1986, p. 169. 765 Ibidem, p. 164. 766 Ibidem, p. 170. 767 Ibidem, pp. 175-176. 768 Ibidem, p. 192. 769 Ibidem, p. 189. 770 Ibidem, p. 191. 771 Ibidem, p. 192. 772 Gaston Bachelard, "Activitatea raționalistă a fizicii contemporane", în Dialectica spiritului științific modern, vol. II, p. 286. 773 Gaston Bachelard, "Dialectica filosofică a noțiunilor relativității", în Ibidem, p. 232. 774 Ibidem, p. 233. 775 Gaston Bachelard, "Filosofia lui Nu", în Dialectica spiritului științific modern, vol
Antinomicul în filosofia lui Lucian Blaga by Valică Mihuleac [Corola-publishinghouse/Science/886_a_2394]
-
sistemelor integrate succesiv (biocenoză, biotop, ecosistem, biosferă). În locul abordării moniste care presupunea un singur model de interpretare, se recunoaște complexitatea nivelelor realității, ireductibilitatea problemelor puse și se propune o metodologie pluralistă care folosește diverse principii de evaluare. În locul unei abordări raționaliste bazată pe bipolaritate (natură/cultură, rațiune/natură, raționalitate/animalitate, rațiune/sentiment, fapt/ valoare, bărbat/ femeie ș.a.m.d.) și care este suspectă de a contribui la perpetuarea formelor de dominație și control social, exercitată în detrimentul naturii, al femeii și al
Etica mediului: argumente rezonabile și întâmpinări critice by Constantin Stoenescu () [Corola-publishinghouse/Science/84952_a_85737]
-
mai rapid de decadență și deprofesionalizare”. În finalul prelegerii sale, profesorul Barbu oferă o singură soluție: „Întoarcerea În spațiul european clădit de câteva milenii de civilizație umanistă și Învigorat cu câteva sute de ani În urmă de gândirea științifică și raționalistă”. Un principiu ergodic nescris: revenirea la matricea de origine. Invocarea lui George Palade, laureatul premiului Nobel, care afirma cu zece ani În urmă că știința din România are de ales Între două variante - fie să fie românească, fie să fie
Psihologia servituţii voluntare by Adrian Neculau () [Corola-publishinghouse/Science/854_a_1579]
-
studiului textelor antice, comentării și imitării lor și își alege drept model limbajul deosebit al lui Cicero. Din punct de vedere filosofic, se îndepărtează de neoplatonismul incipient pentru a reveni la Aristotel, din opera căruia extrage un fel de determinism raționalist. Această formă de umanism glorifică cultul Frumosului și face din Italia secolului al XVI-lea creuzetul european al Renașterii artistice. Humanismul în secolul al XV-lea Preocupările umaniștilor din Europa de nord sînt total diferite. Anglia, Țările de Jos sau
Istoria Europei Volumul 3 by Serge Berstein, Pierre Milza [Corola-publishinghouse/Science/963_a_2471]
-
la portul lor tradițional polonez, să învețe limba țării și să se integreze în societatea românească. Era o tendință generalizată la nivelul întregii Europe, însă, în cazul evreilor, s-a vorbit de un adevărat “luminism evreiesc”. Hascala era un curent raționalist, deopotrivă reformator și laicizant, care a apărut în Germania și s-a răspândit în întreaga Europă. Adepții Hascalei purtau numele de maskili. În Iași, un astfel de reformator a fost M. Finkelstein, cel care a încercat impunerea unor reforme de
Al doilea război mondial : Holocaust, rasism, intoleranţă şi problema comunităţilor evreieşti din România şi Italia : ghid pentru predarea istoriei holocaustului în liceu, cu ajutorul platformei on line by Serinela PINTILIE () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101009_a_102301]
-
universal la activitatea profundă a eu-lui. Acest demers însemna ,,considerarea idealului drept o realitate născută din activitatea eu-lui și nu drept un model sau normă impusă” din afara sa. Principiile pedagogiei esenței au avansat în felul acesta un gen de umanism raționalist, care căuta să înlăture elementele idealismului antic și ale tomismului medieval, dar și speculațiile filosofice moderne, dificil de verificat și mai întotdeauna subiective. Pedagogia existenței, tot mai accentuată în secolele XIX-XX, va continua discuția deschisă inițial de J. J. Rousseau
Istoria pedagogiei : educaţia între existenţă şi esenţă umană by Mihai VIȘAN, Mihaela MARTIN () [Corola-publishinghouse/Memoirs/101000_a_102292]
-
tot de aici vine și mântuirea lui când eroul descifrează rânduiala cosmică și sensul existenței (p. 173). Nefiind nici răzvrătire stearpă, nici suferință pasivă, fapta lui reprezintă riscul cugetului creator (p. 174). Potrivit exegetei, opera eschiliană celebrează poetic era cercetărilor raționaliste asupra cosmosului : spaima de haos este depășită prin cunoaștere. Reluând analogia dintre Prometeu și Cristos, sugerată de Tertulian, interpreta arată că ea se bazează pe nevoia de a scoate oamenii din întunericul în care trăiesc (p. 174). Actul prometeic reprezintă
În dialog cu anticii by Alexandra Ciocârlie () [Corola-publishinghouse/Journalistic/836_a_1585]
-
lărgite, cea națională. Concluzii Evoluția istorică a organizării administrativ-teritoriale a României ne indică faptul că aceasta a fost făcută pornind nu de la cercetarea realităților existente, a tradiției, a obiceiurilor, prin asumarea unor principii pragmatice, ci de la un set de principii raționaliste, care au fost aplicate de sus în jos, fapt care în practică a dus la crearea unor unități administrative în care eficiența, nevoile oamenilor, interesele lor economice nu au figurat printre prioritățile legiuitorului. Combinând elemente de organizare administrativă din țări
Constituţia României. Opinii esenţiale pentru legea fundamentală by Sorin Bocancea [Corola-publishinghouse/Science/930_a_2438]
-
când în când citadela spitalicească. Francamente, doar dacă printr-o minune..." "Să nu excludem minunile, Nicolae", spuse locotenentul care nu-și pierduse speranța s-o găsească pe frumoasa înotătoare, dacă n-o fi părăsit stațiunea golită de turiști. "Dezolat, sunt raționalist și agnostic." Un pescar bărbos, pe care locotenentul îl cunoștea, venea spre ei. "Unde te duci așa, Petea?" întrebă învățătorul. "La gară." "Pentru?" "Să trag o dușcă." Învățătorul se întoarse spre locotenent: "Eram sigur. Bea zdravăn Petea, și de cum are
by Georgeta Horodincă [Corola-publishinghouse/Memoirs/1098_a_2606]
-
afirmare a unei esențe înnăscute care determină substanța individului în vreme ce pentru alții, identitatea reprezintă un construct și o creație din materialul și rolurile sociale disponibile la un moment dat. Gîndirea postmodernă contemporană a respins, în general vorbind, noțiunea esențialistă și raționalistă de identitate și se bazează mai degrabă pe noțiuni constructiviste pe care le problematizează. În consecință, unul dintre obiectivele acestui capitol va fi să explice modul în care este formulată noțiunea de identitate de către teoria postmodernă și cum este aceasta
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
plin de mister, multidimensional, un loc al aventurii, în vreme ce, dimpotrivă, extazul comunicațional al lui Baudrillard este plat, unidimensional și lipsit de profunzime sau mister, fiind pe deplin vizibil și "obscen" (1903c: 130-1). Lumea postmodernă a autorului francez este rece, operațională, raționalistă și funcțională, lipsită de secrete și surprize; cea a lui Gibson este fierbinte, opacă, misterioasă, plină de surprize și amenințări. În cazul lui Gibson, tehnologia este antropomorfizată prin intermediul unui automobil care vorbește și se ghidează singur, din Neuromancer 20, sau
Cultura media by Douglas Kellner [Corola-publishinghouse/Science/936_a_2444]
-
dată recentă, cum este cazul Ammanului din Iordania, născut la începutul secolului XX, odată cu Tel-Avivul. Suntem mai aproape de transplantul de organe, din Europa în Orient, și fără concesii făcute ADN-ului local, cortului, oii sau suk-ului. O capodoperă de urbanism raționalist. O realizare a voinței. Dar poți oare trăi într-o regiune continuând să aparții atât de puțin regiunii? Banalitatea binelui? Dacă scopul ar fi ca națiunea lui să devină ca oricare alta, israelianul ar putea să-și clameze victoria. Se
Candid în Ţara Sfântă by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Memoirs/905_a_2413]
-
de Santiago, pentru a redescoperi sensul vieții, bucuria și durerea trăirilor intense, autentice, simple și mărețe în același timp. Convoiul pelerinilor spre Santiago este o binecuvântare și un strigăt tăcut, dar real, pentru o lume prea materialistă, prea laicizată, prea raționalistă și pragmatică. Este un miracol continuu, aș putea spune, desfășurat pe o lungime de aproape 900 de km pe teritoriul Spaniei, care oferă lui Dumnezeu și propriei ființe un prinos de măreție jertfelnică. După un duș răcoritor, în care te
Pelerin la Santiago de Compostela by Emil Dumea () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1841_a_3168]
-
vedere "lupta proletariatului de pretutindeni" pentru instaurarea comunismului. 11.2. Aspirația spre sistem în gîndirea pedagogică Pe fondul progreselor înregistrate de învățămînt, al puternicei manifestări a spiritului creator din diverse domenii ale științei, tehnicii, literaturii, artei, sub influența unei filosofii raționaliste, a unei teorii sociologice orientate spre lumea satelor și a unei psihologii în plin efort de științifizare, pedagogia românească interbelică a cunoscut un veritabil salt în afirmarea sa în viața culturală românească. Dacă înainte de 1918 cercetările teoretice asupra educației și
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
dintre personaliști însă, cum sînt francezul LUCIEN LABERTHONNIÈRE, italianul LUIGI STEFANINI, elvețianul ALBERT KESSLER s-au manifestat și ca teoreticieni ai educației. LUCIEN LABERTHONNIÈRE (1860-1932) este unul dintre acei filosofi catolici care au respins neotomismul, mai ales pentru orientarea sa raționalistă, pentru subaprecierea altor modalități de cunoaștere. Dar, ca și discipolii Aquinatului, filosoful și pedagogul francez subordonează și el înțelegerea revelației. Spre deosebire de aripa de stînga a personalismului francez, Laberthonnière restrînge aria preocupărilor filosofice la "viața conștiinței", la înțelegerea a "ceea ce sîntem
Școala și doctrinele pedagogice în secolul XX by Ion Gh. Stanciu [Corola-publishinghouse/Science/957_a_2465]
-
Nordau, cu ale sale mult discutate de noi Degenerescența și Minciunile convenționale, pentru care ne luam unii cu alții de păr, dar pe care nu le mai citește azi ni meni; Jules Lemaître, criticul impresionist, alături de Ferdi nand Brunetișre, criticul raționalist și dogmatic evoluționist; criticul danez Georg Brandes și sociologul, astăzi uitat, Charles Letourneau; criminalistul de mare vâlvă pe atunci Cesare Lombroso și deconcertantul Thomas Carlyle, cu al său Sartor Resartus, tradus În franțuzește; Friedrich Nietzsche, abia-abia pe mintea noastră, și
Caleidoscopul unei jumătăţi de veac în Bucureşti (1900-1950) şi alte pagini memorialistice by Constantin Beldie () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1330_a_2733]
-
om de catedră. La cursul superior, profesori erudiți care vor fi și ai lui M. Sadoveanu, "prea puțin însă pedagogi" zice Eugen Herovanu. Referiri speciale la junimistul Burlă, inclusiv la profesorul Brandea, evocați ulterior de autorul Anilor de ucenicie. Lucid, raționalist, refractar extremelor, totodată neignorându-și dimensiunea afectivă, evocatorul vârstnic se autoprezintă sobru, în marginile adevărului; demers urmărit fără devieri. E ceea ce conferă nu numai audiență paginilor sale autobiografice, dar și o anumită captatio. Descriptivismul, anecdota, interludiul documentar toate își asociază
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1539_a_2837]
-
determinism social” apetența evreului pentru activitățile negustorești. El făcea apel la un set de argumente consecutive din sfera „psihologiei colective” : „Lipsit de instincte și obiceiuri Înrădăcinate care constituie datinile - scrie Ralea În articolul «Israel În România» -, evreul e mai ales raționalist. Și raționalist În sensul strict și strâmt al cuvântului Înseamnă utilitarist. Biblia și Talmudul indică această trăsătură de psihologie colectivă. El nu se lasă târât de preferințe oarbe, de uri ori de sentimente violente. Judecă și cântărește, e sobru, reținut
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]