915 matches
-
referire la „întunecimea acestor vremuri“. El nu oferă nici o indicație privitoare la ceea ce are în vedere vorbind de „întunecime“ într-o epocă de remarcabil progres științific și tehnic. Unul dintre răspunsurile posibile este că ceea ce viza Wittgenstein era ascensiunea „spiritului raționalist“, un spirit propulsat în primul rând de prestigiul crescând al gândirii științifice. În ce ar consta substanța acestui spirit putem înțelege mai bine dacă examinăm opiniile despre știință, morală și religie ale lui Russell. 3. Spiritul raționalist versus „un punct
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
acestea nu este posibil ca ele să fie respectate în mod universal.“45 Și aceasta nu fiindcă deosebirile culturale ar fi ireductibile, ci deoarece nu toți oamenii ascultă glasul rațiunii. În numele universalismului rațiunii, Russell nu ar fi acceptat calificarea culturii raționaliste moderne și a civilizației tehnico științifice a Occidentului drept o cultură printre altele. Pentru el, ca și pentru gânditorii epocii luminilor, viața bună și guvernarea bună, inspirate și conduse de rațiune, se situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
situau deasupra tuturor acelor deosebiri WITTGENSTEIN ȘI RUSSELL 347 care se exprimă în mentalități și tradiții culturale. În exercițiul rațiunii, Russell vedea forța capabilă să dizolve pasiunile și idiosincraziile care îi despart și-i opun adesea pe oameni. Acel spirit raționalist pe care l-a promovat prin întreaga sa operă se opunea exaltării romantice și postromantice a artisticului și religiosului, adică a valorilor care particularizează culturile. Nu este greu să ne închipuim cum ar fi reacționat Russell chiar și față de versiunile
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
la care nu mai funcționează multe dihotomii familiare cum sunt rațional-irațional, întemeiat-neîntemeiat, adevărat-fals, corect greșit. Supoziția că ori de câte ori o persoană instruită crede ceva ea poate să răspundă și la întrebarea de ce crede asta îi apărea lui Wittgenstein drept o superstiție raționalistă. El repeta că ceea ce trebuie mai întâi să admitem pentru a putea trăi și acționa nu este obiect al cercetării și al discuției raționale. La capătul lanțului temeiurilor și justificărilor pe care le putem da pentru ceea ce credem stă ceea ce
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
pus pe hârtie câteva observații pe care i le-a prilejuit lectura acestei voluminoase lucrări, ca și discuțiile pe care le-a avut cu Drury. Sunt observații care scot în evidență foarte bine contrastul dintre abordarea lui Wittgenstein și abordarea raționalistă, acea abordare care a fost comună unor filozofi ca Russell și unor cercetători ai credințelor și practicilor magice și religioase arhaice, cum a fost și autorul Crengii de aur. Wittgenstein contesta că prin practici magice omul arhaic urmărește obținerea unor
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
și interese de ordin material, Wittgenstein credea că în forma lor autentică, originală, aceste ritualuri sunt pur expresive. „Înfățișarea unei dorințe este eo ipso înfățișarea împlinirii ei. Magia a înfățișat o dorință; ea exprima o dorință.“63 Datorită mentalității sale raționaliste, Frazier este incapabil să înțeleagă practicile magic-religioase. El îi atribuie omului arhaic motivații ale omului modern, în primul rând intenția de a stăpâni forțele naturii: „Ce îngustime a vieții sufletești la Frazier! Ce incapacitate de a înțelege o altă viață
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
așa cum au fost Weininger și Wittgenstein, apropierea de creștinism are loc sub presiunea sentimentului apăsător al vinii și prin conștiința puterii salvatoare a umilinței, la capătul unei sforțări de a-și schimba orientarea vieții.66 Iată de ce punctul de vedere raționalist potrivit căruia putem câștiga, menține sau submina credința prin producerea unor temeiuri va apărea drept o iluzie. Din perspectiva lui Wittgenstein, în lumea modernă cu adevărat religioși sunt numai acei oameni care nu numai că au renunțat să fie mulțumiți
Gânditorul singuratic : critica ºi practica filozofiei la Ludwig Wittgenstein by Mircea Flonta () [Corola-publishinghouse/Science/1367_a_2720]
-
imaginate. O perspectivă similară în atribuirea numelor se poate realiza în cazul intuițiilor, deși în legătură cu acestea nu există o manieră unanim acceptată în conceperea lor. În prin-cipiu însă, intuițiile sînt forme nemijlocite ale cunoașterii, spre deosebire de cunoașterea logică mijlocită. Potrivit filozofilor raționaliști, intuiția este chiar o cunoaștere nemijlocită a adevărurilor de la care pleacă deducțiile (Descartes, Spinoza) sau o "formă a priori a sensibilității" (Kant), încît atribuirea unui nume nu ridică probleme (egalitate, infinit, spațiu etc.), deoarece intuițiile se structurează ca entități mintale
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
această diversificare au generat problema filozofică a unei limbi universale, care, în concepția lui G. W. L e i b n i z, reprezenta latura principală în efortul de reconstrucție a unității politice și confesionale a Europei. Pe linia gîndirii raționaliste, Leibniz a fost preocupat de construirea unei characteristica universalis, care nu era concepută ca un calcul algebric, ci ca o limbă universală, reprezentînd un aparat logic alcătuit din semne corespunzătoare obiectelor gîndirii și din regulile operării cu ele, care urma
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
înțeles că, fiind oricum inevitabilă, se impune a fi cultivată în orice împrejurare, și, în mod special, în realizarea textului filozofic, deschis inițiativelor individu-ale, exegezelor și interpretărilor marcate subiectiv, precum și construcției discursive în tipuri variate. Filozofarea ca exercițiu stilistic Gîndirea raționalistă a făcut din limbă un subiect predilect pentru investigația de tip filozofic, fără însă a redu-ce filozofarea la studiul limbii cu mijloacele filozofiei, indiferent cît de important era rolul atribuit limbii în caracterizarea umanului. În epoca lui Descartes și, mai
Elemente de filozofia limbii by Ioan Oprea [Corola-publishinghouse/Science/1424_a_2666]
-
teoretică să fie etichetată drept instituționalistă, și nu liberală. Prin contrast, versiunea de liberalism operaționalizată în studiul de față oferă o cale pentru realizarea liberalismului sofisticat în termeni diferiți de cei stabiliți de Keohane. Keohane interpretează realismul ca o teorie raționalistă, iar acest fapt îl încurajează să elaboreze critica instituționalistă. Totuși, realismul poate fi înțeles și ca incluzând o dimensiune reflexivă puternică, datorită concentrării sale asupra proceselor de selectare și socializare, ce decurg din consecințele generative ale anarhiei. Astfel se deschide
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
Capitolul teoretic contestă consensul existent referitor la relația dintre cele trei abordări, afirmând că acest consens s-a opus unei noi sinteze între intuițiile lor, potrivită lumii post-Război Rece. Vom dezvolta acest argument în două etape. Mai întâi reevaluăm interpretarea raționalistă convențională a neorealismului. Afirmăm că modelul neorealist nu cere asumpția raționalității actorilor pentru a produce explicații privind comportamentul internațional. În schimb, el poate fi interpretat ca bazându-se pe o logică a selecției, în care unitățile ce nu reacționează la
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
construcției identitare și a socializării în sistemul internațional. Această nouă axă a dezbaterilor contemporane oferă două avantaje teoretice distincte. Mai întâi, o concentrare asupra dinamicii socializării poate să cuprindă mai multe întrebări despre cauzele și consecințele colapsului sovietic decât consensul raționalist. Ea crește posibilitatea ca prăbușirea Uniunii Sovietice să fi reflectat procese de selecție pe termen lung, care funcționau prin intermediul unor mecanisme de socializare la nivel internațional. Al doilea avantaj al acestei abordări constă în faptul că deschide posibilitatea ca sfârșitul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
un model liberal al relațiilor internaționale, acest capitol compară neorealismul, instituționalismul și liberalismul în termenii modului de conceptualizare a alcătuirii și dinamicii sistemului internațional. SE argumentează că unii reprezentanți de marcă ai instituționalismului interpretează greșit neorealismul, ca fiind un model raționalist al sistemului internațional, cu scopul de a-și dezvolta argumentele împotriva principalelor revendicări neorealiste. Însă, neorealismul adoptă o logică reflexivă care se concentrează asupra proceselor de construcție identitară și socializare ce decurg din consecințele generative ale anarhiei, și nu se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
care instituționalismul este privit ca reprezentând un punct de sinteză pe o axă între neorealism și liberalism. În schimb, aici se propune o înțelegere "triunghiulară" a relației dintre aceste trei modele, în care dezbaterile dintre neorealiști și instituționaliști reprezintă partea raționalistă, iar dezbaterile dintre neorealiști și liberali reprezintă partea reflectivistă a abordării. Privit în acești termeni, probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
probabil că focalizarea liberalismului asupra traiectoriei generale a construcției identității și socializării în cadrul sistemului internațional se va dovedi mai productivă în căutarea unei sinteze generale între teoriile concurente ale relațiilor internaționale decât orice încercare a instituționaliștilor de a rafina modelele raționaliste. Toate cele trei teorii acceptă că anarhia rezultă din interacțiunea unităților. Totuși, ele identifică două mecanisme diferite prin care are loc această interacțiune. Un mecanism presupune că statele sunt actori raționali care urmăresc să-și maximizeze interesele naționale prin comportamentul
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
-și maximizeze interesele naționale prin comportamentul lor internațional. Unitățile care se comportă rațional "au preferințe consistente, ordonate și ... calculează costurile și beneficiile cursurilor de acțiune alternative ... pentru a-și maximiza utilitatea în perspectiva acestor preferințe" (Keohane, 1984, p. 27). Abordările raționaliste au ca punct de plecare în analiza lor statul interesat de sine, iar astfel ele exogenizează caracteristicile interne ale unităților. Un mijloc alternativ prin care unitățile pot interacționa este pe baza comportamentului reflexiv. Actorii reflexivi acționează pe baza semnificațiilor culturale
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
modelul liberal. Analizăm asumpțiile fiecărei teorii cu privire la natura anarhiei, cu scopul de a evidenția diferențele de statut ontologic în fiecare dintre acestea. De asemenea, analizăm modul în care teoriile conceptualizează alcătuirea sistemului internațional, pentru a identifica logica adoptată, de tip raționalist sau reflectivist. În a patra secțiune abordăm relația dintre cele trei modele și posibilitatea de realizare a unei sinteze generale între intuițiile lor. Această secțiune prezintă perspectivele liniară și triunghiulară ale dezbaterilor dintre teoriile sistemice, și discută implicațiile acestor preocupări
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
caz specific este conflictul anglo- olandez din secolul al XVII-lea. Chiar dacă Olanda a supraviețuit ca entitate suverană, nereușita olandezilor de a se pregăti pentru război a dus la înfrângere și la eliminarea țării ca mare putere. Potrivit unei interpretări raționaliste a neorealismului, comportamentul olandez este dificil de încadrat. Chiar dacă avea opțiunea "rațională" de a-și dezvolta capacitățile militare, Olanda nu a urmat această direcție. Totuși, înțelese în termenii capacității sistemului de a se auto-reglementa reflexiv prin selectare și socializare, efectele
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
era pe deplin generativă pentru Waltz (Ruggie, 1986, pp. 135-136 și 148-152; Waltz, 1986, p. 328). Ulterior, Wendt a identificat aspectele sub care descrierea socializării la Waltz nu este suficient dezvoltată. Wendt acceptă perspectiva conform căreia neorealismul favorizează o descriere raționalistă a statului. Totuși, pentru a înțelege când și cum funcționează asumpțiile fundamentale ale neorealismului, este necesar să descoperim teoria socială ce rămâne implicită în modelul formal al lui Waltz. Wendt a afirmat că Waltz adoptă atât asumpții individualiste, cât și
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
să concluzionăm că statutul statului în teoria neorealistă rămâne oarecum neclar. De exemplu, aceasta este poziția adoptată într-o analiză recentă (James, 2002, p. 122). Neorealismul are o concepție superficială asupra socializării, ceea ce-l face să poată fi supus interpretării raționaliste. Cu toate acestea, în timp ce concepția neorealistă privind socializarea este trunchiată, importanța acordată de Waltz rolului acesteia arată că interpretarea modelului în termeni reflectiviști nu este fără temei. Pe scurt, am evidențiat două aspecte ale modelului neorealist. Mai întâi, el se
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
1984, pp. 85-109). Keohane explorează și implicațiile asumpției "raționalității mărginite" și a redefinirii limitate a intereselor actorilor, prin îndepărtare de egoism. Dar autorul afirmă clar și că aceste implicații depășesc teoriile funcționale ale regimurilor. Prin urmare, Keohane recunoaște că "teoriile raționaliste nu conțin o dinamică endogenă (pentru că) ... se prezumă că preferințele nu se modifică" (Keohane, 1989b, p. 171). În Hasenclever ș.a. se analizează un corpus de lucrări care încearcă să endogenizeze formarea preferințelor în interiorul unui cadru al alegerii raționale (Hasenclever ș.a.
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
se prezumă că preferințele nu se modifică" (Keohane, 1989b, p. 171). În Hasenclever ș.a. se analizează un corpus de lucrări care încearcă să endogenizeze formarea preferințelor în interiorul unui cadru al alegerii raționale (Hasenclever ș.a., 1997, pp. 139-154). Mai ales, modelele raționaliste dinamice acordă un rol schimbărilor preferințelor statelor și retroacțiunii din partea contextului. Într-un astfel de cadru, regimurile sunt capabile să acționeze ca "variabile autonome" care, în timp, pot să modifice concepțiile statelor asupra propriilor interese (Krasner, 1983). Evaluarea lui Nye
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
de funcționare și a atitudinilor participanților la negocieri (Nye, 1987, pp. 382-401). Încercările de a endogeniza formarea preferințelor demonstrează că analiza alegerii raționale poate fi versatilă. Totuși, Keohane recunoaște că această abordare a analizei formării preferințelor statului privilegiază un cadru raționalist, prin aceea că cere justificări pentru devierea de la asumpțiile sale fără să ceară, în mod simetric, ca raționalismul să justifice interesele și identitățile actorilor cu care își începe analiza (Keohane, 1996, p. 473). Hasenclever ș.a. fac o observație asemănătoare atunci când
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]
-
fac o observație asemănătoare atunci când observă că încercările de a endogeniza formarea preferințelor într-un cadru al alegerii raționale reflectă un cognitivism "slab", și nu unul "tare". Se folosește o concentrare asupra formării intereselor pentru a veni în completarea abordărilor raționaliste, prin furnizarea unei descrieri a felului în care interesele se pot schimba, ca urmare a noilor cunoștințe dobândite de actori. Totuși, aceste abordări nu țin seama în mod sistematic de faptul că interesele naționale sunt definite mai întâi de socializarea
by Ewan Harrison [Corola-publishinghouse/Science/1059_a_2567]