2,944 matches
-
1997. 10. 5. Teorii postmoderne Principalele idei promovate de teoriile postmoderne sunt următoarele: luarea în considerare a competiției raționalităților alternative, extinderea rețelelor, afirmarea organizațiilor mici și dinamice sau dezvoltarea unei adhocrații matriceale ca elemente de opoziției față de perspectiva conform căreia raționalitatea uniformă este garantul succesului, al eficienței; centrarea atenției asupra culturii organizaționale, înțeleasă ca set de norme, simboluri, semnificații, motive, modele de comportare împărtășite de o colectivitate. O variantă a postmodernismului organizațional este oferită de abordarea feministă care, adoptând o poziție
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
succesului, al eficienței; centrarea atenției asupra culturii organizaționale, înțeleasă ca set de norme, simboluri, semnificații, motive, modele de comportare împărtășite de o colectivitate. O variantă a postmodernismului organizațional este oferită de abordarea feministă care, adoptând o poziție general critică față de raționalitatea modernistă, introduce genul social - gender - ca factor cheie al modelării practicilor rutiniere din organizațiile contemporane de tip birocratic. În astfel de organizații, sunt predominant sau chiar exclusiv promovate formele raționale de cunoaștere, excluzând experiențele emoționale sau intuitive, care sunt considerate
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
sau chiar exclusiv promovate formele raționale de cunoaștere, excluzând experiențele emoționale sau intuitive, care sunt considerate ca având efecte destabilizatoare sau distructive. Raporturile de putere socială constituite induc genul ca o categorie de diferențiere care favorizează patriarhatul direct conectat cu raționalitatea birocratică și cu efortul de dominare a emoțiilor și de stăpânire a intuițiilor neraționalizate. Putnam și Mumby au demonstrat însă prin cercetările lor, că emoția include sentimente despre ceea ce este bun, drept și posibil. Sensibilitatea față de ceea ce simt alte persoane
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
conducere (Bass, 1990 apud Robbins, 1998): inspirarea oamenilor prin comunicarea unor așteptări mari ale liderului, utilizarea simbolurilor pentru a concentra și focaliza eforturile, verbalizarea obiectivelor importante într-o manieră simplă; stimularea intelectuală a membrilor echipei prin promovarea acțiunilor inteligente, a raționalității și prin abordarea atentă a problemelor; considerația individualizată prin acordarea atenției fiecărei persoane din grup, tratarea individuală a fiecărui angajat, prin furnizarea suportului, coaching și consiliere. 14.3. Stiluri de conducere 14.3.1. Modelul continuum-ului conducerii Conceptul de
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
cristalizare, corespunzătoare noilor firme apărute după 1989: De regulă acestea sunt firme mici orientate spre piață în care se schimbă motivația muncii se pune problema reușitei în afaceri înfruntând riscul a profesionalismului și competenței, munca fiind bazată pe profit, eficiență, raționalitate, disciplină și calitate. Libera inițiativă înseamnă concurență și luptă pentru supraviețuire Predomină normele comportamentale informale mai ales în firmele mici iar influența proprietarului sau managerului este esențială. 15. 1. 2. Conducerea și schimbare organizațională Încă din anii ’70, numeroși manageri
[Corola-publishinghouse/Science/2059_a_3384]
-
moderat, mult, foarte mult. Cele patru sectoare cerebrale puse în evidență sunt: sectorul cortical stâng (CoS), sectorul cortical drept (CoD), sectorul limbic stâng (LiS), sectorul limbic drept (LiD). Cunoscând valorile pentru cele patru zone cerebrale, putem să determinăm relația dintre raționalitate și emoționalitate, precum și dominanța de stânga sau de dreapta. Chestionarul a fost pus la punct de trei biologi americani, L. Schkade, A. Potvin și N. Herrmann prin stabilirea corelației dintre răspunsurile la întrebări și activitățile emisferelor cerebrale verificate prin EEG
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
stilurilor de conducere. Este de așteptat ca, în organizațiile militare cu grad de coeziune și eficiență ridicate, stilul de conducere predominant să fie cel cooperativ sau participativ. Repartiția preferințelor cerebrale pe cele trei niveluri ierarhice Legendă: CoS = cortex stâng Raț = raționalitate CoD = cortex drept Em = emoționalitate LiS = limbic stâng MSO = mod stâng de operare LiD = limbic drept MDO = mod drept de operare La datele din tabel se mai adaugă trei subiecți la care intensitățile utilizării cortexului stâng și cortexului drept sunt
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
se mai adaugă trei subiecți la care intensitățile utilizării cortexului stâng și cortexului drept sunt egale, fiind superioare celorlalte cadrane. Urmărind datele din tabel, se poate observa că cei mai mulți subiecți (21-52,5%) folosesc în special cortexul stâng, cu tendință spre raționalitate (25-62,5%), având dominant un mod de operare stâng (32-80%). Aceasta înseamnă că subiecții apreciază lucrurile sau ideile prin componentele lor, întregul fiind ignorat (analitic). Preferă să utilizeze un raționament logic, înțeleg ușor conceptele tehnice și științifice, măsoară cu precizie
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Cuciuc, 1996). 2. Politica și religia Între cele două dimensiuni ale vieții sociale, influențele sunt reciproce. În istorie, între politică și religie atitudinile au variat de la acord la conflict, trecând prin toleranță sau indiferență. Se pare că, în pofida apelului la raționalitate, simbolurile și ritualurile au invadat politicul (Rivière, 2000, pp. 186-187). Schimbarea regimului politic către unul democratic și-a arătat virtuțile, dar și dezavantajele. În acest context, R. Preda menționează numeroase dezavantaje ale tranziției societății românești: modul nefiresc de a face
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
obțină colaborarea colegilor, subordonaților; să conceapă organizația ca un ansamblu integrat al funcțiilor etc.) cărora el trebuie să le facă față. Pentru aceasta nu este neapărată nevoie de oameni/manageri noi, chiar cei existenți, dacă sunt formați corespunzător, în spiritul raționalității, sistemicității și dreptății, ar putea îndeplini sarcinile respective. Tocmai de aceea, Drucker militează pentru creșterea responsabilităților sociale ale managerilor, acestei probleme fiindu-i dedicat ultimul capitol din lucrare. Bogăția și profunzimea ideilor lui Drucker sunt cu mult mai mari decât
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
Valoarea pentru organizație: se poate conta pe el, sinceritate; Tendința de a abuza de: toleranță; Sub presiune, devine: moale, răzbunător, în retragere; Se teme de: conflicte, presiune prea mare; Ar fi mai eficace cu un plus de: implicare personală, asertivitate, raționalitate. Motivații: moderație și capacitatea de a se acomoda; Scop: să armonizeze mediul factual și uman; să minimizeze schimbările; Îi judecă pe ceilalți pentru: umanitatea lor, fidelitatea și stabilitatea; Îi influențează pe ceilalți prin: consistență și amabilitate; Valoarea pentru organizație: predictibil
[Corola-publishinghouse/Science/2156_a_3481]
-
votanții suspectează că partidul nu își va respecta promisiunile, aceștia nu vor mai avea motive să-l voteze, deoarece nu pot fi siguri că acțiunile ulterioare ale partidului le vor maximiza utilitatea, dacă este ales. Mai mult, însăși asumpția de raționalitate a modelului conduce la opțiuni ideologice ale partidelor relativ imobile în timp, întrucât partidele nu se pot deplasa liber pe continuum fără a pierde caracteristica de integritate, fiind limitate de poziția celorlalți competitori, peste care nu pot sări. Pentru a
Competenţa politică în România by Andra‑Maria Roescu () [Corola-publishinghouse/Science/796_a_1567]
-
mai ales într-o epocă mai tîrzie. „Cărțile Platonicilor”, cum le-a numit Augustin, i-au furnizat unele explicații fundamentale, în special cea legată de existența unui singur Dumnezeu (care depășea dualismul maniheist) și de logosul său, supremă înțelepciune și raționalitate; Augustin a observat apoi în Confesiuni că această doctrină putea fi găsită și în Evanghelia după Ioan, dar aceasta nu însemna că neoplatonicii puteau să se ridice la nivelul Evangheliei, pentru că le lipsea credința în persoana Mijlocitorului dintre Dumnezeu și
[Corola-publishinghouse/Science/2079_a_3404]
-
relativă. Încântarea pe care o trădează uneori realiștii remarcând ubicuitatea conflictului poate fi legată de înclinația lor spre demitizare, când încearcă să demoleze afirmațiile oponenților care susțineau că armonia a fost sau poate fi realizată, prin relativ simpla aplicare a raționalității, moralității sau modificărilor instituționale. În măsura în care rădăcinile conflictului se pot regăsi în natura umană, credința că lupta reprezintă un aspect inevitabil al vieții internaționale se armonizează cu tradiția tragică a realismului. Morgenthau admitea cu ușurință că imaginea sa era una pesimistă
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rațional - o practică posibilă în vechea societate internațională - devine depășit. Tocmai în momentul în care optimiștii proclamau aplicarea fără precedent a analizei raționale asupra problemelor vieții internaționale, naționalismul universalist a eliberat de fapt instinctele de putere ale statelor din constrângerile raționalității: Era noastră a fost destinată să experimenteze o schimbare decisivă în măsura în care acțiunea socială este determinată de rațiune, pe de o parte, și de interese și emoții, pe de altă parte... Renașterea războaielor religioase sub forma conflictelor dintre ideologii politice, cu
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
interese și emoții, pe de altă parte... Renașterea războaielor religioase sub forma conflictelor dintre ideologii politice, cu tortura, pedepsele și exterminarea opozanților, ne dau o idee clară despre măsura în care s-au transformat vremurile noastre 38. În timp ce moralitatea și raționalitatea scădeau în importanță, simpla, nuda luptă pentru putere părea să ia amploare; în acest sens, relațiile internaționale deveneau din ce în ce mai deschis „politice” și, implicit, lipsite de milă. La începutul anului 1939, Morgenthau rezuma tendințele epocii postbelice și prevedea noul război ce
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
-se interesele naționale, este posibil să se lovească de Charybda spiritului cruciat, un mare distrugător al moralității între națiuni”45. Critica și alternativele propuse față de universalismul naționalist au indicat o cale de a scăpa și de Scylla, și de Charybda. Raționalitatea și restrângerile care limitează definiția operațională a interesului național, pentru decident, la obiectivele strict necesare pentru asigurarea securității naționale l-ar ajuta să evite spiritul cruciat și să lase o portiță deschisă diplomației care să inoculeze practicile toleranței și compromisului
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
la care este supusă natura umană vor devia politicile externe de la cursul lor rațional. În special când politica externă este aplicată în condițiile controlului democratic, nevoia de a folosi emoțiile populare în sprijinul politicii externe nu poate să nu afecteze raționalitatea însăși a politici. Dar o teorie a politicii externe care tinde spre raționalitate trebuie să facă abstracție, să zicem, pentru moment, de aceste elemente iraționale și să încerce a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
rațional. În special când politica externă este aplicată în condițiile controlului democratic, nevoia de a folosi emoțiile populare în sprijinul politicii externe nu poate să nu afecteze raționalitatea însăși a politici. Dar o teorie a politicii externe care tinde spre raționalitate trebuie să facă abstracție, să zicem, pentru moment, de aceste elemente iraționale și să încerce a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
care tinde spre raționalitate trebuie să facă abstracție, să zicem, pentru moment, de aceste elemente iraționale și să încerce a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
pentru moment, de aceste elemente iraționale și să încerce a schița un tablou al politicii externe care să prezinte esența rațională ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
ce se găsește în experiență, fără deviațiile contingente față de raționalitate, care se găsesc, de asemenea, în realitate. Deviațiile de la raționalitate care nu sunt rezultatul capriciilor personale sau ale psihopatologiei politicienilor pot fi privite drept contingente doar din poziția avantajoasă a raționalității, dar, prin ele însele, pot fi elemente într-un sistem coerent al iraționalității. Merită să fie explorată posibilitatea de a construi ipotetic o contrateorie a politicii iraționale. Când reflectăm asupra dezvoltării teoriei americane în ceea ce privește politica externă, suntem uimiți de persistența
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
celor implicați. În consecință, marele teren de vânătoare pentru „cauza unică” și pentru „formula științifică” pentru a o rezolva a fost scena internațională, cu marele ei sezon din perioada interbelică 30. Societatea internațională nu este organizată; deci „organizarea internațională” - în raționalitatea sa abstractă, un tip de echivalent legal al sistemelor utopice filosofice din secolele al XVIII-lea și XIX-lea - a devenit formula științifică ce a ajuns, de când celebrul pacifist și câștigător al Premiului Nobel A.H. Fried a propus-o
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
că aceste diferențe filosofice sunt doar expresia, la cel mai înalt nivel de abstracție și sistematizare, a trăsăturilor fundamentale morale și intelectuale prezente la toate nivelurile de gândire și acțiune și care oferă fiecărei națiuni trăsăturile sale distinctive și inconfundabile? Raționalitatea mecanicii și perfecțiunea sistematică a filosofiei lui Descartes le reîntâlnim nu mai puțin în tragediile lui Corneille și Racine decât în furia raționalistă a reformelor iacobine. Ele se regăsesc în sterilitatea formalismului academic ce caracterizează o mare parte din viața
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]
-
Politica între națiuni (Morgenthau, 1948), acest sâmbure de originalitate al definiției s-a pierdut ocazional. Dincolo de putere, definițiile contemporane conțin de obicei o combinație a următoarelor aspecte: centralitatea analitică a statelor, interesul lor de a supraviețui, primatul capacităților materiale și raționalitatea (pentru o trecere în revistă a definițiilor realismului, vezi Donnelly, 2000). Împreună, aceste elemente indică o descendență clară din conceptul realist de putere, dar deseori fără a recunoaște cum sunt legate de ideile pe care le au la bază. Analiza
[Corola-publishinghouse/Science/2126_a_3451]