4,689 matches
-
cu ce ne uda măcar cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
cerul gurii... Crâșmarul i-a întâmpinat cu bucurie, semn că nu-l dădeau clienții afară din crâșmă. ― Cu ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă doftorii. ― Atunci dă ne și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ce vă pot servi? Da’ mai întâi, bine ați venit și luați loc. ― Cu o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă doftorii. ― Atunci dă ne și dumneata ce crezi că ai mai bun. ― Am un rachiu adus de la unul care are vie... Îi din
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
o cinzeacă de rachiu. Da’ poate ai un rachiu din care bei și matale, jupâne - a răspuns Dumitru. ― Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă doftorii. ― Atunci dă ne și dumneata ce crezi că ai mai bun. ― Am un rachiu adus de la unul care are vie... Îi din tescovină. Eu știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Ei, asta da comandă! Sigur că am un rachiu bun. Numai căăă... Care-i necazul? - a întrebat Dumitru. ― Că eu nu beau rachiu. Nu mă lasă doftorii. ― Atunci dă ne și dumneata ce crezi că ai mai bun. ― Am un rachiu adus de la unul care are vie... Îi din tescovină. Eu știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
ai mai bun. ― Am un rachiu adus de la unul care are vie... Îi din tescovină. Eu știu dacă v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
v-a plăcea? ― Apoi îi mai bun ca Săcărica... - a răspuns Todiriță. Până ce clienții să-și tragă sufletul, crâșmarul a și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și adus rachiul. ― Să-l beți sănătoși. ― Mulțumim pentru urare, jupâne, și să trăiești - a vorbit Dumitru, ridicând țoiul cu rachiu. Au gustat din băutură. Încet-încet, au golit măsurile. Dumitru s-a uitat poznaș la Todiriță... ― Apoi, măi vere, bun rachiu ai, da’ rar îl dai ... ―Auzita-i, jupâne, ce spune vărul meu? - a întrebat cu glas înalt Todiriță. ― Am auzit și, ca drept dovadă, poftiți încă câte o cinzeacă - a răspuns crâșmarul, cu vorba și cu fapta. Acum parcă nu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
la foc mic. ― Din câte știu eu, aistuia al lui Cocostârc îi cam curge nasul pe la crâșma lui Prispă. Și îl mai apucă miezul nopții pe drum... ― Măi Dumitre, ți-o ieșit un sfânt din gură... Încet-încet, au dat gata rachiul. Crâșmarul tocmai își făcea de lucru pe la tejghea. ― Poți să ne spui cât ar arăta ceasul? - a întrebat Todiriță. ― Apoi, o cam trecut de douăsprezece. Da’ ia stați, să mă duc să cercetez. În scurtă vreme, crâșmarul s-a întors
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Dumitru. ― Doar nu îți fi din cei care au fost concentrați. ― Chiar de aceia suntem - a vorbit Todiriță, cu fruntea îngândurată. ― Dacă-i așa, se cade să vă cinstesc din partea mea cu câte o cinzeacă, că nu-ți fi gustat rachiul de... multă vreme. Uite cum se adeverește vorba: oamenii buni se adună. Păi, am și eu un fecior care îi luat din primăvară. Îi dus pe granița dinspre unguri. Dare-ar Dumnezău să se găsească și pe acolo oameni cu
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
și eu un fecior care îi luat din primăvară. Îi dus pe granița dinspre unguri. Dare-ar Dumnezău să se găsească și pe acolo oameni cu suflet bun. Da’ la ce oră aveți trenul? Că, dacă nu aveți timp, pun rachiul într-o sticlă... ― Ar mai fi și n-ar fi timp, jupâne. Trenul îi la ora unu și un sfert - a dat răspuns Dumitru. ― Apoi, gara îi colea la doi pași. Ia să vă aduc eu băutura, că vorba multă
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
de sufletul nevestei mele. S-o stins săraca în toamna trecută. Iaca îi anul.... S-au ridicat, au înclinat țoiurile și au lăsat să cadă picătura „de sufletul morților”... ― Odihnească-se în pace - a vorbit Todiriță. Au dat de dușcă rachiul și, după ce și-au achitat datoria, au pornit spre ușă cu grabă. ― Rămâi sănătos, jupâne, și mulțămim tare mult. Mâinepoimâine îți vine și feciorul - a vorbit Dumitru din ușă. ― Să-ți fie gura aurită. Mergeți sănătoși și să-i găsiți
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
a uitat lung la el, dar l-a lăsat în pace. „E mai bine să rămână cu gândurile lui. Vreau să văd dacă nu a fost doar o părere - gândea Dumitru. S-ar putea ca ceea ce văd să fie urmarea rachiului băut în gară și nu a unei hotărâri luate”... După puțină vreme, trenul s-a oprit. ― În sfârșit, am ajuns! Hai să coborâm, frate Todiriță. Când s-au văzut pe peron, doar cu vreo doi călători în jur, li s-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
peste noi? ― Mă tem că nemții își ascut colții. Da’ cine știe ce ne mai așteaptă? ― Eram noi destul de năpădiți de griji, da’ ce ne-ai spus dumneata pune capac la toate. Fii bun și pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
destul de năpădiți de griji, da’ ce ne-ai spus dumneata pune capac la toate. Fii bun și pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
pune-ne dinainte câte o cinzeacă cu rachiu - da’ din cel de soi - și câteva măsline, dacă s-au rătăcit pe la dumneata. ― Niște rachiu de soi oi găsi eu, da’ măsline... He-hei, de când n-o mai văzut Aizic așa ceva! ― Apoi rachiul băut fără nici un fel de așternut îi ca nunta fără lăutari, jupâne. ― Ca să nu ziceți că ați nimerit la casă pustie, aș aduce eu ceva, da’ nu știu dacă v-a plăcea... ― Afară de arpacaș și curechi de care ne-am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Parcă-l aud nechezând și îl văd pe surul meu, care ne așteaptă afară cu buza umflată, măi Todiriță. Până una-alta, ia să mă duc să-i dau un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
un pumn de ovăz. Pe urmă om gusta și noi din rachiu și din cine știe ce bunătăți ne-a mai da jupânul... Între timp, crâșmarul a adus niște pastramă, potrivit tăiată pe un fund de lemn și câte o cinzeacă cu rachiu: ― Poftiți și să cinstiți sănătoși. ― Mulțămim frumos, jupâne... După plecarea crâșmarului, cei doi au luat câte o așchie de pastramă. Întâi au adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
adulmecat-o, precum copoiul urma vânatului, ca să-i simtă aroma. Apoi au rupt cu dinții câte o firimitură, mestecând alene, pentru a prelungi plăcerea... După ce s-au convins că Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu un oftat scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Aizic nu are gusturi proaste, au pus mâna pe țoiul cu rachiu. ― Hai să trăiești, băiete, și să ne trăiască și cei de acasă. ― Să deie Dumnezeu - a răspuns Todiriță, cu un oftat scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scăpat din strânsoarea sufletului. Au gustat din rachiu cu aducere aminte... ― Să știi că Aizic aista știe să-și țină mușteriii aproape - a reflectat Todiriță. ― Păi, cine ar mai trage la hanul lui dacă ar umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
umbla cu cine știe ce samahoancă în loc de rachiu de soi? Și uite ce pastramă ne-o pus dinainte! S-o mănânci și cu ochii! - a apreciat Dumitru. Au băut cu măsură și au tot „gustat” din pastramă până au dat gata și rachiul și ultima îmbucătură. Aizic, care cu toate că în acest timp nu a fost de văzut, a apărut îndată. ― Mai doriți ceva? Cei doi au privit unul la altul și Todiriță a răspuns: ― Dacă ți-ai mai face o pomană ca mai
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
Todiriță. ― Se vede de departe că sunteți oameni gospodari... ― De unde până unde ai scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
scos dumneata aiestea? - a întrebat Todiriță. ― După felul măsurat în care ați mâncat și ați băut. Că alții... Alții ar fi înfulecat pastrama și ar fi dat rachiul peste cap... Da’ uite că dumneavoastră așteptați să vă aduc pastramă și rachiu, iar eu stau la cislă. Că așa-i Aizic hangiul - vorbă lungă. Un bob zăbavă, că îndată mă întorc... Aceste cuvinte încă pluteau în aer când Aizic - cu mersul lui târșâit - s-a întors cu cele cerute... ― Iaca că am
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]
-
măi Todiriță? Doar nu vin la târg în fiecare zi. Și vrem să mai aflăm și noi ce mai este nou în lumea aiasta. Așa că te-om ruga să ne mai omenești cu niscaiva pastramă, și câte o cinzeacă de rachiu, iar dumneata ne-i mai povesti câte ceva. ― Apoi, nu-i nevoie să-i spuneți lui Aizic de două ori, că el pricepe numaidecât sufletul oamenilor. ― Asta ar cam veni cum spunea unul: „Domnule, mie nu trebuie să-mi spui de
Caietul crâsmarului by Vasile Iluca () [Corola-publishinghouse/Imaginative/482_a_731]