1,568 matches
-
de a-i simți tresăririle nervoase pe umăr. Și de a vedea, în depărtare, o siluetă de placaj acoperindu-se cu găuri. Da, smuciturile lui insistente, forța lui masculină erau pentru mine de natură profund senzuală. De altfel, de la prima rafală, capul mi s-a umplut de o liniște zumzăitoare. Vecinul meu din stânga trăsese primul și mă asurzise. Țârâitul neîncetat din urechile mele, jerbele irizate ale soarelui din genele mele, mirosul sălbatic al pământului sub trupul meu - eram în culmea fericirii
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
că trebuie să punem stavilă și vîntului" s-au grăbit mulți să spună. Imediat și fără a putea fi opriți, cei mai tineri au întins planșe de lemn între stâlpi și au creat un fel de perete prin care cruzimea rafalelor înghețate nu mai răzbătea. Știi că asta este soluția și că Templul nu va fi nicicum terminat până când izvorul în care s-a preschimbat sufletul lui Ustin nu va fi complet izolat de Câmpie, într-un edificiu care să poată
Aba by Dan Doboș [Corola-publishinghouse/Imaginative/295578_a_296907]
-
specialist În tatuaje pentru nou-născuți, care vine chiar În sala de naștere. Ne-am gîndit să-i desenăm un vulturaș pe spate, cu numele noastre scrise În sanscrită... — Nu vă las să-mi tatuați nepotul. Cuvintele ei sînt ca o rafală de mitralieră. — A, ba da. Luke a căpătat microbul tatuajului cînd eram În luna de miere. El și-a făcut cinșpe! Îi zîmbesc dulce. Și, imediat după naștere, o să-și tatueze numele copilului pe braț. Nu-i așa că-i un
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
un nod uriaș În gît. — Bine, spune Venetia, albă la față. Bine, Luke! Dacă vrei o descreierată fără pic de profunzime... — Habar n-ai despre ce dracu’ vorbești, așa că taci naibii din gură. Glasul lui Luke a devenit subit o rafală de mitralieră. Mama dă să protesteze auzindu-i limbajul, Însă el e atît de livid la față că Închide gura la loc, stresată. — Becky e o ființă cu principii, așa cum tu n-ai fost niciodată, continuă, privind-o pe Venetia
[Corola-publishinghouse/Science/2335_a_3660]
-
nume atât de mult a vrut Destinul să-și ascundă, însă nu a putut. Închise ochii tristă, ea lacrima își șterse Și, scuturându-și părul, tot înainte merse. Își frământa zadarnic mâinile acum goale, Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale, Regretul, amintirea s-au transformat în vină. -De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină. De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise, Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
Domnița fără nume atât de mult a vrutDestinul să-și ascundă, însă nu a putut.Închise ochii tristă, ea lacrima își șterseși, scuturându-și părul, tot înainte merse.Își frământa zadarnic mâinile acum goale,Se răzvrătea amarnic sub gânduri în rafale,Regretul, amintirea s-au transformat în vină.-De ce? De ce? De ce? se întreba-n surdină.De ce își frânse visul, deși nici nu-l trăise,Deși cu fire slabe-n speranțe-l împletise? -Ia-mi inima! N-o vreau! și în genunchi
DANIELA DUMITRESCU [Corola-blog/BlogPost/381176_a_382505]
-
metri în fața celorlalți militari - ca dovadă că n-avea a se teme de vreun glonț venit dinspre noi - m-a uluit agresivitatea lui patologică. Trec peste detaliul că n-am auzit nici o somație din partea sa. Admit și ipoteza că prima rafală putea fi îndreptată în sus, căci nu-mi amintesc gemete de răniți în primele secunde. Dar apoi armele au coborît pe orizontală. Am văzut gloanțele care izbeau la un metru de capul meu. Cînd te prăbușești îngrozit în noroiul străzii
Un criminal în transmisiune directă by Telefil () [Corola-journal/Journalistic/15009_a_16334]
-
aflau la Tabriz, că Abbas Mirza 103 fugise Împreună cu soțiile sale la Hamadan, ocărându-l pe mollah (marele preot) pentru că l-a determinat pe șah să pornească război Împotriva rușilor, asigurându-l că persanii vor trece vii și nevătămați prin rafalele rușilor, Întrucât rugăciunile sale Îi vor face invulnerabili. Preotul a pus atât de tare la inimă reproșurile primite, Încât muri la scurt timp după aceasta. Se spune că la moartea lui, Abbas Mirza ar fi exclamat: Pul bigirend, we pes
[Corola-publishinghouse/Science/2270_a_3595]
-
joc. Pe-o furtună ca asta, cînd corabia nu-i decît o minge azvîrlită de vînt, e lucru destul de obișnuit să vezi acele compasului răsucindu-se de jur-împrejur pe cadran. Așa se întîmplase cu acele compasului nostru; aproape la fiece rafală, timonierul băgase de seamă cu cîtă repeziciune se învîrteau ele pe roza compasului - o priveliște pe care nimeni n-o poate vedea fără să se simtă din cale-afară de tulburat. La vreo cîteva ore după miezul nopții, taifunul slăbi atît
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
cu părul de aur și omul cărunt de pe insula Man - se prezentară. Ă Unul din voi să ia mosorul, iar eu am să las lochul la apă. Merseră toți trei la pupa, cît mai departe sub vînt, unde, sub presiunea rafalelor lui piezișe, puntea aproape că atingea apa înspumată și vijelioasă. Omul de pe insula Man apucă mosorul și, ținîndu-l de capetele fusului în jurul căruia era înfășurată saula și sub care atîrna lochul, rămase așa pînă ce veni Ahab. Acesta se opri
[Corola-publishinghouse/Science/2072_a_3397]
-
simțit pe gură fața rece ca gheața. Își ridică mâinile, îmi prinse capul și mă sărută apăsat pe buze. Și buzele îi erau reci ca gheața. Am ieșit pe ușă și am închis-o în urma mea fără zgomot, iar o rafală de ploaie suflă pe sub verandă, mai puțin rece ca buzele ei. Mona Mars este singura femeie din cortegiul de seducătoare întâlnite de Marlowe în răstimpul celor cinci zile ploioase căreia îi cere să-l sărute. E singura pe care n-
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]
-
nu înțelegeam nimic din epoca asta care ne fugea deja de sub picioare. Și că toată confuzia ei mă făcea să mă gândesc la măruntaiele acelui vehicul blindat pe care-l văzusem în ajun, în centrul orașului, în timp ce mă adăposteam de rafale. Spintecat de un proiectil antitanc, fumega încă dând la iveală un amestec complex de aparate dezarticulate, metal răsucit și cărnuri omenești sfârtecate. Forța exploziei transformase dezordinea în ceva extraordinar de omogen, aproape ordonat. Firele electrice semănau cu niște vase sangvine
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
întorceam la copilul ascuns în munții Caucazului. Într-o zi, acel refugiu și-a pierdut puterea. Un soldat cu ambele brațe amputate a fugit noaptea, a țâșnit în fața santinelei cu un strigăt de amenințare și a fost ucis de o rafală. Au preferat să vorbească despre un acces de nebunie, mai curând, decât despre o sinucidere. Seara, după o zi cu doi arși în stare gravă și o altă amputare, mi-am dat seama că aproape uitasem de sinucigașul din cursul
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
înțelepte concluzii erau adesea măturate după câteva ore de un blindat în flăcări, a cărui cochilie de oțel răsuna de țipetele arșilor de vii sau, la fel ca ultima oară, de moartea acelui rănit care-și întindea cioturile brațelor spre rafalele unui automat. Mă străduiam să nu înțeleg astfel de morți, pentru a nu le dilua în sporovăiala noastră strategică. În mod straniu, am învățat să-mi conserv această lipsă de înțelegere salutară datorită unui om care proslăvea războiul. Instructor de
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
o atitudine afectată, o fanfaronadă pe care o simula față de mine (asemănarea cu actorul își avea și ea rolul ei în confuzia mea). Dar când, pe una din străzi, am nimerit sub un tir încrucișat și a reușit să evite rafalele lipind mașina de un zid, fără să-și piardă aerul acela indiferent, am priceput că era pur și simplu vorba despre o îndelungă deprindere cu primejdia. Am ajuns într-un cartier pe care nu-l cunoșteam și care, la câteva
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
cu adevărat periculoasă. În mod ciudat, acele manifeste din mâna ta trasau o fragilă zonă de protecție împrejurul vieților noastre care, în mod evident, îi stinghereau pe soldați. Simțeam tensiunea aceea, o înțelegeam la tinerii înarmați. Luptau împotriva tentației unei rafale scurte, care i-ar fi eliberat de privirea noastră, redând jafului vesela lui sălbăticie. Dar existau sloganurile de dreptate revoluționară, proaspăt tipărite pe manifestele în evantai. Mai era și difuzorul ăla de pe un camion, care încă de dimineață revărsa pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
supuși păunii. Și știam din experiență că percheziția dezinteresată era adesea cea mai primejdioasă... Soldații uciseră și ultima pasăre, cea mai vioaie, ciuruind-o cu gloanțe - un vârtej de pene și sânge - apoi se îndreptaseră spre centrul orașului, conduși de rafale. Am strivit resturile arse, le-am amestecat și le-am aruncat în mijlocul unui răzor cu flori uscate. Și am început să te aștept, adică să mă năpustesc la fiecare oră în haosul străzilor năpădite de valurile urlătoare ale oamenilor care
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
predarea iminentă și de armistițiu, își părăsește poziția, fără a-i preveni pe cei care se mai bat încă. Acea trădare involuntară n-a avut, pare-se, consecințe. Din nou am trecut prin orașe care se goleau la sunetele primelor rafale de gloanțe, ca sub căderea ritmică a primelor picături peste un acoperiș din tablă ondulată (într-o zi, occidentalii s-au năpustit spre avioane tocmai sub o aversă cu picături mari și calde, iar teama de gloanțele care atingeau deja
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
acționeze, va începe să urle... I se părea că are capul înfășurat în sticlă înghețată și lichidă. Cu o precizie halucinantă, vedea luciul unei brazde de pământ întoarse, scarabeul negru care alerga, se cățăra pe cizma lui... Într-o scurtă rafală de vânt, auzi cuvintele, neclare încă, ale oamenilor care veneau către el. Se uită la ei, apoi ridică privirea mai sus, spre partea mai înaltă a câmpiei, unde se zăreau primele izbe din Dolșanka. Și văzu, cum i se întâmpla
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
unit cu acesta într-o săgeată neagră, care brăzda în goană trunchiurile mestecenilor. Chipul îi era încremenit într-o grimasă ce-i dezvelea dinții. „Un nebun!“, își spuse Nikolai, dând din cap. Praful se învârtejea ușor deasupra urmelor lăsate de rafala copitelor... Străbătând satul vecin cu Dolșanka, o zări pe femeia sărmană cu duhul stând pe o grămadă de trunchiuri de pin. Câteva erau deja curățate de crengi, dâre de rășină sclipeau pe miezul lor trandafiriu, ca niște picături de miere
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
șenilele tancurilor, scobită de explozii. Ținând în mână o pușcă, ghemuit lângă un soldat ucis, Nikolai se ascundea îndărătul unui gard, observând înaintarea nemților. Păreau să nu bage de seamă oscilațiile hărții, înaintau calm, executând manevre precise și metodice: o rafală, o casă incendiată cu lansatorul de flăcări, un tanc curățind strada în fața lor. Își părăsi refugiul, fumul incendiului îi ardea ochii. Câțiva civili traversară strada alergând, cu un aer hotărât. Cunoșteau cu siguranță ieșirea din orașul încercuit. Îi urmă până la
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
vreo sută de kilometri de Moscova... De câtva timp, știa pentru ce zâmbeau nemții când trăgeau. Era un rânjet care nu avea nimic de-a face cu veselia. Grimasa inconștientă a unui om care încearcă să stăpânească zgâlțâielile unei lungi rafale. La fel ca majoritatea camarazilor lui, Pavel era acum înarmat cu un automat german recuperat în luptă. Aveau de acum și ei același zâmbet ca nemții. Și nu mai fugeau din fața tancurilor, ci se aruncau într-o tranșee, făcând pe
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
puștii, de goana gâfâită de la colțul unei case la celălalt colț. Cei uciși păreau a căuta un obiect pierdut în praful curților, în molozul clădirilor găurite... Cu câteva minute mai înainte, durata tăcerii, mai lungă decât o simplă pauză între rafale, vestea sfârșitul, iar soldatul care stătea chircit lângă Pavel, îndărătul unei bucăți de zid, se sculă, căscă satisfăcut, trăgând în piept aerul umed al serii de mai și se așeză la loc imediat, apoi se prăbuși într-o parte, ținând
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
doboare pe cel care ar fi vrut să dea înapoi, Nu se putea înainta decât spre moarte, sau se putea da înapoi, tot spre ea. Unica alegere. Sări în tranșee, îndărătul unui mort, un soldat cu pieptul sfârtecat de o rafală. În cădere, trupul atrase pentru o clipă privirea a doi nemți, care se dădură la o parte pentru a se feri de cadavru. O clipă care reuși să cuprindă lovitura piezișă de cuțit, un automat smuls din mâinile unuia din
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]
-
multe remușcări care se uzurpau unele pe altele: în ziua aceea, un rănit abandonat care întindea către el mâna plină de sânge, a doua zi, ofițerul care, ridicându-se la atac cu o secundă înaintea lui, fusese secerat de o rafală... Îi rămânea din viața lui de până atunci doar caietul plin de poeme din adolescență. Un caiet care dispăru, foaie după foaie, devenind foiță pentru țigări. Văzu în acest lucru mai întâi o aspră lecție a vieții, care transforma în
Recviem pentru Est by Andreï Makine () [Corola-publishinghouse/Science/2348_a_3673]