861 matches
-
44, 49 și 51 întorcând la Poarta 1. După 1989, a fost dată în folosință o altă linie de troleibuz, 42B, care făcea legătura între Institutul de Proiectări și Poarta 1. Este desființată linia 45, dar la scurt timp este reînființată cu traseul Tomis Nord-Patinoar. Treptat, sunt desființate și liniile 45, 46 și 50. După înființarea lui 42B, este înființată și linia 43B, cu traseul Gară-Institut Proiectări. Liniile de troleibuz 42 și 43 erau linii surori. Aveau același traseu până pe Bulevardul
Troleibuze în Constanța () [Corola-website/Science/317796_a_319125]
-
desființate în 1980, cănd au fost înlocuite cu liniile de troleibuz 45, respectiv 42. Capătul de linie al troleibuzului 45 a fost însă mutat de la Poarta 2 în Piața Unirii. La reorganizarea traseelor IJTL din 1985, autobuzul 22 a fost reînființat, de data aceasta cu traseul Tomis III-Ovidiu-Năvodari, traseu desființat și el în 2001. Liniile de troleibuz 49 și 51 au fost și ele linii surori. Aveau porțiune de linie comună până la intersecția străzilor Dezrobirii și Eliberării. Aici, troleibuzul 51 înainta
Troleibuze în Constanța () [Corola-website/Science/317796_a_319125]
-
Trustul Minier Muntenia", iar până în 1989, a fost reorganizată succesiv, schimbându-și numele în "Întreprinderea Minieră", "Centrala Cărbunelui" și "Combinatul Minier". Din anul 1991 până în 1995, a funcționat ca Sucursală Minieră a "Regiei Autonome a Lignitului Târgu Jiu". A fost reînființată ca societate autonomă în anul 1995, sub numele "Regia Autonomă a Cărbunelui Ploiești", prin desprinderea din "Regia Autonomă a Lignitului Târgu Jiu". În anul 1997, a fost reorganizată, primind numele actual. se află sub autoritatea Ministerului Economiei. Obiectul de activitate
Societatea Națională a Cărbunelui Ploiești () [Corola-website/Science/318191_a_319520]
-
înființată la data de 24 ianuarie 1864, iar în perioada comunistă a fost desființată la 1 decembrie 1948 și înlocuită cu "Curtea Superioară de Control Financiar", înființată în 28 martie 1973 și desființată în 1990. Curtea de Conturi a fost reînființată în anul 1992. CC este reprezentată în teritoriu prin "Camera de Conturi" prezentă în toate județele țării. Obiectivele Curții de Conturi sunt: urmărirea respectării reglementărilor legale cu caracter economic, financiar, fiscal și contabil, în vederea identificării eventualelor erori sau neregularități în
Curtea de Conturi (România) () [Corola-website/Science/318189_a_319518]
-
Raionul Sneatin (în ) este unul din cele 14 raioane din regiunea Ivano-Frankivsk din Ucraina, cu reședința în orașul Sneatîn. A fost înființat în anul 1939 după ocuparea Galiției de către URSS și apoi reînființat în 1944, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Raionul Sniatin are o suprafață de 903 km² și 68.971 locuitori (2001) În evul mediu, raionul făcea parte din regatul
Raionul Sneatîn () [Corola-website/Science/318203_a_319532]
-
vedere administrativ in Voivodatul Stanisławów. În 1939 a teritoriul a fost ocupat de Uniunea Sovietică, fiind recucerit de Germania în 1941 și încadrat în Guvernământul General, făcând parte din cercul Stanislau al regiunii Galiția. După 1944 raionul Sniatin a fost reînființat și a fost inclusă în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Conform recensământului din 2001, majoritatea populației raionului Sneatîn era vorbitoare de ucraineană (%), existând în minoritate și vorbitori de alte limbi. Raionul
Raionul Sneatîn () [Corola-website/Science/318203_a_319532]
-
părți a Ucrainei, în vreme ce bolșevicii au fost forțați să-și mute cartierul general în Taganrog, pe malul Mării Azov. La un moment dat, guvernul sovietic al Ucrainei a fost dizolvat la inițiativa lui I. V. Stalin, doar pentru a fi reînființat la sfârșitul anului 1918 la inițiativa liderilor de la Moscova. După răsturnarea guvernului Hetmenatului, forțele bolșevice și-au reluat atacurile, pretinzând că acționează la ordinul singurului guvern legal, cel ucrainean sovietic. Liderii ucraineni au trimis note de protest la Sovnarkom. Guvernul
Ucraina după Revoluția Rusă () [Corola-website/Science/319735_a_321064]
-
care a reușit să joace în Divizia A a Campionatului României. În afară de Jahn Cernăuți, nici un alt club din Cernăuți nu a reușit să câștige vreun meci în turneul final al Campionatului României. După eliberarea Bucovinei de către România, echipa a fost reînființată și a participat la turneul eliminatoriu al Cupei României (în sezonul 1942/1943) și s-a calificat, de asemenea, în sezonul 1943/1944 la Cupa Eroilor, campionatul desfășurat pentru echipele de divizia secundă. După al doilea război mondial, clubul a
Dragoș Vodă Cernăuți () [Corola-website/Science/319074_a_320403]
-
război mondial. Clubul de fotbal a fost fondat în anul 1907 sub denumirea de Sarmatia Cernăuți (în ), pentru a grupa sub culorile sale pe jucătorii polonezi amatori de fotbal din capitala Bucovinei. Această asociație a fost dizolvată în 1909 și reînființată în 1910, în același an alăturându-se la BASK Cernăuți. În anul 1912 din BASK Cernăuți s-a desprins clubul sportiv Sokoly Cernăuți. În 1914, clubul sportiv polonez a fost redenumit Victoria Cernăuți, iar în primăvara anului 1919 Polonia Cernăuți
Polonia Cernăuți () [Corola-website/Science/319072_a_320401]
-
timp de trei ediții a terminat pe podium, echipa a devenit campioană a Bucovinei în două sezoane consecutive (1930-1931 și 1931-1932), fiind învinsă în semifinale de Societatea de Gimnastică Sibiu, respectiv de Venus București. La 25 februarie 1932, Hakoah Cernăuți (reînființat în jurul anului 1920) a fuzionat cu Maccabi Cernăuți, jucând sub numele de Maccabi în sezoanele următoare. După câteva sezoane mai slabe Maccabi Cernăuți a devenit vicecampioană regională în 1935. În anul 1937 clubul a ajuns în Divizia C (liga a
Maccabi Cernăuți () [Corola-website/Science/319086_a_320415]
-
parte între anii 1915-1916 la luptele cu rușii, ca parte a trupelor austro-ungare. Cavalerul de Wassilko a fost un susținător al soluționării problemei rutene de către austro-ungari, ceea ce prevedea ca în situația victoriei Triplei Alianței în primul război mondial să se reînființeze fostul Principat Galiția-Volînia ca regiune autonomă națională în cadrul Imperiului Austro-Ungar. În ședința Parlamentului de la Viena din 16 iunie 1917, Wassilko exprima dorința rutenilor din Bucovina de a fi unite toate teritoriile locuite de ruteni într-un stat ucrainean aflat sub
Nicolae de Wassilko () [Corola-website/Science/319385_a_320714]
-
Română Ploiești. La scurt timp, o altă decizie ”venită de sus” a fost mutarea echipei lângă sediul Societății, la Câmpina, și a evoluat în District sub numele de "Colombia". În luna mai, a anului 1945, Astra Română Ploiești s-a reînființat, având vechiul teren Columbia (același ca și în prezent), iar din lotul de jucători au făcut parte printre alții : Cristu, Jugaru, Bărăscu, Bonațiu, Zellingher, Busac, Lazăr II, Georgescu și Iliescu. În mai 1945, a susținut două jocuri de baraj, tur-retur
AFC Astra Giurgiu () [Corola-website/Science/315511_a_316840]
-
în manșa secundă. În cele două jocuri disputate a folosit următoarea formație: Cristu - Gh. Dragomirescu, Bonațiu, A. Dragomirescu, Ciugaru, Chițulescu, Lazăr I , Ionescu, Lazăr II, Bărăscu și Boghici. După o perioadă de pauză (2 ani), în vara lui 1959, este reînființată sub numele de "Rafinorul I Ploiești", având ca antrenor pe Nicolae Topșa, iar din lotul de jucători au făcut parte: Gheorghe Voinea, Marin Constantin - Romeo Dumitru, Vasile Filip, Nicolae Coca, Gheorghe Stănescu, Gheorghe Cristache, Constantin Opriș, Sandu Ștefan, Gheorghe Teacă
AFC Astra Giurgiu () [Corola-website/Science/315511_a_316840]
-
(în ) este unul din cele 11 raioane administrative din regiunea Cernăuți din Ucraina, cu reședința în orașul Zastavna. A fost înființat în anul 1940 după ocuparea Bucovinei de Nord de către URSS și apoi reînființat în 1944, fiind inclus în componența RSS Ucrainene. Începând din anul 1991, acest raion face parte din Ucraina independentă. Acest raion are o suprafață de 619 km² și 56.261 locuitori (2001) , în mare majoritate de naționalitate ucraineni. Din componența
Raionul Zastavna () [Corola-website/Science/315737_a_317066]
-
le-a luat pentru a le duce Academiei Române. În 1968 au fost realizate unele lucrări de consolidare a beciurilor. În anul 1978, a fost demolat pridvorul bisericii și veșmântăria. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Coșula, aducând aici călugări care să se ocupe de refacerea vieței monahale din acest complex monahal medieval. În 1996, a fost finalizată construcția a două construcții de zid cu rol de chilii, cu cerdacuri largi. La 100 m nord-vest
Mănăstirea Coșula () [Corola-website/Science/316550_a_317879]
-
celebrată o slujbă religioasă, săvârșită de patriarhul Miron Cristea. În anul 1928, în curtea fostei mănăstiri, a fost înființat un muzeu de către preotul iconom Al. Simionescu, protopop de Botoșani. În anul 1991, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Popăuți, care a fost populată cu călugări abia în 1996. Biserica a fost degradată în decursul timpului ca urmare a factorilor naturali (condițiile speciale de climă) și a intervențiilor umane necorespunzătoare. La începutul secolului al XXi-lea au fost
Mănăstirea Popăuți () [Corola-website/Science/316558_a_317887]
-
credincioși. În acel an, comunitatea ortodoxă din Burdujeni-Târg era păstorită de preotul paroh Ioan Popovici (născut în 1876). S-au efectuat lucrări de restaurare în anii 1986 și 1993. În anul 1992, mitropolitul Daniel Ciobotea al Moldovei și Bucovinei a reînființat Mănăstirea Teodoreni, de această dată cu obște de maici. A fost construită o clădire din zid pentru chilii, bucătarie, trapeză, stăreție, magazii și beciuri. Maicile desfășoară aici activități de restaurare a icoanelor, broderiilor, manuscriselor și cărților religioase. Intrarea în complexul
Mănăstirea Teodoreni () [Corola-website/Science/316567_a_317896]
-
formulă nu rezistă și Harap-Alb se scindează în două formații cu oarecare succes și de orientare similară: Jad și Icar. Astfel se încheie a doua perioadă de existență a grupului. În ianuarie 1998, bateristul Doru Istudor revine în România și reînființează Harap-Alb, în formula: Dan „Cândoi” Tufan (vocal), Cristian Luca „Argintaru” (chitară), Criști „Porta” Marinescu (chitară), Ionuț Calota (baș) și Doru „M.S.” Istudor (tobe). După un timp, Criști Marinescu este înlocuit cu Marius Roșiu, fost component în formațiile Interval, Floare Albastră
Harap-Alb (formație) () [Corola-website/Science/316760_a_318089]
-
acorde acestuia și dreptul de a numii episcopii. În 1559 episcopatul este ridicat la rang de arhiepiscopat dar odată cu reforma protestantă din Utrecht și regiunile învecinate în jurul anului 1580 arhiepiscopatul își pierde autoritatea făcând imposibilă existența sa. Aceasta a fost reînființată abia în 1853, Arhiepiscopul Catolic de Utrecht fiind actualmente mitropolitul celorlalte 6 dioceze catolice olandeze.
Episcopatul Utrecht () [Corola-website/Science/315066_a_316395]
-
al II-lea. La sfârșitul celui de al doilea război mondial, regimul comunist din România a impus o interdicție pentru toate mișcările de tineret alternative, acestea fiind înlocuite de Organizația Pionierilor și Uniunea Tineretului Comunist (UTC). Cercetașia româneasca s-a reînființat la 31 martie 1990, prin demersurile începute de către un grup de foști cercetași, conduși de Alexandru Daia, comandantul Cohortei III București în perioada interbelică și autorul cărții "Eroi la 16 ani", publicată în anii '80. In anul 1993 Organizația Națională
Cercetașii României () [Corola-website/Science/318577_a_319906]
-
a fost desființată în 1797, iar membrii ei și-au pierdut calitatea de cazaci, fiind declarați în schimb țărani ai statului. După ce foștii cazaci au trimis numeroase plângeri împăraților Pavel I și Alexandru I, Armata cazacilor de pe Bug a fost reînființată în 1803, având în componență trei regimente (în total 500 de oameni). Noua locație a Armatei a fost zona de frontieră a Nistrului. Armata a primit dreptul să-și completeze efectivele cu refugiați din Balcani. În timpul războiului ruso-turc din 1806-1812
Cazaci de pe Bug () [Corola-website/Science/318595_a_319924]
-
a păstrat o oarecare autonomie în cadrul statului rus și a rămas să controleze doar Ucraina de pe malul stâng. Ucraina de pe malul drept, cu excepția regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar formațiunile administrative stabilete de Hmelnițki au fost abolite, fiind reînființate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow și Bracław. Perioada Ruinei s-a terminat odată cu alegerea în funcția de hatman al lui Ivan Mazepa, care a adus stabilitate în statul ucranean. El a unit Ucraina care era încă odată sub conducerea unui singur
Hetmanatul Căzăcesc () [Corola-website/Science/318880_a_320209]
-
și economie în aproape toate orașele mari ale României. În 1903, este promulgată Legea băncilor populare sătești și a Casei lor centrale. În anul 1948, cooperativele de credit își încetează activitatea, în baza unei hotărâri a Consiliului de Miniștri, fiind reînființate abia în 1954. În 1990, este promulgat Decretul-Lege nr. 67 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și de credit, iar în 1996, Parlamentul adoptă Legea nr. 109 privind organizarea și funcționarea cooperației de consum și a cooperației de credit
Serviciile în România () [Corola-website/Science/320208_a_321537]
-
ales, principele Ferdinand. Emblema FSSR a fost stabilită a fi un ecuson albastru ce avea în mijloc un corb cu crucea în cioc și culorile albastru și negru. După Primul Război Mondial Clubul Nautic Român și-a încetat activitatea. Este reînființat abia în anul 2010, în prezent având sediul în Constanța și propria bază nautică la Techirghiol. Clubul Nautic Român este afiliat la Federația Română de Iahting și în primul an de la înființare a organizat trei concursuri de veliere sportive, la
Clubul Nautic Român () [Corola-website/Science/321202_a_322531]
-
timpului, comuna a făcut parte din plasa Cârniceni, din plasa Bivolari, din plasa Turia, din raionul Iași și din raionul Vlădeni. În anul 1968 comuna Roșcani a fost desființată, satele sale intrând în componența comunei Trifești. Comuna Roșcani a fost reînființată în anul 2004, cu două sate: Rădeni și Roșcani, din cauza comunicării dificile a celor două sate cu satul Trifești (reședința comunei Trifești). a fost construită în secolul al XVII-lea , pe locul unei biserici mai vechi din 1485. În decursul
Biserica de lemn din Rădeni () [Corola-website/Science/320562_a_321891]