2,551 matches
-
confesiunea ca formă de „aducere În câmpul conștiinței” a acestora. Împăcarea prin stingerea conflictelor și iertarea celor vinovați. Căința ca o stare de autoreflectare asupra propriilor sale acte negative și regretul de a le fi comis. Dorința de a se reabilita sufletește și moral. Ori această dorință de reabilitare, de restaurare a omului, este o acțiune psihomorală care o va compensa pe cea anterioară a vinovăției, readucând persoana pe căile virtuților. Persoanele implicate În relația psihomorală Orice relație morală dintre persoane
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
care Însoțesc Întotdeauna efectele prejudiciului. Aceste situații nu pot fi compensate decât prin două modalități, care privesc, În mod egal, agresorul și victima: reparația și pedeapsa. 1. Reparația Reparația este actul prin care, dându-se satisfacție persoanei victimă, aceasta este reabilitată din punct de vedere psihologic, moral și social În urma prejudiciului care i-a fost adus de către agresor. Reparația este un act compensator, care Înlocuiește În mod real sau simbolic prejudiciul produs. Actul reparator, ca să poată fi eficient, trebuie să reproducă
Tratat de psihologie morală (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) [Corola-publishinghouse/Science/2265_a_3590]
-
rememorări, că refuzând, în etapa de început a cooperativizării, să aprobe arestarea unui țăran de la Cornu Caprei incomod pentru birocrați, nu altul decât Năiță Lucean, se pomenește până la urmă arestat și internat în lagăr, împreună cu cel pe care îl apărase. Reabilitat după un număr de ani, promovat în funcția de secretar al comitetului județean, el personifică, în intenția lui S., tipul comunistului înțelept, drept, integru. Prin demersurile și reacțiile acestui personaj, traumatizat de pe urma nedreptăților îndurate, epicul devine suport al unor dezbateri
SARARU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289490_a_290819]
-
un enorm succes de public. Sentimentul aproape general este că aici se demistifică istoriografia oficială și se încearcă să se spună adevărul despre o istorie complexă, tragică. Apar reacții violente în unele publicații sovietice. Convinși că scriitorul încearcă să îl reabiliteze pe mareșalul Ion Antonescu, unii critici literari contestă politicește romanul. Contestațiile continuă și azi (S. Damian), cu argumente mai mult sau mai puțin estetice. Ca să echilibreze lucrurile, scriitorul introduce, în ediția a doua, istoria unui tânăr revoluționar ucis la Jilava
PREDA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289000_a_290329]
-
stare dezonorantă, cu rușinea. Acestea fac ca în toate situațiile bolnavul mintal să-și piardă, sau cel puțin să-și modifice, statutul social. Nebunia este o stare infamată care stigmatizează omul. Societățile „tolerante” caută, cel puțin prin măsuri formale, să reabiliteze persoana umană bolnavă psihic. Nebunia este etichetată ca boală psihică, iar bolnavii psihic sunt tratați ca oricare altă categorie de suferinzi. Această formă de asistență urmărește, în primul rând, „deculpabilizarea” bolnavului psihic și „restaurarea statutului psihosocial” al acestuia. Ideea de
Tratat de igienă mintală by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2366_a_3691]
-
reconstructivă: reface morfologia și funcțiile modificate ale unui segment corporal prin diferite procedee chirurgicale (în cazurile de exereze mutilante ale cancerelor de dimensiuni mari); Oncolog radiolog: planifică și realizează radioterapia; Asistent social: furnizează suport emoțional și asistență practică pacienților; Logoped: reabilitează pacienții cu probleme de comunicare și înghițire (postoperatorii). Tratamentul cancerului cavității orale necesită o întreagă echipă de specialiști. TRATAMENTE TRATAMENTUL CANCERULUI CAVITĂȚII ORALE Tratamentele cele mai obișnuite pentru cancerele cavității orale sunt: chirurgical și radioterapia. Se mai folosește chimioterapia, atât
CANCERUL CAVITĂŢII ORALE GHID PENTRU PACIENŢI by DANIELA TRANDAFIR , VIOLETA TRANDAFIR () [Corola-publishinghouse/Science/414_a_861]
-
ca ceva diferit de starea sa inițială. În timp ce conservarea presupune păstrarea mediului înconjurător într-o formă cât mai apropiată de cea originală, reabilitarea implică o schimbare majoră în utilizarea mediului. Multe clădiri și zone au fost salvate prin turism fiind reabilitate ca atracții turistice sau ca spații de cazare turistice. Lumea este plină de exemple de clădiri individuale și de zone întregi cărora turismul le-a dat o șansă prin reabilitarea ca atracții turistice. Vechile fabrici și au început o nouă
TURISMUL ŞI MEDIUL ÎNCONJURĂTOR. In: SIMPOZIONUL NAŢIONAL „BRÂNCUŞI – SPIRIT ŞI CREAŢIE” ediţia a II-a by Pop Aurica () [Corola-publishinghouse/Science/569_a_923]
-
de încercări ale unora de a-l asmuți asupra celor pe care îi dușmănesc (Felicitări). Un inginer cade în dizgrația prefectului prin adoptarea, în rapoarte, a unei formule de încheiere ce nu îi este mai marelui pe plac și se reabilitează prin inventarea alteia, stupide ( Cum a dres-o inginerul). Traversând suprafețe de mic realism, cititorul dă pe alocuri de punctări romantice, de felul celor din proza lui Delavrancea, ori de transpunerea unor anomalii psihice (Ca frații) sau fenomene paranormale (Spiritele
THEODORIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290163_a_291492]
-
și să rescrie (să recicleze, cum zic teoreticienii postmodernismului, printre ei: Guy Scarpetta) fantasmele vechi ale poeziei, cu precădere fantasmele (vederile) și miturile romantismului. Postmodernismul românesc, în latura lirică, debutează probabil cu această carte în care ludicul, vizionaristul, manieristul S. reabilitează un număr de specii corupte de timp (romanța, de pildă, sau mica elegie erotică) și împinge jocurile limbajului foarte departe în timp. În al doilea rând, el destructurează voit discursul liric sau, mai bine zis, îl silește să își lepede
STANESCU-5. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289876_a_291205]
-
și o bună adecvare stilistică. În Meda, mireasa lumii (1979) Z. își propune să contureze „câteva geometrii ale spiritului feminin” prin confruntarea a două personaje antitetice, niște studente în ultimul an, care fac și un pas decisiv căsătorindu-se. Romanul reabilitează sărbătorescul existenței și transcrie, cu un realism stilistic expresiv, atmosfera juvenil-confuză dintr-un grup studențesc. Topografia banalității este și ea prezentă în limbajul semidoct, cu pretenții eseistice, din unele dezbateri la care sunt prezenți studenți și profesori. Ieșirea la mare
ZARNESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290715_a_292044]
-
și a-i cere „adâncime psihologică”, așa cum făceau C. Dobrogeanu-Gherea și G. Ibrăileanu, ar însemna să se vrea înlocuirea comediilor și a prozei cu altceva. Criticul mai constată că arta lui Caragiale este „artă vorbită și mimată”, că dramaturgul a reabilitat stilul comic, pe care gustul comun îl considera radical inferior celui tragic și epic. Această idee reprezintă una din principalele opinii estetice ale eseistului, alături de aceea a artei ca meșteșug, ilustrată în mod exemplar de opera lui Caragiale. Scriitorul e
ZARIFOPOL-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290712_a_292041]
-
tocmai prin fervoarea evocării și prin ingeniozitatea proiecției ficționale. În schimb, Viața mea la țară (1988) e un document autobiografic veritabil, în care se amestecă notații anodine și revelații livrești, bucurii simple și evenimente dramatice precum cutremurul din ’77. A reabilita lucrurile vechi, demodate ale lumii, a repune în circulație obiectele uzate, rămase de căruța civilizației moderne. Toată poezia lui Petre Stoica poate fi considerată un lung război cu faptele vechi ale lumii. O înviere din morți. Un bal de fantome
STOICA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289952_a_291281]
-
pentru nebuni, societatea se eliberează de faptul de a-i fi culpabilizat. Remarcăm prin aceasta că de fapt vinovăția de „a fi nebun” aparținea societății care proiecta asupra acestora propriile sale tare negative. Anulând aspectul infamat al nebuniei, societatea se reabilitează din punct de vedere moral, sfârșind prin a se disculpabiliza la rândul său. Din acest moment societatea nu-i mai „ascunde” pe nebuni, ci va institui măsuri de protecție ale acestora, care nu sunt altceva decât formele sublimate ale primelor
Tratat de psihopatologie (ediţia a III-a revăzută şi adăugită) by Constantin Enăchescu () [Corola-publishinghouse/Science/2268_a_3593]
-
și care nu permite definirea unei sarcini de învățare precise și a unui item clar pentru evaluarea riguroasă a performanței de învățare. Este așadar un forbidden verb, un „verb interzis” de canonul behaviorist al designului instrucțional modern. Gândirea postmodernistă însă reabilitează, ba chiar ridică înțelegerea în vârful panteonului argotic al terminologiei postmoderne. Dar nu numai înțelegerea își recâștigă statutul discursiv. Gândirea postmodernă suspendă toate tabuurile terminologice ale designului modern. Expresiile culturale și spirituale, întemnițate de designul modern, sunt eliberate și ridicate
Teoria generală a curriculumului educațional by Ion Negreț-Dobridor () [Corola-publishinghouse/Science/2254_a_3579]
-
mosor / firul de sânge / vei ajunge până la suflet”). Expresie a disperării existențiale și metafizice, versul lui P. sfârșește - cu mențiunea că acesta e un „sfârșit continuu” - în experiența integrării cosmice și a salvării. În plină epocă postmodernă, lirica lui hieratică reabilitează virtuțile fondatoare ale marii poezii. SCRIERI: Furnicile și oglinda, pref. Constantin Abăluță, București, 1993; Războinicul cu ciorapi de piele, București, 1996; Ultimele pătrate de frig, București, 1998; Camera de subsol sau Răscumpărarea, București, 2001. Repere bibliografice: Cezar Ivănescu, Valeriu Mircea
POPA-13. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288915_a_290244]
-
Cadrilater. Și în Statuia care arde, același conflict între spirit și trup, între real și ireal. Întretăiat, ca și în romanul precedent, de prețios ilare cogitații sau de bruște scăpătări în sentimentalitate (suspinuri, leșinuri, frecvente izbucniri în plâns), discursul se reabilitează cât de cât în pasajele în care fâlfâie „nălucirea” și imaginile eterice par să lunece din vis într-un coșmar. La fel, în nuvelele din Tunda (1940), unde se salvează rare insulițe conturate în registrul sugestivității vagi, nelămurite, cu vedenii
PRIGOR. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289025_a_290354]
-
Moralistul nu mai crede în soluții, se mulțumește să pună doar întrebări. Autorul este din ce în ce mai solitar și din ce în ce mai puțin solidar cu timpul său, un Don Quijote care nu mai crede în iluzii, dar continuă să se bată cu morile de vânt. Reabilitează pe Narcis (o veche fantasmă), văzând în el nu un simbol al frivolității, ci al cunoașterii de sine. Altă carte publicată de P., Deșertul pentru totdeauna (2001), constituie un original roman autobiografic, adică o autoficțiune cu o notă meditativă pregnantă
PALER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288629_a_289958]
-
deputat liberal. Urmează Liceul „Domnița Ileana” (1948-1955) și la absolvire se înscrie la Facultatea de Drept a Universității din București, dar în 1956 este exmatriculată și arestată sub acuzația de solidarizare cu susținătorii revoltei populare anticomuniste din Budapesta. În 1962, reabilitată după un an petrecut ca muncitoare într-o fabrică de medicamente, intră din nou, la Iași, la Facultatea de Științe Juridice, pe care o va absolvi în 1967 la Universitatea din București. Debutează în literatura de consum cu un scenariu
OJOG-BRASOVEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288515_a_289844]
-
judecat și condamnat la opt ani de închisoare, pentru că ar fi deținut și vândut cărți socotite dăunătoare statului socialist. Din pedeapsă execută patru ani la penitenciarul din Gherla. Este eliberat în 1964, în urma unui decret de grațiere colectivă. A fost reabilitat juridic postum în anul 1995. Devine membru al Uniunii Scriitorilor în ultimele sale zile de viață. Într-un credo - De ce scriu, apărut în „Facla” (1935) - K. afirma că a fost „mânat în luptă” de necesitatea de a denunța inechitățile sociale
KALUSTIAN. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287700_a_289029]
-
Țărănist, care editase o serie de texte privind doctrina creștin-democrată. Din 1965 își reia activitatea în publicistică, iar în 1966 debutează editorial cu Viața lui Alexandru Macedonski (Premiul Academiei Române). Îi urmează Opera lui Alexandru Macedonski (1967). În 1969 a fost reabilitat juridic. După reintrarea în viața civilă, n-a mai fost niciodată salariat al vreunei instituții culturale sau de alt tip. Uniunea Scriitorilor i-a premiat două cărți, Introducere în critica literară (1968) și Hermeneutica lui Mircea Eliade (1980; tradusă și
MARINO. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288040_a_289369]
-
ca fiind „principiul sincronismului vieții moderne”, care stă la „baza formației civilizației noastre cu un caracter revoluționar”. Acționând legic, sincronismul face inevitabilă integrarea în ansamblul civilizației europene a societăților mai puțin dezvoltate. Aceasta se produce în doi timpi: inițial, simularea (reabilitată de E. Lovinescu, în dezacord, aici, cu T. Maiorescu și a sa teorie a „formelor fără fond”), apoi sincronizarea efectivă. O asemenea integrare implică diferențierea de propriile stadii evolutive anterioare (la noi, disputa cu tradiționalismul). Potrivit acestei legi, care presupune
MODERNISM. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288200_a_289529]
-
importantul curent istoriografic lansat în Germania cu numele Historismus, ținta predilectă a filozofilor, uneori din pricina apropierilor foarte sporadice dintre generația mijlocie a curentului, reprezentată de Friedrich Meinecke, și național-socialism. Lucrările lui Jörn Rüsen și ale discipolului său Friedrich Jaeger au „reabilitat” pe deplin extraordinara contribuție a istorismului german, propunând o critică pertinentă și judicioasă. 7. Mă rezum la câteva referințe. Una din cele mai pătrunzătoare recenzii de întâmpinare a fost semnată de Charles Kesler în august 1987, în The American Spectator
Războaie culturale. Idei, intelectuali, spirit public by Sorin Antohi () [Corola-publishinghouse/Science/2145_a_3470]
-
chiaburi care sabotează, uneori cu aceleași procedee? Sunt multe cozi de topor strecurate printre muncitori În fabrici și uzine? Sunt mulți eroi care-și migălesc ambițios inovația care va Îmbogăți roadele muncii și conștiințele noi? Sunt mulți brigadieri care se reabilitează și sunt citați pe brigadă? Sunt nenumărate teme pe care le-am citit În ziar? Iată, credem noi, nu păcatele, ci meritele principale ale nuvelelor noastre. Iată imaginea - e drept, Încă nu deplină și În cele mai desăvârșite culori - a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
nu numai a Îndruma creația literara ci a Îndruma și critica literară, fiecare Învață pe fiecare și toți rămân repetenți, cam aceasta este concluzia privind comportamentul cel mai răspândit În publicistica vremii; iată-l, de pildă, pe Geo ȘERBAN 83, reabilitând recenzia, specie analitică Îndelung „oprimată” de critica burgheză; reactualizarea era necesară tot din motive de accesibilitate și educare a „masselor”; se dau, În același timp, sfaturi cronicarilor din provincie sau celor din presa cotidiană: „Nu poate fi vorba de a
Literatura în totalitarism. 1949-1951 by Ana Selejan [Corola-publishinghouse/Science/2043_a_3368]
-
a literaturii medievale: a cavalerului rătăcitor, a eroului pornit în căutarea Adevărului. Studiul din 1963 al lui Philip Durham a impus cu autoritate acest model, probabil inacceptabil astăzi unei lumi confiscate de dogmele corectitudinii politice. Pentru că, prin Philip Marlowe, autorul reabilitează și un tip de masculinitate, de forță virilă și de brutalitate împotriva cărora s-au ridicat în ultimele decenii voci indignate ale feminismului. În ce măsură o trăsătură firească a epocii medievale poate constitui astăzi un model etic rămâne de discutat. Realitatea
[Corola-publishinghouse/Science/2073_a_3398]