7,813 matches
-
cu ilustra formulă conform căreia "orice asemănare a întîmplărilor și personajelor cărții cu situații și cu persoane reale este pur întîmplătoare și neintenționată". O formulă care, din capul locului, îndeamnă cititorul să opereze distincții nete dar și corespondențe posibile între real și imaginar. Cu totul, remarcabile în romanul de factură polițistă Ankunft in Bukarest sunt cîteva elemente care pledează în favoarea calităților literare ale lui Thomas Prinz. Stilul sarcastic, ironia, o bine dozată distanță a naratorului față de evenimentele și personajele cărții, intriga
Thomas Prinz - Sosirea la București sau Charlotte în acțiune by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/16323_a_17648]
-
uiți, ceea ce pierzi te definește tot atît de profund ca și întîmplarea propriu-zisă. Dacă nu chiar mai mult. * Se-ntîmplă să gîndești fiindcă nu poți (nu ai cu cine) vorbi. Oralitatea potolește reflecția solitară, așa cum umbra - înțelepciunea optică - potolește arșița soarelui. * Realul pur este coincident cu prezentul pur. Ficțiunea aparține trecutului sau viitorului. Trecutul și viitorul: timpurile ficțiunii. * Atîtea cunoștințe de vîrsta mea sau chiar mai tinere, unele apropiate și dragi, au pășit deja dincolo. Ce-au lăsat în urmă? Mici goluri
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
ai mai multă dreptate, cu atît ești mai singur. * Umectările cvasifiziologice ale acestor fraze care gîfîie, care se străduiesc din răsputeri să ajungă undeva, să fie eficiente. Și totuși - din fericire! - nu ajung nicăieri, rămînînd suspendate în poezie. * O ipoteză: realul ca un echilibru între memorie și așteptare. Cumpănă ce neutralizează energiile regresive și progresive care ne agită ființa. * Oportunismul ucide literatura. Dar, vai, literatura nu ucide oportunismul. * "Singurul mod de a evita răzbunarea este justiția. Iertarea creștină e un pretext
Din jurnalul lui Alceste (X) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16349_a_17674]
-
faptul că un fond științific atît de vast și de prețios este, practic, scos din circuitul cercetării. Din primul moment, o asemenea atitudine, pe jumătate gratuită, pe jumătate vizînd responsabilități imediate în social, care se sprijină direct pe repere ale realului și nu pe construcții imaginare, este una tipică pentru gesturile dezinhibate, recuperatoare și re-modelatoare - în dublul plan al realului și al imaginarului -, ale postmodernității. Pentru că ceea ce face Sorin Dumitrescu prin etalarea compactă, pe rafturi, a celor două mii de cranii, prin
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
moment, o asemenea atitudine, pe jumătate gratuită, pe jumătate vizînd responsabilități imediate în social, care se sprijină direct pe repere ale realului și nu pe construcții imaginare, este una tipică pentru gesturile dezinhibate, recuperatoare și re-modelatoare - în dublul plan al realului și al imaginarului -, ale postmodernității. Pentru că ceea ce face Sorin Dumitrescu prin etalarea compactă, pe rafturi, a celor două mii de cranii, prin resemnificarea acestora în planul percepției nemijlocite, prin înscrierea lor ca moduli într-un discurs copleșitor și emoționant în același
Un patrimoniu de scăfîrlii by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16361_a_17686]
-
secund, acela care desparte confortabil privitorul de obiectul contemplației sale, Julius Podlipny dezvăluie, și creează în același timp, un univers străbătut de o mare tensiune artistică și morală. Ca un mare artist, care așteaptă încă să fie descoperit, el investighează realul, atît în planul larg al umanului, cît și în acela mai restrîns al socialului, îi inventariază decis frumusețile și eșecurile, apoi topește totul într-o materie tainică și acidă în același timp, care cucerește fără să facă și anestezii, care
Amintiri din Mitteleuropa by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/16379_a_17704]
-
Descoperim pledoarii pentru călătorie ca mod de cunoaștere, pentru privirea proaspătă care să înlăture monotonia obișnuinței cu locurile, pentru cumpănirea între idei, fapte, aspecte opuse ș.a.m.d. Un singur exemplu, detronarea tiraniei gîndirii în linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
ș.a.m.d. Un singur exemplu, detronarea tiraniei gîndirii în linie dreaptă: "dihotomia aceasta a realului, operată pas cu pas și cu de-a-măruntul, separă pentru a uni, căci distingînd fețele lui antitetice vede în el un singur Ianus. Privind însă realul cînd dintr-o parte, cînd din cealaltă, gîndirea pășește încoace și-ncolo, într-un mers ce contrazice axioma cum că drumul cel mai scurt între două puncte este linia dreaptă, căci umblînd în zig-zag, de la da la nu, străbate mai
Pledoarie pentru bucurii mărunte by Roxana Racaru () [Corola-journal/Journalistic/16430_a_17755]
-
anonime, sunt nucleele unor reportaje/ anchete de sertar, republicate acum in extenso. Interesul acestora poate fi unul polemic față de senzaționalul cu orice preț, păgân și imund, ce vinde o seamă de ziare de azi, dar și unul de estetică: supralicitarea realului, autenticitatea procedurilor unui jurnalism profesionist concurează cu succes ficțiunea literară. Cine plonjează fără prejudecăți în aceste dosare de existență are nu numai revelația unei colecții de suflete tari, ci și a fidelității lui Mihai Stoian față de o anume și nedesmințită
Dosare de existență by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16407_a_17732]
-
mediteze toți prozatorii la un moment dat - granița dintre ceea ce numim de comun acord lumea reală și o altă lume, care există și ea, dar mai ales în închipuire, lumea imaginară, lumea amintirii și născocirii. Într-un cuvânt, granița dintre real și imaginar. Cred că suntem toți ființe hibride, ambigue, care locuim în ambele lumi, și le putem percepe pe ambele cu lirism. De îndată ce ne dăm seama cât de amenințată e granița dintre ele, intervine ironia. L.V. Una din temele centrale
Graham Swift - Inteligențe în mișcare by Lidia Vianu () [Corola-journal/Journalistic/16399_a_17724]
-
Fausto, a reintegrării lui în normalitate. "Novicele" este supus unui scenariu de inițiere negativ, maestrul sau nefiind un erou exemplar. Acesta refuză cu ostentație orice asumare a eroismului, lucru justificat de condiția să: orb, condamnat la trăirea aproape epidermica a realului. Totul este negat, minimalizat și deconstruit. Valorile umanului își pierd astfel orice eficientă și viața devine o scenă absurdă. Nu mai există granița între bine și rău, a iubi, a uri, a nega, a afirma. Singură revenire pare a fi
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
joacă un rol important. De data aceasta iubirea lucida, asumată rațional, resemantizată în credința și devoțiune. Căci nu altceva reprezintă Sară, adolescență îndrăgostită de bizarul personaj. Astfel se poate explica titlul semnificativ: parfumul nu e doar modalitatea de accedere la real a personajului, ci apare că sinecdoca a corpului ființei iubite. Ce îl așteaptă pe maestru Faust(o) la sfîrșitul drumului, la Neapole, îi rămîne cititorului să descopere... Giovanni Arpino, Parfum de femeie, român, traducere de Sorin Mărculescu, colecția "Cartea de pe
Călătorie în realitatea imediată by Ana-Maria Popescu () [Corola-journal/Journalistic/16448_a_17773]
-
Popescu (Horror vacui sau Absolută Mimesis), George Constantinescu (Fragmentarismul prozastic). * Într-o frumoasă tabletă confesiva, pusă bine în valoare de limbajul "specializat" al contextului (ce face din Bacovia un actant poetic și stăruie "asupra procesului de aglutinare/anihilare a elementelor realului ce conduce la invertirea semiozică(?) a acestuia"), Nora Iuga își povestește simplu apropierea în timp de autorul Scînteilor galbene, de la respingerea juvenila că "prea trist", la descoperirea modernității lui: "Tot ce ne contrariază și seduce azi la poezia sfârsitului de
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16458_a_17783]
-
de boală e complexă. * Ușurarea pe care o încercăm atunci cînd găsim o comparație nimerita, proba a împrejurării că lumea concretului în care ne învîrtim e capabilă încă, prin autoritatea ei ancestrala, a ne ocroti. * Minciună: o ficțiune interesată, sacrificata realului. * Îndrăzneala: o prezență tendențioasa. Lașitatea: o absență tendențioasa. * Înfruntarea cunoașterii. De la lipsa de interes a lui Pascal față de stiinte, pînă la supoziția că Buddha, atotștiutor în materie de izbăvire, nu cunoaște toate soiurile de insecte. * Uitarea: cea mai blîndă metodă
Din jurnalul lui Alceste (VII) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16446_a_17771]
-
amenință Ziaristul. Venind din stirpea ilustră a visătorului platonician, sustrăgându-se Urmăritorului, rațiunii comune, rațiunii de stat și chiar morții, personajul este un fel de statuie a despătimirii, un simbol al jertfei solipsiste. Această evadare extremă din promiscuitatea și demonia realului se anunță și în "Împăratul și călușeii" prin refuzul și scârba față de rutina oficială a puterii discreționare. Împăratul preferă datoriei istorice, regresiunea în mitologia refuzată a copilăriei. O tipologie și o metaforă a eternului joc de-a masacrul oferă și
Tragicomedii cu evazioniști by Geo Vasile () [Corola-journal/Journalistic/16466_a_17791]
-
grație trufașa, rigidă, scienta și inscienta ce se interpenetrează în "elanul" spre absolut, proclama propria să magie discursiva, elaborată cu un entuziasm rece, care însă nu e mai puțin autentic, conținând, în miezul sau, visul (ingenuu, fraged prin definitie) al realului pus în paranteză." Lucrarea ne ofera însă posibilitatea de a lua cunoștință și de un Gheorghe Grigurcu mai puțin cunoscut, de un teoretician disimulat în etern degustător epicureic al nectarului liric. S-a vorbit adeseori de absența unei construcții în
Criticul de poezie numărul 1 by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/16445_a_17770]
-
a o conserva. * Și totuși cît de stingheritoare de declararea profesiei de "filosof"! Citesc într-o listă de semnături: "Andrei Pleșu (scriitor, rector NEC)", "Andrei Cornea (filosof)". Să fie dl Cornea mai...filosof decît dl Pleșu? * Poezia aplică pe obrazul realului sărutul lui Iuda. * Nelămuritul sfîrșește prin a se lămuri, lămuritul devine nelămurit. * În principiu, femeia este mai disimulată decît bărbatul, întrucît, pe de o parte, aparține "sexului slab", iar pe de alta, are un rol mai important în perpetuarea speciei
Din jurnalul lui Alceste (VI) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16464_a_17789]
-
de suferință se deschide înspre artă. Cred că, indiferent de progresele sale tehnice, medicina va păstra de-a pururi o tangență cu arta. * Cursul bolii: prea ampla ei umanitate. * Memoria: cea mai apăsătoare ficțiune a omenirii. Încetînd a ființa în real, trecutul se transferă într-o viziune incontrolabilă, deopotrivă la cheremul gratuității și al tendenționismelor. * O veritabilă inteligență nu expulzează sentimentul, ci-l imită prin insondabil. * O creație începe prin ea însăși și sfîrșește prin stil. Sau, chiar mai rău, prin
Din jurnalul lui Alceste (V) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/16482_a_17807]
-
diverse tehnici și artificii - ajunge să fie asumat cu ostentație și orgoliu. "întorcînd spatele vieții", literatura se ia pe sine drept suprem Referent, găsindu-și, astfel, justificarea și alibiurile tocmai în ereditatea sa pur culturală: genealogia livrescă răscumpără arbitrarul. Uneori, realul însuși pare a coborî din literatură. Se întîmplă ca nu doar personaje, ci chiar oameni în carne și oase să se revendice dintr-un arhetip literar (Don Juan, Romeo/Tristan, Don Quijote etc.): "Printr-o răsturnare spectaculoasă a relației mimetice, viața
O reeditare by Fernanda Osman () [Corola-journal/Journalistic/16535_a_17860]
-
muncă, e o societate coruptă. (s.n.) Grupurile politice ar trebui să aibă drept corelat grupuri economice și în cea mai mare parte nu le au". Sau, în același articol, publicat pe 9 decembrie 1878, Eminescu dezvăluie un tablou înfricoșător de real prin constantele sale, aparținînd societății românești din toate timpurile: "Organizația de astăzi a favorizat fuga de muncă; ea a ridicat elemente cari n-au nimic în fruntea statului, ca să trăiască sau șsăț se îmbogățească din averea lui, și tot organizația
Eminescu despre ce se întîmplă azi la noi by Liliana Buruiană-Popovici () [Corola-journal/Journalistic/16587_a_17912]
-
ceea ce în poezia franceză modernă s-a numit microrealism (manieră detectabilă la Francis Ponge ori la Jean Pollain), o scrutare mai susținută descoperă abisuri ce dau amețeală, în străfundul cărora licăresc misterele ultime. Perspectiva se lărgește enorm. Perpetua incongruență a realului cu idealul sugerează un sfîrșit iminent al tuturor celor ce ființează, dar proiectat pe infinit: "Nu-i vorba numai de cuvinte aici/ e poate dreptul la colb al cărnurilor ultragiate/ cutia de scrisori nu îți naște urmași/ mereu o distanță
Paradisul lucrurilor umileParadisul lucrurilor umile by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11880_a_13205]
-
în sensul comun al cuvîntului, ci doar folosește pictura sau, mai exact, strategiile consacrate ale acesteia, pentru a se apropia de viața inaparentă a lumii vizibile și a celei imaginare, pentru a se defini pe sine în marea economie a realului tangibil și a visului și, nu în ultimul rînd, pentru a comunica, aproape în stare de inocență, un segment din experiența acestei apropieri de miracol. Fire dinamică și reflexivă, pămînteană și eterică, animată de rigori gospodărești și pulverizată în reverii
Gheorghe Ilea (un portret) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/11889_a_13214]
-
semantizarea liberă în procesul liber și individual de receptare. Antiestetică, hiperrealistă și pedant biografistă, acest tip de poezie riscă să piardă restul de reprezentabilitate și să refuze orice evaziune. Căci lipsa convenției înseamnă (și) gravitate, respingerea jocului, pariul exclusiv pe realul sec. În numărul curent al revistei "Vatra", 11-12/2004, Al. Cistelecan semnează un scurt articol intitulat Poezia leneșă (postmodernească), care ar merita dezvoltat și din care voi cita un fragment semnificativ pentru discuția de față: "Procesele de transgresie sunt tratate
Ultimul bip al lirismului by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11897_a_13222]
-
pe tot parcursul anilor. Printr-un simț comun numai lor, cei doi puteau să perceapă schimbările infinitezimale de stare sufletească, să-și sincronizeze senzațiile, ca în scena evocată de Alberto, cînd Lisa, lovită de amnezie, în momentul abstragerii fulgerătoare din real, urmată de conștientizarea iremediabilului, nu putea descrie, la cererea nepoților, mișcările tangoului, dansul vieții ei: Ți-ai prins capul în mîini. Cu o voce greu perceptibilă ai murmurat: - E oribil. Iar eu, cu același glas stins, pentru ca nimeni să nu
Noutăți literare italiene by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/11870_a_13195]
-
se instalează nici ea propriu-zis în tema alterității, ci avem mai degrabă conceptualizarea ei. Situată într-un cadru academic, temporara criză de identitate a masterandei în feminism, problema integrării și a socializării în mediul multicultural pierd destul de repede aderența la real. Călare pe conceptele postmodernității ca o Quijotă balcanică, Ștefania nu trăiește un conflict pe bune (poate doar în capitolul final), cât mai degrabă unul de natură livrescă. Nu atât realul este cadrul referențial al narațiunii cât bibliografia teoretică. Se întreabă
Disertație de gen romanțată by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/11924_a_13249]