1,394 matches
-
state și formele capitaliste de producție s-au dezvoltat împreună. Rezultatul acestor evoluții este acela că marxismul nu mai este găsit vinovat de ignorarea puterii de stat și a lumii clasice a relațiilor internaționale, astfel cum este aceasta concepută de realiști. Aceasta nu înseamnă că marxiștii vor concede, măcar pentru o clipă, că relațiile internaționale pot fi reduse la rivalitatea dintre marile puteri de-a lungul liniilor principale ale argumentului lui Waltz (a se vedea Capitolul 3 de mai sus). În timpul
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
care a dominat cea de-a doua jumătate a secolului au înlesnit definirea disciplinei de către realiști și neorealiști. Recentul reviriment al politicii de securitate națională și războaiele duse împotriva regimului talibanilor și a lui Saddam Hussein i-au încurajat pe realiști să susțină că evenimentele petrecute nu demult au demonstrat încă o dată că politica internațională este "tărâmul recurenței și al repetiției", tărâmul politicii care nu se schimbă în aspectele fundamentale (Waltz 2002). Ei susțin că în anii 1990, o seamă de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
lumina "interdependenței complexe" (Keohane și Nye 1977). Statele erau recunoscute ca fiind actorii principali în politica mondială, dar s-a crezut că interdependența copleșitoare putea să modifice natura și eficiența puterii statale, și că echilibrul puterii militare, îndelung subliniată de realiști, nu va mai determina rezultatele politice, deoarece senzitivitatea și vulnerabilitatea la interdependență produceau noi relații de putere între state. Această provocare pentru realism nu a rămas fără răspuns. Așa cum explică Jack Donnelly în Capitolul 2 al acestui volum, în 1979
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
o astfel de lume, argumenta el, cooperarea între state este în cel mai bun caz precară, iar în cel mai rău caz inexistentă. Theory of International Politics a revigorat realismul, oferindu-le realiștilor o nouă identitate cea de neorealiști sau realiști structurali și o nouă încredere ce friza aroganța. Însă nu toți erau convinși, și criticile au cuprins mai multe fronturi. Cea mai moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
moderată dintre ele a venit din partea noii școli de instituționaliști neoliberali, conduși de Robert Keohane. Îndepărtându-se de preocuparea sa anterioară legată de relațiile transnaționale și interdependență, Keohane și-a asumat sarcina de a explica cooperarea în condiții de anarhie. Realiștii argumentaseră multă vreme că dacă vreo formă de cooperare internațională era cumva posibilă, acest lucru se întâmpla în condiții de hegemonie, când un stat dominant era capabil să își folosească puterea pentru a crea și a impune regulile instituționale necesare
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
puterii internaționale. Formarea intereselor statelor nu prezintă niciun interes pentru neorealiști. Dincolo de a susține că anarhia internațională oferă statelor o motivație de supraviețuire, și că în timp stimulentele și constrângerile sistemului internațional socializează statele într-o anumită formă de comportament, realiștii nu au nicio teorie legată de formarea intereselor, și nici nu consideră că ar trebui să aibă vreuna (Waltz 1979 : 91-2, 127-8). Mai mult, relațiile internaționale sunt considerate ca fiind atât de strategice, încât neorealiștii neagă de-a dreptul existența
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al politicii mondiale (Risse 2000). În sfârșit, chiar dacă structurile normative și ideaționale nu afectează comportamentul unui actor încadrându-i imaginația sau impunându-i un tribunal lingvistic sau moral, constructiviștii argumentează că ele pot impune constrângeri importante asupra comportamentului acelui actor. Realiștii au argumentat multă vreme că ideile funcționează doar ca justificări, ca moduri de a masca acțiuni motivate în realitate de pura dorință de putere. Constructiviștii subliniază, totuși, că normele și ideile instituționalizate funcționează ca justificări doar pentru că ele au deja
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
al teoretizării relațiilor internaționale. Există o senzație generală că istoria a readus acest domeniu la problematicile legate de putere, hegemonie și state, iar unii au tras concluzia că acest lucru avantajează formele realiste de gândire. Rămâne totuși să vedem dacă realiștii, constructiviștii sau alții vor produce inovații teoretice semnificative. În multe privințe, lipsa unui răspuns constructivist inovator pentru lumea post11 Septembrie este surprinzătoare, căci multe dintre întrebările mari și importante cu care se confruntă acum comunitatea internațională (și care oferă mari
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
avantajul constructivismului. Trei dintre acestea merită o atenție deosebită: natura puterii, legătura între societatea internațională și cea mondială și rolul culturii în politica mondială. Dezbaterile despre putere în relațiile internaționale au fost văzute în mod tradițional ca un teritoriu al realiștilor. "Puterea absolută", "puterea relativă", "puterea structurală" și "echilibrul puterii" sunt toate concepții realiste, la fel și noțiunile de "luptă pentru putere" și "stabilitate hegemonică". Totuși, așa cum susține persuasiv Wendt, "afirmația că natura politicii internaționale este modelată de relațiile de putere
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
O "diviziune atlantică" a structurat pentru multă vreme percepții ale sociologiei Relațiilor Internaționale ca disciplină, domeniul fiind văzut ca divizat între "oamenii de știință" nord-americani și "clasicii" europeni (mai ales britanici). Două dintre "marile dezbateri" definitorii ale disciplinei cea între realiști și idealiști și cea între pozitiviști și tradiționaliști au fost trasate pe această împărțire, împrumutând diviziunilor intelectuale o nuanță culturală. La prima vedere, constructivismul pare să încurce acest mod de a ordona disciplina. În ciuda faptului că a preluat multe din
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
19. Connolly, W. (1991) "Democracy and Territoriality", Millenium, 20(3). (1994) "Tocqueville, Territory and Violence", Theory, Culture and Society, 11 (1995)The Ethos of Pluralization (Minneapolis). Copeland, D.C.(1996) "Neorealism and The Myth of Bipolar Stability: Toward a New Dynamic Realist Theory of Major War" Security Studies, 5. Cox, R.W. (1981) "Social Forces, States and World Orders: Beyond International Relations Theory", Millenium, 10(2). (1983) "Gramsci, Hegemony and International Relations", Millenium, 12 (2). (1986) "Postscript 1985", în R.O. Keohane
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Grant, R. și Newland, K. (ed.) (1991) Gender and International Relations (London). Gray, J. (2004) Al Qaeda and What It Means To Be Modern (London). Grieco, J. M. (1988) "Anarchy and the Limits of Cooperation", International Organization, 42(3). (1997) "Realist International Theory and the Study of World Polities", în M. W. Doyle și G. J. Ikenberry (ed.), New Thinking in International Relations Theory (Boulder). Gulick, E. V. (1967) Europe's Classical Balance of Power: A Case History of the Theory
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
and the Irish Question (London). (1977) "The Communist Manifesto", în D. McLellan (ed.), Karl Marx: Selected Writings (Oxford). Mastanduno, M. (1991) "Do Relative Gains Matter? America's Response to Japanese Industrial Policy", International Security, 16. (1997) "Preserving the Unipolar Moment: Realist Theories and US Grand Strategy after the Cold War", International Security, 21. Mayall, J. (1996) The New Interventionism 1991-1994 : United Nations Experience in Cambodia, former Yugoslavia and Somalia (Cambridge). (2000) World Politics: Progress and its Limits (Cambridge). McLure, K. (1992
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Global Environmental Politics (New York). Rosenau, J. și Holsti, O. (1982) "Women Leaders and Foreign Policy Opinions", în E. Boneparth și E. Stoper (ed.), Women, Power, and Politics (New York). Rosenberg, J. (1994) The Empire of Civil Society: A Critique of the Realist Theory of International Relations (London). Rosenthal, J.H. (1991) Righteous Realists: Political Realism, Responsible Power, and American Culture in the Nuclear Age (Baton Rouge). Ruggie, J.G. (1986) "Continuity and Transformation in the World Polity: Toward a Neorealist Synthesis", în R.O.
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
A Disciplinary History of International Relations (Albany). Scholte, J.-A. (2000) Globalisation: A Critical Introduction (Basingstoke). Schumacher, E.F. (1976) Small is Beautiful (London). Schweller, R.L. (1994) "Bandwagoning for Profit: Bringing the Revisionist State Back In", International Security, 19. (1997) "New Realist Research on Alliances: Refining, not Refuting, Waltz's Balancing Proposition", Americam Political Science Review, 91. (1998) Deadly Imbalances: Tripolarity and Hitler's Strategy of World Conquest (New York). (1999) "Managing the Rise of Great Powers: History and Theory", în A.I. Jonston
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Great Powers and Outlaw States: Unequal Sovereigns in the International Legal Order (Cambridge). Singer, J. D. (1961) "The Level-of-Analysis Problem in International Relations", World Politics, 14 (1). Skocpol, T. (1979) States and Social Revolutions (Cambridge). Smith, M. J. (1986) The Realist Thought from Weber to Kissinger (Baton Rouge). Smith, S. (1995) "The Self-Image of a Discipline: A Genealogy of International Relations Theory", în K. Booth și S. Smith (ed.), International Relations Theory Today (Cambridge). (1996) "Positivism and Beyond", în S. Smith
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
to My Critics", în R. O. Keohane (ed.), Neorealism and Its Critics (New York). (1990) "Nuclear Myths and Political Realities", American Political Science Review, 84. (1991a) "America as a Model for the World?" PS: Political Science and Politics, 24 (4). (1991b) "Realist Thought and Neorealist Theory", în R. L. Rothstein (ed.), The Evolution of Theory in International Relations: Essays in Honor of William T. R. Fox (Columbia) (1993) "The Emerging Structure of International Politics", International Security, 18. (1996) "International Politics Is Not
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
2). (1995) "Constructing International Politics", International Security, 20 (1). (1999) Social Theory of International Politics (Cambridge). (2003) "Why A World State Is Inevitable", European Journal of International Relations, 9 (4). Wendt, A. și Shapiro, I. (1997) "The Misunderstood Promise of Realist Social Theory", în K. R. Monroe (ed.), Contemporary Empirical Theory (Berkeley). Wheeler, N. J. (2000) Saving Strangers: Humanitarian Intervention in International Society (Oxford). Wheeler, N. J. și Dunne, T. (1996) "Hedley Bull's Pluralism of the Intellect and Solidarism of
Teorii Ale Relațiilor Internaționale by Scott Burchill, Richard Devetak, Jacqui True [Corola-publishinghouse/Science/1081_a_2589]
-
Roma, fără îndoială, mai deschisă față de imagini, invenție, reprezentare decât mentalitatea greacă. Latinul este mai mai puțin metafizic decât fratele său mai mare deci mai "artist". Aparența îl torturează mai puțin, fiindcă adevărul este mai puțin important pentru el: acest realist se încrede în ceea ce se prezintă ca real fără să "caute nod în papură", ca maestrul și predecesorul lui atenian. Poate nu întâmplător mărturiile picturii romane sunt mult mai abundente (nu dispuneam, până în 1968, de nicio frescă grecească importantă). Se
by Régis Debray [Corola-publishinghouse/Science/1095_a_2603]
-
obiectivitatea prin renunțarea la epistemologie și adevărul-corespondență, concepția pragmatistă nu se îndreaptă însă spre relativism. Din moment ce nu oferă o înțelegere epistemologică asupra adevărului, ci una de natură etică, concepția pragmatistă ne asigură Rorty nu este una relativistă, în pofida faptului că "(...) realistul e înclinat să interpreteze afirmația pragmatistului că nu se poate spune altceva despre adevăr decât că fiecare dintre noi va aproba ca fiind adevărate acele credințe pe care consideră că e bine să le aibă drept încă una dintre multele
Reinventarea ideologiei: o abordare teoretico-politică by Daniel Şandru () [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
iese din tiparul tomist al cunoașterii, deoarece Toma din Aquino afirmă explicit că avem întotdeauna acces la obiectele externe, așa cum sunt ele, într-o manieră ne distorsionată. În contemporaneitate, exegeți precum Claude Panaccio sau Robert Pasnau contrazic argumentele invocate de realiști, susținând că, deși în genere reprezentationalismul epistemologic este atribuit unor autori din perioada modernă, elemente ale acestuia pot fi identificate și la Toma din Aquino. Reprezentationalismul epistemologic nu pune sub semnul îndoielii posibilitatea accederii la obiecte așa cum sunt ele, ci
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
a verifica în ce măsură se susțin și pentru a putea, în final, să am la dispoziție materialul necesar pentru a decide asupra rolului pe care speciile inteligibile îl joacă în procesul cunoașterii umane. Claude Panaccio atacă argumentul identității formale, susținută de realiști, avansând ipoteza că speciile inteligibile nu pot fi identice cu quiditatea obiectului. Conform inter prețului canadian, obiectele proprii intelectului sunt quiditatile, care nu sunt multiplicabile, pe când speciile inteligibile sunt multiplicabile în diferiți subiecți cunoscători, de unde rezultă că, deși sunt cele
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
le iau pe rând. Mai întâi, (A), faptul ca speciile inteligibile sunt id quo-ul cunoașterii, si nu id quod-ul cunoașterii este o afirmație pe care Toma o repeta de foarte multe ori atunci cand discuta despre speciile inteligibile, afirmație pe care realiștii o introduc în arsenalul argumentelor lor. Problemă care se ridică privește modalitatea în care este posibil ca cel prin care cunosc să nu fie cunoscut, dar să fie identic cu cel cunoscut? Claude Panaccio pare a avea dreptate, cel puțin
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
quiditatea însăși și natura obiectului în acord cu modul de a fi inteligibil, nu în acord cu modul de a fi natural care este în obiect. Ce spune aici Toma din Aquino este, în fapt, ceea ce a fost numit de către realiști dublă existența a unei forme: modul de a fi natural și material al unei specii în obiectul extramental și modul de a fi intențional și imaterial al speciei în minte. Pentru a putea înțelege mai bine dublă existența a unei
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]
-
că asimilare sau împărtășire a unei forme. Cu toate că utilizarea termenului similitudo, si nu a celui de identitas, pare a fi în detrimentul interpreta rii rea liste, similitudo este revendicat ca fiind una dintre principalele surse ale argu men telor invocate de realiști. Fragmentul principal care sus ține înțelegerea lui similitudo că acord sau împărtășire se găsește în Summa theologiae: (ÎI.2.2.) Respondeo dicendum quod, cum similitudo attendatur secundum convenientiam vel communicationem în formă, multiplex est similitudo, secundum multos modos communicandi în
De la quo la quod: teoria cunoaşterii la Toma din Aquino şi d-ul care face diferenţa by Elena Băltuţă () [Corola-publishinghouse/Science/1339_a_2704]