847 matches
-
Micu-Klein, în localitatea românească (Locus valachicus) "Vad", erau recenzate 73 de familii, (în medie, cu câte 5 membri fiecare). Cu alte cuvinte, în "Vadul" anului 1733, trăiau circa 365 de suflete, toți români. Aflăm, din registrul aceleiași conscripțiuni, că erau recenzați doi preoți: "Iuon" și "Stan" (în ortografie ungurească, "Sztán"), ambii uniți, precum și o casă parohială, o biserică greco-catolică; de pe fânețele parohiei se obțineau 6 care de fân ... Din punct de vedere bisericesc, Vadul anului 1733 aparținea protopiatului de Veneția de
Vad, Brașov () [Corola-website/Science/300979_a_302308]
-
1733 episcopul greco-catolic Inocențiu Micu-Klein a dispus organizarea unui recensământ (unei conscripțiuni) în Ardeal. La acea dată Veneția de Jos era sediul unui protopopiat greco-catolic: "Archidiaconatus Venecziensis". Protopop ("Archidiaconus") greco-catolic era "Ionás" (Ionaș); la Veneția de Jos ("Alsó-Venecze") mai erau recenzați încă doi preoți, ambi uniți: "Sztoika" și "Opra" (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială ("Domus parochialis"). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân ("Foeneta
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
Opra" (Stoica și Oprea, desigur). În localitatea Veneția de Jos a anului 1733, existau o biserică (unită) și o casă parohială ("Domus parochialis"). De pe fânețele parohiei se strângeau 4 care de fân ("Foeneta Currum: 4"). La Veneția de Jos erau recenzate 100 de familii, cu alte cuvinte, circa 500 de locuitori. Numele localității și al preoților erau notate în limba maghiară sau în românește, cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele conscripțiunii urmau să fie înaintate unei comisii formate din neromâni, în majoritate
Veneția de Jos, Brașov () [Corola-website/Science/300981_a_302310]
-
și jeleri (12) deținându-i Gyorghy Bánffy. La acea dată, numărul caselor din Marin era de 60, numărul familiilor de 66, iar totalul populației era de 436 de persoane. În legătură cu proprietarii satului Marin din sec. XIX: În 1808 au fost recenzați membrii familiilor nobile, a proprietarilor, groful Bánffy și baronul Bánffy din Marin. În total au fost 7, în mâna cărora erau în total 51 de sesii iobăgești vechi și 17 sesii iobăgești noi. Cele mai multe sesii le avea groful Bánffy Gyorghy
Marin, Sălaj () [Corola-website/Science/301808_a_303137]
-
fost electrificat între anii 1962-1964. Nu se știe căte familii de ruteni au întemeiat acest sat dar la catagrafia din anul 1820, satul avea 30 de "liude" ceea ce ar da cam 180 de suflete iar la 1831 satul a fost recenzat cu 76 de "liude". În situația din 1846, satul scăzuse la 47 de "liude". La documentarea lui C. Chiriță din 1887 satul avea 80 de familii cu 350 de suflete. În 1966 avea 557 locuitori iar la 1977 doar 470
Brăhășoaia, Vaslui () [Corola-website/Science/301866_a_303195]
-
populația acestui sat este cea realizată de trupele rusești de ocupație între anii 1772-1773 și anul 1774. Dacă prima situație este mai mult statistică, în cea de-a doua apar și numele unor locuitori de atunci. Prin urmare, au fost recenzați 9 birnici, un holtei, două slugi ale medelnicerului Vasilachi [Poroschi] și un mazil. Folosind un calcul aproximativ (5 persoane/familie), acceptat de istorici, satul avea cam 71 de suflete, exceptând proprietarii de atunci, medelnicerul Vasilachi și spătarul Ion(iță) Cuza
Bârzești, Vaslui () [Corola-website/Science/301862_a_303191]
-
expirat spre satele vecine: Brăhășoaia (întemeiat la sfârșitul secolului al XVIII-lea), Mărășeni (abia reîntemeiat) sau Muntenești. În 1865, satul avea 27 de familii din care 21 de clăcași. La 1885, autorul "Dicționarului geografic al jud.Vaslui", Constantin Chiriță, a recenzat numai 25 de familii cu 135 de suflete. În anul 1966 avea 315 locuitori, iar în 1977 numai 251. La ultimul recensământ (2002)satul număra cu un locuitor mai mult față de 1977, adică 252. Încă de la înființarea comunei Bârzești(1864
Cănțălărești, Vaslui () [Corola-website/Science/301870_a_303199]
-
cândva răzeși. În fostul regim au existat două sole plantate cu viță-de-vie în terase de către CAP Ștefan cel Mare, dar acum au fost distruse complet și în locul lor se întinde o imensă și dezolantă pârloagă. La 1772-1774, satul a fost recenzat numai cu 2 birnici, deoarece scutiții nu mai contau. În catagrafia din 1803 apar 15 "liude" (capi de familie), la cea din 1820 erau 35 "liude" iar la cea din 1831 au fost recenzați 70 "liuzi" (Tăcmănești-răzeși) și 76 "liude
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
pârloagă. La 1772-1774, satul a fost recenzat numai cu 2 birnici, deoarece scutiții nu mai contau. În catagrafia din 1803 apar 15 "liude" (capi de familie), la cea din 1820 erau 35 "liude" iar la cea din 1831 au fost recenzați 70 "liuzi" (Tăcmănești-răzeși) și 76 "liude" în Călugărenii spătarului Latif. În 1966 satul avea 381 de suflete iar în 1977 doar 251. La ultimul recensământ (2002) avea 282 de locuitori. Prima biserică atestată documentar a fost construită în anul 1820
Călugăreni, Vaslui () [Corola-website/Science/301869_a_303198]
-
în anul 1733, aflăm că în localitatea românească Frata,situata la 39 km de Cluj-Napoca, populația era de 100 de familii, cu alte cuvinte, de circa 500 de locuitori. Din același recensământ, mai aflăm că în Frata anului 1733, erau recenzați 3 (trei) preoți greco-catolici , și anume "Vaszilie" (adică Vasilie), "Vaszilie 2" (un alt Vasilie), precum și "Todor" (probabil Theodor sau Toader, ori Tudor). Nu cunoaștem numele lor de familie. De asemenea, aflăm, din aceeași conscripțiune, că în satul Frata exista o
Comuna Frata, Cluj () [Corola-website/Science/300330_a_301659]
-
rugămintea de a se completa datele despre școală și activitățile culturale din perioada 1950 până în prezent. Până în perioada celui de-al doilea război mondial au plecat la școli superioare doar 63 de elevi, la un total de 1359 de locuitori, recenzați în aprilie 1941. Dintre absolvenții de școli superioare, originari din Covei, în 1943 erau plecați să muncească în alte localități 35 de persoane, respectiv 4 ingineri, 1 profesor, 5 învățători, 1 avocat, 2 preoți, 5 ofițeri, 5 subofițeri, 10 funcționari
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
astfel încât satul a rămas fără tineri și s-a depopulat. Evoluția demografică a satului ca grafic are forma unei curbe, cu punctul culminant în anii 1960. Dacă pentru 1837 se estimează un număr de 300 de locuitori, în 1888 erau recenzați 763, din care 342 fiind de sex masculin și 361 de sex feminin, ca după două decenii, în 1908 să fie deja 1028 locuitori, 492 de sex bărbătesc și 536 de sex feminin. Pentru anul 1938 s-au înregistrat 1401
Covei, Dolj () [Corola-website/Science/300396_a_301725]
-
filosofice (Editura Cartea Românească, București, 1922, ediție îngrijită de Nicolae Petrescu); Opere filosofice (ediție îngrijită de N. Gogoneață, Editura Academiei, 1967); Scrieri filosofice alese (ediție îngrijită de Nicolae Gogoneață, Editura Minerva, București, 1975) ș.a. Lucrările lui V. Conta au fost recenzate de numeroase reviste străine de prestigiu printre care: Revue Philosophique, La Critique Philosophique, La Revue de Belgique, Athaeneum, Menschentum, Journal d’Hygiene ș.a. De o mare atenție se vor bucura în țară operele filosofului român din partea lui Mihai Eminescu, Iacob
Vasile Conta () [Corola-website/Science/298676_a_300005]
-
construită în anul 1812, care până în 1948 a fost biserică Greco-catolică, a fost zidită pe amplasamentul unei vechi biserici greco-catolice din lemn, atestată documentar din anul 1733. În ea se găsesc câteva icoane vechi, prețioase. În Vișea anului 1733 era recenzat un preot greco-catolic, cu numele de Ilyia (Ilie). În localitate exista o casă parohială ("Domus parochialis"). De pe fânețele Bisericii se adunau "7 care de fân" ("Foeneta Currum: 7"). Numele satului, precum și al preoților, erau redactate cu ortografie maghiară, întrucât rezultatele
Vișea, Cluj () [Corola-website/Science/299560_a_300889]
-
realizat(e) în anul 1733, la cererea Episcopului unit (greco-catolic) Inocențiu Micu-Klein, aflăm că în localitatea Jucu, ortografiat "Suk" ("Locus unitus purus valachicus") trăiau un numar de 67 de familii, cu alte cuvinte, circa 335 de locuitori. În localitate erau recenzați "Popa Stephanus" alias "Glis Vicarius", "Popa György Archidiaconus" și "Popa Gligor". Localitatea Jucu era sediu de "Protopopiat" și al "Vicariatului general greco-catolic" ("Archidiaconatus Rmi Dni Vicarii generalis Sukiensis"). Funcționa o biserică și există o casă parohiala. Pământul Bisericii ("Terrae ad
Comuna Jucu, Cluj () [Corola-website/Science/299559_a_300888]
-
recensământul (conscripțiunea) organizat(a) de Episcopul greco-catolic Ioan Inocențiu Micu-Klein, în anul 1733, afăm că la Jucu de Sus (Felsö-Suk) ("Locus purus valachicus"), trăiau 40 de familii, adică vreo 200 de persoane. În Jucu de Sus al anului 1733, erau recenzați doi preoți, ambii uniți: "Stephan" și "Stephan jun". Cel de-al doilea "Stephan" (Stephan jun.) era, desigur, fiul celuilalt preot "Stephan". În Jucu de Sus funcționa o biserică greco-catolica. Există și o casă parohiala ("Domus parochialis"). Fânețele Bisericii din Jucu
Jucu de Sus, Cluj () [Corola-website/Science/299561_a_300890]
-
Datorită creșterii numărului de elevi, în 1872 a fost contruită prima clădire destinată exclusiv școlii săsești. În prerioada interbelică s-a construit și o a doua școală a sașilor precum și școala de stat românească. În 1516, în Ațel au fost recenzați 740 locuitori. În 1532 erau peste 800. În 1787 erau 1080 persoane, iar în 1850 erau 1591. Maximul a fost atins în 1940, când în localitate trăiau 2080 de persoane. În 1975, numărul scăzuse la 1892. În iunie 2003, cu
Ațel, Sibiu () [Corola-website/Science/299102_a_300431]
-
comunismului și extinderea uzinei chimice Ucea, localitatea a primit numele de Ucea Roșie și Ucea-Colonie. Din 1954, după moartea lui Stalin, poartă numele actual. La recensământul din 1992 au fost numărați 10.142 de locuitori, în anul 2002 au fost recenzați 9.046 de locuitori, iar în 2011 7.386 de locuitori. Victoria poate fi considerată o bază importantă pentru doritorii de ascensiuni montane, întrucât unele dintre cele mai înalte vârfuri ale Munților Făgăraș sunt la distanțe destul de mici de oraș
Victoria, România () [Corola-website/Science/299325_a_300654]
-
curuților, aceștia au furat vasele prețioase de cult, documente inestimabile și au violat criptele episcopilor în căutare de tezaure. În anul 1733, când episcopul român unit cu Roma Inocențiu Micu-Klein a organizat o conscripțiune în Ardeal, în localitatea "Bertán" erau recenzate 35 de familii românești. Cu alte cuvinte, în "Biertanul" anului 1733 trăiau circa 165 de români. Aceștia, însă, nu aveau nici preot și nici biserică. Protopopul Ștefan Moldovan a menționat în anul 1852 faptul că în perioada 1833-1844 biserica românească
Biertan, Sibiu () [Corola-website/Science/298819_a_300148]
-
literar", cu o prezentare de Teodor Scarlat.În 1942, romanul "Sfântul Părere", publicat În 1930, în foileton, în coloanele cotidianului "Dimineața" și imediat î Ed. Cartea românească, reapare cu titlul schimbat în "Cazul Magheru", în Ed. Bucur Ciobanul și este recenzat pozitiv de "Viața românească:, "Gândirea", "Rampa". Apare volumul "Teatrul", ediție bibliofilă. În 1946, romanul " Elevul Dima dintr-a șaptea", frescă a adolescenței din literatura noastră, alături de "Medelenii" lui Ionel Teodoreanu, îl aduce pe autor din nou în atenția cititorilor. În
Mihail Drumeș () [Corola-website/Science/298886_a_300215]
-
Radiația atinge vârful în benzile de ultraviolete optice. Unii quasari sunt, de asemenea, surse puternice de emisie a undelor radio și radiației gamma. Quasarii sunt prin excelență obiecte cosmice foarte îndepărtate. Cel mai apropiat quasar (din cei peste 120.000 recenzați până acum se află la o distanță de 240 megaparseci, (~ 780 milioane de ani lumină), iar cel mai îndepărtat (numit CFHQS J2329-0301, cu un decalaj spectral de 6,3) la aproape 13 miliarde de ani lumină. Dacă se ia în
Quasar () [Corola-website/Science/307035_a_308364]
-
dr. Ioan Ciurea a publicat peste 30 de lucrări, aprofundând studiul peștilor ca gazdă intermediară pentru trematode, dintre care menționăm următoarele: De asemenea, articolele publicate de profesorul Ciurea în "Revista de Medicină Tropicală și Parazitologie" din Liverpool (Anglia), au fost recenzate în toată lumea. Ca urmare a recunoașterii internaționale dobândite, a fost solicitat de numeroși profesori din Europa și Asia pentru consultări în diverse probleme de parazitologie.
Ioan Ciurea () [Corola-website/Science/307176_a_308505]
-
sintezelor: Un loc aparte printre publicațiile sale îl ocupă eseurile consacrate impactului etic, social și politic al geneticii. Profesorul Maximilian publicat mai multe studii asupra unora dintre marile probleme ale acestui sfârșit de secol: Cărțile și lucrările sale au fost recenzate și citate de nenumărate ori în literatura de specialitate națională și internațională. Un fragment din volumul "Un genetician privește lumea" a fost inclus în "Antologie de filosofie românească" (Ed. Minerva, 1988). Constantin Maximilian a fost membru în colegiile de redacție
Constantin Maximilian () [Corola-website/Science/307219_a_308548]
-
mai mult." Pe de altă parte, Boucher și McComas au fost mai puțin entuziaști, acuzând cartea că are "un conținut simplist, uneori cu construcții începute ingenios, . . . deseori cu cascade strălucitoare de sclipiri verbale [dar] prea des reduse doar la cuvinte." Recenzând cartea pentru "Astounding Science Fiction", P. Schuyler Miller a catalogat titlul ca "una dintre cele mai amare, aproape isterice diatribe a lui Bradbury", dar a lăudat cartea pentru "lina emoțională și prezentarea sâcâitor de detaliată". A treia reeditare a primei
451º Fahrenheit () [Corola-website/Science/307745_a_309074]
-
tracă și daco-moesiană.. Tot în 1976 fondează, împreună cu Dan Slușanschi, revista universitară "Studia Indo"-"europaea ad Dacoromanos pertinentia", ce nu avea să cunoască, din păcate, decât două numere: cel inaugural din 1976 și cel din 1980, editat de Dan Slușanschi (recenzat de prof. Poghirc în "'Kurier" nr.12/1981). Chiar și lucrările sale de indianistică erau privite din perspectiva originii indo-europene a limbii române (și în acest sens sunt grăitoare câteva titluri precum "Contribuții la o mitologie comparată traco"-"indică" și
Cicerone Poghirc () [Corola-website/Science/307767_a_309096]