3,066 matches
-
naștere trioul, atât de eterogen, dar atât de rezistent, Galaction, Cocea, Arghezi (în versiunea celui dintâi). E de remarcat și un lucru pe care îl știm mai demult: scriitorii strălucitei generații interbelice stau prost cu ideile generale. Mi-am amintit, recitind „Mărturia” de intenția Danei Dumitriu, de prin anii ’70, de a alcătui o antologie comentată a părerilor literare ale interbelicilor, ocazie cu care i-am semnalat cartea lui Aderca. A renunțat, din motivul cât se poate de simplu, că a
„Mărturia unei generații“ by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5763_a_7088]
-
liniștea nopții și să strice somnul pacinicilor mahalagii”. E o prudență cu care nu ne vom mai întâlni în epoca pe care 11 februarie o deschide. Onorabilă, în mare, voitoare de scandal, în mic. Și prielnică tuturor tranzacțiilor - ajunge să recitim ce viitor îi asigură chibzuitului nene Niță, cel care cere chitanță la vreme de revoluție, înscrisul care demonstrează că a pus umărul la dărâmarea tiraniei. Cu consimțământul lacom al tinerilor așa-zis martiri, care așteaptă, la Grădina Rașca, ceasul abdicării
11 februarie by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/5768_a_7093]
-
Petre Tănăsoaica Am recitit, în mai puțin de un an, jurnalul pictorului Călin Beloescu, nu pentru postura lui estetică, ci pentru simplul motiv că am vrut să aflu acel sâmbure de adevăr în stare să mă pornească spre descifrarea câtorva tablouri ale acestuia, pe
Intrările și ieșirile din criză ale artistului by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5845_a_7170]
-
Kapulsky, cu ștrudel à la mode. La simpozion, am avut, cred eu, o intervenție documentată, dar pentru a cărei variantă finală am simțit nevoia să mă documentez suplimentar. Pentru această comunicare la colocviu, trebuie să spun mai întîi că am recitit întreaga operă a lui Sebastian, precum și exegeza dedicată scriitorului. Cu ocazia asta am avut o neașteptată surpriză. Receptarea lovinesciană și postlovinesciană a fost substanțială și exactă. În realitate, însă, Sebastian nu a recunoscut niciodată public sau în Jurnal valoarea cronicilor
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și egală“ îl face pe scriitor să se miște dezinvolt „în genurile și printre genurile pe care le cultivă“. De aici și calitatea scrisului sebastianic, și deficiența lui ce dau un efect paradoxal: o expresivitate inexpresivă prin fluența ei neîntreruptă. Recitind Accidentul, m-am lăsat dus de ușurința aceasta agreabilă și egală de a scrie pînă spre jumătatea cărții, mai precis pînă la paragraful al treilea al capitolului VIII. Aici am fost brusc surprins: o expresivitate insolită, sumbră, mi-a captat
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
adînc stă și răspunsul la întrebarea pe care și-o punea I. Negoițescu în cronica lui: „Cum s-a născut romanul familiei Grodeck în romanul lui Paul? Ce sîmbure ascuns a prins să încolțească aici?“ Dar pentru asta trebuie să recitim capitolul VIII, cu negurosul său „freamăt de arme“, în paralel cu însemnările simultane scrierii romanului din Jurnalul lui Sebastian. Căci astfel descoperim aici un revelator proces de poietică prozastică. Conform notației din 11 august 1939, Sebastian stă într-o cabană
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
fie Brașovul, era prea orbitor. Avalanșe de nori îl acopereau, aruncîndu-l încă o dată în negură, dar o clipă mai tîrziu răsărea în altă parte, ca o insulă călătoare”. „Nu, nu e o carte proastă”, notează Sebastian în jurnal, după ce o recitește în șpalturi. „Dar e o carte fără noroc”, cum presimte tot el, căci a fost prost înțeleasă de critică. Mai mult, cum aflăm tot din jurnal, unul dintre prietenii scriitorului se declară chiar cu totul „nedumerit”. Nu e de mirare
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
și să aștepte întâlnirea cu cerul mic de deasupra. Nu știu dacă la apariția acestui text expoziția mai este deschisă, dar cred că oricine ar putea face un exercițiu de reconstituire al evoluției unui mare artist, care ar putea fi recitit, abia acum, în integralitatea operei sale. Și, deși m-am abținut de la remarca pe care, totuși, o fac aici, în finalul acestui text, Horia Bernea ar fi putut fi luat și acasă, dacă organizatorii, sponsorii s-ar fi preocupat să
Horia Bernea, tânărul… by Petre Tănăsoaica () [Corola-journal/Journalistic/5877_a_7202]
-
mă pot așeza la Răscoala” (9 mai 1931). Lucrul efectiv la Răscoala e consemnat în 13 iulie: „Acum m-am apucat să isprăvesc Răscoala. M-am sculat la miezul nopții și întâi am căutat să-mi împrospătez amănuntele atmosferei. Voi reciti tot ce am scris și voi transcrie, cu modificările de rigoare”. Dar anul Răscoalei este 1932, an în care petrece mai toată vara, până spre toamnă, la Valea Mare, cum notează în 11 iulie: „Nu m-am mișcat de aici
Laboratorul de creație de la Valea Mare by Nicolae Oprea () [Corola-journal/Journalistic/5886_a_7211]
-
proza cea mai licențioasă iscălită de vreun scriitor până la Brătescu- Voinești, revelează și umorul la acest scriitor mai complex decât se crede; bonomia și acel haz câteodată chiar trist îl caracterizaseră încă de la începuturile sale literare. Avantajul de a-l reciti la intervale de decenii schimbă perspectiva mult mai mult decât aș fi crezut-o eu însumi înainte de a o experimenta. Să promit o nouă lectură după alți douăzeci de ani, sau mai bine, după numai nouăsprezece ar fi mai potrivit
Repetând unele lecturi by Alexandru George () [Corola-journal/Journalistic/5887_a_7212]
-
și cărțile la vedere, reluate de către generațiile succesive. Fără această ștafetă a lecturii, autorii, chiar și cei mai mari, sunt condamnați să moară, puțin câte puțin. De aceea sunt utile aniversările: ne obligă să ni-i reamintim și să-i recitim cu alți ochi. Iată adevăruri banale, dar pe care nu mă sfiesc să le repet, câtă vreme, cum s-ar părea, le-am uitat. Mai este un motiv, paradoxal, care contribuie la ignorarea trecutului, și anume o lege menită în
Aniversări by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5533_a_6858]
-
praful peste cărțile magistrului, am trecut și eu, la rîndul meu, printr-un șir de îndoieli. Poate, mi-am zis, m-am înșelat asupra mesajului poeziei sale. Poate ea nu e chiar atît de valoroasă precum mi s-a părut. Recitind-l însă, am înțeles încă o dată profunzimea mesajului său artistic... Opera poetică lăsată de Ursachi nu e de mare întindere... Nu e nici egală ca valoare. În fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
Opera poetică lăsată de Ursachi nu e de mare întindere... Nu e nici egală ca valoare. În fiecare volum întîlnim și poezii obișnuite, dar și poezii de-o frumusețe rară... Și atunci de unde această lipsă de receptare? Răspunsul îl găsim recitind opera urmuziană. Veșnicia, ca și existența, e dominată de non-sens și populată de tot felul de bizarerii... Cu ce-o fi greșit Mihai Ursachi în fața eternității nu știu. Poate a sfidat-o printr-o atitudine arogantă, așa cum, deseori în stare
Mihai Ursachi și enigmele receptării sale postume by Nichita Danilov () [Corola-journal/Journalistic/5538_a_6863]
-
ultimii ani o nouă valoare ironică și parodică, datorită unui slogan publicitar: „Dormi liniștit când FNI lucrează pentru tine!”. În lumina faptelor, somnul liniștit al păgubiților Fondului Național de Investiții a căpătat valențe involuntar comice, iar asigurarea publicitară a fost recitită în cheie de-a dreptul cinică. Nu e de mirare că sloganul a fost reluat, fie cu referire la responsabilul pierderilor suferite de acționarii cu somn liniștit - „Dormi liniștit, Sorinele! Justiția lucrează și pentru mine” (thinkagain.ro); „Vântu nu doarme
Liniștit by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/5560_a_6885]
-
10 pentru latină și greacă/ veche, 10 pentru analiză matematică, 10 pentru fizică și/ chimie, 5 pentru biologie,/ 7 ca să parcurg Platon în traducere și original, 1’ pentru/ presocratici.../ 5’ pentru fenomenologia spiritului, 4’ pentru critica rațiunii/ pure.../ 6’ ca să recitesc Proust și 3’ pentru Thomas Mann// dead man walking with an walkman.” (p. 45) Apocalipsă, fără îndoială. Fără imagisme fumate. Fără viziuni. Una a minții. Și, în consecință, cum anticipam deja, una a limbajului. Există, în cel de-al treilea
Optzecist, afectiv by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5664_a_6989]
-
de care s-ar fi folosit contemporanii noștri ca să-l execute) și pe aceea strict poetică. Îndefinitiv, nu geniul poeților face să devină poetice lucruri considerate înainte prozaice? După mai bine de cincisprezece ani, când lucram la cartea Despre poezie, recitind cele două articole ale maestrului meu, am remarcat contradicția dintre tezele lor și m-am mirat că nu fusese observată de nimeni. (Abia Andrei Terian, în monografia recentă consacrată lui G.Călinescu, va insista asupra ei într-un cadru teoretic
Natural și istoric by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/5690_a_7015]
-
o simplă încercare hagiografică ocazionată de împlinirea a treizeci de ani de la dispariția autorului Moromeților, probabil că nici eu n-aș fi scris despre ea. Aș fi frunzărit-o, desigur, cu oarecare interes. (Sporit, mă gândesc, de amănuntul că am recitit de curând cu plăcere Întâlnirea din Pământuri și Imposibila întoarcere.) Dar nu mai mult decât atât. Așadar, aceasta nu e o carte despre Marin Preda. E una despre talentul lui Marin Preda. Talent, la urma urmei, impersonal. Sau suprapersonal. Aproape
Fratele cel mic by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5822_a_7147]
-
a Sfântului Efrem Sirul, Pustnicul și ucenicul său este o originală recreare ficțională a atmosferei și tematicii din povestirile cuprinse în Pateric. Complet ignorat de critica vremii, din cauza conținutului său religios prea marcat, textul este cu totul demn să fie recitit astăzi, întrucât nu se limitează la a repovesti pilde cu bătrâni avva. Pustnicul și ucenicul său este, de fapt, un frumos roman al edificării spirituale - în duh creștin, desigur -, un roman de formație, dar și unul al Dublului (căci viața
Agârbiceanu (aproape) necunoscut by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/5842_a_7167]
-
pe mulți. De ce o făcea ? Pentru că era altruist, generos din fire și afectiv, chiar dacă nu prea dorea să se știe că este astfel. Își ascundea afectivitatea prin umor și persiflare, prin luarea în glumă a seriosului și a solemnului. Am recitit Hanibal, volumul de poeme din 1972, regăsind și în el ceea ce spuneam că îl caracterizează moral pe Jebeleanu: vocația protectoare, pornirea de a ocroti ființele care i se păreau vulnerabile sau care apelau pur și simplu la ajutorul său. În
Însemnare la un Centenar by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5561_a_6886]
-
al prozei secolului XX. Întâlnirea cu Sábato îmi revine limpede în minte acum, cănd aflu că, în 30 aprilie 2011, la 99 de ani, scriitorul a murit. Cu oarecare vreme înainte de a ajunge în Argentina, în 2006, am inceput sa recitesc Despre eroi și morminte și să-mi notez locurile cheie din român, pentru a filma nu doar un Buenos Aires real, de azi și acum, ci și unul fantasmatic. Puhoiul de străzi și locuri din românul lui Sábato mă familiarizat sonor
Ernesto Sábato încâlcit în orașul tentacular by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Journalistic/5590_a_6915]
-
Magda Cârneci De cîte ori recitesc textele poetice sau despre poezie ale lui Benjamin Fondane, nu ca o specialistă sau o exegetă a operei sale bogate și uimitoare, ci ca poet și cititor, îmi pun mereu aceeași întrebare: de unde vine impresia puternică persistentă, convingerea ireductibilă a
Manifest pentru Fondane by Magda Cârneci () [Corola-journal/Journalistic/5601_a_6926]
-
strănepoata nu mai primește nici un euro. O carte despre Nabokov O iraniancă de 34 de ani, exilată în Franța de copil, a pornit pe urmele lui Vladimir Nabokov, a stat de vorbă cu fiul acestuia, Dmitri, i-a citit și recitit romanele și corespondența și a scris în cele din urmă o carte despre marele scriitor, intitulată Încântătorul. E un eseu original, amestec de analize și de mărturisiri, din care nu lipsește un interviu fictiv cu autorul Lolitei, la moartea căruia
Meridiane () [Corola-journal/Journalistic/5049_a_6374]
-
crezut că ar fi existat. Astfel, întâmplarea din Bùbico, cu aruncarea din tren a cățelului sâcâitor, ar fi luat-o Caragiale tot din presă, dar pe o cale indirectă, cu largi ocoluri. O istorie „aproape identică” a descoperit Ioana Pârvulescu recitind Idiotul, relatată acolo de un personaj, generalul Ivolghin, ca fapt al cărui martor fusese. Dar intervine alt personaj, Nastasia Filipovna, spunând că ea, povestea cu cățelul zvîrlit din tren pe fereastră, o citise doar în urmă cu câteva zile în
În lumea lui Caragiale by Gabriel Dimisianu () [Corola-journal/Journalistic/5060_a_6385]
-
fost preluați de umanioarele din America și ajung mai ușor la noi, fie prin feminism, fie prin arta contemporană, fie prin minoritarismele care se vor tot dezvolta de-acum, dacă Altthusser e prea legat de Marx și nu va fi recitit decât odată cu el, cândva, Barthes merită regândit acum. Fie și pentru că dintre toți e cel mai literar, marginal, scriitor-teoretician (eseist, acum că Marielle Macé a reabilitat această noțiunea bizară în Franța), marxist eretic și conservator auster - antimodern, pe scurt. Tradus
Fântâna barthesiană by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/5608_a_6933]
-
făcut însă ca tocmai această ultimă trăsătură, de natură mai degrabă socială, să devină dominantă, după 1990, în definiția genului. Situația Ioanei Pârvulescu e cât se poate de semnificativă. Deși întrunea toate calitățile unui veritabil cronicar de cursă lungă (am recitit de curând arhiva revistei, așa că știu ce spun), ea a părăsit rubrica după numai trei ani de exercițiu săptămânal, neputându-se împăca cu obligația conjuncturală de a râvni puterea simbolică. Asemănător e cazul lui Ion Manolescu. Reunite în Benzile desenate
Anii nouăzeci by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5614_a_6939]