1,376 matches
-
de aici încolo. Alături de letonă, vizavi de mine, e frumoasa nemțoaică Felicitas Hoppe. Ea va fi aleasă, alături de Jessica Falzoi, drept doamna căreia „cavalerii” polonezi îi vor închina victoria în turnirul ce va urma. E pusă în mișcare o întreagă recuzită de epocă: platoșe, coifuri, spade, trompete și buciume care vor da semnalul luptei. Turnirul se declanșează sub bagheta unui maestru de ceremonii - un tip de vreo 27-28 de ani, înalt, subțire și cu o barbă stufoasă, artificială, ai zice, nepotrivită
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
Patru poeți, Oboi, Contrabas și Percuție. Cei patru poeți sunt: Sigitas Geda - lituanian, Kerry Keys Shawn - american, Yang Lian, chinez, și Timur Kibirov - rus cu trăsături mongoloide. Se interpretează o piesă dodecafonică pe mai multe voci. O partitură decadentă, din recuzita postmodernă, în mare contrast cu fanfarele militare și ansamblurile de muzică populară rusească de la Kaliningrad. Sunt voci - mai ales rușii și belarușii - care ironizează, întrebând: „Ați înțeles mesajul acestei piese muzicale?“. Însă majoritatea scriitorilor din Trenul Literaturii, cu o „lectură
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1968_a_3293]
-
din epoca modernă a provinciei. Figurinele acestuia sunt simple și naturale, cu caracter mai mult decorativ. Personajele din teatrul de umbre au, în general, contururi clare și linii grațioase și dau senzația de mișcare reală. Atât ele cât și vestimentația, recuzita și decorurile sunt nu doar impecabil realizate, fiecare în parte putând fi considerat un obiect de artă în sine, în fapt formând un ansamblu ce prezintă toate elementele unei piese artistice privite ca întreg. Teatrul de umbre din provincia Shanxi
[Corola-publishinghouse/Administrative/1478_a_2776]
-
ar simți și cît de satisfăcut i-ar fi orgoliul dacă s-ar convinge că mă poate rupe din brațele Liviei chiar și pentru cîteva ore!... Whisky, sifon, cuburi de gheață, fotolii de răchită... și-a pus la bătaie toată recuzita, numai să învingă! Poate c-ar fi dispusă și la un ceas de dragoste cu mine, dar eu, acum, sînt sigur că nici n-am s-o văd deseară o, ce multe m-a învățat viața!... Va încuia ușile și
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1531_a_2829]
-
ficțiune. Abia atunci devenise totul cu adevărat simplu. Azvârlise pe geam fărâmele portretului ei de adolescentă cu capul în nori, aruncase tot trecutul la coș și îl alungase pe Edo cu totul din minte. Și peste toate inutilele resturi de recuzită trăsese o cortină groasă care nu mai permitea să se strecoare nici măcar o așchie de emoție spre ea. Dar ce trombă tăcută și invizibilă se iscase în ea după douăzeci de ani, într-o oarecare zi de iarnă, ce vârtej
Emoţia by Mirela Stănciulescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1358_a_2734]
-
singură nu naște umor decît dacă se altoiește pe un temperament burlesc. Îți trebuie seve nastratinești răzbătînd în glume piperate ca să poți emana un aer de veselie molipsitoare. În toată această sarabandă comicărească, inteligența nu intervine decît în stadiul alegerii recuzitei, adică în momentul fixării cadrului pe care l-ai ales drept scenă a rîsetelor copioase. La prima vedere, Thomas Cathcart și Daniel Klein și-au ales foarte bine scena: un cadru simandicos de scorțoasă înfățișare doctrinară, și anume istoria filosofiei
Hohotul filosofilor by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/6775_a_8100]
-
un cuvânt, a modernității. Sub aceeași incidența metodologica se înscrie și Structures et idéologie dans „Leș Vies des douze césars” de Suétone (1977). Secvențele mari ale planului, informația și logica enunțului indică sorgintea teoretică și manieră pozitivista, înfăptuirea analizelor trădează recuzita structuralista, iar menținerea judecaților în câmpul unei relativități incitând la meditație îndreaptă spre noua critică. Semnificațiile se organizează din trăsături a caror simplă inventariere și notare algebrica relevă un profil sau altul, închegat gradual prin efecte ascendente, ca și viziunea
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286289_a_287618]
-
care asigură calitatea umorului. Mahalaua în care viețuiesc personajele - așa-numita „Republica Barbă-Rasă”, adevărat „stat în stat” - este una dosnică și nevoiașă, văduvită de binefacerile edilitar-urbanistice moderne. Observația pătrunzătoare a prozatorului vizează limbajul micii lumi investigate, mentalități și comportamente caracteristice, recuzita curentă și practicile obișnuite ale traiului zilnic al umanității periferiilor. Onomastica e de un pitoresc plauzibil, uneori poate șarjat prin supralicitare: personajele se numesc Duduveică, Falaștoacă, Bambulete, Gâjâitu, Tăchiță Cărăbiță, Iliuță Pufulete (numele-poreclă real al bunicului prozatorului), Năvârlie, Nenciu Penciu
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286684_a_288013]
-
stilul poeziei autentice în cărțile ulterioare, inițiativa sa cade în exces imagistic, risipire de tropi și vertij al unei metafizici în care simbolurile de bestiar fabulos eșuează deseori în grotesc, iar temele (iubirea, moartea) nu depășesc stadiul unor elemente de recuzită, încât astfel de producții nu ajung să dea impresia unui lirism meditativ: „Parcă asul de ghindă/parcă cerul cu oase/de îngeri,/ totuși/poate gările - aprinse - /fiindcă trecem uniți/peste ape ce-ntreabă,/fiindcă răspunsul/aruncat ni-e în față
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289078_a_290407]
-
din Norul de marmură, pare mai conformistă și mai conservatoare decât cea a altor optzeciști, vădind mai degrabă înclinația pentru exprimarea în filiația „înaltului modernism” postbelic, decât evoluția către soluțiile postmoderne. Modernismul rezidă nu atât în expresie, dicție, mijloace și recuzită, în imagistică și sintaxa specifică, cât în poziționarea filosofică. De postmodernism eul poetic al lui P. se „teme”, se pune la adăpost („În fața zilei cad;/ mă ridic și iar cad.../ Postmodernismul, ca niște ape /ieșite din matcă, /îmi inundă casa
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288648_a_289977]
-
de vigoare, vădind un lirism reticent față de evoluțiile moderniste și desuet față de tonul poetic al momentului. Sunt sesizabile răzlețe accente argheziene, ecouri ale sonorităților din poemele „parnasiene” ale lui Ion Barbu. Preponderentă e peisagistica menită să preia discret rezonanțele emoției. Recuzita urban-modernă, care va fi masiv manipulată în următorul volum (ziare, fumuri, furnale, sirene, blocuri), se ivește și în Geode. Pâinea pădurii pare rezultatul unui efort mimetic - izbutit - de raliere la viziunea dinamitardă și maniera generației de poeți pe cale de afirmare
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286436_a_287765]
-
formal, dar pornită din profunzimile eului, o surprinzătoare aparență clasică. Interesului pentru trecut, estompat cu meșteșug, i se asociază o descripție mai mereu sigură, cu intruziuni de straniu, a unui peisaj rural nicidecum copleșit de paseism, ca la sămănătoriști. Din recuzita simbolistă se recurge, cu măsură, la elemente caracteristice, între care nostalgia depărtărilor ori misterul acvatic. Cel mai adesea poetul se lasă în voia satisfacției pe care i-o oferă o rimă rară sau bogată, o aliterație savantă, fără a sacrifica
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289777_a_291106]
-
Ponto -, poet cultivat de umanismul occidental și românesc (îndeosebi de Miron Costin). Parafrazele, tratate diferit în fiecare limbă, conferă sensuri modificate și îmbogățite maximelor ovidiene. Textul se revendică, prin motive tematice, alegorii (existența, moartea) și procedee de virtuozitate tehnică, din recuzita barocului. Alteori, „sentințele” devin mai fluente și comprehensibile sub influența liricii populare: „Ce-i făgăduială/ Fără dăruială?/ Trecătoare brumă,/ Fum, vânt, prah sau spumă.” Versurile românești, cele mai numeroase (optzeci), din Hecatombe Sententiarum... sunt o demonstrație a latinității limbii și
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287076_a_288405]
-
lăsat peste o scenă poetică unde coexistă bucolicul și ermeticul modernist - acestea ar putea fi ecouri sau influențe ale frecventării Antichității. Chiar și Adevărata întoarcere depășește stângăciile debutului. Tonul de un clasicism aparent (impresie datorată interferențelor elegiacului, limbajului abstract sau recuzitei din care nu lipsesc decorurile unei naturi stilizate) integrează în fapt din plin experiența modernismului. De regulă, poemele sunt etanșeizate semantic, ritmul - sau muzica - premergând sensului. Dar chiar când nu e vorba de o enigmă propriu-zisă, poemele par să ascundă
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288168_a_289497]
-
într-un cuvânt, va juca haotic. Teatrul de papuși este o modalitate generoasă pentru a deschide orizontul unui astfel de copil, îl va face să observe mai bine, să țină minte, să redea cele auzite sau văzute, să mânuiască anumite recuzite cu mai multă siguranță, să se exprime verbal cât se poate de coerent și clar, să rămână la temă, să aibă curajul de a se exprima prin acțiune și cuvânt. Toate acestea se pot realiza cu ajutorul păpușilor Bi-BaBo. Păpușa Bi-Ba-Bo
Creativitatea artistică la copilul cu dizabilități by Cleopatra Ravaru () [Corola-publishinghouse/Science/688_a_1326]
-
ei nu pot să vorbească, au uitat, tac. Despre Pitești se tace.” Ostinato încearcă încă să respecte „regulile jocului” cenzurii oficiale, ilustrând, în același timp, căutările artistice ale scriitorului aflat la început de drum. Astfel, G. pune la încercare întreaga recuzită de procedee tehnice ale romanului modernist, de la amestecul dialogului cu monologul interior și excursul eseistic la savantul montaj între realitate și ficțiune, experimentul caligrafic și chiar îndemnul adresat cititorului de a colabora la scrierea operei prin lăsarea în suspensie a
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287312_a_288641]
-
Șerban Codrin. Sunt frecvente dezbaterile și anchetele pe diferite teme: O relație încă neîmplinită: artă-cotidian, Semnificația locului natal (la care Mircea Cărtărescu participă cu un text intitulat Bucureștiul copilăriei, unde se pot depista, în schiță, teme, motive și elemente de recuzită ulterior dezvoltate în Visul și în Orbitor) ș.a. Rubricile, unele mai persistente, se numesc „Constelații lirice”, „Viața literară”, „Anchete”, „Reportaje”, „Cronică plastică”, „Cronică cinematografică” etc. „Cronica literară” este susținută de Ion Cristoiu, alte comentarii intrând la rubrica „Panorama literaturii tinere
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289530_a_290859]
-
senin și destins în versurile de atmosferă rustică și naturistă. Dinspre trecut, prinde contur „icoana” copilăriei (Daruri pentru copii, 1933). Icoana, altarele de unde răzbesc „vibrațiuni de rugă”, o troiță la răscruci, freamătul bătăii de aripă a unor îngeri intră în recuzita unei lirici cu tentă religioasă. După instalarea la putere a comuniștilor, B., în stihuiri răspândite prin presa vremii, lepădând obida și oțărârea, își îmbracă stanțele în veșmânt convențional, impudic de sărbătoresc, arătându-se voios până la cecitate de atâta „belșug de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285774_a_287103]
-
care era uzanța până în acea vreme a lui ngooa>nov. Termenul se găsea în vocabularul vechii limbi grecești, desemnând partea capului de sub frunte, ceea ce numim astăzi față. Însă uzanța sa majoră a fost în înțelesul de mască, fiind vorba de recuzita pe care actorii vechiului teatru grec o foloseau. Așa cum spune Zizioulas, teatrul, și în special tragedia, este locul în care se întâlnesc libertatea umană și necesitatea sub care stătea lumea în viziunea vechilor greci. Se știe că din perspectiva filosofiei
Dan CHIŢOIU by Repere în filosofia bizantină () [Corola-publishinghouse/Science/91598_a_92852]
-
biologie pură, darwiniană, "cultura spaimei" făcând parte din această cămăruță culturală de substrat, unde mai găsim instinctele sau primitivismul, asocialul și abisalitatea, "domenii" pe care Kierkegaard și Nietzsche le vor resemantiza energetic și dionisiac, ele intrând ulterior, prin antifrază, în recuzita modernismului negativ al secolului al XX-lea, pentru a se exprima prin "țipătul" lui Munch, angoasa lui Kafka, teama de a fi "aruncat în lume" a existențialiștilor sau absurdul lui Camus. Dincolo de aceste expresii să spunem, esențializante ale primitivismului angoasant
Deimografia : scenarii ale terorii în proza românească by Cătălin Ghiţă [Corola-publishinghouse/Science/1392_a_2634]
-
curriculară Educație fizică și Sport are numeroase punți de legătură cu aria curriculară Arte și, ca urmare, pot fi constituite opționale integrate ca ,,Euritmie", ,,Balet clasic sau modern'1, ,,Pantomimă", ,,Dans clasic sau modern" etc., în care motricitatea, muzica și recuzita artistică se îmbină armonios. Și la acest tip de opțional este necesară elaborarea de către cadrul didactic a unei programe speciale și a sistemului de evaluare în catalog se va constitui o rubrica specială pentru acest opțional. Programa de educație fizică
Mişcare pentru sănătate by AURICA BOLOHAN () [Corola-publishinghouse/Science/1695_a_2937]
-
să anime întreg acest univers care oferă la tot pasul probe de vitalitate cheltuită generos, din pură plăcere, adăugând dinamismului epocii mașiniste o notă de prospețime elementară. Jocul și dansul, balul, carnavalul, baletul, saltul acrobatic, clovneria, spectacolul sportiv etc., cu recuzita corespondentă, sunt termeni ce intră foarte adesea în ecuația imaginii, ilustrând registrul dinamic al imaginarului. Îi regăsim dimpotrivă în modelarea spațiului exterior (în ultimă instanță universul întreg e văzut ca o imensă scenă) și în aproximarea unor stări de spirit
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
de bogate, încât o ordonare a lor în „figuri” de o oarecare stabilitate devine extrem de dificilă. Secvențe mai ample, dar în și mai mare măsură enormul mozaic imaginistic sfărâmat pe traseul poemelor exploatează multiplele posibilități asociative puse la dispoziție de recuzita “înscenării”, fără ca asemenea aluviuni să fie întotdeauna și neapărat canalizate pe o albie strict trasată. În Ulise, unde structurarea materiei se face în secvențe relativ unitare, se mai pot izola fragmente ce dezvoltă consecvent astfel de motive. Așa se întâmplă
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
târziu); iar un poem precum Cocoșul sălbatec e doar o descriere a unei cosmice pregătiri pentru evenimentul festiv: „zăpezile dăruie brocarte / herghelia cuvintelor flutură coame / se aprind lămpile păsărilor în boschete / ferigile își pun colierele de miresme”... Practic, nimic din recuzita scenei nu scapă fervorii combinatorii, iar aceasta dezvoltă, pe o direcție neobarocă și manieristă, gustul pentru rapidele schimbări de decor, pentru artificiul rafinat și o anume „galanterie” care, - aceasta din urmă - „introduce în abundenta imagistică a poetului o nuanță de
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]
-
într-o multitudine de variante. Alături de sala de bal, cu piruete, reverențe, valsuri, printre lampioane, policandre, serpentine, confetti, beteală, cu rochii de gală, funde, panglici, brățări, coliere etc. și lângă arena circului nu lipsește nici arena corridei, ce-și împrumută recuzita specifică în, bunăoară, modelarea unor stări de spirit dinamice, ca în secvența III din Brățara nopților: Munții s-au năpustit în arena privirilor Toreador inima îi întărâtă fluturând mantie sângele. Minutele sună, izbesc treptele trupului ca mărgelele — cu o variațiune
[Corola-publishinghouse/Science/1852_a_3177]