1,577 matches
-
1959. Nietzsche, Neske, Pfullingen 1961 (trad. it. cu glosar F. Volpi, Adelphi, Milano 1994, 1995, ediția a II-a). Der europäische Nihilismus, Neske, Pfullingen, 1967 (conține cursul universitar al semestrului al II-lea din 1940, publicat deja în Nietzsche și reeditat de P. Jaeger ca vol. XLVIII din Gesamtausgabe). Wegmarken (1967, 1976), în HGA IX. Schelling, Über das Wesen der menschlichen Freiheit (1809), Niemeyer, Tübingen, 1971 (în prezent în HGA XLII). Gesamtausgabe, Frankfurt a. M., Klostermann, 1975 ss.; citată cu sigla HGA
by FRANCO VOLPI [Corola-publishinghouse/Science/1116_a_2624]
-
un echivalent al adevărului, nu un rival, ci un complement al adevărului istoric sau științific. *17 252 În perspectivă istorică, mitul apare după ritual și legat de acesta ; el este "partea vorbită a ritualului ; el este povestea pe care o reeditează ritualul". Ritualul este oficiat pentru un grup social de către preotul acestuia în scopul de a îndepărta o urgie sau de a obține ceva ; el este un agendum care trebuie să se repete periodic, întocmai ca recoltele și ca actul de
[Corola-publishinghouse/Science/85059_a_85846]
-
tranziției a fost corectă, era de așteptat ca procesul de schimbare să meargă satisfăcător. Dar atunci când strategia însăși este sursa rateurilor? Acestea tind să fie prezentate doar ca erori în aplicarea strategiei sau efecte ale intervenției unor factori externi. Este reeditată paradigma leibniziană a lumilor posibile: „Trăim mereu în cea mai bună lume posibilă”. Tranziția pe care am adoptat-o modelează cea mai bună lume posibilă. O asemenea paradigmă este însă mai puțin credibilă în lumea actuală. Epistemologia problemelor cu soluții
[Corola-publishinghouse/Science/2092_a_3417]
-
transforma, probabil, într-un înger, așa cum îngerii răzvrătiți s-au transformat în demoni. Demitizarea diabolicului se produce prin comicul situațiilor, dar mai ales prin calitățile sau defectele umane atribuite dracilor. Stilul ironic, ludic, alert estompează ideea tragică, profetică a scriiturii. Reeditat de nenumărate ori, volumul Drumul spre mănăstiri. Ghidul așezămintelor monahale ortodoxe din România (1992) oferă informații istorice, culturale, turistice despre cele peste cinci sute de mănăstiri și schituri monahale ortodoxe din România, înființate sau reînființate după 1989. Cărări și gânduri
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290608_a_291937]
-
1935, președinte al Societății Scriitorilor Români și, în 1938, membru onorific al Academiei Române. Prezent mai rar în presă - în „Revista Fundațiilor Regale” (pe care o dirijează discret), în „Viața românească” și în efemerele „Orașul”, „Veac nou” și „Ronsard” -, C. își reeditează Peste mări și țări (1936-1937) proza scurtă sub titlul Schițe (1936) și primul volum din Însemnările lui Safirim (1936), sfârșitul prematur împiedicând definitivarea scrierii. Volumul de debut al lui C., Din lacrămi, adună versificări de adolescent, inspirate de trăiri în
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286359_a_287688]
-
pentru tineret Ultima poveste (1956), O lume întreagă (1964), Al treilea pol al pământului (1971), cărțile de călătorie Al optzeci și doilea (1966), Oglinda retrovizoare (1970), La nord de noi înșine (1979), Frumoasa adormită (1981). Aproape toate cărțile au fost reeditate în mai multe rânduri, cu modificări. Sub genericul Sfârșit de mileniu, T. a publicat un roman-cronică în șapte volume - Casa domnului Alcibiade (1978), Retragerea fără torțe (1982), Ieșirea la mare (1984), Victoria neînaripată (1985), Privighetoarea de ziuă (1986), O sută
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290289_a_291618]
-
literaturii române de la origini până în prezent, nemulțumit de morbiditatea scrierilor lui P. Critica de după război prelungește tocmai această judecată negativă, mai întâi prin Al. Piru, apoi prin Ov. S. Crohmălniceanu, care le reproșează naturalismul și freudismul. După 1989, când se reeditează romanul Monstrul, s-ar părea că receptarea prozei lui P. reintră într-o etapă favorabilă. Romanele și nuvelele prezintă, desigur, niște „cazuri”, dar ele se află departe atât de radicalismul maniheist al opoziției sănătos - bolnav din naturalism, cât și de
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288778_a_290107]
-
două zeci și nouă de scriitori. Strict numeric, s-ar putea spune că s-a păstrat cam a zecea parte. Cu cîteva excepții Întîmplătoare, a supraviețuit ceea ce merita: acele opere literare pe care lumea le considera vrednice de a fi reeditate, recopiate. Gus turile literare și valorile au cunoscut Însă de-a lungul timpului schimbări, uneori radicale. În spațiul roman a avut loc un proces similar. Din literatura latină de pînă la Sylla (secolele IV-III pînă către 80 Î.H.), s-
Papirus, pergament, hartie by Ioana Costa () [Corola-publishinghouse/Science/1348_a_2731]
-
noastră”, „Opinia liberă”, semnând și D’Artagnan, D’Art, Șt. Al. Luca. A fost redactor la „Gazeta învățătorilor prahoveni” și la „Prahova noastră”. A scos, împreună cu F. Voican, revista „Crainicul” (1928-1929), apoi „Muguri” (1932, 1935) și „Veac nou” (1934). A. reeditează, ca poet, experiența sămănătoristă: idilă naturistă, amintiri patriarhale, chipuri voievodale (Cântecele trecutului, 1925, Icoane, 1938). Litania mioritică unită cu o neașteptată vizualitate, de vigoare aproape argheziană, dă un timbru aparte poemelor din Puiul de rouă (1941), scrise la moartea copilului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285253_a_286582]
-
pe care le aveam în mica noastră bibliotecă de acasă. Am citit cărți interzise de autori români ca “La Medeleni”, și “Lorelei”de Ionel Teodoreanu, dar și “Tudor Ceaur Alcaz”, de același autor, o carte ce nu a mai fost reeditată ulterior pentru că din ea se degaja un puternic sentiment de ură împotriva bolșevicilor. Tot atunci în copilărie citeam și cărți de dragoste ca “Elevul Dima dintr-a șaptea” de Mihail Drumeș, citeam și cărți polițiste ca “Zece negri mititei “ sau
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
cred că soarta mea a depins de cărțile pe care le-am citit în copilărie iar evenimentul arderii lor mi-a rămas în amintire pentru toată viața!!!. Mai târziu, la maturitate, am căutat să cumpăr tot ce a mai fost reeditat astfel încât să pot reface cât de cât biblioteca copilăriei mele. După 1990, o colegă îmi reproșa că nu-l iubesc pe Ion Iliescu, președintele de atunci al țării, pentru că am un anumit tip de educație. Mi-am amintit atunci de
NU PUNE, DOAMNE, LACÃT GURII MELE by Servilia Oancea () [Corola-publishinghouse/Science/1835_a_3165]
-
lipsă de precizie de la nivelul terminologiei este compensată însă de la început, prin precizarea că "figura naratorului auctorial nu poate fi pur și simplu identificată cu personalitatea autorului" (p. 24). 35 Wolfgang Kayser, Die Vortragsreise. Studien zur Literatur, Bern, 1958, 82-101. Reeditată în V. Klotz (ed.), Zur Poetik des Romans, Darmstadt, 1965, 197-216. 36 Thomas Mann, Der Erwählte, r. Alesul, trad. de Corneliu Papadopol, Editura de Vest, Timișoara, 1991, 28-29. 37 Reinhard Klesczewski, "Erzähler und "Geist der Erzählung". Diskussion einer Theorie Wolfgang
by Franz Karl Stanzel [Corola-publishinghouse/Science/1079_a_2587]
-
traversează un episod erotic degradant, din care, spre deosebire de Milly, reușește să iasă relativ teafără sufletește, spre a se consacra integral muzicii. Ceea ce ține romanul e descifrarea plauzibilă a proceselor sufletești străbătute de personajele feminine. Al doilea roman, Marele ospăț (1947), reeditat cu titlul Viața în oglinzi (1970), e construit cu tehnica lui Proust. Grigore Olmazu, moșier, avocat, fost ministru, revede, la vârste diferite, propriul trecut. Resuscită în „oglinzile” amintirii secvențe, momente ale idilei din liceu și din studenția pariziană cu fosta
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/288263_a_289592]
-
fost jucate, pe scene din întreaga țară, piese de Edward Albee, Arthur Miller, Tennessee Williams, Arnold Wesker, Iris Murdoch, Tom Stoppard. De multe ori și-a însoțit cărțile cu prefețe și comentarii avizate. După 1989 majoritatea versiunilor sale au fost reeditate. Traduceri: Anna Maria Ortese, Ochelarii, București, 1956; H.G. Wells, Omul invizibil, București, 1957; Len Doherty, Fiii minerului, București, 1961; Anita Desai, Țipătul păunului, pref. trad., București, 1966; Oscar Wilde, Prințul fericit și alte nuvele, București, 1966; Carlo Collodi, Aventurile lui
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289123_a_290452]
-
fondul serios" este mai puțin vizibil în Apokolokyntosis și doar pe alocuri atribuibil episoadelor în care este atacată, implicit, ideea cezarului neîndurător, neapărat lipsit de inteligență, forma parodică nu exclude o anumită seriozitate a "înțepăturilor" livrești, prin care autorul latin reeditează cunoașterea poemelor homerice. Dialogul intertextual dintre două nume ilustre, unul mitologic, altul desemnând o persoană istorică reală, ambele coborâte la rangul de antieroi, reprezintă o dovadă a erudiției auctoriale, confirmată și atunci când parodia stilului epopeic atinge apogeul, într-un poem
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
în atenția publicului pe care îl îndrăgea, de o strategie comodă, în orice caz rodnică. Văzând de ce mare apreciere se bucura una dintre cărțile populare la modă, intitulată pompos Marile și neprețuitele Cronici ale marelui și enormului uriaș Gargantua... și reeditată în 1532 cu prilejul târgului anual din Lyon, hotărăște să preia suportul epic popular și să-l reconstruiască erudit, introducând noi episoade, noi stiluri și limbaje și totodată denunțându-și, cu umor, țintele favorite, pe care le-a expus în
by Livia Iacob [Corola-publishinghouse/Science/1021_a_2529]
-
al doilea rând, tiparele diferite de versificație ale celor două secvențe sugerează subtil monotonia, repetitivitatea modelului existențial al omului comun (sextina are ritm trohaic și rimă împerecheată), în opoziție cu unicitatea poetului nepereche, cu originalitatea creației sale (versuri libere). Aceasta reeditează mitul orfic (frecvent în lirica eminesciană), fiind definită subtil ca idee poetică, ivită în ramurile gândului, închisă în cântec nepământean. ÎNCHEIERE În concluzie, se poate afirma că poezia Numai poetul... sintetizează principii estetice și toposuri specifice imaginarului poetic romantic, întro
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
la mod optativ, ar trebui, semnalând astfel că poezia pentru care optează Ion Barbu este cea modernă, figurată prin metaforele cântec încăpător și lauda grădinii de îngeri. Imaginarul poetic este structurat acum pe comparații dezvoltate, exprimând ideea unei poeziicântec care reeditează geneza universului. Motivul orfic, concretizat întro imagine sinestezică, reliefează capacitatea poeziei moderne de a surprinde totalitatea lumii și complexitatea trăirilor umane: Ar trebui un cântec încăpător, precum / Foșnirea mătăsoasă a mărilor cu sare. Enunțul final sugerează forța demiurgică a poetului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
unui impact resimțit fizic: Colții albi mi ia înfipt în față / Ma mușcat leoaica azi de față. Toată secvența e dominată de verbe, numai că prezența activă, agresivă este sălbăticiunea vânată, nu vânătorul. Scenariul bazat pe motivul vânătorii pare a reedita astfel un mit, într un spațiu originar, neconfigurat încă deplin. Întâlnirea „fațăn față“ a ființei cu iubirea „se întâmplă“ în absența oricărui decor, întro pustietate de început de lume. Item 3: ilustrarea a patru elemente de compoziție și de limbaj
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2894]
-
nu în tezele lui Chiril o anticipare substanțială a formulei de la Calcedonia din 451. Bibliografie. Ediție a scrisorilor, a omiliilor și a fragmentelor: F. Loofs, Nestoriana. Die Fragmente des Nestorius gesammelt, untersucht und herausgegeben, Niemeyer, Halle 1905; însă pentru textele reeditate în ACO sau publicate ulterior ed. Loofs a se vedea CPG IV, nr. 5665-5754. Cartea lui Heraclid: ed. textului sirian: P. Bedjan, Nestorius. Le livre d’Héraclide de Damas, Paris-Leipzig 1910. Trad. franc.: Nestorius. Le livre d’Héraclide de Damas
[Corola-publishinghouse/Science/2080_a_3405]
-
același timp, membru-simpatizant al partidului lui Ilie Verdeț, o lacrimă (cum îi place să se numească)... ambulantă pe ruta Chișinău-București. „Creații” de acest fel s-au produs cu o nesimțire voinicească. Multiplicată în tiraje enorme, revizuită (poleită stilistic și ideologic), reeditată aproape anual cu prilejul sărbătorilor marcate cu roșu în calendar, această „literatură artistică formativă și modelatoare” a acoperit ca o groasă plasmă toxică întreaga Basarabie, în timp ce deasupra juca tontoroiul, jubilând, scriitorul sovietic moldovean - „Baciul mieilor chirilici”, cum metaforic și-a
[Corola-publishinghouse/Science/2015_a_3340]
-
o trecere efectivă dintr-o lume Într-alta, dintr-o stare În alta, cea din care vine copilul și cea În care merge mortul fiind Întotdeauna conotate negativ În raport cu lumea noastră, lumea albă și lumea cu dor. Nașterea fiecărui om reeditează În parte, la un moment dat și Într-un anume loc determinat, nașterea omului În sine. În mentalitatea arhaic-tradițională, fiecare nouă naștere circumscrie temporar trecerea ciclică din preexistență, În ființare și prin ființare, În moarte. La romani, copilul era așezat
ACCEPȚIILE VIEȚII ÎNTRE NOROC ȘI SOARTĂ ÎN PROZA POPULARĂ by Ion –Horia BÎrleanu () [Corola-publishinghouse/Science/772_a_1549]
-
Paul, Londra, 1968. MANNHEIM, Karl, Structures of Thinking (eds. D. Kettler, V. Meja, N. Stehr), Routledge & Kegan Paul, Londra , 1982. MANNHEIM, Karl; WIRTH, Louis, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001). MARCUSE, Herbert, Scrieri filozofice, Editura Politică, București, 1977. MARKUS, György, "On ideology-critique critically", în Thesis Eleven, No. 43, 1995. MARX, Karl ; ENGELS, Friedrich, Ideologia germană, Editura de stat pentru literatură politică, București
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
solidaritate, ed. cit., 1998, p. 94. 190 Richard Rorty, "Introducere", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 29. 191 Karl Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 173. 192 Cf. Richard Rorty, "Ironia privată și speranța liberală", în Contingență, ironie și solidaritate, ed. cit., p. 150, nota 6. 193 Sorin Antohi, Utopica. Studii asupra imaginarului social, Editura Științifică
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]
-
care le tragem de pe urma lor le dezvăluie diferențele caracteristice" (Krishan Kumar, Utopianismul, Editura Du Style, București, 1998, p. 109). 231 Karl Mannheim, Louis Wirth, On Ideology and Utopia: An Introduction to the Sociology of Knowledge, Routledge & Kegan Paul, Londra, 1949 (reeditată de Kessinger Publishing's Rare Reprints, New York, 2001), p. 175. 232 Ibidem. 233 Idem, p. 176. 234 Idem, p. 179. 235 Sorin Antohi, op. cit., p. 45. 236 Potrivit lui Mannheim, "putem vorbi, în mod corect, despre o mentalitate utopică nu doar
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1033_a_2541]