907 matches
-
a unui anumit domeniu nu este utilă în orice context nu se studiază, de exemplu, în ciclul primar, decât elementele "clasice" ale gramaticii limbii române vs. multiplele direcții lansate de gramerieni în diferite lucrări); d) asocieri logice atât cu planul referențial, cât și între componentele mesajului (vezi, de exemplu, corespondența dintre rubrica meteo și vremea de afară, dintre informațiile oferite elevilor, de către profesor, despre Ion Creangă și cele primite în cadrul vizitei la Bojdeucă, respectiv cele din fișele biografice din anii școlari
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
a intensifica o anumită relație/legătură de ordin interpersonal; a reduce rezistența, revolta, opoziția; a preveni/ elimina indiferența (Ezechil, 2002, p. 64). 11 O perspectivă interesantă este oferită și asupra funcțiilor tăcerii, diferențiindu-se, astfel: "tăcerea emotivă; tăcerea conotativă; tăcerea referențială; tăcerea poetică sau autoreflexivă; tăcerea expresivă" (Grigore, 2008, p. 9). 12 Vezi, în acest sens, ideea de "automonitorizare", prezentată în literatura de specialitate drept "capacitatea vorbitorului de a-și ține sub control propriul comportament verbal și nonverbal" (Șerbănescu, 2007, p.
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
să le aibă eroina lui Bizet? Avea de partea ei senzualitatea naturală, privirea fulgerătoare și seducția vocală înnăscută. Devenită franțuzoaică după căsătoria cu Emmanuel Bon de ville în 1974, Viorica a întruchipat la Palais Garnier, într-o ma nieră aproape referențială, câteva dintre personajele marelui repertoriu, alături de cei mai mari cântăreți ai timpului. A fost superbă în dificilul rol al Dulcineei din Don Quijote de Masse net, cu Nicolai Ghiaurov, în regia discutabilă a lui Peter Ustinov. Pentru publicul parizian și cel
Cortez by Mihai Stan, Viorica Cortez, Leontina Văduva () [Corola-publishinghouse/Memoirs/1357_a_2698]
-
parte de actor, care o impune prin toate mijloacele fizice și vocalice. Funcția conativă (persuasivă) trimite la destinatar și impune o dublă adresare a fiecărui mesaj teatral - actorul (personajul) și publicul - impunând un răspuns, fie el provizoriu și subiectiv. Funcția referențială nu lasă niciodată spectatorul să uite contextul (istoric, social, politic, psihologic, cultural etc.) comunicării și trimite la realitate (cea a textului și cea a reprezentării). Funcția fatică amintește în fiecare moment receptorului condițiile comunicării și prezența sa ca spectator de
Textul şi spectacolul - ecuaţia dramaticului în metafora literaturii. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Mihaela Doboş () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1356]
-
și transfrastică, semantică semie, polisemie și ambiguitate, și pragmatică relația jurnalist-cititor. Abordarea contrastivă a limbajului politic publicistic, cultivat de presa celei de-a doua jumătăți a secolului al XIX-lea, realizată cu mijloace specifice, ne arată că, tributar semantic și referențial epocii, discursul politic eminescian este mult mai bogat decât cel al colegilor de breaslă. Fenomenologia detaliată a analizelor și a instrumentației îmi impune să subliniez că, dacă în prima parte a lucrării, acolo unde demersul este pregătit, ne întâlnim cu
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivelul expresiei. Limba de lemn este cultivată cu precădere în contexte politice caracterizate prin suprimarea altor discursuri și impunerea prin forță a discursului ideologic oficial, individualizându-se prin accentuarea negativă a trăsăturilor specifice limbajului politic în general: schematism, conținut referențial vid, eufemizare și ocultarea maximelor conversaționale 73. Reprezentând prin excelență un instrument de disimulare, de mascare, de dedublare, de uzurpare, limba de lemn se impune în toate domeniile de comunicare, așezând sub semnul prohibiției celelalte manifestări discursive. O analiză extinsă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pe de altă parte, de caracterul său coercitiv. Mai puțin liber decât limbajul politic, cel juridic se caracterizează printr-un grad de inerție ridicat în ceea ce privește structurile lingvistice și sintactice folosite. Sub aspectul funcției stilistice, limbajul juridic poartă amprenta interacțiunii funcțiilor referențială, metalingvistică și conativă. Vizând o "activitate explicativ-justificativă de întemeiere a normei și de aplicare a ei, având în vedere recompunerea unor evenimente trecute din perspectiva calificării și sancționării celor care au produs respectivele evenimente, conform normelor în vigoare"104, limbajul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
etc. (România suferă.); e) metafore organice: fac apel la diferite părți ale corpului uman (braț, ochi, frunte etc.), încărcate de valori simbolice particulare (Capul partidului a luat decizia moțiunii de cenzură.). Natura relațională a semnificației metaforice impune analiza sintactico-semantică și referențială: interogația asupra naturii și a mecanismelor de funcționare a metaforei presupune orientarea atenției atât asupra semanticii enunțurilor, cât și asupra sintaxei, a sintagmaticii semnelor metaforice într-un discurs particular. Cea de-a treia dimensiune a triadei semiotice, perspectiva pragmatică, complinește
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Definită frecvent ca știință a contextului, pragmatica distinge diferite tipuri de context, sau, altfel spus, diferite niveluri de structurare a contextului: a) context circumstanțial corespunde mediului fizic imediat al vorbitorilor (locul, timpul, natura comunicării); supranumit și context factual, existențial sau referențial, acesta include identitatea interlocutorilor, împrejurările fizice locul și timpul discursului, tot ce poate face parte din studiul indexicalității care e obiectul pragmaticii; b) context situațional sau paradigmatic coincide cu mediul cultural în care se desfășoară comunicarea și definește criteriile de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
informații privind realitatea politică. Corespunzând în limbajul curent sugestiei sau insinuării, implicaturile descrise de H.P. Grice pot fi conversaționale sau discursive și convenționale sau lexicale 141. Implicaturile conversaționale sau discursive funcționează în context și depind în mod direct de contextul referențial, factual, având o finalitate informațională certă, iar implicaturile convenționale sau lexicale au ca suport lexicul, semnificațiile convențional atașate cuvintelor (ele se deosebesc de presupozițiile semantice prin faptul că nu contribuie la condițiile de adevăr ale frazelor). Mai mult decât în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
anume; respingere: dimpotrivă, din contra. Eufemism și comunicare oblică în limbajul politic Un element cheie în analiza pragmatică a limbajului îl constituie competențele discursive ale interlocutorilor. Din punct de vedere al competenței generale de comunicare, aceasta include trei dimensiuni: dimensiunea referențială (a domeniului abordat), dimensiunea situațională (a normelor și tipologiei discursive) și dimensiunea textuală (micro și macrotextuală). Competența de comunicare este rezultatul interacțiunii competenței lingvistice, a competenței socio-culturale, a competenței enciclopedice și a competenței generice 157. Competența lingvistică se referă la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
funcțiile evaluativă și prescriptivă în prezentarea realității. Din perspectiva taxonomiei jakobsoniene a funcțiilor limbajului, în discursul politic primează funcția conativă, centrată pe receptor și urmărind modificări ale comportamentului acestuia, prin prisma finalităților discursive, iar în limbajul publicistic devine prioritară funcția referențială, centrată pe reprezentarea evenimențialului cotidian. Dincolo de diferențele legate de specificul domeniilor de cunoaștere și comunicare de care aparțin, de ierarhia și ponderea funcțiilor limbajului într-un caz și în altul, manifestările discursive din spațiul politic și din cel publicistic înregistrează
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
prezentul intră într-o epocă a umilinței naționale, a fatalității și a dezumanizării"350 apreciază Joachim-Peter Storfa, cu privire la evaziunea imaginară a gazetarului în spațiul compensatoriu al trecutului istoric. Reflecție a concepțiilor social-politice ale gazetarului, publicistica eminesciană este ancorată în prezentul referențial, pe care îl zugrăvește prin relatarea principalelor evenimente de pe scena politicii interne și internaționale. Regăsim prezentate în articolele poetului lupta pentru independență a poporului român, condițiile impuse României ca preț al câștigării independenței naționale, situația românilor aflați sub dualismul austro-ungar
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
pun amprenta asupra semnificațiilor limbajului: * contextul istoric și socio-cultural al veacului al XIX-lea, care oferă materia articolelor eminesciene; * contextul situațional, al relației individuale dintre jurnalist și publicul cititor, vizând finalități, roluri, statuturi, intenții ce guvernează actul de comunicare; * contextul referențial, reprezentat de evenimentele de politică internă și internațională din cea de-a doua jumătate a secolului al XIX-lea; * contextul lingvistic, intra- și intertextual, înglobând vecinătăți textuale, relații de intertextualitate, tipologii ale textelor jurnalistice etc. Jurnalistul aparține unui context istoric
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la nivel de recepare: cititorul tendențios, care atribuie jurnalistului concepții și atitudini mistificatoare, și cititorul ideal, capabil să descifreze și să se plieze pe strategiile discursive ale gazetarului. Din punct de vedere pragmatic, publicistica eminesciană marchează deplasarea accentului de pe funcția referențială a limbajului publicistic, de reprezentare a realităților sociale ale secolului al XIX-lea, pe funcția interpretativă, de evaluare a actelor și actorilor politici ai vremii. Conștient de potențialul performativ al cuvântului, jurnalistul Eminescu pledează pentru o retorică lucid și conștient
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ceva din lumea de sensuri a creației poetului scapă încă înțelegerii noastre. Am dorit să arătăm, în lucrarea noastră, că fiecare dintre etichetele atribuite jurnalistului Eminescu de-a lungul timpului poartă amprenta ancorării ideologice a interpreților și a eludării contextului referențial al epocii. În aceste condiții, întoarcerea la textul eminescian, din prisma epistemei ce caracterizează epoca noastră, cu instrumentarul pe care ni-l pune la dispoziție știința modernă și cu asumarea presupozițiilor care domină receptarea, oferă șansa unei reevaluări a semnificatului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ca 7 este în mod necesar adevărată 305. Alături de Kneale, Quine a fost unul dintre filosofii care au considerat că necesitatea se poate referi doar la propoziții, dar nu și la fapte. El încearcă să arate că există o obscuritate referențială în ceea ce privește contextele modale. Această obscuritate referențială împiedică mai departe generalizarea existențială. Principiul indiscernabilității identicilor propus de Leibniz, arată că în cazul unui enunț de identitate unul din cei doi termeni poate fi substituit în orice propoziție adevărată și rezultatul va
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
adevărată 305. Alături de Kneale, Quine a fost unul dintre filosofii care au considerat că necesitatea se poate referi doar la propoziții, dar nu și la fapte. El încearcă să arate că există o obscuritate referențială în ceea ce privește contextele modale. Această obscuritate referențială împiedică mai departe generalizarea existențială. Principiul indiscernabilității identicilor propus de Leibniz, arată că în cazul unui enunț de identitate unul din cei doi termeni poate fi substituit în orice propoziție adevărată și rezultatul va fi adevărat. Acest principiu aplicat pe
Argumentul ontologic în filosofia analitică. O reevaluare din perspectiva conceptului de existenţă necesară by Vlad Vasile Andreica () [Corola-publishinghouse/Science/891_a_2399]
-
și destinatarului; codificatorului și decodificatorului; - canal - contact, conexiune psihologică între emițător și destinatar, care le permit să stabilească și să mențină comunicarea; - destinatar - primește mesajul transmis (receptor) Cele șase elemente ale comunicării generează fiecare câte o funcție: Context (Referent) Funcție referențială Destinator (emițător) Funcție expresivă Mesaj Funcție poetică Receptor Funcție conativă Canal Funcție fatică Cod Funcție metalingvistică Modelul elaborat de reprezentanții școlii de la Palo Alto este inspirat din cibernetică și din teoria generală a sistemelor. Conform acestui model, pragmatica are ca
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
prin elemente prozodice și vocale care însoțesc cuvântul și care au semnificații comunicative; nonverbală - informația este codificată și transmisă printr-o diversitate de semne legate de postura, mișcarea, gesturile, mimica, înfățișarea partenerilor; a. natura interacțiunii: directă; indirectă; b. natura conținutului: referențială - comunicarea vizează un anumit adevăr; operațional-metodologică - vizează înțelegerea acelui adevăr, felul în care trebuie operat pentru a-l descifra; atitudinală - valorizează cele transmise, situația comunicării și partenerul; c. finalitatea actului comunicativ: accidentală; subiectivă; instrumentală; d. capacitatea autoreglării: unidirecțională - când nu
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
într- o perspectivă psihologică și filosofică, elaborând un Organon Model cuprinzând trei funcții. în opinia lui Karl Bühler, există trei factori esențiali ai comunicării verbale - subiectul vorbitor, destinatarul și conținutul comunicării - care determină fiecare o altă funcție: a) de reprezentare (referențială, denotativă, informativă) - despre obiectul discutat; b) de expresie (subiectivă, numită mai târziu și interjecțională) - privitoare la vorbitor; c) de apel (intersubiectivă, conativă, persuasivă, retorică) - referitoare la receptor; Mai târziu, Bühler înlocuiește acești termeni cu simbol (a), simptom (b), respectiv semnal
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
materială sau o legătură psihologică între cei doi. Fiecare din acești factori generează o altă funcție a limbajului. Conform teoriei lui Roman Jakobson, limbajul are șase funcții, ierarhizate în funcție de situație: - funcția emotivă - centrată pe persoana care se adresează (E); - funcția referențială - centrată pe context; - funcția poetică (centrarea în mesaj). - funcția fatică (mesajul este centrat asupra canalului); - funcția conativă - care vizează adresantul (R); - funcția metalingvistică (mesajul este centrat asupra codului); Funcția emotivă (numită limbaj afectiv de Vendryes sau funcție expresivă, la Bühler
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
ca scop exprimarea directă a atitudinii vorbitorului față de cele spuse de el, iar tendința ei este să producă impresia unei anumite emoții fie adevărate, fie simulate. Stratul pur emotiv al limbajului este reprezentat prin interjecții. Ele se deosebesc de vorbirea referențială atât prin caracteristica sunetelor (secvențe speciale și chiar sunete neobișnuite în alte cuvinte), cât și prin rolul lor sintactic (nu sunt componentele frazelor, ci echivalează cu ele). Alte mărci ale acestei funcții se găsesc atât la nivel fonetic - intonație, accent
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
Acestora li se alătură sufixele diminutivale sau augmentative. în comunicarea orală, aceste fenomene lingvistice sunt însoțite de gesturile, de mimica emițătorului care, voluntar sau involuntar, conștient sau nu, se comunică pe sine însuși, își manifestă emoția, sentimentele, dispoziția afectivă. Funcția referențială (denumită funcție reprezentativă de către Bühler și limbaj intelectual sau logic, de către Vendryes), cunoscută și sub numele de funcție denominativă sau cognitivă, este orientată către context (referent) și este dominantă în textele științifice. Prin intermediul acestei funcții, datele obținute prin percepții de
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]
-
verbalizare interioară. Eugen Coșeriu, și el, reprezentant al structuralismului european, consideră că funcțiile limbajului sunt în număr de trei: emotivă, conativă, referentială. Referindu-se la funcția metalingvistică identificată de R. Jacobson, E. Coșeriu demonstrează că aceasta e de fapt funcția referențială sau de denotare, cum o numește lingvistul. Nici funcția fatică nu este acceptată; enunțurile considerate ilustrative pentru această funcție pot fi lesne încadrate în funcția conativă sau de apel (Bühler). în legătură cu mesajul poetic, E. Coșeriu preia de la predecesorii săi
Reprezentativitatea exerciţiilor de limbă pentru formarea competenţelor de comunicare by Carcea Mariana, Haraga Ana, Luchian Didiţa () [Corola-publishinghouse/Science/91830_a_92362]