1,230 matches
-
românească are nevoie de personal didactic nu doar bine pregătit sub aspectul cunoașterii academice, ci și deschis inovației, creativ, capabil să anticipeze și să inițieze schimbarea, să acumuleze noi competențe, să opereze o schimbare esențială la nivelul mentalității și al referențialului axiologic. De altfel, majoritatea studiilor de diagnoză a sistemului de învățământ au reliefat faptul că eficiența școlii ca organizație este asigurată și de flexibilitatea personalului, de capacitatea acestuia de a se adapta la schimbările mediului. Tot în categoria resurselor umane
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
spiritual: deși individul trăiește puternic ancorat în sfera unei lumi materiale, aceasta nu a reprezentat niciodată o piedică reală în calea aspirației către idealul spiritual, către valori considerate ca fiind "morale" în acel moment sau prin raportare directă la propriul referențial axiologic al individului. Un rol deosebit în acest sens ar avea educația care va trebui să-l încurajeze către manifestarea unui comportament în spiritul propriilor convingeri, tradiții etc. La o analiză atentă a elementelor subliniate de Jacques Delors vom constata
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
ne vor inunda, produse, comportamente, idei care nu au nimic comun cu Frumosul, Binele și Adevărul" (C-tin. Cucoș, 1996, p. 188). Într-o lume aflată în plină mișcare, transformare, posibilitatea individului de a refuza sau accepta ceva conform propriului referențial axiologic exprimă în fapt manifestarea libertății depline a acestuia, debarasarea de constrângerile exterioare. Educația pentru schimbare și-ar putea găsi fundamentarea și la nivelul altor științe cum ar fi: etica, științele politice, științele naturii etc. Ceea ce merită reținut este că
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
cei doi autori, putem afirma că, în ceea ce ne privește, educația pentru schimbare vizează realizarea a două mari sarcini: conștientizarea necesității schimbării și formarea conduitelor participative, proactive, prospective. A. Conștientizarea necesității schimbării. Aceasta nu se poate realiza în absența unui referențial axiologic, moral sau intelectual privind principiile care guvernează procesul de implementare a schimbărilor în sfera educației. Putem vorbi de cel puțin trei direcții de abordare a conștiinței schimbării: a) cognitivă, care accentuează importanța laturii informative, a conținutului principiilor ce guvernează
Managementul schimbării educaționale: principii, politici, strategii by Valerica Anghelache () [Corola-publishinghouse/Science/992_a_2500]
-
sensuri pe care o construiesc articolele poetului. Suntem convinși că abandonarea declarativă a clișeelor, a locurilor comune în analiza operei eminesciene, nu anulează pericolul elaborării altor scheme vide, insipide, de interpretare. De aceea, avem în vedere o permanentă raportare la referențialul evenimențial al textelor, la orizontul social, politic și istoric al veacului al XIX-lea care oferă sursa tematică a articolelor. Abordarea unei viziuni integratoare asupra limbajului politic eminescian, prin corelarea tuturor dimensiunilor actului de comunicare pe care îl presupune publicistica
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
limbajului în scopul legitimării acțiunii politice, literatura de specialitate evidențiază că, în domeniul politicii, manifestările discursive devin o alternativă la violența fizică. Specificul comunicării politice este conferit nu atât de adecvarea la adevăr, cât, mai degrabă, de reconstruirea și reconfigurarea referențialului politic, potrivit intențiilor persuasive ale locutorilor. Cercetarea comunicării politice a evidențiat necesitatea elaborării unor modele comunicaționale apte să evidențieze parametrii comunicării politice și relațiile pe care le dezvoltă aceștia. Astfel, potrivit modelului informațional 2, comunicarea se reduce la un transfer
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
axa subiectivă, a subiecților implicați în procesul de comunicare (emițător, receptor), și axa obiectivă, a obiectului comunicării (referent) și a mijloacelor de comunicare (cod), are următoarea configurație: Figura 1. Paradigma comunicării politice Cod/ Limbă Canal Emitent politic Mesaj politic Receptor Referențial politic Pe lângă reprezentarea parametrilor comunicării politice, modelele comunicaționale au meritul de a evidenția relațiile potențiale care se stabilesc între aceștia și natura interacțională a manifestărilor discursive din domeniul politic. Specificul comunicării politice este generat de statutul interlocutorilor, aflați pe poziții
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
ocultând aspectele dezavantajoase; b) dramatizarea: ține de asumarea unor roluri în cadrul comunicării politice, în măsura în care politicianul vorbește în numele unei grupări politice, al unei ideologii, iar publicul receptor, potențialul electorat, impune adoptarea și promovarea unor atitudini, valori și credințe specifice; c) reconstrucția referențialului politic: dincolo de transmiterea unor conținuturi, emitentul politic este interesat de modalitatea în care sunt prezentate actele politice. În acest sens, comunicarea politică are un rol eminamente mistificator, modificând, reinterpretând evenimentele politice, evitând asumarea unor adevăruri sociale, prin apelul la eufemism
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
politică. Având ca scop gestionarea vieții colective, politica recurge la semne pentru a face sensibile recunoașterile și reprezentările și pentru a conferi coerență socialului. Mai mult decât cunoașterea a ceea ce se întâmplă, omul politic este interesat de formele sub care referențialul politic este reprezentat. Definindu-se printr-o serie de raporturi de forță, politica constituie un tărâm al medierii, "spațiul public în care vorbirea înlocuiește armele sau devine ea însăși un alt fel de armă"34. În acest sens, acțiunea politică
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
comunicare în care apare și nu de conținuturile vehiculate. Din această perspectivă, Patrick Charaudeau 39 distinge trei ipostaze de utilizare a limbajului politic: * limbajul politic ca sistem de gândire; * limbajul politic ca act de comunicare; * limbajul politic în calitate de comentariu al referențialului politic. Adjectivul calificativ politic are, în viziunea lui Jean-Marie Denquin, rolul de a opune un tip de limbaj altor limbaje, iar în cazul manifestărilor discursive care nu prezintă caracter politic prin vocabular, prin temă sau retorică, calificarea se va face
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la paradigma mecanismelor structurale și funcționale ale manifestărilor discursive din spațiul politic. Limbajul politic este în fond limbajul specific comunicării politice, mijloc de exprimare a evenimentelor de pe scena politică, dar și a afinităților politice ale locutorului, spațiu de reconstrucție a referențialului politic, prin prisma intereselor politice ale emitentului, suport al ideologiei, al valorilor și credințelor, instrument de manipulare, prin inculcarea de atitudini și valori noi auditoriului. Caracteristicile limbajului politic Limbajul politic nu reprezintă un ornament, o suprastructură, ci este constitutiv acțiunii
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
etc.); * funcția de incitare și mobilizare; * funcția de legitimare a guvernanților și grupărilor politice, a instituțiilor politice și a deciziilor acestora. Nina-Aurora Bălan propune drept funcții ale limbajului politic: funcția structurantă (în sensul în care fiecare discurs politic urmărește reorganizarea referențialului politic, în vederea obținerii unor efecte particulare asupra receptorilor); funcția decizională (în măsura în care în domeniul politic parler c'est faire); funcția pedagogică (caracteristica discursului politic este aceea de a furniza informații, cel puțin la nivel teoretic, dar și de a genera adeziunea
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
la acoperirea discursivă a actelor politice pe care le desfășoară și la eficientizarea manifestărilor verbale, printr-o permanentă raportare la parametrii contextuali ai situației de comunicare. Proliferarea posibilităților de informare conduce la disoluția unei imagini unice asupra realității, locul univocității referențiale fiind luat de cel al pluralității: nu mai există o realitate univocă, ci există multiple imagini ale acestei realități, lecturi din perspective diferite și cu efecte distincte. Într-o lume în care totul este cuvânt și se construiește prin cuvânt
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
care pun în scenă valorile fundamentale ale unei societăți 58. Cuvântul oferă emitentului politic șansa de a prezenta argumente în vederea consolidării poziției pe care o are, de a promova valori specifice comunității istorice din care face parte, de a modela referențialul politic, potrivit intereselor sale sau ale grupării politice pe care o reprezintă. Limbajul politic oficial se caracterizează prin legitimitatea de a lua decizii, de a stabili semnificația evenimentelor de pe scena politică, de a propune grila de lectură a actelor din
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
nivelul receptării, iar utilizarea miturilor politice facilitează asocierea unei dimensiuni evaluative. În strânsă legătură cu tendința de manipulare a limbajului politic, eufemismul urmărește menajarea interlocutorului, dar, mai ales, autoprotecția emitentului. În cadrul limbajului politic, eufemismul devine o tehnică de reconstrucție a referențialului politic, propunând o imagine în acord cu intențiile și aspirațiile locutorului 82. Asumarea unor inovații la nivelul expresiei verbale poate antrena pierderea de capital de imagine pe scena politică, mergând chiar până la excluderea din jocul puterii. Limbaj politic vs. limbaj
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
se distinge fundamental de cel științific, performat deasupra oricăror interese de grup și mobilizând toate metodele și mijloacele de care dispune pentru descoperirea adevărului. Relația limbajului politic cu adevărul este afectată de o serie de factori care influențează adecvarea la referențial, astfel încât zona de suprapunere dintre ceea ce se afirmă în cadrul limbajului politic și ceea ce se petrece în realitate devine nesemnificativă. Printre elementele care afectează relația limbajului politic cu adevărul amintim, pe de o parte, factorii legați de specificul domeniului politic, aflat
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
de a construi o lume de esență transcedentală și de a institui o relație între om și sacru. În această viziune, cuvântul joacă rolul unui mediator între ființa umană, înscrisă în lumea profanului, și lumea sacră a divinității. Prin ignorarea referențialului obiectiv, limbajul religios se apropie de autoreflexivitatea limbajului poetic. Dacă la prima vedere limbajul religios și cel politic par radical distincte, ele se apropie la nivelul relațiilor simbolice pe care le construiesc, ambele justificându-și existența prin mecanismele discursive de
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
semnificatelor semnelor poetice, considerate în sine, ci constituirea semnificației, prin relația internă semnificat- semnificant și prin relația externă creator-cititor"106. Concluzii În funcție de tipul de cunoaștere și de comunicare pe care le servește, de rolul și modul de manifestare a funcției referențiale în constituirea planului semantic, limbajul înregistrează forme specifice de manifestare: limbaj religios, didactic, politic, științific, filosofic, poetic, juridic ș.a. Identitatea acestora este conferită, pe de o parte, de natura specializată a procesului de cunoaștere și comunicare a cunoașterii, iar pe
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
parte. Identitatea limbajului politic, ca reflectare a raportului dintre esența ființei umane și organizarea social-politică a existenței sale, se construiește prin raportare la dimensiunea pragmatică, care guvernează manifestările discursive din câmpul politicii, prin fenomenul specific de resemantizare, de reconstrucție a referențialului politic, potrivit intereselor emitentului. În ciuda apropierilor pe care le înregistrează față de limbajul publicistic sau de cel juridic, limbajul politic se definește prin trăsături specifice, atât la nivelul conținuturilor vehiculate, cât și la nivelul expresiei. Spre deosebire de alte tipuri de comunicare, în
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
Caracterizarea sintactică oferă informații privind atitudinea emitentului politic față de realitățile prezentate, intențiile discursive ale acestuia și formele lor de manifestare. Variațiile sintactice, topica, recursul la construcții fixe, utilizarea cu predilecție a anumitor raporturi sintactice devin mărci ale situării locutorului în raport cu referențialul reprezentat, reflectând apartenența politică și afinitățile ideologice ale acestuia. În comunicarea politică, expresia stă sub semnul imperativelor de persuadare a publicului receptor, iar opțiunea pentru o organizare sau alta a semnului verbal denotă interesul pentru suscitarea unor efecte particulare la
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
În limbajele totalitare, folosirea predilectă a raporturilor de coordonare, în detrimentul celor de subordonare, trădează nu numai nivelarea gândirii, ci și lipsa de substanță la nivelul conținuturilor. Topica limbajului politic, succesiunea semnelor verbale, reflectă focalizarea pe un element sau altul al referențialului politic, oferind informații cu privire la importanța pe care o dețin unitățile de conținut în economia manifestării discursive. Intercalarea structurilor parantetice, intens exploatată în limbajul politic, constituie un procedeu retoric de manipulare a interesului receptorului, cu rol de deplasare a atenției acestuia
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
sub semnul finalităților, iar controlul fenomenului de receptare devine imperios pentru realizarea unei manifestări discursive eficiente, cu atât mai mult cu cât comunicarea politică nu vizează prioritar transmiterea de informații, ci legitimarea, justificarea actelor politice, promovarea valorilor ideologice și reconstrucția referențialului politic prin prisma acestora. Distingând între comunicarea în sens de transmitere de semnificații și comunicarea în sens de transmitere de convingeri, Adam Schaff opinează că nu este suficientă înțelegerea semnificației cuvintelor sau a altor semne, utilizate într-o situație concretă
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cuvânt, în perspectiva monosemantismului, prin utilizarea sa într-un domeniu de cunoaștere și de comunicare particular. Cuvintele care circumscriu lexicul politic reprezintă, în mare parte, elemente ale vocabularului comun, a căror polisemie include unul sau mai multe sensuri legate de referențialul politic, de obicei sensuri secundare, dezvoltate prin metaforizarea unor cuvinte comune sau proprii (antonomază). În zona denominației sau a referinței politice, sunt atrase unități lexicale care aparțin unor câmpuri semantice variate, mai vechi sau mai recente, precum și elemente ale lexicului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
în ansamblu"147, precizează Erving Goffman. Metafora dramaturgică este relevantă pentru specificul comunicării politice care, valorificând recuzita spectacolului teatral (actori, personaje, măști, scenă, culise, decor, spectatori), oglindește modul de construcție a legitimității politice, maniera de raportare a actorilor politici la referențialul politic, la gruparea politică din care fac parte și la publicul căruia i se adresează. Gestionarea impresiilor, expresivitatea actoricească a politicianului, mecanismele regizorale, asumarea unor roluri discursive, simbolistica spațiului sunt tot atâtea elemente care justifică apropierea comunicării politice de spectacolul
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
altă parte, protejarea imaginii de sine pe care o promovează locutorul. Dacă în limbajul comun utilizarea eufemismului este apreciată și chiar încurajată, în cazul eufemismului politic, acesta este interpretat în mod curent ca o formă de ipocrizie, de mistificare a referențialului politic, care ar putea afecta legitimitatea situării politice a emitentului. În perspectiva finalităților urmărite de manifestările discursive, locutorul este obligat la selecția riguroasă a expresiilor lingvistice astfel încât acestea să nu suscite atitudini negative din partea publicului receptor. Caracterul histrionic al eufemismului
Limbajul politic eminescian. Perspective semiotice by MIHAELA MOCANU () [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]