2,370 matches
-
condiția de rezonantă. în cazul tuburilor sonore, rolul sursei de sunete este jucat de buza vibratoare. O situație asemănătoare apare în cazul unui tub (a cărui lungime poate fi variată) liber la ambele capete (deschis). Numai că, în acest caz, reflexia făcându-se pe aerul liber, care poate fi considerat ca un mediu mai puțin dens, la ambele capete trebuie să avem ventru și deci condiția de rezonanță este ca lungimea tubului să fie egală cu un număr întreg de λ
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
nu este, de fapt, deschis complet (la acest capăt vibrația aerului fiind parțial stânjenită), distanța până la primul nod este mai mică de λ/4. O situație asemănătoare avem în cazul tubului deschis și la celălalt capăt, produsă de faptul că reflexia nu se face chiar pe planul care trece prin marginile tubului, ci ceva mai departe, în mediul exterior. În acest fel, apare o mărire aparentă ∆l a lungimii geometrice a tubului. Pentru un tub deschis, cu o secțiune circulară de
ACUSTICÃ MUZICALÃ. In: Acustică muzicală by Aurora Agheorghiesei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/343_a_615]
-
cu satisfacție că putea să se cațere pe fereastră și să se alăture astfel Irinei în grădină fără să atragă atenția asupra lui. A încuiat ușa după el. A aruncat o privire scurtă în oglinda atârnată pe perete, spunându-i reflexiei sale: — Acum, că ai intrat, ai face bine să mergi să te împaci cu Virgil Jones. îți uiți cam ușor vechii prieteni. Apoi, deși era imposibil, în spatele propriei imagini se văzu o mișcare. Tocmai când termina de vorbit în oglindă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]
-
mai văzut pe Simon. Toate barurile și cafenelele își aranjaseră mesele afară, iar copacii erau deși de-a lungul trotuarelor largi, aruncând umbre înșelătoare asupra trecătorilor; una din două persoane părea a avea părul blond sau poate asta era doar reflexia soarelui printre frunze. Dar, într-un final, de partea cealaltă a Haverstock Hill și continuând să meargă în josul dealului, i-am văzut binecuvântatul costum bleumarin. Nu se putea să nu iasă în evidență în aceste bine cunoscute cartiere artistice - până la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2162_a_3487]
-
sufletească prin plăcerea produsă de destinul imaginar al eroului reprezintă o cale de acces către exemplaritatea acțiunii și suferințelor umane. Contemplatorul poate adopta o gamă întreagă de reacții, mergând de la uimire, admirație, zguduire, milă, înduioșare, râs, plâns, până la distanțare și reflexie. Cu alte cuvinte, conceptul antic al katharsisului estetic presupune din partea contemplatorului o distanțare, echivalentă cu o eliberare exterioară și interioară. Astfel, pe de o parte, identificarea emoțională cu eroul tragediei îl eliberează pe spectator de interesele sale practice și îl
Interferenţe ale urâtului cu alte categorii estetice. In: CATALOG Sincretismul artelor 1 by Gabriela Petrache () [Corola-publishinghouse/Imaginative/425_a_942]
-
vă ascundeți după propriul dumneavoastră deget arătător? Și de ce vorbiți atât de eufemistic despre inginer? În sinea dumneavoastră Îi spuneți altfel...” „Observ că și dumneavoastră vă fofilați să-i rostiți numele cu voce tare...” „Normal”, răspunse chipul. „Eu sunt doar reflexia dumneavoastră. O imagine și atât. Nimic mai mult... Numiți-l dumneavoastră și am să-l numesc și eu...” „Vorbiți de Satanovski?” „Exact”, răspundea fața. „De Satanovski, de cine altcineva?!” „Oare el ce vârstă mi-ar da?” „Treizeci și doi”, Îi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2337_a_3662]
-
Holmby Hills și apoi de Westwood. Traficul se rări, devenind aproape inexistent. Veni Brentwood, apoi Pacific Palisades - o zonă verde, punctată de case în stil spaniol și loturi vacante. Sunset Boulevard șerpuia prin întunericul de un verde mlăștinos. Danny observă reflexia farurilor puternice din spatele lui. Apăsă pe accelerație. Farurile se văzură și mai puternic, apoi dispărură. Se uită în oglindă și văzu faza mică a farurilor la o distanță de trei mașini, fără nimeni altcineva între ei. Acceleră până ce botul Chevroletului
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Mal zise: — Acum! Se îndreptară în pas alergător spre holul de la intrare. Minear își verifica cutia poștală. Johnny Stomp o luă înainte până la ascensor, deschizând ușa. Mal zăbovi lângă oglinda de pe perete, îndreptându-și nodul de la cravată și privind cum reflexia inversată a lui Minear își culege corespondența. Stompanato ținu cu piciorul de ușa ascensorului, zâmbind ca un vecin amabil. Micuțul Chaz se duse într-acolo - direct în capcană. Mal veni în urma lui, împinse piciorul lui Johnny și închise ușa. Minear
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
îl lăsă să cadă și privi cum pala albă de foc se face roșie și explodează. Flăcările se întinseră în spate și la etaj. Casa deveni o gigantică foaie de hârtie arzândă. Buzz se urcă în mașină și plecă. O reflexie roșiatică îi juca pe parbriz. O luă pe străzi lăturalnice până când roșeața dispăru și auzi sirene gonind în direcția opusă. Când zgomotele încetară, urcă pe coline, iar Los Angeles-ul rămase doar o pată de neon în oglinda retrovizoare. Era înconjurat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1955_a_3280]
-
Chipul pe care ea ți-l restituie e mult mai profund decât crezi. Trebuie doar să Înveți să-l privești. Oglinda nu este reflectarea, ci cunoașterea. Ea nu reflectă lumina, ci iluminează. Aduce lumina interioară. Înțelepciunea. Ea te duce din reflexie În reflecție. Acest joc de cuvinte Îl amuzase pe Oan-san. - Acum Îmi explic, spusese el, de ce te piepteni atât de mult În fața oglinzii. Devii mai deșteaptă. Fata izbucnise În râs, iar mișcarea capului pe spate făcu să alunece gluga, lăsându
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2303_a_3628]
-
sau cel puțin un hermafrodit) care sub toate celelalte aspecte se consideră femeie și preferă să fie perceput ca atare și de cei din jur. Persoanele hijra, identificate în cultura indiană drept „cel de-al treilea sex “, sunt văzute ca reflexii ale zeităților androgine din Hinduism. Croitor. Țigară de foi, făcută în India sau în alte țări din sud-estul Asiei, cu diferite arome. Piața de zarzavaturi. Indian Forest Service. Departament de protecție a pădurilor. Băț de bambus, solid și foarte lung
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2322_a_3647]
-
Ajunsese pe creasta colinei pe care o urcase toată viața. Cele două drumuri din fața lui reprezentau un punct de răscruce și o finalitate. Dar vederea care se înfățișa ochilor lui în noaptea aceea nu-l îndemna spre nici un fel de reflexii. În schimb, cerul larg ce-i arăta licărirea pașnică a stelelor părea să făgăduiască o mare schimbare în lume, care urma să înceapă, odată cu zorii noii zile. Nu se dăduse nici o comandă de odihnă, dar calul lui Mitsuhide se oprise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2248_a_3573]
-
întorcându-mi involuntar privirea spre chilie, unde, lipită de trunchiul nucului din grădiniță, ședea... ea. Am clipit de câteva ori, nevenindu-mi a crede ce văd... Când mi-am limpezit privirea, mi-am dat seama că nu era decât o reflexie a luminii soarelui pe coaja nucului. Imaginația îmi jucase un nou renghi... “Cum văd, eu vorbesc, eu aud. Spusele mele trec pe lângă tine ca Dunărea la Cazane sau Bistrița la Toance”... - m-a apostrofat gândul de veghe. “Să știi că
CE NU ŞTIM DESPRE IAŞI. In: Ce nu știm despre Iași by Vasile Ilucă () [Corola-publishinghouse/Imaginative/550_a_727]
-
capul brutal Într-o parte, uitându-se la ceva sau cineva ascuns de privirea mea. N-am mai apucat să fac niciun pas căci, Într-o fracțiune de secundă, locul În care stătuse rămăsese gol. M-am uitat prostește la reflexia mea vagă În sticla geamului. Încercam fără succes să procesez ceea ce tocmai se Întâmplase. Pentru o clipă am crezut că Îmi imaginasem totul. Apoi chipul lui Îmi reveni În minte și m-am contrazis singură. Fusese real. El, acolo, fusese
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
la doar câțiva metri de noi. Gândește-te că peste câteva minute vei avea o Întâlnire cu un tip grozav. Am zâmbit. Avea dreptate. ― Mă duc acasă, spuse ea și mă Îmbrățișă. Distracție plăcută! M-am uitat câteva secunde la reflexia mea În geam Înainte să intru. Arătam binișor În fusta neagră a Mariei, deși mă simțeam parcă prea scundă fără tocuri. Picioarele mele nu puteau suporta Încă chinul de a se cocoța pe ele. Mi-am amintit de toate perechile
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
În oglindă la genele mele false ca niște fluturi. Nu mai fusesem În viața mea atât de machiată și categoric părul meu nu mai suportase niciodată atâta gel și fixativ. Aproape că nu mă mai regăseam În fata a cărei reflexie strălucea În fața mea. Mi-am mușcat buzele de un roșu aprins, simțindu-mi palmele transpirate. Mai aveam doar zece minute. ― Poți să nu mai faci sunetul ăla? mă Întrebă Cora, una dintre dansatoare. Mă scoate din minți. Am Încetat să
Ștefana Paraschiv by Dansul regăsirii () [Corola-publishinghouse/Imaginative/784_a_1490]
-
pentru PaTe, îi spuse Sally, aranjând benzile orizontale ale jaluzelelor. — Pateu, murmură alintată Eva. Dar abia ce-am făcut papa... — Nu, draga mea. Papiloterapie, îi zise Sally și o împinse cu blândețe pe pat. Eva Wilt se uită lung la reflexia ei în oglindă: o femeie masivă, apoi două femei masive în pijamale galbene, întinse pe un pat masiv, un pat masiv și purpuriu, apoi două femei masive fără pijamale galbene pe un pat masiv, purpuriu, apoi patru femei goale pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
într-o tăcere posomorâtă, inspectorul Flint își pierduse farmecul său simbolic. Acum el nu mai era mentorul încrederii în sine proaspăt cucerite de Wilt, nici potrivnicul insignifianței sale, ci devenise un tovarăș de suferință în încleștarea cu viața, aproape o reflexie în oglindă a nonentității reprezentate de Wilt însuși. Iar înaintea lor, dincolo de peisajul acesta plat și mohorât, cu pământul lui întunecat și norii lui cumulus, aștepta Eva și o viață întreagă de încercări de explicații și de contraacuzații. Preț de-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2233_a_3558]
-
chestie pentru saună facială... Și, mândre nevoie‑mare pe masa de toaletă, o mască de scrimă și o floretă pe care le‑am cumpărat ieri. De la un magazin de caritate, cu numai patruzeci de lire! Ridic floreta și fandez spre reflexia mea din oglindă, așa ca să văd cum îmi stă. E chiar o coincidență, pentru că de ani de zile aveam de gând să mă apuc de scrimă, încă de când am citit articolul ăla din Daily World. Știați că, dintre toți sportivii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
o să stau la New York, o să merg în fiecare zi la sală, nu? Asta‑i literă de lege aici. Așa că e o cale bună de a mă acomoda. În clipa în care ajung la intrarea centrului de fitness mă uit la reflexia mea în geam, și, în adâncul sufletului, sunt destul de impresionată. Se spune că newyorkezii sunt slabi ca niște sticksuri și în formă, nu? Ei bine, cred că eu arăt și mai în formă decât oricare dintre ei. Zău, uite la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
zic și fac câteva fandări. (Cel puțin, așa cred. Că tendonul ăla din piciorul tău e al meu.) Am venit să fac puțină gimnastică. Îmi îndepărtez cu nonșalanță picioarele, îmi prind mâinile și‑mi întind brațele în față. Îmi văd reflexia pe peretele opus și, deși sunt eu cea care o spune, arăt al naibii de bine. — Faci sport cu regularitate? mă întreabă Tony. — Nu la sală, zic, și mă aplec să‑mi apuc vârfurile picioarelor; pe la jumătate mișcării, însă, mă răzgândesc și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
mă prăbușesc pe una din barele laterale, trăgând aer în piept adânc. — Beți niște apă, zice bărbatul, dându‑mi un pahar. — M‑mersi, zic și cobor de pe bandă clătinându‑mă. Îmi simt plămânii gata să explodeze și, când îmi zăresc reflexia în oglindă, sunt roșie ca sfecla la față. — Poate ar trebui să vă opriți azi, zice bărbatul, privindu‑mă îngrijorat. — Da, zic. Poate că da. Iau o gură de apă, încercând să‑mi recapăt suflarea. Cred că problema e că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
după o pauză. E foarte interesant. Trag stângace de mânecă, încercând să fac abstracție de faptul că arăt ca și cum mi‑ar lipsi un cap. — Vă vine senzațional, zice individul. Senzațional. Pare atât de convins că mă mai uit o dată la reflexia mea din oglindă. Și, mă gândesc, poate că are dreptate. Poate nu arăt chiar atât de rău. — Madonna are unul în trei culori, zice tipul, coborând vocea. Dar, între noi fie vorba, parcă pe ea n‑o prinde chiar așa
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
pauză. — Ba da, zice Suze șovăind. — Și oricum, pentru ce s‑au inventat cărțile de credit? — Of, Bex... suspină Suze. E amuzant, exact asta a spus și fata aia de la impozite. — Ce fată de la impozite? Mă încrunt la propria mea reflexie și iau un dermatograf. — Fata care a trecut pe aici azi‑dimineață, zice Suze vag. Avea un clipboard. Și m‑a întrebat o groază de chestii despre mine, despre apartament, despre cât îți iau pe chirie... am avut o conversație
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]
-
la fix. Mor după croiala asta. Nu vreau să zic nimic de fustă. Nu vreau s‑o jignesc, dar îmi stă ca naiba. Haideți să vedem, spune Erin. Stă cu capul înclinat ușor într‑o parte și mijește ochii la reflexia mea din oglindă. Mă gândesc că, totuși, parcă ar arăta mai bine cu o fustă până la genunchi. — Ca cea despre care v‑am spus! zic ușurată. E la etajul șapte, chiar lângă... — Se poate, spune cu un surâs. Dar mă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1997_a_3322]