848 matches
-
Este ceea ce a înțeles Jean Rouch, care a realizat numeroase filme etnografice într-o optică foarte descriptivă, dar care, în alte filme, a sfărâmat modelul documentarului, stimulând noul val al anilor 1960 și anticipând marile dezbateri din anii 1980 asupra reflexivității în antropologie. El a contribuit la respingerea imaginii din filmele etnografice plictisitoare, realizate plat și însoțite de comentarii docte. Cu toate acestea, trebuie să apărăm expresia "film etnografic" sau "demers filmic etnografic", pentru că regăsim aici o metodă. În schimb, să
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
de posedarea femeilor de spiritele defuncte masculine. În anii 1970, eforturile pentru a descifra realitatea socială din interior au dus la reinterpretarea, pe plan epistemologic, a experienței "de teren". Această reflecție a anchetatorului asupra lui însuși se va numi curând reflexivitate, o dimensiune critică ce apare azi drept un principiu fundamental al analizei transculturale. Eliminarea rolului anchetatorului în procesul de scriere al clasicilor antropologiei a fost criticată ca o distorsiune destinată să mascheze sub un nivel înalt de abstracție natura intersubiectivă
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
o unitate abstractă; dimpotrivă, trebuie să o respecte și să-i devină ecou. Forma textului ia ușor aspectul ezitant al cercetării: tindem să ajungem la un adevăr uman prin ceea ce se transmite în domeniul cunoașterii și depășind capcanele parțialităților etnocentrice. Reflexivitatea, adică exercițiul critic al cercetătorului asupra lui însuși, efortul de obiectivare a propriei sale subiectivități a devenit o exigență a cercetării. Monografia, descriere cu pretenție exhaustivă a unei populații, nu a dispărut; dimpotrivă, se publică mai mult ca niciodată. În
Antropologia by Marc Augé, Jean-Paul Colleyn [Corola-publishinghouse/Science/887_a_2395]
-
modalitate caracteristicile principale ale modernității: industrialism, generalizarea economiei de piață, capitaliste, constituirea unei structuri sociale macrogrupale mai complexe, democrația politică și constituirea și generalizarea mentalității și spiritualității moderne (Roth, 2002: 20). Cu referire la modernitate, trebuie analizat și conceptul de reflexivitate, introdus de Giddens, pentru că prin acesta devin evidente o serie de caracteristici ale modernității. El consideră că în societățile tradiționale, acțiunile individuale sunt prescrise prin tradiții și obiceiuri, astfel că indivizii nu trebuie să gândească prea mult asupra lor. În
by Adela Elena Popa [Corola-publishinghouse/Science/1048_a_2556]
-
dea un ritm coerent narațiunii, pe care o împrăștie în secvențe mai apropiate de o fotogramă decât de „scenă”. Liantul îl aduc mai degrabă digresiunile, evadarea din realitatea pe care încearcă să o smulgă memoriei și să o treacă în reflexivitatea care pune laolaltă cuvintele ce o exprimă. Trecutul se naște în această proză ca dintr-un lichid amniotic, și chinurile acestei nașteri construiesc efectul empatic al romanului. Celelalte două romane, Atrium (1974) și Plicul negru (1986), a căror încărcătură din
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/287978_a_289307]
-
unui nivel de structurare primar (al semnelor minimale numite foneme) și un nivel de structurare secundar, al monemelor (semne minimale de semnificație); m) capacitatea de simulare a comunicării: se referă la emiterea unor mesaje false sau lipsite de sens; n) reflexivitatea: limbajul poate deveni obiectul propriului discurs (funcția metalingvistică); o) posibilitatea învățării oricărui sistem de comunicare: ființa umană are capacitatea de a-și apropria structura și vocabularul mai multor limbi. Inventarul lui Hockett este unul deschis, care permite completarea, îmbunătățirea sau
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
este transparentă și i-mediată, în cazul limbajului poetic aceasta este opacă și indirectă, mediată. Semnificația se naște aici din tensiunile dintre semnificant și semnificat, ambii cu rol activ în procesul semnificării. Una dintre trăsăturile definitorii ale limbajului poetic este reflexivitatea: comunicarea artistică presupune plierea limbajului asupra lui însuși, asupra potențialului semnificativ pe care îl deține, redescoperindu-se astfel valențele expresive ale limbii și reinventarea cuvântului degradat prin supralicitarea sa în discursul obișnuit. Asistăm astfel la o răsturnare a raportului dintre
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
structuralismului eludarea situației subiectului vorbitor și separarea limbajului de contextul enunțării, pragmatica propune o întoarcere reflexivă asupra relațiilor dintre semnele verbale și utilizatori, în cadrul procesului de comunicare. Abordarea pragmatică aduce în atenția cercetătorilor limbajului aspecte precum: caracterul activ al limbajului; reflexivitatea fundamentală a acestuia (limbajul se referă la lume, arătându-și propria activitate enunțiativă); natura interacțională a limbajului (a spune înseamnă în primul rând a spune pentru altul); rolul contextului în interpretarea enunțurilor; dimensiunea normativă a manifestării discursive (fiecare act discursiv
by MIHAELA MOCANU [Corola-publishinghouse/Science/979_a_2487]
-
cazul unor termeni de factura postmodernismului, nu face prea multă lumină în înțelegerea lor) și, poate lucrul cel mai important, menține conectat interesul asupra "naturii interogative" a acestor termeni, care au capacitatea de a renova/reînnnoi problematicile și modul de reflexivitate caracteristic lor19. La polul opus acestor câteva caracteristici pozitive ale actului de a periodiza se găsesc și câteva pericole, dintre care M. Călinescu alege două ca fiind reprezentative și pentru problemele mai generale cu care se confruntă conștiința noastră istorică
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
este nicidecum epuizată și, deși se poate percepe dincolo de modernitate posibilitatea conturării unei lumi postmoderne, aceasta, din punctul său de vedere, este destul de diferită de ceea ce mulți alți teoreticieni numesc "postmodernitate". Prin urmare, schimbările observate față de modernitatea "clasică" decurg din "reflexivitatea extensivă" a "modernității radicalizate", ideea de "depășire" fiind astfel anulată: "A vorbi despre post-modernitate ca depășind modernitatea înseamnă a invoca tocmai acel lucru despre care se spune (acum) că este imposibil: a da o anumită coerență istoriei și a indica
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
posibile procesele active ale identității de sine reflexive. 4. Argumentează că trăsăturile universale ale pretențiilor de adevăr se impun asupra noastră într-un mod irezistibil datorită caracterului primordial al problemelor globale. Cunoașterea sistematică a acestor evoluții nu este împiedicată de reflexivitatea modernității. 5. Analizează dialectica lipsei de putere și a investirii cu putere atât în raport cu experiența, cât și cu acțiunea. 6. Consideră viața de zi cu zi drept un complex activ de reacții la sistemele abstracte, care implică atât apropierea, cât
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
Maingueneau tinde către ideea inexistenței discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul discursurilor constituente poate conduce către o altă posibilitate de interpretare a lor și a complexei relații dintre ele. În viziunea lui Maingueneau, "apartenența comună la discursurile constituente prezintă
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
discursurilor în stare pură319, către instituirea unei dominante sau a alteia, care va înscrie în final un discurs într-o categorie anume. Această dominanță este dată de accentuarea diferită a constituenței: discursul filosofic va sublinia reflexivitatea speculativă, iar cel literar, reflexivitatea ficțională. A introduce literatura și filosofia în cadrul discursurilor constituente poate conduce către o altă posibilitate de interpretare a lor și a complexei relații dintre ele. În viziunea lui Maingueneau, "apartenența comună la discursurile constituente prezintă astfel avantajul de a stabili
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
lentă și seculară a principiului adevărului, ea trăiește într-o simulare necontenită, în necontenita actualitate a semnelor"497. Pentru Baudrillard, în America există doar simulacre de primul și al treilea ordin, cele de ordinul al doilea, care se bazează pe reflexivitate și dedublare, și care i se par a fi caracteristice europenilor, lipsesc complet aici. În faptul că Disneyland-ul, Hollywood-ul îi apar ca fiind trăite drept ceva real, Baudrillard găsește un alt motiv pentru a considera că aici simulacrul este omniprezent
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
racorda la cultura europeană (și pentru care teoria formelor fără fond este un exemplu). Spre deosebire de Eco, care consideră că hegemonia americană este în declin, Baudrillard preferă să privească, în pofida numeroaselor ironii la adresa banalității americane și a lipsei de profunzime și reflexivitate, situația în sens invers criza este europeană și nu americană. În această direcție a interpretării, Vidich 505, de pildă, lecturează America sub forma unei teme mai largi aceea a pesimismului profund și uneori chiar a nihilismului lui Baudrillard în raport cu așteptările
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]
-
literatura tradiționalistă (situația 2) se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația 3), o reflexivitate ancorată totuși în "istorie" printr-o determinare existențială concretă ce leagă din nou pe insul contemplativ (devenit "creator") de "realitate" și de "comunitatea" din care face parte. Așadar, literatura criticului (așa-numita "epică autobiografică", romanul) se
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
se vădește a fi manifestarea estetică primară, în context istoric, a creativității "rasei", pe coordonatele unei psihologii reductibile la mecanica instinctului vital (situația 1), pe când literatura propusă de autorul lui Bizu (situația 4) stă sub semnul reflexivității (situația 3), o reflexivitate ancorată totuși în "istorie" printr-o determinare existențială concretă ce leagă din nou pe insul contemplativ (devenit "creator") de "realitate" și de "comunitatea" din care face parte. Așadar, literatura criticului (așa-numita "epică autobiografică", romanul) se propune pe sine drept
by Antonio Patraş [Corola-publishinghouse/Science/1053_a_2561]
-
șoimi irochezi și alte păsări exotice, între care se distinge, fioros, Marele Eagle, ce „urcă spre piscuri semețe, / Ciocul plin de pești și de șerpi să și-l șteargă de stânci”. Nu rareori, contemplația și confesiunea au ca suport o reflexivitate fără accent personal, fără relief. SCRIERI: Drum prin zodii, București, 1938; Cer troglodit, București, 1943; Poeme, București, 1967; Poeme, Cluj, 1970; Reîntoarcerile, București, 1973; Peisaj interior, București, 1980; Pendul cosmic, București, 1984; Mărturisiri de noapte, București, 1986; Psihologia artelor, București
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/289556_a_290885]
-
S., ingenue, ezitante, stau sub semnul purității și al dragostei. Treptat se produce trecerea spre o lirică în care scenele pastorale interferează cu reveriile livrești, tablourile bucolice ale Banatului montan fiind transferate în zona meditației de sorginte blagiană. Aflate între reflexivitate și exhibarea bucuriei candide de a fi, poemele investesc elementele cu semnificații simbolice puternic individualizate. Pârâul, izvorul, femeia, drumul, pasărea cântătoare, ceața, iarba, grâul și lacrima sunt câteva indicii de identitate ale poeziei lui S., întoarsă spre un tărâm mitic
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/290023_a_291352]
-
și întrebarea din final. "Ana"". Numele iconic al sacrificiului, în cazul de față vom vedea al unui alt simbol: înălțarea, comuniunea, participarea. Referințele înalte, venind de departe, dintr-un autentic fond ideatic al unui cineast intelectual, cu impresionante propensiuni către reflexivitate, sunt înfipte în corpul vai, atât de nemilos construit al Cinematografului, cu concretul imaginilor, carnea și sângele său. Între replica-înjurătură frustă din deschidere și miticul Ana din final, cineastul dezvoltă o poveste care, cu un braț ar vrea să-l
[Corola-publishinghouse/Science/1453_a_2751]
-
În fond, se poate spune că ele au același fundament teleologic. Practic, societățile foste comuniste au îmbrățișat mai devreme (de exemplu Germania de Est, Ungaria, Polonia, statele baltice, Slovenia) sau mai târziu (Bulgaria, România, Slovacia) fără prea multă raționalizare sau reflexivitate o ideologie a unei evoluții sociale imaginate ca dezvoltare către democratizare sau liberalizare și globalizare. Dacă privim înapoi acum, se poate spunem în termenii lui Smith (1973), că revoluția totală nu a fost a lui 1989, ci a ultimului deceniu
by Horaţiu Rusu [Corola-publishinghouse/Science/1049_a_2557]
-
logos-ului (formal) / 293 4.5. Timporizarea verbului și timpului, în scopul consolidării sensului de transcendent introdus de aspectul alethic al judecății / 301 4.6. Punerea în discuție a tezei privind preeminența ființării umane / 311 4.7. Ființa din perspectiva reflexivității temporale a ființării conștiente; ființarea conștientă ca ființare reflexivă temporal și deschisă către Celălalt; "semen" și "celălalt" / 317 4.8. Fenomenul reformalizării logos-ului; redistribuirea sensurilor predicative în "formele" logicii simbolice / 322 4.9. Fenomenul în-ființării / 333 4.10. Cercul
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
nu se află însă în aceeași situație și criteriile actelor de evaluare. Dar ce se întâmplă în cazul unei cercetări care de la bun început aparține unei atitudini "fenomenologice", interesată chiar de aceste fapte, dar luate ca fiind constituite printr-o reflexivitate radicală, pentru care supoziția de existență a "lumii exterioare", valabilă pentru atitudinea naturală, istorică, nu mai are nicio valabilitate? Care sunt condiționările la care trebuie să facă față o asemenea atitudine, destinată lămuririi cumva, deja, constituirii unor sensuri legate de
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
practici: este vorba despre invenția tehnicilor de gândire autonomă, potrivit cărora însăși gândirea este o practică, și nu una oarecare, ci tocmai aceea care le pune pe toate celelalte în ordine. Ea se ține pe sine în frâu, printr-o reflexivitate căpătată la un moment dat; dar chiar prin aceasta, ea dobândește "puterea" de a pune în ordine tot ceea ce ține de rostire (mijlocul care îi asigură exprimarea) și de făptuire (domeniul care îi confirmă valabilitatea); căci tocmai cele ce exprimă
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]
-
funcțiune, gândire care își recomandă unele elemente ale sale ca și cum ar fi a priori, necondiționate prin practicile înseși, în chiar registrul natural-istoric al vieții omului. În urmare, și ideea despre autonomia dobândită de gândire, fapt care a condus-o către reflexivitate, către posibilitatea de a se întoarce asupră-i, reglând astfel adică reglându-se pe sine și rostirile și făptuirile omenești. Către ce deschid aceste două idei? Ce șanse discursive au ele, raportat la tematicile filosofice din agenda gândirii contemporane, interesate
by VIOREL CERNICA [Corola-publishinghouse/Science/975_a_2483]