1,138 matches
-
decisiv la intrarea spectaculoasă a partidului pe scena electorală națională, și totodată cel care a aplicat o lovitură mortală partidului de dreapta care odinioară dominase scena politică (Progresiștii Conservatori). Însă regionalismul și izul de "extremism"2 conservator a făcut ca Reformiștii să nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
nu reușească să clatine poziția Progresiștilor Conservatori, în Ontario și în alte provincii anglofone. Cu toate acestea, alegerile federale din 1997 au mai adus Partidului Reformei încă 8 locuri în Parlament și statutul oficial de "partid principal de opoziție". Scorul Reformiștilor de 19,4 % a fost aproape de cel obținut de New Democratic Party, considerat cel mai mare "partid terțiar" din Parlament, începând cu 1935. 3.2 Temele populiste ale Partidului Reformei "Vestul trebuie să fie relevant la nivel național", acesta a
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
trebuie să fie relevant la nivel național", acesta a fost unul dintre primele sloganuri, care exprima, într-o manieră succintă, orientarea populistă a formațiunii. Inițial, din rațiuni strategice, pentru a-și crea un culoar avantajos în competiția cu celelalte partide, Reformiștii au identificat "poporul" cu locuitorii provinciilor vestice ale Canadei excluși din jocurile de putere regionale. În ciuda acestor revendicări regionaliste, agenda Reformiștilor se încadra în tiparul programelor noilor partide de dreapta de după 1980 și în discursul politic general al lumii vestice
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
populistă a formațiunii. Inițial, din rațiuni strategice, pentru a-și crea un culoar avantajos în competiția cu celelalte partide, Reformiștii au identificat "poporul" cu locuitorii provinciilor vestice ale Canadei excluși din jocurile de putere regionale. În ciuda acestor revendicări regionaliste, agenda Reformiștilor se încadra în tiparul programelor noilor partide de dreapta de după 1980 și în discursul politic general al lumii vestice (Betz & Immerfall, 1998). După intrarea în Parlament, Reformiștii au promovat o mai accentuată descentralizare a puterii în favoarea provinciilor, o mai riguroasă
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
ale Canadei excluși din jocurile de putere regionale. În ciuda acestor revendicări regionaliste, agenda Reformiștilor se încadra în tiparul programelor noilor partide de dreapta de după 1980 și în discursul politic general al lumii vestice (Betz & Immerfall, 1998). După intrarea în Parlament, Reformiștii au promovat o mai accentuată descentralizare a puterii în favoarea provinciilor, o mai riguroasă disciplină fiscală implicând restrângera anumitor programe sociale sau a celor vizând dezvoltarea regională, înlocuirea mai multor servicii sociale cu programele private de caritate, au încurajat o cultură
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
asistate social". Membrii formațiunii s-au îndreptat împotriva "partidelor de modă veche" invocând o presupusă relație de amiciție cu "elitele birocratice care înșfacă taxe" și cu camarazii stipendiați, precum mișcările pentru drepturile femeilor, organizațiile pentru promovarea multiculturalismului sau populațiile autohtone. Reformiștii au propus abordarea acestor probleme, precum și a altor chestiuni litigioase din punct de vedere moral sau social, așa cum sunt: avortul, pedeapsa capitală sau drepturile minorității gay, cu ajutorul instrumentelor democrației directe. Reprezentanții Partidului Reformei au promis că vor introduce un mecanism
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
acest element înscris în agenda Partidului Reformei ar putea părea că se află în contradicție cu mesajul formațiunii de a reda puterea "oamenilor de rând". Însă, această contradicție este mai degrabă aparentă decât reală și asta pentru că, începând cu 1993, Reformiștii au redefinit astfel "poporul", încât el să excludă orice grup de alegători sau organizație, care ar pleda pentru o extindere a statului social, pentru redistribuirea resurselor de la cei mai bogați către cei săraci, sau pentru o extindere a "noilor drepturi
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
de fabricare al politicilor publice. Într-un pamflet din 1992, Partidul Reformei exclama: "În Ottawa, fiecare grup de interese contează, cu excepția unuia singur: Canadienii (ibid: 61). La fel ca în cazul discursului critic populist promovat de partidul american Tea Party, Reformiștii au identificat vinovații de serviciu în intervenționismul de stat sau în acele partide sau grupruri care susțin politicile intervenționiste. Partidul Reformei a identificat "poporul" cu cetățenii de rând, care muncesc din greu și care sunt trași pe sfoară de o
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
simpli și harnici". Pentru Partidul Reformei, acest ansamblu de teme regionaliste, anti-partide, anti-stat și anti-minorități au structurat clasicul antagonism populist popor-putere. Intervențiile publice ale Partidului Reformei erau însoțite de doze mari de perdaf trase politicienilor și sistemului politic în general. Reformiștii se recomandau drept un "partid anti-sistem (Johnston, 2008), care nu se opunea numai sistemului de partide apărut după cel de al Doilea Război Mondial, dar și alianței transpartinice care își propusese să extindă modestul sistem canadian de protecție socială. Suținătorii
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
extindă modestul sistem canadian de protecție socială. Suținătorii din teritorii ai Partidului Reformei aveau o încredere redusă în partidele parlamentare, în instituțiile politice convenționale sau mecanismele democratice de reprezentare (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000; Laycock, 2001). Promovarea de către Reformiști a democrației directe, împreună cu eforturile susținute vizând adâncirea suspiciunilor cu privire la funcționalitatea politică a sistemului federal de democrație reprezentativă, sunt trăsăturile clasice ale poziției "anti-sistem". Susținând democrația directă, Reformiștii considerau că, ori de câte ori este posibil, politicile publice ar trebui dirijate de voința
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
reprezentare (Archer & Ellis, 1994; Clarke et al., 2000; Laycock, 2001). Promovarea de către Reformiști a democrației directe, împreună cu eforturile susținute vizând adâncirea suspiciunilor cu privire la funcționalitatea politică a sistemului federal de democrație reprezentativă, sunt trăsăturile clasice ale poziției "anti-sistem". Susținând democrația directă, Reformiștii considerau că, ori de câte ori este posibil, politicile publice ar trebui dirijate de voința generală a poporului. Această antinomie între "democrație directă/stat minimal/poporul imaculat" versus "democrație reprezentativă/stat puternic/elită coruptă", constituie o parte semnificativă a populismului Reformiștilor. Programul electoral
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
democrația directă, Reformiștii considerau că, ori de câte ori este posibil, politicile publice ar trebui dirijate de voința generală a poporului. Această antinomie între "democrație directă/stat minimal/poporul imaculat" versus "democrație reprezentativă/stat puternic/elită coruptă", constituie o parte semnificativă a populismului Reformiștilor. Programul electoral al Partidului Reformei din 1997, invoca o "țară construită și definită de propriii săi cetățeni, mai degrabă decât de acțiunile guvernului". "Dreptatea socială" ar trebui să însemne ca fiecare canadian "să muncească pentru sine și pentru familia sa
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
grosul populismului de secol XX, din America de Nord, este aceea că statul este portretizat ca acționând împotriva intereselor oamenilor, deoarece cheltuiește pentru a reglementa activitatea corporațiilor și redistribuie resurse, în loc să procedeze invers. O scurtă examinare a bazinului de suporteri electorali ai Reformiștilor ar putea clarifica modalitatea în care acest partid a îmbinat populismul cu eforturile de reconstrucție a democrației canadiene. La alegerile federale din 1993 și 1997, Partidul Reformei a atras un sprijin notabil din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Partidul Reformei a atras un sprijin notabil din partea segmentelor electorale ale provinciilor din vestul Canadei: muncitori, fermieri, mici întreprizători, votanților din clasa de mijloc urbană și a avut un succes consistent în Ontario, cea mai mare provincie anglofonă a țării. Reformiștii au atras de partea lor numeroși susținători ai New Democratic Party, incluzând aici cel puțin un sfert din sindicaliștii anglofoni și aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se bucură de sprijinul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
aproape o treime dintre electorii cu venituri modeste. Astfel, Partidul Reformei a putut clama că se bucură de sprijinul relativ larg al "non-elitelor", mai cu seamă în privința criticilor îndreptate către partidele convenționale și în privința pledoariei pentru instrumentele democrației directe. Indubitabil Reformiștii au reușit să redefinească discursul politic și, în interiorul sistemului canadian de partide politice, să pretindă partea leului în materie de populism. Această atitudine a lăsat urme adânci în sistemul de partide al Canadei și a marcat decisiv spațiul public, unde
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
atitudine a lăsat urme adânci în sistemul de partide al Canadei și a marcat decisiv spațiul public, unde se profilase deja un oarecare declin al disponibilității de a acorda legitimitate practicilor și instituțiilor specifice reprezentării parlamentare. Între partidele canadiene anglofone, Reformiștii au fost principalii beneficiari ai aversiunii, în creștere în anii '80 și '90, față de partidele politice (Cross, 2002; Gidengil et al., 2001). Sindicatele și canadienii cu venituri modeste erau segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
față de partidele politice (Cross, 2002; Gidengil et al., 2001). Sindicatele și canadienii cu venituri modeste erau segmentele care furnizau cei mai mulți votanți anti-partide, votanți care au considerat că Partidul Reformei era cel mai bun vehicul al mesajului antipartizan. De asemenea, mesajul Reformiștilor: "mai multă severitate pentru criminali", a avut un ecou puternic, mai cu seamă în rândul votanților cu o slabă educație, din Ontario și din provinciile Canadei de Vest. Deja, în 1993, mulți dintre cei cu viziuni morale conservatoare, provenind din
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
forme de gândire suspecte din punct de vedere moral. 3.3 Populismul succesorilor Partidului Reformei În anul 2000, noua orientare fundamentală de dreapta a Partidului Reformei a devenit și mai clară odată cu transformarea formațiunii în Canadian Reform Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat mai larg, care să includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
Conservative Alliance - Alianța Reformist Conservatoare Canadiană (CRCA). Această metamorfoză avusese drept scop atragerea unui electorat mai larg, care să includă votanții de centru-dreapta din Ontario și mai mulți electori din zonele urbane ale Canadei anglofone. Odată cu această reinventare ca "Alianță", Reformiști au renunțat la ideea potrivit căreia "poporul" ar avea o identitate regională vestică. De asemenea, această reinventare a marginalizat recursul la democrația directă, văzută până atunci ca principalul remediu pentru deficiențele partidelor politice și ale instituțiilor reprezentative și aproape că
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
a eliminat referința la revendicările vestului adresate instituțiilor economice și politice centrale (CA, 2000). Acest troc cu revendicările populiste originare ale Partidului Reformei a fost necesar pentru a asigura succesul electoral al formațiunii. Trei ani mai târziu, fuziunea între Alianța Reformist Conservatoare Canadiană și Partidul Progresist Conservator a adâncit și mai mult această distanțare față de principiile și practicile populiste. După anul 2000, spre frustarea nucleului dur de susținători ai Partidului Reformei, pentru care regionalismul vestic, poziția anti-partide și populismul democrației directe
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
interesul oamenilor de rând. Câteva exemple pot ilustra caracteristicile moștenirii populiste a Partidului Reformei și modalitatea în care acestea sunt reflectate în acțiunile actualului Conservative Party (Partidul Conservator). Aceste exemple vizează în mod direct efectele pe care le-au avut Reformiștii, ca partid populist, asupra practicilor ulterioare ale politicii democratice în Canada. Stephen Harper, fostul consultant politic al lui Manning și Prim-ministru al Canadei din partea Partidului Reformei, a câștigat conducerea Partidului Conservator, în 2004, promițând "taxe mai mici pentru cei
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
o mai mare libertate, în timp ce ordinea pieței era acel mecanism prin intermediul căruia libertatea se obținea pe căi naturale. Aceste narațiuni erau bine garnisite cu accente anti-partide și anti-grupuri de interese, astfel încât se poate deduce că în idealul de democrației al Reformiștilor nu ar mai fi loc și pentru mecanisme de mediere între popor și urmărirea intereselor individuale sau de familie. Însă antipatia față de partide și de grupurile de interese era în definitiv o antipatie față de stat, pe care partidele și grupurile
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
votanți care, în calitate de locuitori ai vestului aveau sentimentul alienării, care doreau să vadă o mai pronunțată perspectivă tradiționalist-creștină asupra chestiunilor politice, care nu agreau statul social modern sau care erau, în mod hotărât, "anti-partide". În această privință, populismul practicat de Reformiști a avut și un rol pozitiv, așa cum a fost subliniat și în introducerea acestui volum, dând posibilitatea să se exprime "acelor grupuri care nu se simt reprezentate de elite, scoțând la iveală teme care sunt relevante pentru majoritatea tăcută" (efectul
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
numai 20 de ani, el și-a găsit un cămin confortabil în interiorul Partidului Conservator și o voce încrezătoare care răsună în instituțiile publice ale guvernului federal (Farney, 2009). Așadar, se poate spune că, într-o oarecare măsură, populismul practicat de reformiști a mobilizat "sectoarele excluse ale societății... îmbunătățindu-le integrarea politică" (efectul pozitiv 2). Merită subliniat că, înainte ca Preston Manning să vorbească pe limba lor, acest grup s-a exclus voluntar din sfera politică. Creștinii conservatori din Canada nu au
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]
-
jucat de primele partide populiste s-a desfășurat cu o dinamică diferită a efectelor asupra sistemului de partide. Partidul Reformei a procedat la fel ca majoritatea partidelor populiste din țările vestice schimbând opțiunile și centrul politic de gravitație spre dreapta. Reformiștii au inițiat un tip diferit de alianțe trans-clasă, de acesta dată între albii bogați, pătura de jos a clasei de mijloc sau populația rurală și clasa muncitoare urbană, adesea neafiliată vreunui sindicat. Segmentul electoral, minoritar (dar nu în sens etnic
Populismul în Europa și în cele două Americi: amenințare sau remediu pentru democrație? () [Corola-publishinghouse/Science/84983_a_85768]