1,273 matches
-
principiu, ar trebui să trezească interesul pentru a intra"). După toate aceste argumente esențiale, nu ne rămîne decît să tragem concluzia: paratextul parodic chiar asta face. În plus, o serie de întrebări structurează ultimul paragraf, propunînd un nou marcator al reformulării: ȘI ÎN SFÎRȘIT? Ca marcator al linearității, el subliniază ultimul element al enumerării; în calitate de conector, el operează o întoarcere argumentativă conclusivă: esențialul în romanul Sophiei Edelman este următorul: "tonul și muzica unui tînăr autor care face primii pași". Nota biografică
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
7 proprietăți: importante, accesibile, ușoare, solide, comode, practice (în format 13,2 x 19,8). "Este mai mult decît o colecție: este o nouă modalitate de a face cărți", adaugă G. Schoeller. Să insistăm pe funcția reformulativă a verbului ESTE. Reformularea este introdusă prin secvența descriptivă: Operația de ancorare (tema-titlu) Enunțul Sursă (ES) Marcatorul reformulării (MR) Enunțul reformulat (ER) Colecția Bouquins" Este (mai mult decît o colecție) O nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva decît tema-titlu
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
8). "Este mai mult decît o colecție: este o nouă modalitate de a face cărți", adaugă G. Schoeller. Să insistăm pe funcția reformulativă a verbului ESTE. Reformularea este introdusă prin secvența descriptivă: Operația de ancorare (tema-titlu) Enunțul Sursă (ES) Marcatorul reformulării (MR) Enunțul reformulat (ER) Colecția Bouquins" Este (mai mult decît o colecție) O nouă modalitate de a face cărți Enunțul reformulat nu este altceva decît tema-titlu reformulată printr-o operație de aspectualizare: ea se găsește în centrul procesului descriptiv prin
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
aventuri, dicționarele și lucrările de referință, cărțile de istorie și eseurile. Toate aceste părți au o singură proprietate, în funcție de tipul lucrării: culoarea. Putem rezuma aceste remarci despre descrierea colecției "Bouquins" sub forma schemei de pe pagina următoare (schema 1). În plus, reformularea este posibilă prin prezența unei subteme-titlu ("catalogul" colecției) a cărei descriere introduce noi părți ale temei-titlu reformulate (cărți de aventură, polițiste, clasice, de istorie, de referință, de poezie). Schema 2 prezintă logica descriptivă a acestui nou obiect. Pe prima pagină
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
noastre"). Forma anaforică "aceste nouă nuvele → aceste scurte povestiri" determină o nouă relație care influențează direct tema-titlu: "aceste scurte povestiri echivalează efortului...". Relația permite o asimilare despre care am mai vorbit (comparația AS: "echivalează"). Asimilarea se manifestă aici printr-o reformulare prin care sînt introduse două serii de metafore: "[efortul] de a ciopli în piatră anumite imagini sau simboluri"; "[efortul] de a modela realitatea, am putea spune, pînă în punctul în care, prin transparență, se obține altceva decît realitate". În mod
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
în unificarea seriei lineare de enunțuri într-un TOT coerent. Să observăm mai întîi [P10]: (10) [P10] Oricum, copilul dumneavoastră va avea mereu anturaje dubioase, [P10'] atunci măcar să le alegeți voi înșivă. E. Roulet consideră ORICUM drept un marcator al reformulării nonparafrastice. El precizează că enunțarea "încearcă să convină mai bine împlinirii interactive prezentînd intervenția principală ca pe o nouă formulare, legată de o schimbare a perspectivei enunțiative indicată de conector, de o primă mișcare discursivă (sau al unui implicit)" (1987
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
mișcare discursivă (sau al unui implicit)" (1987, p.115). Subliniem importanța parantezei din [P10]: intervenția principală este legată de schimbarea perspectivei enunțiative indicate, implicit, de conector. E. Roulet insistă asupra schimbării operate prin ORICUM: [...] adesea este dificil de stabilit dacă reformularea trimite la un constituent anterior sau la un implicit. Nu este incomod pentru interpretare, căci adesea reformularea urmărește mai mult să marcheze o schimbare a perspectivei enunțiative față de discursul anterior decît să reformuleze (în sensul restrîns al termenului) un constituent
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
legată de schimbarea perspectivei enunțiative indicate, implicit, de conector. E. Roulet insistă asupra schimbării operate prin ORICUM: [...] adesea este dificil de stabilit dacă reformularea trimite la un constituent anterior sau la un implicit. Nu este incomod pentru interpretare, căci adesea reformularea urmărește mai mult să marcheze o schimbare a perspectivei enunțiative față de discursul anterior decît să reformuleze (în sensul restrîns al termenului) un constituent determinat de acesta (1987, p. 116). În cazul de față, ORICUM se bazează pe un enunț implicit
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
P1'] anulează această inversare prealabilă restabilind orientarea argumentativă (ironică) propusă de editor: este vorba despre albume fără text pentru toți copiii. [P11] se deschide prin conectorul ÎN SFÎRȘIT care apare singur pe primul rînd. Îl considerăm drept o marcă a reformulării nonparafrastice care indică și o schimbare de perspectivă apărută dintr-un implicit inițial; marcînd explicit finalul, el nu poate fi delimitat de apoziția care înglobează sintactic reformularea propriu-zisă. [P11] devine astfel o concluzie pe care temele cărților (Sexul; Puterea; Banul
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
SFÎRȘIT care apare singur pe primul rînd. Îl considerăm drept o marcă a reformulării nonparafrastice care indică și o schimbare de perspectivă apărută dintr-un implicit inițial; marcînd explicit finalul, el nu poate fi delimitat de apoziția care înglobează sintactic reformularea propriu-zisă. [P11] devine astfel o concluzie pe care temele cărților (Sexul; Puterea; Banul) o vor putea defini clar. Cît despre funcția unei asemenea reformulări, ea orientează receptarea propoziției de către alocutor (E. Gülich și T. Kotschi): Activitatea locutorului este întotdeauna dirijată
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
un implicit inițial; marcînd explicit finalul, el nu poate fi delimitat de apoziția care înglobează sintactic reformularea propriu-zisă. [P11] devine astfel o concluzie pe care temele cărților (Sexul; Puterea; Banul) o vor putea defini clar. Cît despre funcția unei asemenea reformulări, ea orientează receptarea propoziției de către alocutor (E. Gülich și T. Kotschi): Activitatea locutorului este întotdeauna dirijată către un partener, pentru ca acesta să poată face interpretarea dorită și organizată în funcție de posibilele sale reacții (1983, p. 58). Am amintit de punerea în
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
poate spune tot, ci doar selectează elementele pe care le consideră cele mai pertinente pentru scopul urmărit: să construiască, pentru cititor, o lume cu oameni și locuri care să trezească dorința de a cunoaște și mai mult. Să studiem ultima reformulare din tema-titlu: (12) Ansamblul formează nici mai mult, nici mai puțin decît un roman: este o enormă cronică africană, plină de bonomie și de poezie, evocarea unei lumi arzătoare, violente, naive și pasionante. Constatăm că nu este vorba doar de
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
este nucleul cărții [...] însă Karen Blixen a știut să contureze și un vast tablou"; sau chiar "Ansamblul formează nici mai mult, nici mai puțin decît un roman: este o enormă cronică"), modificarea temei-titlu de la stabilirea ei (1) pînă la ultima reformulare (12). Ultimele adjective afective "arzătoare, violente, naive și pasionante" cu care se încheie textul de prezentare a cărții realizează o analogie între lumea descrisă și cartea scrisă. Să vedem în continuare nota biografică prezentă pe spatele supracopertei: (13) Descendentă dintr-
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
27, 28, 30 Pastișă 128, 129 Peritext auctorial 22, 51 Peritext editorial 22, 23, 25, 36 Polifonie/polifonic 71, 102, 115, 121 Prefață 72 Propoziție 37-39, 41, 42, 101 Publicitate 25, 36, 48, 140 Referință 37, 70, 148, 153, 174 Reformulare 31, 32, 90, 100, 138 Relație (punere în) 52, 55, 71, 85, 89 Reprezentări 37, 72, 108, 121, 138, 143 Rezistență 45, 46 Schematizare 83, 85 Strategie editorială 45, 46 Supracopertă 23, 36, 135 Temă-titlu 85, 87, 89-91, 99, 100
by Philippe Lane [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
idei, imperfecțiuni ce pot fi înlăturare; este un gen constructiv de spirit critic. * transformarea cu subspeciile sale de definire și redefinire, extrem de importante în stadiul inițial al procesului creativ/ de rezolvare creativă a problemelor, acela de formulare a problemei și reformulări ulterioare, pentru a o face mai deschisă ideilor divergente. * gândirea analogică / metaforică (termenii fiind sinonimi în literatura creativității) -este abilitate de a prelua o idee dintr-un context și de a-l utilize în altul, a prelua o soluție de la
Creativitate şi îndemânare by Amalia Farcaş. () [Corola-publishinghouse/Science/689_a_1281]
-
a organismului. La baza tuturor formelor de mișcare se află mintea, nous-ul realizată și prin cuvânt. 1.8. Epicur (341-270 î.I.C.) Epicur și-a întemeiat școala în Atena a fost intitulată "Grădina lui Epicur". Conceptual, el face o reformulare a atomismului democritian, dar fără a fi o simplă copie a acestuia. El și-a propus să deosebească fenomenele biologice generale de cele sufletești. În acest sens, ajunge la concluzia că substanța sufletească este compusă din patru elemente și nu
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
simplă interpunere printre numeroasele probleme contradictorii disputate de gânditori în Academia platonică, pe care nu s-a rezumat doar să le sintetizeze sau să le clasifice în acord cu o altă logică. Opera lui Aristotel este o veritabilă tentativă de reformulare și fundamentare a științei care se ocupă de cunoașterea fenomenelor din natură, care a avut o rezonanță puternică în timp, și prin care au fost formulate probleme fundamentale ale cunoașterii științifice de astăzi, de ecologie, de anatomie comparată, embriologie, ca
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
implicații existențiale, atrage după sine o întreagă bulversare a raporturilor care-l țin pe om legat de lume, de natură. În Renaștere, s-a deschis accesul spre descoperirea forțelor și energiilor creatoare existente în fiecare om, ceea ce a însemnat o reformulare a raporturilor sale cu Creatorul; omul însuși, independent de cauza morală a păcatului originar, devine un creator, inferior celui dumnezeiesc, dar creator. Prin Renaștere, omul își descoperă propria individualitate, una cu subiectivitate proprie, a cărei forță creatoare dobândește o nouă
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
își găsesc locul doar în acord cu ordinea afectivă a corpului. Ceea ce se întâmplă în sufletul omenesc poate fi subiect de continuă interrelație; unele elemente se păstrează în memorie, față de altele care se pierd. În acest sens, Spinoza ajunge la reformularea principiului asociației, pe care o face în următorii termeni: "dacă trupul omenesc a fost afectat o dată sau de mai multe ori de unele obiecte (corpuri), și dacă ulterior sufletul își imaginează unul dintre aceste corpuri, îndată după aceea își va
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
speculative. Dar atât condițiile de dezvoltare socială a acelor vremuri, cât și progresele realizate la nivelul gândirii științifice l-au determinat să nu se rezume doar la acest obiectiv. Ele făceau tot mai necesară o reformă veritabilă în psihologie, o reformulare a acestui scop al său cognitiv, ca și a metodelor și mijloacelor cu care să fie atins. Condițiile sociale l-au determinat pe Secenov să devină o personalitate publică, să-și prezinte și să-și susțină ideile și concepția sa
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
într-un laborator specializat, cu referință la producerea fenomenului la copii, la bolnavi, dependent de condiții etnografice, istorice, filologice. A făcut acest lucru ținând aprins focul eternelor probleme ale filosofiei, ținând cont de implicațiile etice, religioase pe care le presupune reformularea relației dintre suflet și corp, a legăturilor dintre obiecte și cel care le reflectă. Societatea germană a acelei vremi era încercată de mari frământări, iar filosofia de cabinet se voia adusă la nivelul omului de rând, pentru a putea să
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
au fost căutate în fenomenologie, în pragmatism, în materialismul dialectic. În acea vreme a intrat pe scena disputelor filosofice Edmund Husserl (1859-1938) profesor de filosofie tot din Göttingen, cu un program reformator fenomenologic aparte. Acesta și-a fixat ca obiectiv reformularea fundamentelor logicii, ca o cale de pătrundere la izvoarele activității mentale și ale manifestărilor de conștiință. Analiza fenomenologică face abstracție de legătura primară, empirică a omului cu natura, pentru a se centra pe abordarea fenomenelor de conștiință din perspectivă și
by MIHAI -IOSIF MIHAI [Corola-publishinghouse/Science/970_a_2478]
-
Electoral systems and party systems, 1994, p.141). Decât să vorbim de condiționarea sistemelor partizane de către modurile de scrutin, pare mai exact să vorbim de corespondență"245. Aceeași poziție teoretică este împărtășită și de Giovanni Sartori, cel care propune o reformulare a legilor lui Duverger în sensul relaxării relației de determinare dintre modurile de scrutin și sistemele politice (sistemele partizane)246. În România, toate aceste considerații teoretice păreau a fi necunoscute politicienilor sau, poate, ignorate cu bună știință de partizanii votului
by Radu Alexandru [Corola-publishinghouse/Science/1087_a_2595]
-
toate religiile, pentru toate formele de manifestare religioasă. El este împotriva înțelegerii radicale a lucrurilor, împotriva bigotismului și a superstițiilor. Sistemul său de comunicare, depășind judecățile înguste, se apropie de acela al gânditorului modern. Studiile de orientalistică îi deschid perspectivele reformulării conceptelor privitoare la echilibrul societăților umane, îi oferă șansa eliberării din chingile dogmatismului medieval și, deci, a aprecierii juste, obiective a oricărei alterități, fie ea de ordin religios sau lingvistic. „Să vedem drept, însă și să lăudăm fapta bună, chiar
[Corola-publishinghouse/Science/2253_a_3578]
-
o etapă spre Sistemul total care este sistemul hegelian."207 Ce înseamnă "parțial adevărat"? Înseamnă că sistemul e, deopotrivă, adevărat și fals: adevărat prin ceea ce afirmă în mod relativ, dar fals prin ceea ce afirmă în mod absolut. Sau într-o reformulare unde accentul cade pe temporalitate: adevărat în raport cu stadiul pe care îl reprezintă, dar fals dacă este absolutizat în raport cu etapele ulterioare. Este tocmai ceea ce face, orgolios, Hegel cu propriu-i sistem. Și ceea ce i-a atras acuzația de dogmatism și a
Dilthey sau despre păcatul originar al filosofiei by Radu Gabriel Pârvu [Corola-publishinghouse/Science/1405_a_2647]