1,382 matches
-
cunoscută după război este a furnizoarei de materie primă pentru brânzeturi. Astfel de neglijențe (dacă doar despre asta e vorba) ne trimit în bezna cunoașterii relațiilor de similitudine simbolică dintre geți și megaloromani. 4. Atunci când oglinzile sunt și orientate (de refulări, de interese sau pur și simplu de iritarea provocată de cel din fațăj), este clar la ce ne putem aștepta când vorbim de entitatea (ipseitatea) cunoscută sub numele "Luca Pițu". Dar pentru a merge mai departe, ar trebui să vedem
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
Am șovăit, m-am crucit, am citit. Asta e! (Lexiconul figurilor căjvănare, 147-48). Nu suntem prea departe de "bizutajyy" chiar dacă, aici actul nu este public (o fi uitat LP să menționeze dacă scena se petrecea în fața colegilor?, în acest caz, refularea ar fi patentă...). Pentru a-și putea citi corespondența, "răcanul" din 1978 era supus unui ritual de umilire: Caporalii și sergenții puneau la cale un întreg spectacol: executai câteva zeci de flotări, o porneai în mersul piticului până la baie ca să
[Corola-publishinghouse/Science/1502_a_2800]
-
asume limitele și eșecurile mai bine decât o fac bărbații. Cu toate acestea, ea a mușcat întâi din mărul cunoașterii... În societatea contemporană femeile au încă un serios recul spre viața de familie, de multe ori urmat de frustrări, de refulări. Aservite, oarecum imatur, bărbaților, ele renunță de multe ori la vocații și aspirații, nefericindu-se. Agora e de interes general... Aici ce pot face bărbații nu e neapărat performant, iar ceea ce fac femeile nu e, aprioric, mediocru. Revista Dilema a
Convorbiri fără adiţionale by Cornel Galben () [Corola-publishinghouse/Science/692_a_986]
-
obiectului) 162 Contrainvestire 169 (De)negare 176 Formațiune reacțională 181 Identificare 190 Identificare cu agresorul 195 Identificare proiectivă 201 Intelectualizare 206 Introiecție 212 Izolare 218 Înlăturare 226 Întoarcere către propria persoană 231 Proiecție 238 Raționalizare 244 Refugiu în reverie 249 Refulare 258 Refuz (al realității) 266 Regresie 274 Retragere apatică 282 Sublimare 287 Transformare în contrariu 297 Umorul 302 Bibliografie 307 Notă asupra edițieitc "Notă asupra ediției" Pentru asigurarea conformității științifice a terminologiei, au fost consultate următoarele lucrări: 1. Botez, Mihai
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
două articole citate, Freud clasifică diversele psihonevroze în funcție de modalitățile defensive: 1) conversiunea afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole, Freud utilizează cu aceeași frecvență termenii „apărare” și „refulare”. Dar, după cum constată Laplanche și Pontalis (1967
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
afectului, în cazul isteriei; 2) transpunerea sau deplasarea afectului, în cazul nevrozei obsesionale; 3) respingerea concomitentă a reprezentării și a afectului sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole, Freud utilizează cu aceeași frecvență termenii „apărare” și „refulare”. Dar, după cum constată Laplanche și Pontalis (1967), în publicațiile anterioare Interpretării viselor (1900), numai în rare ocazii cei doi
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
sau proiecția, în cazul psihozei. Cât despre refulare, ea este omniprezentă, întrucât toate tipurile de psihonevroză implică inconștientul, iar refularea este însăși originea constituirii inconștientului. În anii imediat următori apariției acestor articole, Freud utilizează cu aceeași frecvență termenii „apărare” și „refulare”. Dar, după cum constată Laplanche și Pontalis (1967), în publicațiile anterioare Interpretării viselor (1900), numai în rare ocazii cei doi termeni sunt folosiți de Freud „ca și cum ar fi pur și simplu echivalenți”. După 1900, fără să dispară complet, termenul „apărare” este
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
rare ocazii cei doi termeni sunt folosiți de Freud „ca și cum ar fi pur și simplu echivalenți”. După 1900, fără să dispară complet, termenul „apărare” este mai puțin utilizat. De-a lungul întregii perioade ce se întinde până în 1926, Freud concepe refularea ca pe „un fel de prototip pentru alte operații de apărare”, iar în cazul președintelui Schreber „ne apropiem tot mai mult de confuzia dintre refulare și apărare” (Laplanche și Pontalis, 1967). În 1926, în postfața la Inhibiție, simptom și angoasă
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mai puțin utilizat. De-a lungul întregii perioade ce se întinde până în 1926, Freud concepe refularea ca pe „un fel de prototip pentru alte operații de apărare”, iar în cazul președintelui Schreber „ne apropiem tot mai mult de confuzia dintre refulare și apărare” (Laplanche și Pontalis, 1967). În 1926, în postfața la Inhibiție, simptom și angoasă, Freud revine la conceptul de apărare și precizează că „este convenabil să-l folosim pentru a desemna în general toate procedeele de care se servește
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
simptom și angoasă, Freud revine la conceptul de apărare și precizează că „este convenabil să-l folosim pentru a desemna în general toate procedeele de care se servește eul în conflictele susceptibile de a conduce la o nevroză, în timp ce cuvântul «refulare» desemnează un mod de apărare mai bine determinat și pe care cercetările noastre ne-au permis să-l cunoaștem mai bine”. După o minuțioasă analiză, Buckley (1995) ajunge la concluzia că Freud a descris zece mecanisme de apărare (de fapt
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mod de apărare mai bine determinat și pe care cercetările noastre ne-au permis să-l cunoaștem mai bine”. După o minuțioasă analiză, Buckley (1995) ajunge la concluzia că Freud a descris zece mecanisme de apărare (de fapt nouă, în afara refulării) și indică lucrările în care pot fi găsite aceste descrieri 2. Așadar cele nouă mecanisme sunt: - regresia (noțiune ce apare în 1900, în Interpretarea viselor, și ale cărei strânse legături cu fixația sunt precizate în Introducere în psihanaliză, 1916); - sublimarea
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
doar prin prisma funcției lor de arme (puști, lănci etc.). Însă în anumite circumstanțe, alte lucruri - cum ar fi o tigaie - pot fi utilizate ca arme. Transpunând această metaforă în limbajul domeniului avut în vedere, se poate afirma că, pe câtă vreme refularea sau proiecția sunt întotdeauna mecanisme de apărare, alte activități - de pildă a face pe bufonul sau a lua în derâdere - nu reprezintă adevărate mecanisme de apărare, dar pot fi alese la un moment dat ca măsuri defensive; - al doilea aspect
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
lumea exterioară, de adaptarea la această lume. 2) Criteriile de reușită sunt legate de următoarele scopuri: să împiedice intrarea în conștiință a pulsiunii interzise, să îndepărteze angoasa conexă pulsiunii, să evite orice formă de neplăcere. 3) În cazul particular al refulării, reușita apărării este afectivă atunci când orice conștientizare dispare. 4) O apărare reușită este întotdeauna un lucru periculos, căci ea restrânge excesiv domeniul conștiinței ori domeniul competenței eului sau falsifică realitatea. O apărare reușită poate avea consecințe nefaste pentru sănătate sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
funcționare a psihicului persoanei. Așa se face că, de pildă, refuzul perturbă percepția, dar protejează eul împotriva unor reacții violente. Brenner (în Plumpian-Mindlin, 1967) distinge două categorii de apărări: patologice și patogene; el amintește faptul că Freud a considerat că refularea este patogenă, fiind, cu alte cuvinte, o condiție prealabilă necesară pentru dezvoltarea unei patologii, dar care nu conduce în mod obligatoriu la instalarea acesteia. Cât despre apărările patologice, ele pot fi identificate după trăsături ca: rigiditate, intensitate, suprageneralizare (utilizare în
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
mecanismelor de apărare, vom prezenta succesiv mai multe liste existente în publicațiile consacrate acestui concept. • La începutul lucrării sale Eul și mecanismele de apărare (1936/1993), A. Freud oferă o listă, devenită clasică, în care sunt incluse zece mecanisme: 1) refularea 2) regresia 3) formațiunea reacțională 4) izolarea 5) anularea retroactivă 6) proiecția 7) introiecția 8) întoarcerea către propria persoană 9) transformarea în contrariu 10) sublimarea. A. Freud consacră capitolele 6 și 7 ale cărții sale studiului negării prin fantasmă, respectiv
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
să așteptăm tipărirea ediției DSM III-R (1987/1989) pentru ca optsprezece apărări și definițiile aferente să-și facă apariția în glosarul manualului. Dintre aceste optsprezece mecanisme, cinci figurează în lista clasică a Annei Freud: anularea retroactivă, formațiunea reacțională, izolarea, proiecția și refularea. Constatăm așadar că cinci mecanisme figurând pe lista Annei Freud nu au fost reținute de autorii DSM III-R. Este vorba despre introiecție, regresie, orientarea către sine, transformarea în contrariu (sau răsturnare) și sublimare. Celor cinci mecanisme reținute de la A. Freud
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
în lista din DSM-IV. Abordând chestiunea numărului mecanismelor de apărare, Vaillant (1993) oferă propria sa listă, alcătuită din următoarele optsprezece mecanisme: Activismul Agresiunea pasivă Altruismul Anticiparea Deplasarea Disocierea (sau refuzul nevrotic) Distorsiunea psihotică Formațiunea reacțională Ipohondria Izolarea Proiecția Proiecția delirantă Refularea Reveria autistă Sublimarea Suprimarea Umorul. Examinând această listă, constatăm că două dintre mecanismele menționate de A. Freud - regresiunea și transformarea în contrariu - nu apar în lista elaborată de Vaillant. • Ultima listă pe care o vom mai menționa aici își are
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
nete, adevărate polarități ce rezultă din examinarea relațiilor dintre diversele moduri de apărare. Astfel, Chapman (1967), apoi English și Finch (1964) atrag atenția asupra faptului că introiecția și încorporarea sunt opusul proiecției. La fel, putem sesiza opoziții între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
între activism și refulare sau între identificare și proiecție. Având ca premise aceste două constatări, Plutchik et al. (1979) studiază relațiile dintre șaisprezece mecanisme de apărare: activism, anulare retroactivă, compensație, deplasare, fantezie, formațiune reacțională, identificare, intelectualizare, introiecție, izolare, proiecție, raționalizare, refulare, refuz, regresie și sublimare. Pentru a stabili aceste relații, Plutchik et al. cer unor psihiatri experimentați să compare între ele cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cele șaisprezece mecanisme, în funcție de gradul lor de asemănare. Rezultatele acestei analize le-au permis autorilor să întocmească o diagramă circulară, în care distanțele, pe circumferință, definesc gradul de apropiere dintre apărări, precum și unele polarități sau opoziții. Grupări de tipul: - refuz, refulare și anulare retroactivă, - intelectualizare, raționalizare și izolare, - proiecție, deplasare, activism ne permit să observăm că aceste ansambluri de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
de mecanisme de apărare au în comun metode foarte apropiate de apărare a eului. Această cercetare a mai permis și descrierea opozițiilor (sau polarităților) dintre diferitele apărări, în combinații de tipul: - sublimare și regresie, - sublimare și formațiune reacțională, - activism și refulare. Pornind de la rezultatele cercetărilor întreprinse și mai ales de la analizele factoriale, Plutchik et al. propun o altă listă, de numai opt apărări de bază: Compensația Deplasarea Formațiunea reacțională Intelectualizarea Unul dintre aceste mecanisme, compensația, este mai puțin cunoscut: ea vizează
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
asupra gândurilor, sentimentelor, motivației și comportamentului său și răspunzând în mod corespunzător. 3) Blocajul (V.): inhibiția (de obicei temporară) a afectelor, care pot fi și ele legate de gânduri și pulsiuni. Blocajul constituie un proces defensiv apropiat, ca efect, de refulare, însă este mai scurt ca durată și implică o senzație incipientă de tensiune pe care o produce reprimarea afectului, gândului sau pulsiunii, ceea ce presupune imposibilitatea lor de a se manifesta. 4) Compensația (P.): încercare inconștientă de a găsi substitute pentru
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
cu dorințele individului. În plus, distorsiunea poate permite fuzionarea halucinatorie plăcută cu o altă persoană. 19) Evitarea (V.; B.): deturnare activă a gândurilor, obiectelor sau situațiilor ce au potențial de conflict. Bergeret menționează evitarea doar ca apărare accesorie și subordonată refulării. 20) A face pe bufonul, a lua în derâdere (V.): utilizare excesivă sau frecventă a unor cuvinte de duh în vederea reducerii anxietății, care este rezultatul unor situații stresante sau al unor gânduri și afecte perturbatoare. 21) A fluiera pe întuneric
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
Dacă reparația funcționează ca o parte a sistemului de apărări maniace, ea capătă caracteristicile maniace ale refuzului, ale controlului și ale disprețului. 37) Ritualizarea (V.): stabilirea unei anumite ordini sau „identitudini” (sameness) a lucrurilor sau a comportamentului. Sensul dispare prin refulare, dar apare implicit în forma sau ordinea încărcate de un sens magic. Formalizarea este precursoarea ritualizării. 38) Sexualizarea (V.): a dota un obiect sau o funcție cu o semnificație sexuală pe care nu o aveau anterior sau pe care o
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]
-
clivajul, devalorizarea, idealizarea sau identificarea proiectivă -, cunoscute și ca apărări care distorsionează imaginea și care sunt desemnate prin termeni aflați în legătură cu teoria relațiilor obiectuale. 3) În a treia categorie, cea a apărărilor nevrotice sau intermediare, Vaillant clasează deplasarea, izolarea afectului, refularea și formațiunea reacțională. 4) A patra categorie, aceea a apărărilor mature, cuprinde altruismul, sublimarea, reprimarea (sau înlăturarea), anticiparea și umorul. O altă clasificare ce se apropie în mod evident de aceea propusă de Vaillant apare în DSM-IV (American Psychiatric Association
[Corola-publishinghouse/Science/2070_a_3395]