1,126 matches
-
său îi este asociată Bula de Aur promulgată în două Diete imperiale, întrunite la Nürnberg (10 ianuarie 1356) și Metz (25 decembrie 1356)143. Bula a asigurat poziția privilegiată a principilor electori, a stabilizat regimul princiar și a consacrat o regalitate aristocratică de tip federativ, împiedicând formarea unei puteri centrale. Ea atribuia unui colegiu de 7 principi electori dreptul exclusiv de a de-semna noul împărat imperator electus -, acordându-le unele privilegii în raport cu alți "mari" ai regatului 144. Consacrând principiul majorității
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
statului vor rămâne în sarcina Dietei imperiale. Bula de Aur a avut și alte consecințe importante pentru consolidarea poziției stărilor față de împărat. Lipsindu-l de armată, de finanțe și instanțe judecătorești în provincii, ea va stabiliza regimul princiar, consacrând o regalitate aristocratică de tip federativ și împiedicând formarea unei puteri centrale 145.Fără a inova în domeniul vieții publice, Bula de Aur a fixat în literă de lege "o evoluție veche de mai bine de un secol, care făcuse din imperiu
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
Împărații Austriei, Rudolf al II-lea și apoi Mathias I, doreau mai presus de orice creșterea hegemoniei Habsburgice. Pentru aceasta erau de acord să coopereze cu protestanții, ceea ce nu era pe placul partizanilor lor. Lupta dintre Casa de Austria și regalitatea franceză pentru supremație în Europa dura de 100 de ani, iar acum existau condiții favorabile pentru ca aceasta să fie angajată fără menajamente. Habsburgii erau destul de toleranți, ceea ce a favorizat expansiunea noilor religii și contribuind în acest fel la înmulțirea cauzelor
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
senatul și comiții, pentru că instituțiile politice ale Cetății s-au născut odată cu Cetatea însăși. Ar fi însă o eroare să acceptăm că organizarea statală a fost copiată după organizarea familială (pater familias), din cel puțin două motive: mai întâi, pentru că regalitatea este o instituție ce se regăsește și la alte popoare, care nu au cunoscut regimul patriarhal; în al doilea rând, pentru că patria potestas prezintă trăsături specifice, care s-ar estompa printr-o astfel de comparație definită în termeni foarte stricți
Germania. O istorie de la antici la moderni by GHEORGHE BICHICEAN [Corola-publishinghouse/Science/948_a_2456]
-
vedere că grandioasa spiritualitate neolitică nu e "transparentă" prin documentația de care dispunem. Posibilitățile semantice ale documentelor arheologice sunt limitate și primele texte exprimă o viziune a lumii puternic influențată de ideile religioase solidare cu metalurgia, cu civilizația urbană, cu regalitatea și cu un corp sacerdotal organizat. Dar dacă edificiul spiritual al neoliticului 50 nu ne mai este accesibil în ansamblul său, fragmente răzlețe s-au păstrat în tradițiile societăților țărănești. Continuitatea "locurilor sacre" (cf. § 8) și a anumitor ritualuri agrare
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
și cetății sunt, s-ar putea spune, "transcendentale", căci ele preexistă în Cer. Cetățile babiloniene își aveau arhetipurile în constelații: Sippar în Cancer, Ninive în Carul Mare, Assur în Arcturus etc.12 Această concepție este generală în Orientul antic. Instituția regalității, de asemenea, "a descins din Cer", în același timp cu însemnele sale, tiara și tronul 13. După potop, ea a fost pentru a doua oară coborâtă pe pământ. Credința într-o preexistentă celestă a "operelor" și a instituțiilor va avea
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
documentele sumeriene, dar rădăcinile sale vin probabil din preistorie, într-adevăr, teoria modelelor celeste prelungește și dezvoltă concepția arhaică, universal răspândită, după care acțiunile omului nu sunt decât repetarea (imitarea) actelor revelate de către Ființele divine. 18. Primul mit al Potopului Regalitatea a trebuit adusă din nou din cer după Potop, deoarece catastrofa diluvială e echivalentă cu "sfârșitul lumii", într-adevăr, o singură ființă umană, numită Zisudra în versiunea sumeriană și Utnapiștim în versiunea akkadiană, a fost salvată. Dar, spre deosebire de Noe, acestuia
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
regele se adresează lui Marduk. Totuși sacralitatea suveranului mesopotamian este amplu atestată. Am făcut aluzie la căsătoria sacră a regelui sumerian, reprezentându-1 pe Dumuzi cu zeița Inanna; acest hieros gamos avea loc în timpul festivității de Anul Nou (§ 19). Pentru sumerieni, regalitatea era socotită coborâtoare din cer; ea avea o origine divină, și această concepție s-a menținut până la dispariția civilizației asiro-babiloniene. Sacralitatea suveranului era proclamată în multe feluri. Era numit "regele țării" (adică, al lumii) sau al "celor patru regiuni ale
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
această epocă este reactualizată continuu, în fond, s-ar putea spune că riturile, urmărind deruta forțelor demonice, au drept scop restaurarea perfecțiunii inițiale. 26. Teogonii și cosmogonii Ca în toate religiile tradiționale, cosmogonia și miturile de origine (originea omului, a regalității, a instituțiilor sociale, a ritualurilor etc.) constituiau esențialul științei sacre. Natural, existau mai multe mituri cosmogonice, punând în evidență zei diferiți și localizând începutul Creației într-o multitudine de centre religioase. Temele se numără printre cele mai arhaice: apariția unei
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Or, exact această periodicitate a ritmurilor cosmice constituie perfecțiunea instituită în vremea lui "Prima Oară". Dezordinea implică o schimbare inutilă și, prin urmare, supărătoare în ciclul exemplar al schimbărilor perfect ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul lumii. Creatorul a fost primul Rege18; el a transmis această funcție fiului și succesorului său, primul Faraon. Acest transfer de putere a consacrat regalitatea ca instituție divină, într-adevăr, gesturile faraonului sunt descrise în
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ordonate. Deoarece ordinea socială reprezintă un aspect al ordinii cosmice, regalitatea este considerată ca existând de la începutul lumii. Creatorul a fost primul Rege18; el a transmis această funcție fiului și succesorului său, primul Faraon. Acest transfer de putere a consacrat regalitatea ca instituție divină, într-adevăr, gesturile faraonului sunt descrise în aceiași termeni ca aceia folosiți pentru a descrie gesturile zeului Ra sau epifaniile solare. Ca să cităm doar două exemple: crearea lui Ra este rezumată adesea într-o formulă precisă:"El
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
izvoare principale de sacralitate. După teologia solară, faraonul era fiul lui Ra; dar deoarece succeda suveranului decedat (= Osiris), Faraonul era de asemenea Horus. O tensiune între aceste două orientări ale spiritului religios egiptean, "solarizarea" și "osirianizarea"38, apare în funcția regalității. Așa cum am văzut, civilizația egipteană este rezultatul unirii Egiptului de Sus și de Jos într-un singur regat. La început, Ra fusese considerat suveran al Vârstei de Aur, dar după Imperiul de Mijloc (cea 2040-1730), acest rol i-a fost
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de ordin interior. Anumiți demnitari, cel puțin, își pun întrebări asupra responsabilității lor în catastrofă și nu șovăie să se recunoască vinovați. Un anume Ipu-wer se prezintă în fața faraonului pentru a-i raporta proporțiile dezastrului. "Iată, țara este despuiată de regalitate de către câțiva indivizi iresponsabili! Iată, oamenii se răzvrătesc împotriva Uraeus-ului regal! Care a pacificat cele Două Țări. Reședința regală poate fi rasă într-o oră!" Provinciile și templele nu mai plătesc taxele din pricina războiului civil. Mormintele Piramidelor au fost sălbatic
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
tale, atât timp cât vei trăi. Nu-ți lăsa inima să tânjească." 44. Prăbușirea tuturor instituțiilor tradiționale se traduce prin agnosticism și pesimism, și totodată printr-o exaltare a bucuriei de a trăi care nu reușește să ascundă o profundă disperare. Sincopa regalității divine aduce fatalmente devalorizarea religioasă a morții. Dacă faraonul nu se mai comportă ca un zeu-întrupat, totul este repus în discuție; în primul rând semnificația vieții și, deci, realitatea postcxistenței de dincolo de mormânt. Cântecul Harpistului amintește alte crize de deznădejde
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
virtualitatea" și obscuritatea, cât și seceta, suprimarea normelor și moartea). L 46. Kumarbi și suveranitatea De un interes excepțional este ceea ce s-a numit "teogonia" hurrito-hittită13, adică suita de evenimente mitice având ca protagonist pe Kumarbi, "Tatăl Zeilor". Episodul inițial - "regalitatea în Cer" - explică succesiunea primilor zei. La început, Alalu a fost rege și 9 Traducere de A. Goetze, ANET, pp. 125-26; Vieyra, op. Cit., pp. 526 sq. 10 Apollodorus, Bibliotheke, I, 6, 3. 11 Vezi Th. Gaster, Thespis, pp. 259-260. 12
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Urmarea textului este grav mutilată, dar se presupune că "copiii" lui Anu, având în primele rânduri pe Teșub, zeul furtunii, duc război cu Kumarbi și-1 detronează. Episodul următor, "Cântecul lui Ullikummi", relatează efortul lui Kumarbi de a-și recâștiga regalitatea răpită de Teșub. Spre a crea un rival capabil să-1 învingă pe Teșub, el impregnează cu sămânța sa o stâncă. Produsul acestei legături a fost Ullikummi, un antropomorf de piatră. Așezat pe umărul gigantului Upelluri, care, cu trupul lui ieșit
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
acum să practice holocaustul ('olah), pe care îl interpretau ca o oblațiune oferită lui Iahve. Ei au împrumutat, în plus, numeroase practici canaaneene în relație cu agricultura, și chiar anumite ritualuri orgiastice 35. Procesul de asimilare se intensifică ulterior, sub regalitate, când auzim vorbindu-se de prostituția sacră a celor două sexe. Sanctuarele sunt clădite după modelele canaaneene. Ele comportă un altar, massebah (pietre ridicate), asherah (stâlpi din lemn simbolizând-o pe zeița canaaneană cu același nume), vase pentru libațiuni. Printre
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
Mole, p. 111. 70 Cele două creații - "spirituală" (menok) și materială (getik) - ca și mitologia Omului Primordial (Gayomart) vor fi discutate în cea de a III-a parte. Capitolul XIV RELIGIA LUI ISRAEL ÎN EPOCA REGILOR și A PROFEȚILOR 113. Regalitatea: apogeul sincretismului " Iar dacă a îmbătrânit Samuel, a pus pe fiii săi judecători peste Israel." Dar fiii săi nu-i urmează exemplul, și atunci bătrânii vin să-1 găsească și îi spun: Pune peste noi un rege, ca să ne judece acela
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
pe fiii săi judecători peste Israel." Dar fiii săi nu-i urmează exemplul, și atunci bătrânii vin să-1 găsească și îi spun: Pune peste noi un rege, ca să ne judece acela, ca și pe celelalte popoare" (I Regi, 8,1-5). Regalitatea era, așadar, o instituție străină. Unii adversari nu și-au precupețit criticile, căci în ochii lor doar Iahve singur era regele lui Israel. Totuși, de la început, regalitatea i-a fost plăcută lui Iahve. Când a fost uns de către Samuel, Saul
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
ca să ne judece acela, ca și pe celelalte popoare" (I Regi, 8,1-5). Regalitatea era, așadar, o instituție străină. Unii adversari nu și-au precupețit criticile, căci în ochii lor doar Iahve singur era regele lui Israel. Totuși, de la început, regalitatea i-a fost plăcută lui Iahve. Când a fost uns de către Samuel, Saul a primit "spiritul lui Iahve" (I Regi, 10, 6). Căci regele era "unsul" (mâsiah) Domnului (l Regi, 24,7,11; 26,9,11,16,23 etc.); el
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
urmare, el aparține sferei divine. Dar poziția unică a lui Iahve face imposibilă "divinizarea" regelui 2: acesta e prin excelență "servitorul" lui Iahve (cuvântul e aplicat de 60 de ori lui David). Ceremonia încoronării comportă, alături de alte rituri, oncțiunea, proclamarea regalității și întronarea 3. Ca reprezentant al lui Iahve, regele lui Israel, la fel ca și suveranii Orientului antic, trebuie să mențină ordinea cosmică (Ps. 2: 10-12), să impună dreptatea, să-i ocrotească pe cei slabi (Ps. 72: l sq.), să
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
de pâine, până și pe vârfurile munților!" (Ps. 71: 16,6). Se recunosc imaginile tradiționale ale unei domnii "paradisiace", imagini pe care profețiile mesianice le vor relua cu strălucire. (De altfel, așteptarea regelui ideal, Mesia, este solidară cu ideologia regală.) Regalitatea a fost interpretată ca o nouă alianță între Iahve și dinastia lui David, prelungire a legământului de pe Sinai. În această valorizare a unei instituții străine, ca un nou act al istoriei sfinte, trebuie văzută originalitatea ideologiei regale israeliene 4. Solomon
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
național, și cultul regal se identifică cu 1 Cf. G. Fohrer, Hixtory oflsraelite Religion, p. 147. Poporul lui israel era, de asemenea, "țiul" lui Iahve (G. Fuhrer, op. Cit., pp. 185 sq.). 2 Chiar în texte atât de strâns legate de regalitate cum sunt Psalmii, Iahve și nu regele deține un rol central (G. Fohrer, op. Cit., p. 150). 3 Ve/i textele citate și discutate de H. Ringgren, La religion d'Israel, pp. 236 sq.; G. Fohrer, op. Cit., pp. 142 sq. 4
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
îl exaltă pe Iahve ca Rege. El este "mare împărat peste toți Dumnezeii" (95: 4); "Iahve domnește. Să tremure popoarele [.]. Puterea Regelui stă în iubirea dreptății; tu ai întemeiat legea, judecata și dreptatea" (98: l și 4). Dar ideea de regalitate divină nu depinde de instituția monarhiei. Concepția este arhaică: Dumnezeu este stăpânul lumii pentru că el a creat-o. Iahve a învins monstrul primordial (Rahab, Leviathan, Tannin Dragonul), simbol al Haosului, în calitate de Cosmocrator, Dumnezeu locuiește în Cer și își manifestă prezența
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]
-
143 sq.; G. Widengren, Sakrales Konigtum, pp. 15 sq.; H. Ringgren, op. Cit., pp. 249 sq.; G. Fohrer, op. Cit., pp. 142 sq. 7 E important de amintit că în timp ce monarhia ereditară a dinastiei davidice s-a menținut în sud, în nord regalitatea a fost mai mult sau mai puțin charismatică; cf. H. Ringgren, op. Cit., pp. 76 sq. 8 H. Ringgren, op. Cit., p. 86. Creator și Rege al Lumii, Iahve este, de asemenea, Judecătorul Creației sale. "La timpul hotărât, voi judeca cu dreptate
[Corola-publishinghouse/Science/85022_a_85808]