1,136 matches
-
văd decât picioarele și o parte din nas în timp de vorbește; neavând alte duble, din cauza bugetului mic sau a faptului că sclipirea de geniu nu a mai putut fi captată ulterior, asta a rămas și în film) drept "îndrăzneală regizorală", asta înseamnă ori să fii tembel, ori să nu înțelegi nimic din ceea ce vezi (nu altfel a procedat domnul Corneliu Porumboiu însuși cu o bună parte din întrebările puse în interviul din Central Park, unde răspunsurile sale, pe lângă engleza de
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
de memoria străzii "Nu trageți dom' Semaca, sunt eu Lăscărică!"), niște prosteli de-ale lui Sergiu Nicolăescu ("Un fleac, m-au ciuruit!" sau " Nu shtiam că doare ashea!") precum și câteva bijuterii interpretative singulare ale unor mari actori înecate în amatorism regizoral și discurs ideologic gregar. Trecând peste faptul că televiziunea operatorului profitor al revoluției din 1989 nu a făcut decât să difuzeze, pe bani, prostioarele regizorului-profitor al aceleiași revoluții (regizor care a fost etern profitor al tuturor regimurilor, de altfel) sub
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
a marcat copilăria și după al cărui succes Nicolăescu a mai făcut încă vreo cinci episoade (inclusiv unul complet penibil în anii trecuți) nu e, din nefericire, numai mesajul propagandistic comunist, grosier, mincinos și indecent azi, ci și slaba calitate regizorală. E un film improvizat, rudimentar, conjunctural (un fel de replică autohtonistă după un serial în vogă atunci Incoruptibilii) cu un scenariu hilar și tendențios și unde micile reușite interpretative ale unor mari actori nu reușesc să ascundă manipularea istoriei, propaganda
[Corola-publishinghouse/Science/84960_a_85745]
-
ca moduri de expunere dialogul și monologul. Caracterizarea personajelor se realizează prin autocaracterizare, prin vorbele, faptele și gândurile personajelor, ori de către celelalte personaje. O modalitate aparte o constituie referirile lui Caragiale, cuprinse În didascalii (parantezele autorului) ori indicații scenice (sugestii regizorale), prin care dramaturgul Își „mișcă” personajele, le dă viață și credibilitate, făcându-le atât de reale, Încât pare că trăiesc și În zilele noastre. Didascaliile sunt, la Caragiale, adevărate fișe de caracterizare directă. La Pristanda, de exemplu, dramaturgul mentioneaza „(naiv
Repere istorico-literare : univers informaţional pentru cei interesaţi de pregătirea examenului de bacalaureat by Ioan Baban () [Corola-publishinghouse/Science/91623_a_93263]
-
Și ar mai fi. Important este că morala e strecurată în al doilea strat de cremă, nu e întinsă grosolan cu lingura, ca glazură. Fugind de ea În schimb, nu mi-a fost deloc haznă să văd După ea, debutul regizoral al Cristinei Ionescu și prima premieră românească a toamnei. Te plictisești relativ repede nu doar pentru că filmul nu are nici un fel de ritm, ci și pentru că nu detectezi vreo atmosferă, vreun stil regizoral, vreo pregnanță a poveștii sau a unei
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
deloc haznă să văd După ea, debutul regizoral al Cristinei Ionescu și prima premieră românească a toamnei. Te plictisești relativ repede nu doar pentru că filmul nu are nici un fel de ritm, ci și pentru că nu detectezi vreo atmosferă, vreun stil regizoral, vreo pregnanță a poveștii sau a unei interpretări. Totul e extrem de plat, de lent, de ne-natural. Sunt foarte puține momente când filmul capătă un pic de naturalețe, cum e secvența de la restaurant, dintre Victor Rebengiuc și Dragoș Bucur, însă
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2180_a_3505]
-
Iași de regizorul Octavian Jighirgiu, a umplut sala patru seri la rând. Spectatorii sunt conduși la locurile lor pe o ușă care îi aduce mai întâi pe scenă, devenind pentru câteva secunde personaje din piesa lui Vișniec. O interesantă soluție regizorală care îi ajută să se identifice cu cei care evoluează mai departe în acțiuni fără nici o noimă, în afară de aceea de a face timpul să curgă mai repede, iar așteptarea să pară astfel mai ușoară. Nu știm ce așteaptă fiecare din
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2200_a_3525]
-
-lea (Teatrul Național București) este un manifest politic și un statement deontologic. Într-o Românie care relativizează haotic principii etice, care deconstruiește public semnificații morale prestabilite, care branșează justiția la eroare și investește enorm În retorica disimulărilor și camuflărilor, opțiunea regizorală are valoarea unei atitudini politice ferm afirmate și inteligent susținute. Tocilescu toacă tipuri de coduri etice Într-o estetică cu implicații politice și nu uită nici o secundă de unde a pornit: din contextul periculos de fragil al unei norme astăzi viciate
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2197_a_3522]
-
făcut pentru costume, iar acestea pentru decor, farmecul reprezentației va fi complet”, spunea Noverre pe bună dreptate după a cărui experiență s-au inspirat nenumerați epigoni de specialitate. Sarcini de regie În vederea prezentării euritmiei În spectacol Dacă toate problemele preliminare regizorale au fost realizate și verificate experimental din timp, repetițiile pe scenă lucrate operativ În condiții de spectacol cu lumini, decoruri, orientare În scenă, etc. oferă certitudinea că euritmia poate fi prezentată artistic chiar cu retușările de ultimă oră. Profesorul (coregraful
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
a podiumului sau a primi aplauzele publicului, trebuie să fii În „conștiința de cauză”, adică foarte bine pregătit, atât pe linie tehnică, teoretică și totodată grupul să fie omogen și cu aptitudini scenice. Dar la aceste condiții se adaugă calitățile regizorale care vor pune În valoare euritmia, cu anumite pregătiri speciale scenice, care fac parte tot din „strategia tactică a scenei” și anume: a) Imprimarea profesională a recitatorului sau a corului de voci cu fondul muzical și repetiții pe scenă În
Expresie corporală, dans şi euritmie by Tatiana Dobrescu () [Corola-publishinghouse/Science/92301_a_91694]
-
cele 3500 de semne. Cum ziceam, semne bune! Teatru Performance sangvin Mihaela Michailov 2007 a respectat dominantă bazarului estetic destul de haotic, identificabil și în anii precedenți. Deja nu mai este pentru nimeni o surpriză că direcțiile repertoriale asumate, că opțiunile regizorale încadrabile într-un program de afinități recognoscibile devin din ce in ce mai greu de urmărit. Spectacolelor le lipsesc selecția de intercepții contemporane integrate într-un discurs argumentat și dus până la capăt și relevanță post-circumstațială a opțiunii. Cele mai multe nu au nici nerv actual, nici
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2192_a_3517]
-
scandalizat pe unii negând existența lui Dumnezeu și făcând din cărțile lui ceva mai mult decât o lectură pentru copii sau una escapistă. Filmul realizat de Chris Weitz evită problematica religioasă mizând pe fantasy. Povestea e coerentă, ca și abordarea regizorală, care preferă bulimiei din Lord of the Rings o structurare a fantasticului. Asta te face să savurezi mai abitir, de pildă, daimonul fiecărui personaj, zborul vrăjitoarelor sau prietenia eroinei Lyra cu ursul. Intruziunile realului sunt pe cât de pline de bun-simț
[Corola-publishinghouse/Journalistic/2193_a_3518]
-
etc. între locutor și interlocutor, exercițiul de codificare și de decodificare a mesajului etc. De aici și oportunitatea unui pre-spectacol (al comunicării), ca scenă posibilă de prezentare a datelor "spectacolului", a actorilor lui, a relațiilor dintre aceștia, a "indicațiilor/sugestiilor regizorale", a delimitărilor contextuale, a deschiderii către implicarea spectatorului în actul comunicării etc. Componenta "pre-" se va concretiza, în paginile ce urmează, în perspectiva reflectată pentru planul comunicării, al discursului și al teatrului (coroborate aici prin ancorarea în "strategie" și, particularizând
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
care devine astfel o comunicare supraordonată, care-și subordonează multiple acte comunicative convergente sau divergente spațial și temporal. Astfel, autorul transmite mesajul, prin creația dramaturgică, regizorului; acesta comunică actorului [și realizatorului de păpuși, în cazul teatrului de păpuși] concepția sa regizorală și, implicit, spectatorului, mesajul aferent interpretării pe care a dat-o creației dramaturgice; actorul, la rândul său, transmite spectatorului, pe lângă mesajul regizorului (și, implicit, pe cel al dramaturgului), propria interpretare dată personajului pe care îl aduce în scenă; în cazul
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
sale (mod reflectat în didascalii cu trimitere inclusiv către elemente de decor, către vestimentația, starea de spirit, maniera de a comunica a personajelor etc. -, în arhitectura acțiunii și în construcția personajelor), pentru a particulariza ulterior, prin propria interpretare și concepție regizorală, punerea în scenă a creației dramatice respective; având ca puncte de reper numele personajelor, descrierea acestora în didascalii, replicile personajelor, indicațiile scenice privitoare la decor, fond sonor, personaje colective, atmosferă etc., regizorul propune propria variantă de spectacol-teatru asociat operei literare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
personaje colective, atmosferă etc., regizorul propune propria variantă de spectacol-teatru asociat operei literare 52 de la care a pornit în demersul său; * relația regizor actor: regizorul este cel care dă indicații actorului în vederea optimizării interpretării unui anumit personaj conform viziunii sale regizorale; de asemenea, plasează actorul în contextul general al punerii în scenă a unei piese de teatru, prin raportare la elementele decorului, la jocul celorlalți actori, la momentele-cheie ale reprezentației etc.; actorul, pe de altă parte, se raportează la perspectiva regizorului
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
autor/dramaturg; la un al doilea nivel actorul decodează mesajul transmis de către autor/dramaturg și de către regizor (acesta din urmă reflectând, în mesajul său, atât maniera particulară în care a decodat și interpretat mesajul dramaturgului 61, cât și concepția sa regizorală), iar la un al treilea nivel spectatorul decodează mesajul transmis de autor/dramaturg, regizor și actor (în condițiile în care spectatorul receptează 62 atât ficțiunea, cât și performanța scenică Bodiștean, 2009, pp. 198-199); * actor semn-sumă (Ciobotaru, 2006a, p. 63)/suprasemn
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
temporalitate dramaturgică vs. scenică 83: timpul dramatic este cel al acțiunii, cu repere subiective/obiective, cu perspective cronologice, proiective și/sau retrospective etc.; timpul scenic este cel al derulării spectacolului interval limitat, neconcordant cu timpul dramatic; de aici, nuanțarea modalităților regizorale 84 de raportare la reperele temporale ale acțiunii (de exemplu, epoci diferite reflectate într-un spectacol de 60 de minute, timp perceput subiectiv de către un anumit personaj și timp obiectiv, cu atestare istorică, căruia i se subordonează acțiunea etc. reprezentate
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
teatral, subsumată, în principiu, lumii spectacolului. În principiu, pentru că în contextul lucrării de față trimiterile vor fi și/mai ales către spectacolul comunicării, în general. În această accepțiune, strategiei teatrale i se subordonează: (a) în universul spectacolului: * strategia dramaturgului; * strategia regizorală; * strategia actoricească; * strategia spectatorului de teatru; (b) în planul comunicării interpersonale: * strategia locutorului; * strategia interlocutorului; * strategia "observatorului" prezent și activ în "spectacolul" comunicării; (c) în cadrul comunicării didactice/educaționale: * strategia profesorului-dramaturg și, uneori, a elevului-dramaturg; * strategia profesorului-regizor și, în anumite contexte
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
corespondență în realizarea propriu-zisă a spectacolului, care este apanajul regizorului. Dramaturgul este, de asemenea, instanța primă care vizează, prin creația sa, un anumit tip de public-țintă vezi, de exemplu, teatrul pentru copii vs. teatrul politic, teatrul social etc. (a2) Strategia regizorală reflectă maniera particulară de raportare, la un moment dat (contextual), a unui regizor la un text dramatic/dramatizat 88 și viziunea sa asupra reprezentării scenice a acestuia. Această strategie presupune, așadar, o lectură contextualizată (nu prima) a textului care se
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
operă de artă se prezintă spectatorului mai curând ca un ansamblu de indici pe care spectatorul îi interpretează în vederea unui scop" (Berger, 1976, pp. 84-95), ca o "instituție de reprezentare" a lumii (Tudose, 2002, p. 15). În plan comunicativ, strategia regizorală implică activitate directă atât cu actorii (inclusiv cu sufleurii), cât și cu persoanele din echipa de teatru care se ocupă de efectele spectacolului: sunetiști, luminiști, decoratori, costumieri etc. (a3) Strategia actoricească reflectă maniera particulară de raportare a fiecărui actor la
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
pentru a avea o primă cheie de decodare a spectacolului, prin propria interpretare dată textului original); actualizarea tuturor tehnicilor verbale, nonverbale și paraverbale prezentate supra, în vederea decodării optime a actului comunicativ artistic reprezentat ca spectacol (cu multiplele sale valențe: perspectivă regizorală, jocul actorilor, costume, machiaj, decor, lumini, fond sonor, efecte speciale etc.); oferirea de feedback adecvat locutorilor-artiști (prin atenție, aplauze, râs etc., în funcție de context, de tipul piesei de teatru, de secvențele acesteia etc.); compararea textului original cu maniera sa de reflectare
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
Ioana Panțir. Iași: Polirom. Sîrbu, G.M. (coord.). (2007). Gest Stop! Teatru-forum. Ghid pentru cadre didactice. Editura Nagard. Slama-Cazacu, T. (1961). Dialogul la copii. București: Editura Academiei Republicii Populare Române. Spolin, V. (2008). Improvizație pentru teatru. Manual de tehnici pedagogice și regizorale. Traducere de Mihaela Balan-Bețiu. București: U.N.A.T.C. Press. Stanislavski, K. S. (1951). Munca actorului cu sine însuși. Însemnările zilnice ale unui elev. București: Editura de Stat pentru Literatură și Artă. Stewart, I., & Joines, V. (2008). TA Today. A New Introduction
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
acte; secvențe medii: scene sau tablouri; microsecvențe, constând în acte de limbaj principale (interogații, porunci, reproșuri) sau în acte scenice (acte de limbaj + acțiuni fizice)" (Bodiștean, 2009, p. 180). 88 În cazul unui text dramatizat, înainte de a fi actualizată strategia regizorală trebuie făcută trimitere la strategia celui care transformă textul epic (sau textele epice) într-un text dramatizat, în condițiile în care, în dramatizarea unui text, trebuie ținut cont de: "1. valoarea cuvântului selectat pentru a rămâne în replică; 2. asocierea
Comunicare: discurs, teatru. Delimitări teoretice şi deschideri aplicative by Angelica Hobjilă () [Corola-publishinghouse/Science/921_a_2429]
-
existența a fost constatată practic până acum, ci și pentru înțelegerea tuturor obiectelor posibile de o anumită natură.” Structura operei filmice își are punctul de plecare în morfologia operei literare. Deși codul filmic poate să fie net schimbat de viziunea regizorala, receptorul recunoaște codul semiotic al operei literare inițiale. Opera literară ecranizata și cea filmica rezultată din ecranizare, considerate separat în textul lor se oferă viziuni diacronice. Ca și structura filmul rezultat din ecranizare conserva determinanta socială, desemnată de un discurs
Creaţia literară şi varianta ei ecranizată. In: Inter-, pluri- şi transdisciplinaritatea - de la teorie la practică 1 by Adina Durbacă () [Corola-publishinghouse/Memoirs/427_a_1357]