1,192 matches
-
deplină fără fracții pe care războiul a spulberat-o definitiv. Lecția de civilitate, de împăciuitorism, cu contraexemplele ei exagerate și ele în scop didactic, dăunează filmului care pierde profunzimea complicatelor relații umane, astfel că uneori chiar defectele aduc nota de relativism necesar, unei linii clar trasate fiindu-i de preferat linia ce se pierde în necunoscut. Regizorului îi ies mai bine o serie de interludii familiale, precum discuția dintre bunic și nepot la un borcan de compot din care bătrînul soarbe
Capul cocoșului decapitat by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8612_a_9937]
-
Valentina Dima Cartea de "meditații și cugetări", Reverii lucide și aporii ludice, semnată de Vasile Tonoiu, reprezintă un demers singular în contextul celorlalte scrieri ale sale, câtă vreme pare a fi efectul însușirii lecției unui anume relativism. Amestecul de luciditate și de ludic (alegere mărturisita din titlu) reprezintă unul dintre argumente. Provocând cuvintele cu aerul că ele se lasă provocate, autorul desfășoară în fața cititorului un soi de spectacol (cu un aer demonstrativ deghizat). Par a fi trucuri
Autoportret de filozof by Valentina Dima () [Corola-journal/Journalistic/17552_a_18877]
-
în termenii capodoperei. În domeniul imaginii, atât de prolix astăzi, icoana reprezintă din ce în ce mai vizibil cuvântul ultim. Fiind altceva decât capodopera, ea este reperul absolut al capodoperelor. Structura tainic revelată a icoanei reprezintă soclul criteriului teologic, unicul în stare să înlocuiască relativismul ideologiilor estetice fără a deveni discreționar. Prin simpla lor poziție tutelară, icoana și doctrina ei vizuală pot să asiste, să controleze și să evalueze judicios atât creativitatea patrimoniului muzeal, cât și cota înnoitoare a avangărzilor. Cu alte cuvinte, ele reprezintă
La început a fost colecția by Sorin Dumitrescu () [Corola-journal/Journalistic/11959_a_13284]
-
și diferențe, amestecând totul ca într-un purgatoriu degradat colcăind de resentimente, nesiguranțe, planuri mari și izbânzi mărunte. Căci nu e nimic de ispășit, vina e a tuturor și a nimănui, iar paradisul, un vis hărțuit de coșmaruri. În epoca relativismului extrem, crește din nou prețul ficțiunii, al fantasmei, al cuvântului. Ele mai sunt ceea ce par - identități.
Un purgatoriu degradat by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4203_a_5528]
-
imaginea ansamblului - dar cînd în locul lor sînt introduși autori că Gheorghe Izbăsescu, Marian Drăghici, Nastasia Maniu, George Vulturescu, Rodica Draghincescu, Daniel Corbu ș.a., mai putin semnificativi, te intrebi despre ce curaj și rigoare a selecției poate fi totuși vorba. Același relativism și în cazul tinerilor poeți basarabeni. De ce Dumitru Crudu, Iulian Fruntasu sau Aură Christi și nu Vasile Gârnet, de pildă? Nu vrem să continuăm însă cu aceste enumerări pentru a nu cădea în păcatul polemicilor pe marginea numelor autorilor antologați
Încă o antologie by Constantin Pricop () [Corola-journal/Journalistic/18164_a_19489]
-
important al unei grupări literare și culturale care a marcat momentul de cumpănă dintre generația lui Nichita Stănescu și cea a lui Mircea Cărtărescu. Și care a optat pentru o cale proprie, atât în raport cu „programul” echinoxist inițial (ghilimelele semnalează tocmai relativismul acestui program și diversitatea formulelor poetice din cadrul grupului), cât și în raport cu cel al generației optzeci. Un poet al ființei și al sacrului, ca să parafrazez titlul remarcabilei sale hermeneutici, și mai ales al raportului tensionat dintre ele. Totodată, o inițiativă editorială
Sensurile echinoxismului by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/3118_a_4443]
-
atît de ironic încît neîncrederea în sine (o liotă psihologică) nu funcționează ea însăși decît ca o ironie, adică un mod invers al afirmării personalității. Să vedem cum anume. întregul discurs în cauză e clădit pe nisipurile mișcătoare ale unui relativism generalizat, ale unei lunecoase incredulități care exprimă fața modernă a scepticismului. Ataraxia urmărită de scepticii antici, realizabilă în concepția lor prin ,dedogmatizarea" vieții, a trecut în epoca noastră într-o anxietate generată tocmai de suspectarea certitudinilor, de treptata lor abolire
Între slăbiciune și forță by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/11003_a_12328]
-
D.H. Lawrence, Virginia Woolf, Charles Dickens, Aldous Huxley, Raymond Federman, Iris Murdoch, Saul Bellow, J.D. Salinger sau Lewis Caroll), o atare exigență e, pe undeva, firească. A nu se deduce de aici că Antoaneta Ralian ar fi străină de deliciile relativismului. Nicidecum. Le profesează frenetic. (Până la urmă, și poliglosia e tot o formă de relativism.) Ce dezavuează ea e indolența verbală. Convingerea că auzul (sau hârtia) suportă. Care conduce, de obicei, la clișeu. Câte din clișeele de astăzi n-or musti
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
J.D. Salinger sau Lewis Caroll), o atare exigență e, pe undeva, firească. A nu se deduce de aici că Antoaneta Ralian ar fi străină de deliciile relativismului. Nicidecum. Le profesează frenetic. (Până la urmă, și poliglosia e tot o formă de relativism.) Ce dezavuează ea e indolența verbală. Convingerea că auzul (sau hârtia) suportă. Care conduce, de obicei, la clișeu. Câte din clișeele de astăzi n-or musti, de fapt, de sensuri? Dar cui îi mai pasă de aceste eventuale sensuri? Să
Un spectacol desăvârșit by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/5036_a_6361]
-
felul de a fi și să-i aproximeze - mai în glumă, oricum nu foarte serios - o posibilă explicație biografico-geografică. Se înțelege din asemenea considerațiuni că și „țărănismul”, și „ardelenismul” lui Gheorghe Crăciun se cuvin privite cu o doză mare de relativism. Tenacitatea caracteristică i-a fost - în fond și la urma urmei - trăsătură temperamentală, de structură a personalității: ca și alți cetățeni de extracție rurală sau urbană, „ardeleni”, „regățeni”, din orice colț al lumii, și spre deosebire de restul, era înzestrat cu perseverență
Talent și tenacitate Un crochiu biografico-stilistic by Ion Bogdan Lefter () [Corola-journal/Journalistic/3511_a_4836]
-
impulsivă, Elenei Vlădăreanu nu-i displace totuși un asemenea asediu, așa încât e continuu atentă la el, dinăuntru și dinafară. Îl vede ca pe-o legitimă apărare, dar și ca pe un extrem de diplomatic joc de șah. La un astfel de relativism trebuie să fi contribuit și umorul cerebral al lui Perjovschi, ale cărui desene joacă nu o dată rolul de osciloscop: când tonul versurilor se ridică, liniile devin frânte și haotice. Altminteri, sunt absolut conforme cu stilistica artistului, rafinat înțelegătoare și în
Poezie cu virgulă by Cosmin Ciotloș () [Corola-journal/Journalistic/6732_a_8057]
-
moduri, nu există o adevărată realitate, ci doar una dependentă de modelul avansat la un moment dat. Tot ce știm este o rețea de imagini ale lumii care traduc observațiile directe conectându-le, prin reguli, în scheme de un inevitabil relativism conceptual. O teorie valabilă la un moment dat, adică una care răspunde coerent la un număr de întrebări și neliniști legate de univers, nu-și pierde valabilitatea prin apariția unei alte teorii, care răspunde la și mai multe întrebări și
Despre teme și modele by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4801_a_6126]
-
scrie: "Privați de sucul blând al continuității, crescuți în tensiune și disciplină, cam după cum a dat bunul Dumnezeu" , cu toții ne recunoaștem cam în aceleași semne: alternativa, dubiul, în sensul tragic și actual de a fi o generație care încearcă, între relativismul drag și absolutismul aspru, ieșirea CU ORICE PRE} din îndoială." Sau: "crescută în vremuri anormale și plăsmuită în tensiunea acestor vremi, generația noastră nu e făcută pe măsura vremilor normale. E în ea ceva neisprăvit, ceva care nu se potrivește
"Tânăra generație" și tentația demitizări by Cristian Măgura () [Corola-journal/Journalistic/12559_a_13884]
-
de "pragmatism". Asociat îndeobște unor nume la fel dacă nu mai celebre, precum John Dewey, William James, Peirce, J.L. Austin și Wittgenstein, autorul volumului pe care îl prezint este în momentul de față, pentru mulți dintre umaniști, campionul absolut al relativismului moderat și consolidat pe premise filozofice (ca alternativă serioasă la anumite bazaconii postmoderniste). În tabăra adversă (pentru că întotdeauna există o tabără adversă, nu?), întîlnim persoane nu mai puțin onorabile precum Jerry Fodor și John Searle, ai căror venerabili aliați se
Vechi dileme, noi răspunsuri by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16742_a_18067]
-
își pregătește propriul discurs asupra obiectului constituit și asupra istoriei artei, a unei istorii asimilate organic, pînă la așezarea ei în ordinea naturală. Un amestec de gravitate înaltă, de contemplație plină de melancolie, și de bucurie irepresibilă a jocului, de relativism epicureic, străbate prin fiecare lucrare în parte și prin întregul discurs expozițional. Preluînd tematici consacrate, cum ar fi cunoscutele peisaje venețiene, dar și toate celelalte repere ale spațiului natural și construit, el pare a se înscrie în parametrii legitimi și
Un pictor homeric: Ilie Boca by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/15117_a_16442]
-
este permisă, chiar necesară ocultarea unor stîngăcii ale partiturii, în timp ce interpreții, revoltîndu-se, ar fi în măsură să opteze pentru lealitatea demersului restitutiv, argumentînd cu indecența unor derogări de la litera și spiritul muzicii. Derogări conștiente, firește, căci cele involuntare țin de relativismul, superficialitatea ori neglijența cu care sunt îndeobște interpretate muzicile contemporane.
Logica partiturii by Liviu Dănceanu () [Corola-journal/Journalistic/11415_a_12740]
-
20), sesizând astfel o posibilă grilă de lectură a scriitorului, în contextul codului literar actual. Este vorba de grila livrescului, capitol la care Topîrceanu, cum spune criticul, excelează: „Ca oricărui meseriaș, când scrie despre scris lui Topîrceanu îi stă bine. Relativismul, disimularea, faconda, răsfățul, poza îl prind" (p.21). Așadar, nu atât umoristul, cât manieristulGeorge Topîrceanu mai poate stârni interesul cititorului actual de poezie, cititor antrenat de deceniile post-optzeciste în a descifra jocurile intertextuale și autoreferențiale. Poetul poate stârni, cum spune
Topîrceanu, azi by Răzvan Voncu () [Corola-journal/Journalistic/6168_a_7493]
-
pentru a marca împlinirea a 100 de ani de la descoperirea teoriei relativității, despre Albert Einstein au apărut - și continuă să apară - zeci de articole, studii și lucrări. Autorul teoriei este invocat într-un număr din ,Time" drept ,părintele" spiritual al relativismului moral și modernismului în arta secolului XX. Deși la un moment dat nega el însuși orice conexiune între cubism și teoria relativității, totuși personalitatea lui Einstein, atipică omului de geniu și dublată de un proces de ,vulgarizare" a teoriei sale
2005 - Anul Mondial al Fizicii - "St. Francis Einstein of the Daffodils" by Monica Joita () [Corola-journal/Journalistic/11441_a_12766]
-
cu balonul pentru a delecta peluza. A considera că greviștii ar fi trebui să ia poziția de drepți pentru că li s-a promis cinci la sută din PIB, când cerința minimală era de șase la sută, trădează un simț al relativismului cu totul șocant: după această logică, profesorii ar fi putut să iasă din grevă și dacă li s-ar fi luat procente, că doar ,li s-a promis"! Ei bine, tocmai aceasta e problema: după o săptămână de negocieri, guvernul
Morga profesorală a repetenților by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/11109_a_12434]
-
să sublinieze adevărul. Există, cred, un adevăr al faptelor, grăitor prin el însuși, dar și unul al interpretării lor: subiectivă, datorită personalității comentatorului, dar obiectivă prin adecvarea la natura obiectului supus analizei. Mai ales acum, când numărăm destui susținători ai relativismului postmodern, ce înțelegeți Dvs. prin adevăr și prin adevăr literar și artistic? - Nu înțeleg, Daniel, la cine se referă pluralul din paranteză (bune și ele, să nu fim ipocriți). Banii nu mă interesează, niciodată n-am știut exact ce salariu
Cristian Tudor Popescu: "Pentru mine, ultimul și cel mai puternic criteriu al adevãrului este umanul" by Daniel Cristea-Enache () [Corola-journal/Journalistic/14653_a_15978]
-
anti-relativiste, pornite să deconstruiască, la rândul lor, fundamentele teoretice ale paradigmei postmoderniste și, mai ales, să arate mecanismul de gândire de tip sofist pe care se întemeiază formele cele mai virulente ale acesteia. Cartea lui Andrei Cornea, Turnirul khazar. Împotriva relativismului contemporan, publicată într-o primă ediție în 1997, se înscrie în această mișcare de reabilitare a raționalismului, a umanismului, a bazei epistemologice moderne, în fine, a tuturor acelor surse de certitudini pe care relativiștii le-au contestat vehement. Avantajul celei
Umanism postmodern by Irina Marin () [Corola-journal/Journalistic/13862_a_15187]
-
au reușit, în timp record, să falsifice semnificația și importanța aderării României la Uniunea Europeană. Văd în figurile acrite și în meșteșugitele relativizări ale importanței momentului veșnica mentalitate de pomanagiu a atâtora dintre români. Oameni care au practicat decenii în șir relativismul abordând o filozofică perspectivă a neputinței și nenorocului, nu pot crede acum că am ajuns acolo unde, de fapt, nu prea am merita să ajungem: în lumea civilizației și a bunăstării occidentale. Mefienți peste măsură, acești preoți ai "nealinierii" și
Lecția de optimism metodic by Mircea Mihăieș () [Corola-journal/Journalistic/10191_a_11516]
-
FRL 11.03.2002). Toate aceste variații sînt permise de traducere; sintagmele păstrate în forma engleză au desigur mult mai puțină disponibilitate contextuală, chiar dacă uneori sunt tratate de vorbitori cu destulă dezinvoltură (ca o unitate morfologică): "nu împărtașesc (...) conceptul de relativism pentru adevăr, political correctness-ul care desființează morala" (FRL - 11.03.2002). Pentru a discuta semantica și pragmatica folosirilor actuale, citatele cele mai la îndemînă sînt tot cele jurnalistice și/sau din Internet. Nu totdeauna îmbinările au sensul care ne interesează
"Politic corect" by Rodica Zafiu () [Corola-journal/Journalistic/15396_a_16721]
-
fi detestat sau adulat pentru ideile lui, dar aceste idei sînt, indiscutabil, ale lui. Dialogul se poartă, mai degrabă, între Rorty și Charles Sanders Peirce, pe care Susan Haack îl delegă drept stîlp de rezistență al unei filozofii nealterate de relativism, aspirînd la aflarea adevărului cu ajutorul unor metode și concepte raționale. Alegerea lui Peirce e atît originală, cît și perfect justificată. De obicei relativiștilor le răspund alte voci � John Searle de pildă � dar apelul la semioticianul și pragmatistul Peirce e motivat
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]
-
așa... Ca simplă remarcă speculativă: volumul acesta pare a fi fost scris (și) ca replică la cartea Barbarei Herrnstein Smith Belief and Resistance (pe care am avut mai demult prilejul să o comentez în �România literară�. În vreme ce Smith apăra pozițiile relativismului (tot din perspectivă strategic prezentată ca fiind �moderată�), Haack le susține pe cele ale raționaliștilor și esențialiștilor. Interesant este că nu se întîlnesc deloc în acest spațiu așa-zis �moderat�. Și poate la fel de interesant este că � aici e speculația � ambele
Spațiul de mijloc by Andreea Deciu () [Corola-journal/Journalistic/16120_a_17445]