1,378 matches
-
Instalat în prezentul fugos și inconsistent, naratorul supune analizei fluxul de date, amintiri, imagini, stări subconștiente. Operația are ca efect impresia de irealitate a eului, văzut ca o mixtură hibridă, incoerentă, incertă, o sumă haotică de percepții, gânduri, afecte, viziuni, rememorări. Ireală îi apare și lumea exterioară, cunoașterea oferind doar adevăruri aparente, subiective. Manifestările vieții sociale amplifică până la halucinație senzația de artificial, de spectacol bizar, dominat de habitudini și convenții stupide, eșuat în absurd. De aici, conștiința dramatică a incongruenței dintre
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
postum în volumul din 1971), se revine la relatarea directă, dar pe un ton sensibil schimbat, mai patetic și cu o anume grabă în scriitură. Subintitulată „jurnal de sanatoriu”, narațiunea este o continuare a firului epic din Inimi..., sub forma rememorării unor evenimente trăite sau visate. Spațiu interior, „vizuina luminată” semnifică ultima realitate a ființei. Aici se produce sinteza dintre real și imaginar. Tensiunile declanșate de incongruențele eu - lume se atenuează, înlocuite fiind cu o stare de halucinație lucidă. Dezlegat de
BLECHER. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285762_a_287091]
-
revărsate peste locurile în care tatăl naratoarei pătimise, ca deținut politic, în anii terorii dejiste, refăcând în context seara de răvășitoare amintire a „ridicării” lui. Narațiunea titulară descrie traiul, în aceeași perioadă cumplită, al unor deportați pe Bărăgan. Inspirată de rememorări ce trec inevitabil faptele reale prin fascicole de refracții subiective, halucinante, povestirea Proiecte de trecut integrează un aspect al dramei istorice parcurse de poporul român sub comunism într-un motiv literar universal, reactualizând povestea lui Robinson Crusoe într-o nouă
BLANDIANA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285758_a_287087]
-
adolescentin, pe senzațiile, capriciile, interogările, culpabilizările, exuberanțele și decepțiile specifice vârstei. În Dincolo de dragoste, substanța epică reflectă tentațiile de evadare din ambianța cuplului de care sunt încercați succesiv bărbatul și femeia, pictorul Remus și actrița Ana. Tribulațiile celor doi, cu rememorări ale pasiunilor anterioare sunt filtrate prin reflecția meditativ-eseistică asupra condiției iubirii, punctul de vedere fiind preponderent feminin. Schițele și nuvelele din volumul intitulat pillatian Eternități de o clipă (1982) sunt axate pe introspecția unor stări-limită. Epicul propriu-zis se transferă într-
BRAGA-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285855_a_287184]
-
lumea nouă”, cercetată „cu gura căscată de mirare”, i se pare un „tărâm de basm”. Cu excepția lui G. Călinescu, toți criticii importanți din epocă au întâmpinat cu elogii spovedaniile, și acide și tânguitoare, ale lui B., din Însemnările unui belfer. Rememorarea avatarurilor unei cariere hărțuite de neșansă îi declanșează cusurgiului, care este poate un idealist înfrânt, reacții depresive și înverșunări propulsate în sarcasmul congestionat până la vorba crudă. Dascălul persecutat de frustrări își răzbună, zugrăvind în accente virulent caricaturale „vicleimul fără perdea
BOTEZ-2. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285831_a_287160]
-
este doar pretext pentru narațiuni-simbol. B. realizează construcții literare riguroase, croind lumi în care se desfășoară istorii exemplare, topogramele prozelor și destinelor fiind adecvate întotdeauna momentului istoric pe care îl evocă. Atmosfera cărților se alcătuiește din jocul amintirii și al rememorării, fiecare personaj fiind o oglindă în care autorul însuși se poate reflecta, purtând cu sine memoria și istoria unei întregi colectivități. B. îmbină tehnici ale noului roman cu o bună tradiție a prozei bănățene. Reportajele sale sunt impregnate de lirism
BANESCU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285605_a_286934]
-
singurătatea chiar și, sau mai ales, în cuplu, este animat de înșiruirea unor imagini, linii, culori, sunete, asociate figurilor prezente sau absente, ce le-au marcat într-un anumit moment existența. Amurgul devine pentru personajul feminin din Apus timpul propice rememorării, gândurile oprindu-i-se fulgurant asupra destinului nepoatei sale Maria-Alma, moartă într-un accident de mașină. Portretul fetei este recompus din frânturi de replici și amintiri ce-i scot la iveală volubilitatea și farmecul. În Doliu, tulburarea provocată de moartea
BARBU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285628_a_286957]
-
Arghezi, ci de opera lui, iar în măsura în care se referă la date biografice, le evaluează din perspectiva creației. Caietul albastru (I-II, 1998) cuprinde jurnalul autorului din anii 1954-1955, însoțit de un Remember, un alt jurnal, în marginea celui dintâi: adnotări, rememorări și reflecții târzii, din anii 1991-1998. Jurnalul este o adevărată surpriză. Scriitor matur și cărturar format încă de la 30 de ani, B. judecă lucid evenimentele sociale, politice, morale ale deceniului al șaselea și taxează cu asprime tendințele extremiste, fascismul și
BALOTA-1. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285586_a_286915]
-
volumele Bune și nebune... Amintiri (1955) și Ionică. Poveste de război (1995). În tradiția Crailor de Curtea-Veche, B. reface nostalgic, în prima carte, atmosfera unui București fabulos, de sfârșit de lume, viciat și neștiutor de realitatea amenințătoare a războiului iminent. Rememorarea prin prisma lecturilor semnificative proiectează faptele concrete în sfera simbolurilor și a metaforelor de sursă apocaliptică. Ionică. Poveste de război este o istorie de dragoste înfiripată în cursul celei de-a doua conflagrații mondiale între un ofițer român, plecat cu
BARBULESCU-6. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285635_a_286964]
-
experiențele din închisoare; - omorul propriu-zis: ce a simțit în acel moment, cum se raportează la eveniment, la decizia instanței cu privire la fapta săvârșită (numărul anilor de detenție, articolul de lege în care se înscrie fapta), ce stări le domină în momentul rememorării faptei); - sentimentul de vinovăție; - atitudinea față de actul comis: regret, remușcare; - motivele care au stat la baza crimei (cum s-a ajuns la momentul săvârșirii actului): - ceartă, gelozie; - perioadă lungă de conflict; - act premeditat; - probleme de sănătate mentală; - nu le cunoaște
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
In: Descrie-mi, te rog, cum a decurs viața ta cu bunicul, bunica? (În momentul întrebării, fizionomia feței s-a schimbat, expresia de ură, de durere a inculpatei a dispărut, locul ei fiind luat de una de bucurie determinată de rememorarea unor amintiri plăcute.) I: Au fost cei mai frumoși ani din viața mea, o perioadă bună, frumoasă. În amărăciunea ei, în sărăcia ei a avut grijă de mine, cu ce-a dat Dumnezeu... (Inculpata vorbește frumos despre bunici, are amintiri
Revista de asistență socială () [Corola-publishinghouse/Science/2153_a_3478]
-
și avansând în genere prudent în comentarii, deși instinctul epic, graba de a reveni pe-alocuri cu detalii concură în a-i decupa ceva mai insistent statura și umoarea, uneori, de martor-narator, cronica sa constituie pentru întregul interval restituit (1551-1574) rememorarea unor evenimente trăite, accesibile. Letopisețul lui Eftimie, în schimb, față de care scara de valori acreditată e câteodată alta, îi va rămâne, s-ar părea, necunoscut. Preeminența „ideologiei” și oportunitățile momentului înrâuresc, altminteri, și la A., asupra judecății de durată; discernământul
AZARIE (mijlocul sec. XVI). In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285513_a_286842]
-
personal. Poemele, elaborate în diverse popasuri ale deselor sale călătorii - la Paris, Petrograd, Kiev, dar și la București, Botoșani, Bârlad - au ca note dominante meditația, însingurarea, iubirea și ignoră orice tangență cu exprimarea în formă clasică. Realitățile dure ale războiului, rememorarea unor clipe de viață sau comentarea filosofică a existenței îi prilejuiesc monologuri uneori ostentativ construite sau compuneri abrupte, exprimate într-o particulară amalgamare a poeziei cu proza poematică. Volumele au fost trase în tiraje minuscule (150 de exemplare pentru Tăceri
CALLIMACHI. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286044_a_287373]
-
de observație al lui C. și criteriul esteticii sale - sunt situate înlăuntrul timpului său - implică automat o migrație dinspre prezent spre trecut, adică o operație de recitire. În memorialistica lui, recitirea este investită cu demnitate existențială. Echivalent al retrăirii, al rememorării, al recuperării unui sens pierdut, relectura devine instrumentul împotrivirii față de mistificarea istoriei. În termenii în care e definită de autor, postcenzura este, la rândul ei, o variantă perversă a relecturii, trădând ecuația scriitor/ putere, specifică unui timp anumit. În mai
CALINESCU-3. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286042_a_287371]
-
a sensibilității tactile. Poate avea acțiune cu caracter generalizat sau localizat. Sunt cazuri când survine în cursul unei boli sau poate apărea ca o consecință a unei intoxicații sau ca efect al unui medicament. ANAMNEZĂ (< fr. anamnèse, cf. gr. anamnesis - rememorare, reamintire; engl. anamnesis) - Metodă de a ordona istoria unui caz pentru depistarea condițiilor ce au dus la apariția unei boli sau stări anormale. Cuprinde informațiile furnizate de bolnav (sau de persoana care îl însoțește) referitoare la antecedentele eredocolaterale și personale
Dicționar de kinetoterapie by Constantin Albu, Alois Gherguț, Mihai C. Albu () [Corola-publishinghouse/Science/1932_a_3257]
-
ipostază a romanului lui Holban, Sandu încearcă să înțeleagă faptele și chipul Irinei, bineînțeles așa cum apar date în conștiința sa atunci când le rememorează. Însă evenimentul își păstrează puterea și autonomia chiar și în această situație: căci nu este cuprins în rememorări univoce, închis în comentarii în genul celor proustiene. Nu este posedat prin atribuirea unei semnificații certe, nu este un semn pentru un sens. Comentariul de tip balzacian omniprezent la Proust, în contrast cu magia relativului și fluidității, este absent sau în mod
O moarte care nu dovedește nimic. Ioana by Anton Holban [Corola-publishinghouse/Imaginative/295595_a_296924]
-
hrănindu-se sau murind, ia parte la existența acestor dema.13 Pentru toate popoarele paleocultivatoare, evocarea periodică a întîmplării primordiale care a întemeiat actuala condiție umană este de cea mai mare importanță. Toată viața lor religioasă este o comemorare, o rememorare. Amintirea reactualizată prin rituri (prin repetarea omorului primordial) deține un rol hotărîtor: nu trebuie uitat ceea ce s-a petrecut in illo tempore. Adevăratul păcat este uitarea: fata care rămâne singură vreme de trei zile într-o colibă întunecoasă, la primul
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
mitică ucisă și preschimbată în Lună a rămas timp de trei zile în întuneric; dacă tânăra catamenială încalcă regula tăcerii și vorbește, se face vinovată de uitarea unei întîmplări primordiale. Memoria personală nu intră în joc: unicul lucru important este rememorarea evenimentului mitic, singurul cu rol creator. Doar mitul primordial poate păstra istoria adevărată, istoria condiției umane, și doar aici trebuie căutate și găsite principiile și paradigmele oricărui comportament. În acest stadiu de cultură se întîlnește canibalismul ritual. Prima grijă a
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]
-
imaginar triunghi isoscel, eu aflându-mă în unghiul de vârf, mă așezaseră ei, tata și Marcela (poate pentru că sunt primul născut, ori o nevoie de estetică, cineva trebuia să fie în vârf), fiecare însă cam la aceeași vârstă, nevoie de rememorare a părinților - în jur de 5-6 ani -, fotografiile dovedeau, stând nemișcate, aidoma clipei aceleia, asemănarea dintre noi, necunoscută nici nouă înșine, spulberată apoi de curgerea schimbătoare a vremii. Tata vorbea întruna, iluminat de biruința medicală a unui coleg al său
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
primul rând era mândră de soțul ei, adică de domnul Pavel, căci folosindu-se de ceea ce era convinsă că constituia „prestigiul” acestuia, fără să fi primit confirmări în acest sens, punea pe seama lui (după cum am mai arătat la începutul acestei rememorări), orice veste pe care o aducea la cunoștință femeilor nerăbdătoare de „noutăți”. „Noutățile” căpătau astfel în convingerea ei o greutate veridică anume, pe care se pricepea s-o accentueze în tonalitatea vorbirii. Și iată că domnul Pavel însuși, venind din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
venit!” și, odată cu aceasta se amestecară vorbe ce măriră pauza, după care domnul Pavel își reluă elanul. Nu spusese nimic nou, toate apucaseră la timpul lor defilările armatei, serbările școlare, fastul acelei zile, dar el punea un anume patos în rememorările rostite, încât dădea impresia că vorbea despre lucruri ce se întâmplaseră cu sute de ani în urmă, numai de el știute, străvechi ca basmele ce nu-și găseau așezare în timp. - În Capitală, regele însuși, continuă el, primea defilarea armatei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
de neînvins. O priveam în răstimpuri, pe furiș: fața îi era totuși, cu vagi deplasări ale timpului, aceeași ca-n tinerețe. Nu puteam spune nimic, dar începui să nu mă satur privind-o, un fel de readucere a timpului, o rememorare în care eram cuprins. Ziua aceea o terminarăm, ca urmare a invitației mele, împreună cu soții Pavel, la restaurantul din Grădina publică aflat în apropierea malului înalt ce domina fluviul ce curgea în vale cu puținele ambarcațiuni locale și un șlep
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
nacelă înainte de sfârșitul lumii. - Ce vremuri, Doamne! vorbi către Ana, care asculta privindu-l în ochi, în timp ce fiica, visând, îi auzea cuvintele, fără a fi atentă la substanța lor, însoțind, distrată, cu degetele tactul muzicii de pe estradă. La finalul acestei rememorări, doamna Pavel, simțindu-și intrarea în rol, reluă amintirile soțului cu evocarea unor întâmplări amoroase, omise de el, ce făcuseră ocolul orașului la timpul lor, mult înainte de război, la vremea tinereții amândurora și pe care le socotea necesar a fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Mișcarea de Nealiniere și O.S.C.E.). Referitor la O.S.C.E., am participat la unele acțiuni pregătitoare ale Conferinței de la Helsinki și la faza sa de examinare a aplicării Actului Final adoptat (Belgrad, 1978). Nu mă pot despărți de aceste succinte rememorări fără a aminti cu recunoștință de regretații ambasadori N. Guină, M. Dalea și V. Șandru, sub a căror oblăduire înțeleaptă am lucrat mulți ani. Am colaborat fructuos cu numeroși colegi și colege, dintre care unii au devenit iluștri ambasadori. Din
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
abilitatea de Ordonare. Astfel, tocmai abilitatea care făcuse ca întrebarea Supremă să fie pusă trebuia folosită și pentru a-i găsi soluția cu ajutorul „lobului învățării“, acea inepuizabilă cavernă a memoriei închisă în mintea fiecărui gorf, ce-i permitea întregii specii rememorarea completă a fiecărui lucru întâmplat vreodată oricărui gorf. Titlul de Magister Anagrammari și modestul prestigiu rezultat de aici, îgorfii nefiind o rasă prea expansivă) îi reveni astfel gorfului nostru am putea spune îfără teama de a greși că i se
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1986_a_3311]