1,047 matches
-
necesare.../ descifrarea desenelor din geode/ sobarele din jurul punctelor de forță/ și vijelia aia depărtata cu licăriri/ și-un număr de cristal/ în strălucirea-ntunecată" (Zi). Spre deosebire de poezia dimoviană, sedusa de pitorescul policrom, levantin, focalizata de propria-i caligrafie cu certe reminiscențe arghezian-barbiene, textul Simonei Popescu e mai rece, măi distant, părînd a configura o imagine dintr-un imens acvariu. O transluciditate mai curînd resignata în receptarea urîțeniei decît teratologic ațițata, îi reflectă firea mai mult cugetătoare decît violent vizionara: "dai peste
Poezia ca vis, visul ca poezie by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/17914_a_19239]
-
e urmărit de Interpol prin trei agenți grotești - pandantul caricatural al celor trei heteronimi. Povestirea ultraisto-suprarealistopostmodernistă se derulează zburdalnic sub ochii noștri, jucând ping-pong cu timpul și cu spațiul, împănată cu jocuri de cuvinte, paradoxuri, qui pro quouri, personaje inteșanjabile, reminiscențe din lecturile filozofico-literare ale lui a.l.ș., inoculări mistico-ezoterice, prețiozități leoșerbăniste etc. Prezentăm câteva fragmente, neconsecutive, din „palierul” întâlnirii Borges-Pessoa. Cartea e în curs de apariție la Editura Polirom. Borges Chiar în acel moment, Alberto Manguel se pregătea să
Alex. Leo Șerban - Litera din scrisoarea misterioasă () [Corola-journal/Journalistic/5389_a_6714]
-
ani următori. Morbul legionar încă nu-l atinsese pe tânărul debutant. Ceea ce vreau să subliniez este că opțiunea lui de atunci a fost repede anulată de noul său debut, produs în 1941, după ce se lepădase de legionarism, eliminând aproape orice reminiscență în scrierile sale ulterioare, nu însă și în comportamentul social, dominat de limba lui ascuțită. începând din 1945, venind pentru prima oară în contact personal cu Frunzetti, în calitatea sa de asistent la Catedra de Estetică, am putut constata persistența
Deceniul prăbușirilor (1940-1950) by George Radu () [Corola-journal/Journalistic/11189_a_12514]
-
prietena ei din brațe, cu șoapte de genul "ai înțeles?" și spre a-mi dovedi știința de carte și norocul meu că am nimerit lîngă ele. Deși ce se petrecea pe scenă se îndepărta, tot mai mult, de vagile ei reminiscențe de lectură topite în cultura de televizor. Regizorul Alexandru Dabija nu și-a propus giumbușlucuri, inovații asupra textului, translarea lui, cu ostentație, în actualitate. S-a păstrat în clasicitatea lui. A combinat, în alte doze, cantitățile de naivitate și parșivenie
Mici drame? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/14360_a_15685]
-
Zaciu, C. Regman, I. Negoițescu) au încercat să-l reimpună pe Agârbiceanu contra discreditului relativ pe care i-l arătaseră Călinescu și ceilalți critici ai generației anterioare. Însă nu este sigur că au reșit. Popa Man e o combinație de reminiscențe din Caragiale (Păcat), Slavici (tatăl ciudatului popă e un hoț de porci, împușcat de jandarmi) și Sadoveanu (firi pătimașe, nestăpînite, în dragoste și în beție). Lipsa originalității aici mai vădită decît oriunde. Păscălierul e o versiune comică a temei preotului
Dureri înăbușite by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/13809_a_15134]
-
www.liternet.ro. Vă iubesc foarte mult. În evoluția mea de scriitor SF, revista “România literară” a avut un rol important. Vă citesc cu aceeași fervoare nebună de acum 20 de ani. Vă iubesc nesfârșit! Ovidiu Bufnilă * Domnule profesor, Cu reminiscențe terminologice de la bacalaureat 2003, „simulez... un incipit” epistolar, remarcând: cu Mircea Martin și cu Mihai Zamfir, formați un triumvirat universitar exemplar, reprezentând promoțiile șaizeciste de „filologi” bucureșteni. Se pare că Mihai Zamfir vă depășește, în ipostaza de... prozator postdecembrist, cultivând
Scrisori catre editorialist () [Corola-journal/Journalistic/13539_a_14864]
-
1984). Acesta din urmă a fost fără îndoială romanul european care a marcat cel mai puternic momentul anilor ^80, prin conținutul său tragic, prin compoziția polifonică, prin modul inimitabil de a uni eseul cu narațiunea într-o rețea de aluzii, reminiscențe și motive revenitoare. Kundera va rămâne cu siguranță maestrul acestui tip de meditație romanescă din care a făcut una din caracteristicile romanului post-proustian. Faptul este pus în lumină de el însuși în eseul Arta romanului (care urmează să apară curând
Milan Kundera arta romanului by Simona Cioculescu () [Corola-journal/Journalistic/8717_a_10042]
-
scrisorile poetului cu soția sa Gisele de Lestrange. Dragostea lui Celan pentru nobila și loiala sa consoartă deși îi pare prinsă în "cămașa de forță" a cadrului matrimonial ("Die Liebe, zwangsjackenschön") nu-și pierde frumusețea... Metafora poartă în ea și reminiscențele traumei provocate de internarea temporară a poetului în clinci de psihiatrie. Confruntată cu crizele de depresie ale lui Paul Celan, Gisele Lestrange se adresează fostei iubite "dragei Ingeborg" cerîndu-i ajutorul, implorînd-o să-i dea lui "Paul un semn de viață
Vremea inimii by Rodica Bin () [Corola-journal/Journalistic/8060_a_9385]
-
prea cumsecade lucrător cu ziua”. La el, forța vine și din retragerea expresiei belicoase în favoarea unei abia șoptite rugăciuni, a unei contorsionări imaginative, așa cum iedera înlănțuie înfrumusețându-l trunchiul unui copac uscat. Oare, doar „înfrumusețându-l”? Zona imprecativă odată părăsită (reminiscențe ale agon-ului profesat în volumul anterior mai pâlpâie uneori, în special în capitolul Afaceri biografice), Jurebie redevine caligraful acut al unei noi resemantizări a emoției, un creator de stampe atemporale în care dincolo de autoportretele vizibile putem zări uitată, într-un
Liniștea după cataclism by Nicolae Coan () [Corola-journal/Journalistic/3342_a_4667]
-
cititori în variate climate culturale europene a creat o fascinație învecinată, uneori, cu simptomele unei stranii nevroze. El e studiat, e întors pe toate fețele în eseul de față, și - spuneam - o face cineva care pare a uita aproape toate reminiscențele și simbolurile lecturiale; ca și analizele interesante și „docte”, făcute de cunoscuții și celebrii cunoscători ai operei dostoievskiene. Care, e drept, a fost relativ prost cercetată și înțeleasă de exegeza apuseană, excepția revenind pe seama câtorva, puțini, printre care, cu siguranță
Atracția adâncurilor by Nicolae Breban () [Corola-journal/Journalistic/4166_a_5491]
-
ca frunzele uscate de pe hainele cuiva care a fost la vânătoare. Tânărul prozator ține cu tot dinadinsul, în fiecare moment, să fie el însuși. În mod paradoxal, tocmai această dorință de autenticitate duce la integrarea în textul propriu a unor reminiscențe livrești: scheme de român polițist, scene melodramatice, monologuri dostoievskiene etc. Autorul nu dispune de timpul psihologic necesar pentru a distinge cu exactitate, în fiecare trăire, ceea ce este al său de ceea ce aparține culturii. Este nerăbdător să se exprime. Dar, la
AUTORI TINERI LA PRIMA CARTE by Alex. Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/17859_a_19184]
-
încercare pe oameni, fie în căutare de aventuri, ca una dintre rădăcinile profunde ale mitologiei indogermanice. Numeroase mituri, precum cel al lui Lycaon, al lui Abraham, Hecale, Filemon și Beaucis, al lui Hyrinus stau mărturie în acest sens. Găsim unele reminiscențe în povestirea fraților Grimm no 87, "Der arme und der Reiche", în care un cuplu de bătrîni săraci primește de la oaspetele necunoscut, un biet călător (de fapt, Dumnezeu) posibilitatea îndeplinirii a trei dorințe. Ei își doresc fericire și sănătate și
Alain Montandon: Despre ambivalența pragurilor by Muguraș Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/16956_a_18281]
-
reacția, îl citează și pe Jacques Borel, care "tocmai a publicat o pagină excelentă în Deposedarea. Să luăm pînă și titlul acesta, pe care Ungaretti a ținut să-l dea întregii sale opere: Viața unui om. Grotesc, Ťdepășitť, fals? O reminiscență din secolul al XIX-lea? Ce-o mai fi și asta, emoția, și ce-are ea de a face cu cuvintele? În orice caz, ce să ne mai pese nouă de suferința omenească, să nu care cumva să-și bage
Opinii franceze by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/7406_a_8731]
-
nicicînd nu vei reuși / Să deprinzi acest grai din care Ființa s-a îndepărtat. / Lacuri de cenușă ale căror unde nemișcate n-ar mai fi în stare / Să recunoască chipul focului din care au purces. / Sunt spulberate troiene de rumeguș, / Reminiscențe tîrzii din arborele paradisului./ Culorile credincioase curcubeului, răsfățul superb al penetului / Sunt convertite la adorația unui zeu mohorît. / Anevoie se articulează viziunile tale, de parcă ar trebui / Să recompui, să descrii un coșmar care te-a istovit" (Vești dintr-un tărîm
Miza spirituală (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8781_a_10106]
-
nici o grijă, căci mai devreme sau mai tîrziu ea va fi evacuată din zestrea de atitudini ale speciei. Dacă totuși evacuarea nu are loc, atunci ori religia nu este o otravă, ori omul nu ascultă de evoluție, încăpățînînduse să păstreze reminiscențe autodistructive. Ce-i de făcut? Soluția oricărui ateist este: silim evoluția să se grăbească, ba chiar o sprijinim să-și atingă scopurile, de pildă o ajutăm să elimine religia, atîta doar că evoluția vieții e un proces orb, fără direcție
Întuneric și otravă by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3222_a_4547]
-
scontată se întrevede și din reapariția, cu încărcătură mistică, a cuvîntului în versul șoptit de Gunther: „... ans Tor auf dunklen Pfaden”, marcînd intrarea Norei și a lui Paul pe teritoriul misterios, interzis, al lumii de sus, nelipsit nici de vagi reminiscențe gotice. Căci, atunci cînd Nora încearcă să descîlcească cîteva fire din istoria opacă a tribului Grodeck, se izbește de refuzul violent al adolescentului: „Nora lovise încă o dată coarde oprite, porți închise”. De-aici încolo, într-un crescendo bine calculat și
"Grodek". A treia variantă by Ion Vartic () [Corola-journal/Journalistic/5841_a_7166]
-
Sorin Lavric Copilăria, ca luptă de clasă (editori: Traian Călin Uba, Ilie Rad), prefață de Ana Blandiana, Fundația Academia Civică, București, 2013, 266 pag. Sub unghiul genelor, un copil e reminiscența în formă îmbunătățită a greșelilor prin care trec părinții, orice plod trăgînd după el posibilitatea ca, la maturitate, să recadă în bolile de care au suferit predecesorii. Și cum două treimi din maladiile de care suntem atinși au rădăcini genetice
Adversarul ancestral by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/3372_a_4697]
-
la fel ca Joyce, și imediat a plecat din Irlanda să cutreiere lumea. Primul popas, cel mai atașant poate, a fost Spania, mai precis Barcelona; a cunoscut franchismul, urmele anarhismului (din povestiri), iar în primul său roman Sudul (1990) sînt reminiscențe ale acestor experiențe. Un Hemingway în aparență, un Henry James în profunzime. Următorul roman, Ierburile în flăcări (1992) îl readuce pe cititor în Irlanda prin povestea unui pesonaj, Eamon Redwood, parcă descins din Oameni din Dublin; narațiunea se țese pe
Colm Tóibín - "Ca romancier, sînt captiv pe undeva, prin secolul al XIX-lea" by Magda Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/15139_a_16464]
-
Aici, ca mai pretutindeni în Vest, cartea e un bun de consum, nu un act de cultură. - Dan C. Mihăilescu sesiza, în prima ta carte, Încă un minut cu Monica Vitti (1998), "imaginarul filmic al autoarei". Crezi că era o reminiscență, o prelungire a activității tale cinematografice inițiale? - Posibil. Mai degrabă imaginar vizual decât filmic. Cinema-ul nu m-a influențat cu nimic mai mult decât lecturile, experiențele, visele - ba, dimpotrivă. Dacă vii dintr-o anumită profesie, e de așteptat să
Anamaria Beligan: „La urma urmei, nu suntem decât suma poveștilor noastre. De rest se alege praful.“ by Ilie Rad () [Corola-journal/Journalistic/6828_a_8153]
-
sunt de citit, cred, separat: mai întâi, cel din mansardă, ținând la îndemână toate sensurile aticului - încăpere sub acoperiș și sub acoperire, adică exilată și ocrotită prin chiar situarea admirativ-derutată a celuilalt; coerență obținută din alăturare haotică de fragmente și reminiscențe; frumusețe ispititoare amenințată cu „păcatul” la orice gest de independență; ironie, improvizație -, apoi, cel din subsol, oarecum underground, căci dedesubturile și sforile de culise sunt presupuse, în mod tradițional, de orice interpretare a Istoriei. Cartea reunită e cu atât mai
Despre ambivalență by Irina Petraș () [Corola-journal/Journalistic/4541_a_5866]
-
caracterul autobiografic al cărții", apoi s-a răspîndit zvonul că e un roman cu cheie. "Îmi dau seama că e inutil să protestez împotriva unei astfel de curiozități barbare. În realitate, un roman se scrie totdeauna cu un aliaj de reminiscențe și invenție, în care partea reminiscențelor este cu siguranță cea mai mică și mai vagă." E o indicație prețioasă; s-o utilizăm prin răsturnare, căci Jurnalul e inversul romanului, fiind totuși opera unui scriitor. Invenția e aici partea cea mai
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
a răspîndit zvonul că e un roman cu cheie. "Îmi dau seama că e inutil să protestez împotriva unei astfel de curiozități barbare. În realitate, un roman se scrie totdeauna cu un aliaj de reminiscențe și invenție, în care partea reminiscențelor este cu siguranță cea mai mică și mai vagă." E o indicație prețioasă; s-o utilizăm prin răsturnare, căci Jurnalul e inversul romanului, fiind totuși opera unui scriitor. Invenția e aici partea cea mai mică și mai vagă. Iar dacă
Jurnalul lui Sebastian by Virgil Duda () [Corola-journal/Journalistic/8497_a_9822]
-
Taj Mahal, construit în 1903, precum și statuia lui Swami Vivekananda, Mahasamadhi din 1902; 2. Fortul Bombay, care ocupă locul în care a fost construit “fortul englez”, astăzi reprezentând centrul comercial al metropolei. Este construit în arhitectură Victoriana și reprezintă moștenirea reminiscențelor europene ale orașului, fiind zona pietonala cea mai populară a turiștilor, înțesata cu magazine lângă magazine și buticuri de tot felul; 3. C.S.T. - Chhatrapari Shivaji Terminus, cunoscută sub numele de “Victoria Terminus”, Gară Centrală din Bombay, un splendid exemplu de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_364]
-
în revista Simbolul din 1912: s-a vorbit de minulescianism, deși nu e nimic din faconda Romanțelor pentru mai tîrziu, putem de asemenea vedea în cele cîteva sonete înrîurirea lui Petică și Anghel, în alte locuri o atmosferă pillatiană ori reminiscențe macedonskiene. Foarte repede, Vinea abandonează maniera simbolistă. Un căscat în amurg din 1915 e deja plină de asociații insolite, mai curînd șocante decît sugestive, care le prevestesc pe ale lui Fundoianu, cu aerul lor de parodie a tadiționalismului rustic: "cloșcă
Avangarda și politizarea literaturii by Nicolae Manolescu () [Corola-journal/Journalistic/12607_a_13932]
-
Taj Mahal, construit în 1903, precum și statuia lui Swami Vivekananda, Mahasamadhi din 1902; 2. Fortul Bombay, care ocupă locul în care a fost construit “fortul englez”, astăzi reprezentând centrul comercial al metropolei. Este construit în arhitectură Victoriana și reprezintă moștenirea reminiscențelor europene ale orașului, fiind zona pietonala cea mai populară a turiștilor, înțesata cu magazine lângă magazine și buticuri de tot felul; 3. C.S.T. - Chhatrapari Shivaji Terminus, cunoscută sub numele de “Victoria Terminus”, Gară Centrală din Bombay, un splendid exemplu de
Destine literare by Editura Destine Literare () [Corola-journal/Science/89_a_362]