899 matches
-
fără să te reneg, că fiecare răspunde pentru faptele sale, mai ales în situația asta: despărțite, de doi ani încoace. Scumpa mea, dulcea mea copilă mult iubită, le-am mai spus și că, orice ai face, n-am să te reneg niciodată și că ai să rămâi odrasla pântecelui meu, a sângelui meu, a creierului meu, a inimii mele: copilul visat. Nici lașitate, nici „salamalec“, nici înjosire ca să-mi scap pielea. Strivită fizic, dar cu fruntea sus, cu capul sus. Și
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
fost inspector, mi-am auzit strigat numele. Îmi cunoști punctele vulnerabile: părinții, originea socială, tatăl tău, inspectoratul și... Tu! Să știi, scumpa mea, poți fi chiar mândră de mine. Fără să spun vreo minciună ca să-mi scap pielea, fără să reneg pe cineva, fără să-mi reneg faptele, am povestit totul cu un asemenea accent de sinceritate, încât sala întregă, 60 de persoane, mă urmărea cu răsuflarea oprită, cu profundă emoție și cu ochii în lacrimi când am vorbit de Tine
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
numele. Îmi cunoști punctele vulnerabile: părinții, originea socială, tatăl tău, inspectoratul și... Tu! Să știi, scumpa mea, poți fi chiar mândră de mine. Fără să spun vreo minciună ca să-mi scap pielea, fără să reneg pe cineva, fără să-mi reneg faptele, am povestit totul cu un asemenea accent de sinceritate, încât sala întregă, 60 de persoane, mă urmărea cu răsuflarea oprită, cu profundă emoție și cu ochii în lacrimi când am vorbit de Tine. Totul a mers foarte bine, până când
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
țipat: „Da“. Și rostind cuvântul ăsta, am reintrat în contact cu atmosfera din jur, cu situația în care mă aflam. Așa că am continuat: „Și totuși nu; nu cred asta! N-aș vrea să mă socotiți lașă, să credeți că-mi reneg copilul“. Am explicat plecarea ta, speranța pusă în tine și aici, și acolo. Foarte demn, n-ai grijă! „Ce vă scrie?“ (Atenție la Stana.) „Îmi scrie că are din ce trăi, dar îmi scrie așa fiindcă mă iubește, ca să mă
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
importanță, răspunzătoare pentru ce gândește sau scrie soțul tău? „Bineînțeles că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
scrie soțul tău? „Bineînțeles că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
că nu“, zice președintele. „A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua. Și o mulțime, o
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
A fost o întrebare nepotrivită, pe care n-ar fi trebuit s-o puneți.“ Am reluat: „Totuși, n-aș vrea să aveți cumva impresia că îi reneg pe ai mei. Nu-mi reneg părinții, nu-mi reneg soțul, nu-mi reneg fiica.“ Te asigur că lumea nu mai sufla; eu, atunci, mă simțeam ca în fața Marelui Tribunal, nu mă mai lega de pământ nici o fibră omenească, tălpile mele nu mai atin geau podeaua. Și o mulțime, o mulțime de momente de
Scrisori către Monica: 1947–1951 by Ecaterina Bălăcioiu-Lovinescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/582_a_1266]
-
se căsătorește cu ea”, spune În 1984 un informator din sud-estul Poloniei, rezumând o credință populară generală <endnote id="(70, p. 71)"/> ; sau : „Dacă un băiat evreu ar vrea să se căsătorească cu prietena sa neevreică, el ar fi probabil renegat de familia lui”, crede o informatoare din Austria, În 1992 <endnote id="(69, pp. 8-9)"/>. În tradiția polonezilor din Silezia, consemnată În a doua jumătate a secolului al XIX- lea, se credea că fata care nu dă daruri colindătorilor „Singură
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
străină de acest fenomen de manipulare a imaginarului colectiv. Evreul a fost demonizat prin folosirea unor termeni proprii iudaismului - Sabat și Sinagogă - pentru a desemna Întrunirile nocturne ale vrăjitorilor, unde se spunea că erau profanate crucea și ostia, că era renegat Dumnezeu și adorat Diavolul În cadrul unor „liturghii negre”, că se produceau orgii sexuale și acte rituale de infanticid și canibalism. Un ecou al acestui tip de mentalitate se regăsește Într-un vechi proverb german : „Evreii sunt creștinii Diavolului” <endnote id
Imaginea evreului În cultura română. Studiu de imagologie În context est-central-european by Andrei Oişteanu () [Corola-publishinghouse/Journalistic/835_a_1546]
-
din casa mea, n-am chef să vină ăștia mereu pe capul meu!) Năzbâtiile politice ale lui Alexandru au primat însă, mai ales că munca nu-i prea plăcea. Alexandru Penu și-a părăsit părinții, pe care chiar i-a renegat. Hotărât, el și-a schimbat numele din Penu în Iliescu, declarând rudelor: Veți vedea voi ce bine o vor duce copiii noștri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)" Așadar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu și ale
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
copiii noștri în viitor, sub comunism, când va veni la putere.)" Așadar, din relatările rudelor familiei lui Iliescu și ale celor care i-au cunoscut la Oltenița bunicul și tatăl, ar trebui să deducem că Alexandru Penu și-ar fi renegat familia din motive ideologice, moment în care și-ar fi schimbat numele din Penu în Iliescu, după care a ținut un discurs profetic despre comunism familiei. Să reținem amnezia de care este cuprins Ion Iliescu, fostul președinte al României, când
[Corola-publishinghouse/Memoirs/85070_a_85857]
-
departe decât moartea este prima acțiune a eroului. Iubirea între cupluri nu se consumă (în cele 5 piese). Premiera 5 aprilie (?). Dăruire totală în lucru. Proces de purificare. Lumea l-a acuzat până astăzi pe autor. Chiar și japonezii îl reneagă, le e frică de el. Unii îl acuză de comunism, alții de naționalism. El vede o Japonie care se distruge prin comercialism, americanism. Japonezii se războiesc contra fricii, a lașității, a imposibilității de a face ceva. Filmul japonez Imperiul Simțurilor
Uimiri ?i introspec?ii by Ada G?r?oman-Suhar () [Corola-publishinghouse/Memoirs/83170_a_84495]
-
Ce-aș alege?... Nu... Nu știu... Grea întrebare... Regreți? Te-ai dezice de tot ce-ai făptuit? Pășește îngândurat, târșind piciorul: Știu eu?... Recunosc... Am mai greșit... Dar... dar nu cred... nu cred că m-aș dezice. Ar însemna să reneg lupta noastră. Și... și suferința... Toți morții noștri... Și Baia... Și Lipnic... Și Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
Podul Înalt... Și... și chiar Valea Albă. Și visele libertății noastre, așa, neîmplinite... Vise în care mai cred, încă... Pot eu să trădez? Să dezertez? Să recunosc că totul a fost zadarnic? Ar fi cumplit! Hotărât, nu! Nu pot! Nu reneg nimic din tot ce-am făptuit bun, rău. Izbânzile, cât și înfrângerile ale mele-s... ale noastre-s... Da! Știu bine! De-aș retrăi, aș alege aceeași cale! Desigur, cu mai puține greșeli... Rămân credincios mie însumi și țării! ...Vezi
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1556_a_2854]
-
stăruinței în rugăciuni (înfricoșate) țin de o relatare cu mult mai realistă. Căci despărțirea de Hristos a fost, cu siguranță, o tragedie pentru ucenici, încă neîmbrăcați „cu putere de sus”, încă niște bieți oameni, temători, somnoroși, gata oricând să (se) renege. Peste zece zile, de Cincizecime (Rusalii) apostolii se vor „îmbrăca cu putere de sus”, vor „lua putere” de la Duhul Sfânt (Fapte, cap. 1-4): „Și când a sosit ziua Cincizecimii, erau toți împreună în același loc. / Și din cer, fără de veste
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1874_a_3199]
-
răspundere și care s-au dovedit a face parte din tagma puciștilor și partizanilor lor, Gorbaciov a exclamat : „să nu lunecăm pe panta isteriei anti-comuniste !” și când a mai declarat și că el nu e o giruetă și nu-și reneagă convingerile socialiste. Ca și cum a voi, după trei sferturi de secol de teroare comunistă, să repudiezi orice urmă de socialism ar fi o isterie, și nu ar fi fost isterie pro comunismul delirant al intelectualilor occidentali de la Romain Rolland la Sartre
Despre lucrurile cu adev\rat importante by Alexandru Paleologu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/827_a_1562]
-
viziunile mai moderne. Lumea evoluează dar, se spune și pe bună dreptate că noi mergem înainte dacă avem înțelepciunea să privim înapoi. Deci această aruncare în absolutul post modern și așa mai departe, lucruri față de care am rezerve, nu le reneg, dar cred că trebuie să gestionăm mai bine această relație. Mihai Zaborilă Mă uit la maestrul Vintilă, maestrul Pavalache, la tânărul Gâdei, la frumoasele dive ale scenei Operei din Iași, pe care le-am urmărit nelipsind de la vre-o premieră
PANORAMIC ARTISTIC (consemnări de regizor) by MIHAI ZABORILĂ () [Corola-publishinghouse/Memoirs/91815_a_93193]
-
atunci s-a remarcat un episod nerevendicat, netrâmbițat dar care a salvat Statul român de la prăbușire. Oameni providențiali ai pământului românesc au dejucat un anumit ajutor și țara a rămas Întreagă. În acele Împrejurări opera o masă de manevră care renega totul, distrugerea, defăima, dispusă pentru orice gest demolator comandat de cercuri antinaționale și susținute de o presă aservită grupurilor străine de interese. Ei refuzau orice dialog strigând „jos” la orice demers alternând Între procesiuni religioase și acte de vandalism. Asalturilor
ALBUM CONSEMNÃRI REPORTAJE 1989 - 2002 by Dr. Vlad Bejan () [Corola-publishinghouse/Memoirs/817_a_1725]
-
îmbătrânit în viciu mi-a spus odată că vreo două săptămâni reușit să nu mai bea deloc și că a fost o minune această evadare. Mă bate gândul și pe mine să evadez din psihiatrie. Nu sunt ipocrit, nu sunt renegat, nu regret o profesie cu care m-am identificat, dar aș vrea o simplificare. Aceste însemnări sunt o căutare; da, chiar a timpului trecut, e bună expresia. Voi reuși? Mi se pare că în această tentativă va fi foarte greu
[Corola-publishinghouse/Memoirs/1485_a_2783]
-
puțină vreme înainte de a se prăpădi, publicase în „Neamul Românesc” un articol intitulat „Arginții lui Iuda”, în care ironiza „secăturile entuziaste” ale generației de la 1916. Articolul a făcut mare vâlvă în Parlament, căci multe dintre aceste „secături entuziaste”, după ce își renegaseră credința naționalistă, deveniseră personaje cu început de proeminență în partidele liberal și național-țărănesc. Printre aceștia fusese în special vizat Victor Iamandi , care, în scurtă vreme, s-a arătat a fi una dintre cele mai fioroase canalii în lupta dusă de
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
compar această nobilă figură istorică cu sinistrul cioclu de la Iași, căci primul a încercat să apere măreața construcție a imperiului roman, roasă de „termitele” creștine tocmai atunci când primea cele mai puternice lovituri de berbec ale năvălirilor barbare, pe când celălalt a renegat naționalismul pentru blidul de linte întins de burghezia bancară liberală și pentru osanalele presei evreiești care l-a ridicat în slavă. După toate cele spuse mai sus, nu e de mirare că, în vara anului 1922, m-am dus la
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
i se poate compara, atât în ceea ce privește temeinicia cunoștințelor, pasiunea și puterea de muncă, spiritul sintetic, cât și în privința modului de exprimare scrisă, dar mai ales verbală. Dar, firește, trebuie pedepsit pentru că a îndrăznit să fie naționalist și să nu-și renege credința. Iar în același timp, prietenul său Victor Pa[34]pacostea, ajuns la Universitate cu sprijinul lui Kico și al lui C. C. Giurescu, s a cocoțat pe o strapontină ministerială în guvernul care se pregătește să-l osândească pe Panaitescu
Mărturisirile unui „criminal politic” by Vladimir Dumitrescu () [Corola-publishinghouse/Memoirs/828_a_1741]
-
ofensivă este purtată cu mijloace ofensatoare. Unii dintre cei școliți „afară”, cu articole în reviste de circulație internațională (uneori pur și simplu recenzii la cărți apărute în România) se exprimă asemenea copiilor la săniuș - „Pârtie, că vin eu!” - și îi reneagă global pe toți ceilalți. Nu avem încă analize asupra relevanței publicațiilor (posibile totuși prin numărul de citări și utilizări internaționale), ci doar asupra numărului lor. Cred că este cazul ca acest conflict absurd (cele două părți de fapt nu comunică
Dincolo de îngeri și draci: etica în politica românească by Mihaela Miroiu [Corola-publishinghouse/Memoirs/1964_a_3289]
-
vină în contradicție, în cazul lui Platon, cu devalorizarea teoretică a imaginii. Din fericire, Aristotel oferă o altă perspectivă. Vom avea astfel situații paradoxale în istoria ulterioară: imaginea persistă și hrănește imaginarul colectiv, chiar dacă ea e contestată teoretic sau chiar renegată de o credință religioasă sau alta, în diferite perioade și comunități iconoclaste europene. Paradoxurile, consideră cercetătorii, se datorează diferențelor dintre interpretările imaginii la Platon și la Aristotel. Pentru a dezvolta aici interpretarea imaginarului, voi urmări punctual statutul imaginii și problematica
Uitarea Romei: studii de arheologie a imaginarului by Laura Mesina () [Corola-publishinghouse/Science/84997_a_85782]