5,422 matches
-
of the exemplarity of the lesson coming from the history of Rome to avert the hereditary succession of a kingdom 29. În detail, shortly after, în the section Varius Reipublicae Status, to strengthen the theme of the superiority of the Republican regime over the Monarchic one, Milton mentions the 58th chapter of the I and the 34th of the III book of Discorsi stating, "Machiavellus longè praefert Monarchiae statum popularem, adductis rationibus haud inscitis toto căpițe. 58. l. I discors, et
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
statum popularem, adductis rationibus haud inscitis toto căpițe. 58. l. I discors, et l. 3. c. 34. ubi disserit minus errare rempublicam quam principem în eligendis magistratibus suiș aut ministries"30; similarly, recalling Discorsi I, 59 Milton states that a republican state at war proves to be a more loyal ally than a monarchic one31. A further reference of great interest to Milton is indicated by the passage taken from Discorsi III, 1; from the chapter entitled A volere che una
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
pages is that the passages where the Florentine's name appears are not șo many and, on the whole, Milton's Machiavelli is recalled for the centrality of the theme of virtue, classically intended aș the guiding principle of the republican government, but especially for its antimonarchical role: the quotations taken from the Discorsi are interpreted în the light of a visible ideological overtone fomented by such themes aș a polemic against hereditary monarchy and the defense of Polybius's mixed
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
attention on Milton's analysis of the Discorsi upholding an interesting thesis, according to which "[...] the poet who became Secretary of Foreign Tongues for the Commonwealth of England, Scotland, and Ireland was precisely what Machiavelli was not - a genuine classical republican, profoundly indebted to Plato and Aristotle, to Thucydides and Isocrates, to Cicero, Sallust, and Livy - and I try to show that he studied Machiavelli's Discourses on Livy with care and that he considered and în end rejected its argument
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Plato and Aristotle, to Thucydides and Isocrates, to Cicero, Sallust, and Livy - and I try to show that he studied Machiavelli's Discourses on Livy with care and that he considered and în end rejected its argument on rigorously classical republican grounds"39. A few years before Rahe, Martin Dzelzainis, speaking of Milton's republicanism, lingered over his political option, denying a real interest of the poet towards the specificity of instituțional forms and insisting on Milton's choice of a
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
political crisis aș residing în the cultivation of virtue, the point of which în turn is to ensure that individuals will serve the commonwealth more effectively"40. În conclusion, one can share the well-founded impression that Machiavelli, considered aș a republican, but rejected aș an author of the "techniques" of politics, does not add much to what, în the web of Milton's more mature lexicon, hâș been gathered with conviction from the inheritance of the authors of classicism, real conceptual
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
of the "Principe cristiano politico" (ivi, p. 162). În the circumstance, refer only to some of the numerous titles which make up, by now, a well-known and complex bibliography on this theme. More specifically, on the genesis of an English republican Machiavellism, see N. Orsini, Studii sul Rinascimento italiano în Inghilterra, Firenze, Sansoni, 1937; M. Praz, Machiavelli în Inghilterra; F. Raab, The English face of Machiavelli: a changing interpretation 1500-1700, London, Routledge & Kegan Paul, 1964; J.G.A. Pocock, The Machiavellian Moment
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Rinascimento italiano în Inghilterra, Firenze, Sansoni, 1937; M. Praz, Machiavelli în Inghilterra; F. Raab, The English face of Machiavelli: a changing interpretation 1500-1700, London, Routledge & Kegan Paul, 1964; J.G.A. Pocock, The Machiavellian Moment: Florentine Political Thought and the Atlantic Republican Tradition, Princeton University Press, Princeton 19751; J. Macek, Machiavelli e îl machiavellismo, Firenze, La Nuova Italia, 1980, pp. 227-46; C. Hill, Intellectual Origins of the English Revolution, Oxford, Clarendon Press, 1965; P.S. Donaldson, John Wolfe, Machiavelli, and the Republican arcana
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Atlantic Republican Tradition, Princeton University Press, Princeton 19751; J. Macek, Machiavelli e îl machiavellismo, Firenze, La Nuova Italia, 1980, pp. 227-46; C. Hill, Intellectual Origins of the English Revolution, Oxford, Clarendon Press, 1965; P.S. Donaldson, John Wolfe, Machiavelli, and the Republican arcana în Sixteenth Century în England, în Id., Machiavelli and the mystery of State, Cambridge, Cambridge University Press, 1988, pp. 86-110; C. Russell, Alle origini dell'Inghilterra modernă. La crisi dei Parlamenti, 1509-1660, Bologna, îl Mulino, 1988; V. Kahn, Revising
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
Bari, Cacucci, 2012, pp. 13-74. 4 Milton's Puritan education is a crucial trace în the development of his civil culture aș well. On the importance of this religious element în the English poet's political reflection and on the republican interpretation it is advisable to refer to W. Haller, The Rise of Puritanism, New York, Columbia University Press, 1938; V. Gabrieli, Puritanesimo e libertà: dibattiti e libelli, Torino, Einaudi, 1956; C. Hill (ed.), Saggi sulla rivoluzione inglese del 1640, Milano, Feltrinelli
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
fact aș recently highlighted by Skinner aș well, the English republicans did not necessarily refer to Machiavelli but they preferred other writers, aș for example Sallustio, considered the most authoritative source for what concerns the birth and decline of the republican government. See Q. Skinner, Virtù rinascimentali, Bologna, Îl Mulino, 2006, p. 10. 42 V. Gabrieli, Puritanesimo e libertà. Dibattiti e libelli, p. XV. 43 J. Milton, Of Reformation în England, în Id., The Prose Works, pp. 390-91. Bibliography Adamo, P.
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
University Press, University Park, 1995. Farneti, R., "I repubblicani inglesi", în Îl Pensiero Politico. Idee, Teorie, Dottrine, vol. ÎI: Età modernă, , Andreatta, A,. Baldini, A. E. (eds.), Utet, Torino, 1999, pp. 197-214. Fatovic, C., "The Anti-Catholic Roots of Liberal and Republican Conception of Freedom în English Political Thought", în Journal of History of Ideas, 66 (2005), pp. 37-58. Fink, S.Z., "The Theory of Mixed State and the Development of Milton's Political Thought", în Publications of the Modern Language Association
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
1984. Orsini, N., Studi sul Rinascimento italiano în Inghilterra: con alcuni testi inediți, Sansoni, Firenze, 1936. Parker, W.R., Milton: a Biography, vol. 1, Clarendon Press, Oxford, 1968. Pocock, J.G.A., The Machiavellian Moment: Florentine Political Thought and the Atlantic Republican Tradition, Princeton University Press, Princeton 1975. Procacci, G., "Aspetti della fortuna inglese del Machiavelli nei secoli XVI e XVII", în Id., Machiavelli nella cultură europea dell'età modernă, Laterza, Roma-Bari 1995, pp. 213-251. Praz, M., Machiavelli în Inghilterra ed altri
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
The English Face of Machiavelli. A Changing Interpretation, 1500-1700, Routledge & Kegan Paul-University of Toronto Press, London-Toronto, 1964. Rahe, P.A., Against Throne and Altar. Machiavelli and Political Theory under the English Republic, Cambridge University Press, Cambridge, 2008. Scott, J., Commonwealth, Principles. Republican Writings of the English Revolution, Cambridge University Press, Cambridge, 2004. Skinner, Q., "The Ideological Context of Hobbes's Political Thought", în The Historical Journal, IX (1966), pp. 286-317. Skinner, Q., "John Milton and the Politics of Slavery", în Prose Studies
Polis () [Corola-journal/Science/84979_a_85764]
-
nostalgicii feudalității de sînge - discursul lor adună la un loc propensiuni anarhiste și etica aristocratică: ei sînt adevărații liberali, scrie Compagnon, moderni față de monarhiștii care-i precedă și retrograzi față de religionarii lui 1789 și, mai ales, 1793, "în mod ideal republicani și în mod istoric legitimiști", ca Chateaubriand. În fine, reformiștii sînt monarhiștii constituționali, moderați. Compagnon îi afecționează cel mai mult pe reacționari, în primul rînd datorită unei trăsături - ilustrată bine de estetica și de stilistica pe care le practică - pe
Antimodernii sau "reactionarii șarmanți" by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/10144_a_11469]
-
Discuția se încinge. Drăghici, bătrânul este de părere că țigănimea nu-i făcută să aibă și ea o țară, - și-apoi nu fac ei parte din țara lui Vlad-Vodă?... Criticos îi dă dreptate lui Drăghici, da, și spurcat la gură, republican înfocat, auzind aceasta, sare disprețuitor, și zice: Spuneți-mi rogu-vă ce greutate Are un vodă? Eu voi desvolbi: Doarme ca noi pă dungă, pă spate Sau cum vrea, până să face zi, Apoi sculându-se bea și mănâncă... Și
Caftane și cafteli by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/10176_a_11501]
-
din aprilie 1973, prin concurs (eram trei candidați - Bruno Mazzoni, Nicoleta Loffredo Corteanu și eu), am devenit lettore ordinario (titular). M-am reîntors în țară pentru susținerea tezei de doctorat - o monografie sintactică despre aromână - considerată atunci ,lipsită de interes republican". Viza am primit-o apoi cu dificultate (în mai 1976), dar, odată reîntors în Italia, am cerut azil politic și m-am stabilit definitiv aici. Se spune că generația tânără nu are modele. Și tind să cred ca este așa
Cum se vede din Italia cultura română by Carmen Burcea () [Corola-journal/Journalistic/10767_a_12092]
-
caz sacrificii zadarnice . » În 1947, România rămăsese singura monarhie din blocul răsăritean. După abdicarea regelui Mihai la 30 decembrie 1947, comuniștii au proclamat în aceeași zi instaurarea Republicii Populare Române, iar pe 13 aprilie 1948 a fost promulgată noua constituție republicană. Aceasta până la 21 august 1965, când a fost adoptată o nouă constituție care proclama Republica Socialistă România. În decembrie 1989, am fost ultimii din blocul răsăritean care ne-am eliberat (am fost eliberați ?) de comunism, când s-a revenit la
Abdicarea Regelui Mihai I. Priveşte înapoi cu mânie, 30 decembrie 1947 () [Corola-journal/Journalistic/40048_a_41373]
-
Stupefianta afirmație aparține unui candidat republican pentru Congresul SUA, Todd Akin din Missouri. Mai mult, femeile ar posedă, grație Divinității, desigur, un mecanism biologic capabil să împiedice sarcina în caz de viol. Todd Akin mai susține și că nu există probe științifice în favoarea teoriei evoluției speciilor
„Violul e de la Dumnezeu“ () [Corola-journal/Journalistic/4133_a_5458]
-
de Dumnezeu în șase zile cu 9000 de ani in urma, ceea ce ar face din Adam un contemporan al dinozaurilor. Problema e că Biblia vorbește de Adam, nu și de dinozauri. Teza provenienței omului din maimuță i se pare candidatului republican o „minciună sfruntată ieșită direct din iad”. De altfel, 58% dintre americani îi împărtășesc opinia, iar 25% socotesc că Obama este „Antichrist”. Unii republicani aparținând cultului creștin evanghelic sunt convinși că vânturile sunt un mod al lui Dumnezeu de a
„Violul e de la Dumnezeu“ () [Corola-journal/Journalistic/4133_a_5458]
-
vorbește de Adam, nu și de dinozauri. Teza provenienței omului din maimuță i se pare candidatului republican o „minciună sfruntată ieșită direct din iad”. De altfel, 58% dintre americani îi împărtășesc opinia, iar 25% socotesc că Obama este „Antichrist”. Unii republicani aparținând cultului creștin evanghelic sunt convinși că vânturile sunt un mod al lui Dumnezeu de a regla temperatura, iar schimba- rile climatice, o gogorița neștiin- tifica, dat fiind că Dumnezeu însuși, prezent „acolo sus”, ține lucrurile sub control.
„Violul e de la Dumnezeu“ () [Corola-journal/Journalistic/4133_a_5458]
-
Cristian Tudor Popescu este mulțumit de rezultatul votului din Statele Unite, apreciindu-i pe americani pentru faptul că nu au votat "cu burta" așa cum i-a îndemnat candidatul republican, Mitt Romney, ci cu inima, în favoarea lui Barack Obama, ceea ce îl determină pe jurnalist să îndure mai ușor "toată vulgaritatea, minciuna, mizeria, nesimțirea, ipocrizia pe care ne-o varsă în cap în fiecare zi învingătorii noștri politici". S-a întâmplat
CTP: Barack Obama rămâne preşedintele meu. Romney s-a adresat pungii () [Corola-journal/Journalistic/41377_a_42702]
-
Fostul premier Adrian Năstase a postat, din închisoare, o amplă analiză a relațiilor bilaterale între România și Statele Unite timp de două decenii, influențate de alternanța la guvernare a democraților și republicanilor, precizând faptul că, în calitate de demnitar al statului român, a cunoscut și umilința ignorării internaționale din anii ’90 dar și bucuria triumfului - la începutul anilor 2000. Într-un capitol de final al analizei sale, intitulat " Prietenii noi sunt mai importanți decât
Năstase: Autoritățile americane au acceptat actele de răzbunare politică din partea lui Băsescu () [Corola-journal/Journalistic/41414_a_42739]
-
--- Artiștii și producătorii de la Hollywood au dintotdeauna preferințe politice bine precizate. O anchetă de presă citează cuvintele unei producătoare: „A fi de partea republicanilor la Hollywood este la fel de greu cum e să mărturisești că ești gay”. Cel mai mare suporter al lui Obama a fost George Clooney, care a și creat un club de mici donatori. Ocazia? Un dejun cu 150 de participanți. Rețeta
Hollywood și președinții () [Corola-journal/Journalistic/4178_a_5503]
-
două țări, declanșate de tratamentul aplicat minorității poloneze. l Președintele Traian Băsescu a declarat că România își va menține cei aproximativ 860 de militari trimiși în Irak până când autoritățile de la Bagdad vor reuși să asigure securitatea țării lor. l Armata Republicană Irlandeză a anunțat depunerea armelor și a precizat că va înceta lupta armată, concentrându-se asupra găsirii unor soluții pașnice. Anunțul a fost salutat de Londra și Dublin. Vineri, 29 iulie l Președintele Comitetului Militar al Uniunii Europene, general Rolando
Agenda2005-31-05-saptamana () [Corola-journal/Journalistic/284020_a_285349]