1,616 matches
-
culegeri de nuvele, Capul Bunei Speranțe (1963), De ce zboară vulturul? (1966), B. își schițează tema obsedantă, dezvoltată apoi în romane: comportamentul individului nonconformist, luptând să-și păstreze autenticitatea personalității, în raport cu un mediu care își impune constrângător, adesea brutal, legile alienante. Rescriind, în câteva variante epice, tema împotrivirii la alienare în socialism, scriitorul a intrat în conflict cu cenzura. Primul lui roman, Absenții, apărut în anul 1970, va fi retras din circulație; la fiecare dintre romanele următoare va avea discuții cu cenzorii
BUZURA. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285979_a_287308]
-
epice, de o amploare controlată îndeaproape și cu răceală. Izolat și timid, A. a ignorat cu desăvârșire opiniile critice despre el, cunoscându-le doar accidental, pe unele. Pregătindu-și însă pentru tipar seria de Opere, a găsit de cuviință să rescrie unele fragmente, chiar să modifice unele romane (Sectarii, de exemplu, are un cu totul alt final), să postdateze unele povestiri (Valurile, vânturile e datată 1942, deși a fost scrisă în conformitate cu clișeele proletcultiste din jurul lui 1960), în încercarea de a oferi
AGARBICEANU. In: Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/285197_a_286526]
-
dar astăzi, cred că m-am acomodat repede cu miracolul unic al basmului. Am interpretat multe roluri, peste...., dar dintre ele cele mai dragi au fost.... Astăzi, premiera cu spectacolul ,,Secretele Castelului Părăsit” este un pretext al autorului de a rescrie un basm, împreună cu cei trei copii, pentru că tot ce-a scris și s-a jucat pe scena teatrului ,,Cărăbuș” au fost povești din afara basmului, au fost, cum o spune mereu autorul, dramaturgul Ion Bălan, doar niște ,,...lecții de viață.” Spectacolul
Teatrul ca o lecţie de viaţă by Ion Bălan () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91610_a_92357]
-
vină abia mâine seară. Ceva se schimbă... fie este ceva care din cauza căruia se modifică unele lucruri, fie așa este natura cărții. Deci cartea e scrisă, dar formele nu-i sunt fixe. Cam așa... De ce? Nu știu. E ceva care rescrie istoria. E interesant, zise el preocupat. Poate e un fel de palimpsest. Gândurile mi-au sărit deodată la Împărat. Mai trăiește? Felix Amadeo, mai trăiește? Ți-a spus și Baronul și ți-a dat de înțeles și tatăl lui Orande
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
despre cum e cu ieșitul din nou după divorț, e pentru pagina pentru femei. M-am cam blocat, te poți uita un pic peste material? Ceea ce înseamnă, dacă ești expert în a citi printre rânduri, așa cum sunt eu, „îl poți rescrie?“. Geraldine dă fuga la biroul ei și ia o ciornă, după care se întoarce. ― Doamne, ești un înger, spune ea. Îți rămân datoare la greu, adaugă, și pleacă fără să se întoarcă, dar îmi face cu mâna când iese pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
nu-mi vine să cred că Geraldine chiar scrie, nu-mi vine să cred cum poate fi pentru cineva atât de greu să scrie, când mie nu-mi ia niciodată prea multă vreme să-i refac materialul. Încep prin a rescrie introducerea, și adaug ceva culoare, dându-i o formă pe care cititorii ar vrea să continue s-o citească. „CÂT AI STAT în fața altarului și ți-ai citit jurămintele, sperai și te rugai ca mariajul tău să țină pentru totdeauna
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
Al naibii de plictisitor, dau eu răspunsul stas. Mă tot gândesc c-ar trebui să mă gândesc la alte locuri de muncă, dar apoi capăt speranța ridicolă c-or să mă promoveze. ― Ar trebui s-o facă, spune Ben. Știu că-i rescrii majoritatea materialelor Geraldinei, și o faci foarte bine. ― De unde știi? Nu-mi vine să cred că știe asta. ― Ei, haide, spune Ben zâmbind. Geraldine e o bună secretară, dar habar n-are să scrie, nici dacă ar fi să-și dea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
că e? ― Sigur e celebră. ― Nu e tipa aia din film? ― O să-mi lipsești, spune Geraldine, punându-și brațele în jurul meu și îmbrățișându-mă puternic. Cine-mi va mai face zilele suportabile în următoarele două săptămâni? ― Cine îți va mai rescrie materialele, vrei să spui. Rânjesc, o îmbrățișez și eu și uit complet să-i mai spun că va avea bucuria de a scrie rubrica „Sfaturi de milioane“, pusă deoparte doar pentru ea. ― Și asta, spune Geraldine, dar acuma serios, chiar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2027_a_3352]
-
cu un ziar deschis În față, și nu se oprea decât ca să arunce câte o privire pe fereastră la fulgii de zăpadă ce cădeau, topindu-se pe acoperiș. A așternut conștiincioasă următoarea scrisoare, fără să trebuiască să taie sau să rescrie ceva. Roanoke, Virginia 6 februarie, 1933 Dragă domnule doctor, Vă scriu pentru a vă cere un sfat foarte important - trebuie să iau o decizie și nu știu În cine să mă Încred și n-am curaj să-i Întreb pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2002_a_3327]
-
care făcea curat În gospodăria unui profesor britanic care avea o școală, formată dintr-o singură Încăpere, pentru băieții coloniștilor din Mandalay. În timp ce mătura curtea, asculta vocile profesorului și ale elevilor săi care se auzeau prin fereastra deschisă. Mai târziu, rescria cuvintele de pe tablă Înainte să o spele. Era foarte ager la minte și profesorul a observat asta, de aceea, Într-un final, l-a lăsat să stea În fundul clasei. Engleza lui a devenit În timp la fel de frumoasă ca și cea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2218_a_3543]
-
politicianul e responsabil direct după atâția ani de guvernare, rămâne tot mai dărăpănat și mai murdar, un lucru neînsemnat înțepenit într-un discurs demult uitat care a adus voturi. Dar de când Băsescu a pornit serios la treabă pentru a-și rescrie sloganul electoral și din „Să trăiți bine” doar printr-o mică modificare a reieșit noua lui dorință asupra poporului acesta, dorință arzătoare care sună simplu: „Să muriți bine”, spitalele acestea așa cum erau, murdare, sărace, părăsite de medici, controlate de stafilococi
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, într-o paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, într-o altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1175]
-
centenar! 24 februarie 2004 REFLECȚII (CLI) Executăm în chip tăcut Tot ce străinul spune; Așa făcut-am și-n trecut, Speranța iar apune. * „La calendele grecești” Vom ajunge fericiți, Doar atunci și nu cu-acești Lideri zilnic ghiftuți. Eu scriu, rescriu și-apoi transcriu Nimicurile mele; Să nu le puneți în sicriu, Rămână probă ele. Fără lacrimi și durere Bunul simț și sentimentul, Sub a rațiunii vrere Ornează terasamentul. * „La Paștele calului” Vom ajunge ca model În fața credulului, Ce ne-o
Reflecții minore pe teme majore by Ioan Saizu-Nora () [Corola-publishinghouse/Imaginative/91695_a_92329]
-
se referă Cicero vorbesc serios și cu destulă gravitate, cel pu țin așa ne lasă a crede. Să amintesc, întro paranteză, un episod din lumea modernă. După ce observă că Montaigne însuși a fost reținut de afirmația lui Cicero, Pascal o rescrie pentru sine (Cugetări, VI, 363). Probabil o consideră elocventă pentru maniera duplicitară în care gândesc oamenii, mai ales filozofii. Acest lucru îl îndreptățește să spună, întro altă însemnare, că omul este un étrange monstre, un amestec între fiară și înger
Privind altfel lumea celor absurde by Ștefan Afloroaei () [Corola-publishinghouse/Imaginative/593_a_1017]
-
naște. Fluturii încep să își uite zborul. Cui să arate dansul culorilor Într-o lume care nu mai cunoaște graba, fuga pasului spre ziua incertă? Mâine va fi un azi permanent fără lacrimi în numele acelui cunoscut “prea târziu”. Se va rescrie istoria exercițiilor de respirație... ...același praf, aceeași rugină, aceeași căsuță poștală uitată de expeditori. Secundele trec... a fost doar un vis. Noi, amintirile (coloana a cincea) Amintirile vorbesc în șoaptă Sub pietrele roase de timp, Rămășițe ale templelor Distruse de
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
pentru el într-o întoarcere în timp, o corijare ce trebuia aplicată vieții sale pentru a putea merge mai departe, îi era dat să retrăiască vârsta la care suferise din dragoste pentru prima oară și pe care acum o putea rescrie cu mintea mult mai coaptă și cu sufletul mai călit de experiențele prin care trecuse. Niciun băiat din școală nu era așa de dezvoltat fizic ca el. Erau vreo doi sau trei care foloseau o lamă și un aparat de
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
fost dat, îmi spuneam, să traversăm cea mai cenușie vreme a istoriei, nimeni nu mai avea încredere în nimeni, un lent proces de disoluție, totul părea să fi fost în urmă cu o mie de ani, parcă se scria, se rescria, cu alt alfabet, istoria Evului Mediu, cu care eram acum contemporani. În una din acele după-amiezi, la o oră sau două după ceasul prânzului, când sosii acasă, domnul Pavel, care-și făcuse siesta, bătu la ușa apartamentului meu, era înveselit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
tendința lui Sadoveanu spre o nediferențiere a discursului, ultima ipostază narativă fiind, prin detașare și convenție, semnul deplinei sale maturități auctoriale. Cum afirma Nicolae Manolescu, deși epoca maturității scriitorului începe cu adevărat după 1928, când proza lui cultivă modelul și rescrie cărțile populare, de legende și înțelepciune orientală* - o concepție a literaturii modernă prin excelență -, originalitatea lui Sadoveanu este desăvârșită tocmai sub acest complex raport al evoluției ideilor și a artei: dacă „Crâșma lui moș Precu e o reuniune de țărani
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2100_a_3425]
-
o condiție. — Ce? Să nu mă pomenesc că cecul n-are acoperire. — Cecul e bun, l-am asigurat eu în timp ce i-l întindeam. Am nevoie de primul proiect în două săptămâni. Doamne, tot ceea ce ai de făcut e să-l rescrii. S-a uitat la zerourile săltărețe. — Dar... dar nu e realist, a spus el. M-am ridicat brusc, energic. Martin a tresărit. Ochii lui mă priveau. Știe ce se petrece între noi. Sau poate fi crezând că s-a purtat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
Trebuie să se facă schimb de consolări. La urma urmei și eu i-o trăsesem o dată pe scări, cu niște ani în urmă, când Alec leșinase; Alec știre? Puțin probabil, pentru că nici chiar Ella nu mai știe. Istoria s-a rescris și evenimentul nu a mai fost inclus. Vremurile sunt grele. Nu mai e loc pentru săruturi. Nici pentru zâmbete, panglici în păr, volănașe la rochii, aș cum a fost înainte. Acum poartă pantaloni, pantaloni lungi. — Deci, ce mai face marele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1876_a_3201]
-
ai fost iubit? Că ai visat privind de nenumărate ori zborul marelui fluture? Că ai simțit, adeseori, cum te-a furat în rotocoalele lui înalte, ducându-te amețitor de aproape de seninul râvnit? Că ai trăit? Încercările mele repetate de a rescrie acea povestire, cărțile adunate, toate ce au urmat nu au făcut decât să-mi perpetueze amărăciunea de demult. Am dat neputinței mele literare de mai târziu o aură falsă de oarecari izbânzi, de false succese. Știam că toate sunt false
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
Înaintez în astfel de dimineți cu molcome zăbave în fața vitrinelor, a intrărilor în clădiri, a gangurilor, a crâșmelor, a prăvăliilor de tot felul. Mai peste tot mă întâlnesc cu textul, mă citesc și sunt tentat a transcrie cele citite. A rescrie, iar și iar, același text, înciudat doar pe sărăcia de cuvinte, amărât că încă, parcă, șirurile nu au coerența pe care le-o simt, întristat că rescrierea minte, oricât de mult aș încerca să-mi potrivesc cadența de acum cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
afurisită în care erau nu doar cheile de la ușa garsonierei mele, ci și povestirea prietenului meu. Și o altă povestire a mea, pe care îmi va fi dat să mi-o amintesc întruna, ca o pedeapsă, neputând să o mai rescriu vreodată, oricât de mult aș încerca. Voi scrie, în schimb, eu povestea prietenului meu. După moartea lui, la câțiva ani am fost la el, la cimitir. Treceam pe la el, din când în când, în virtutea unor sentimente fără nume. Poate și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
femeia aceea de lângă mine face ordine între farfurii și tacâmuri, iar Veturia împarte feliile de tort în farfurioare, albastre parcă. ...Am intrat la Karanphilou și am început să scriu din nou povestea de demult a prietenului meu. Credeam că o rescriu. Nu simțeam decât cum textul se revărsa peste mine, înghițindu-mă. Începuse coborârea. O simțeam, fără să o pot încă numi. Venea doar spre mine, molcomă, unduitoare, cu boare de gheață și amețitoare dogori, ademenitoarea, învăluitoarea, plina de liniștite spaime
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2046_a_3371]
-
mai la Îndemână să cred că ei au acționat și au decis tot timpul și În numele acestor țeluri. Și atunci...? De asta eram atunci un susținător al mitului dionisiac, al rolului important deținut de acest mit În istorie. Dacă tot rescriem mereu istoria după logica noastră prezentă să introducem și acest mit care sfidează logica. Așa pentru a vedea ce rezultă! Adevărurile parțiale mă interesează cel mai mult. Ele sunt inatacabile În clipa istorică În care sunt emise și incluse În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2298_a_3623]