1,533 matches
-
să mă omoare...? În fond nu am fost adus cu patrula la unitate ci m-am Întors de bună voie după o mică escapadă datorită anilor prea mulți de serviciu militar pe timp de pace...! Ne având altă alternativă mă resemnasem În așteptare când, la câteva săptămâni după ce terminasem munca cu deparazitarea păduchilor, gardianul din schimbul doi ce făcea de gardă la ușa camerei Nr.10, Îmi făcu semn să ies afară din camera și mă predă unui alt gardian la
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
de gardă la ușa camerei Nr.10, Îmi făcu semn să ies afară din camera și mă predă unui alt gardian la fel Înarmat cu pistol automat, spunându-mi să-l urmez, fără a preciza unde. La drept vorbind, mă resemnasem...! Încercam să fiu curajos dar, totuși eram revoltat: să apar În fața plutonului de execuție la ora nouă noaptea...? În sfârșit, din presupuneri În Închipuiri de felul cum voi fi executat, am ajuns la o construcție veche cam șubredă În care
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
-l la o parte pe Augustin, Sammler Întotdeauna Își iubise orașele de la Miazănoapte, mai ales Londra, binecuvântarea Întunecimii ei, a fumului ei de cărbune, a ploilor cenușii și oportunitățile sale mintale și umane de mediu neluminat și Înăbușit. Acolo te resemnai cu obscuritatea, cu tonurile joase, nu cereai deplina limpezime a minții sau a motivelor. Dar acum ciudata afirmație a lui Augustin avea nevoie de o nouă interpretare. Ascultând-o pe Angela atent, Sammler observă diverse dezvoltări. Truda puritanismului lua acum
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
trece pe lângă mine ca o nălucă, n-am făcut semn în noianul de frunze, ninge-n sufletul gol, ninge-n Decembrie! Nicio urmă nu s-ar observa pe strada pustie, nicio amintire n-ar înflori pe zăpada sticloasă, m-am resemnat cu lacrima nopții, duium de crizanteme aleargă spre Octombrie. “Nu mă certa! Nu mă certa!, strigă străina din mine, până când ai s-aluneci pe marea de vise? Nămeții-s cât viața, o cale-i desparte, Steaua Polară colindă a noapte” O
Confluenţe poetice. Antologie de poezie by Relu Coţofană () [Corola-publishinghouse/Imaginative/271_a_1216]
-
și avea un simț al umorului deosebit de dezvoltat. La pofta ei de a trăi era suficient să mișc un deget ca ea să începă să râdă și să mă mai pupe un pic, când îi venea. Mihai și Gigi se resemnaseră. Acceptaseră că sunt un cunoscut de al ei de mai înainte și ne-am împrietenit imediat fiindcă o aveam pe Creața ca punct comun. Ne purtam acum ca și cei din anul doi și colegii noștri ne priveau derutați. Auzi
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
certase. Aș fi vrut să mă pun în genunchi, să stau precum acea cruce barbară și să cer cu lacrimi în ochi iertare, ca să mă ia înapoi lângă ei, la stână, dar înțelegeam prostia de care dădusem dovadă și acceptam resemnat să mă întorc pentru o vreme în sat, ca o pedeapsă pe care o meritam și trebuia să o ispășesc ca un bărbat ce mă credeam. Badea Vasile mă tot studia cu coada ochiului de parcă atunci m-ar fi văzut
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
arăta În lume - cu nimic mai mult decît EL, cel care dispăruse. Mie, personal, mi se părea foarte dubios că se dedase la acest joc pueril. Intrase În horă pe deplin conștient că era bănuit de complicitate. Mă simțeam aproape resemnat dîndu-mi seama de toate acestea. Aparent, fără ca măcar să fiu În stare să realizez prea limpede, lucrurile au luat o asemenea Întorsătură, că mă puteam considera implicat și eu Într-o crimă. Și mai era cutia de chibrituri care, fără nici o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
ca adversarul să-mi simtă Îndoielile. Îmi dădeam foarte bine seama de asta. Banii care mi se dăduseră erau numai și numai În folosul și spre protecția clientei mele, iar urmărirea altor evenimente trecea pe locul al doilea. M-am resemnat. Cum să nu rămîi trăsnit la apariția unui asemenea tip? Mă simțeam de parcă aș fi băut un vagon de cafea ca să-mi treacă mahmureala. Eu nu mai știam ce să-i răspund și tipul, remarcîndu-mi inferioritatea, arătă cu capul, spre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
privirile lui, cale de un moment, o dușmănie vădită. M-am retras un pas, făcîndu-i loc. CÎnd și-a dat seama că nu am de gînd să-l Însoțesc, Încordarea din umeri Îi dispăru ca și cînd s-ar fi resemnat pe loc, concentrarea i se risipi și părea să nu-l m-ai intereseze nimic. — Oricînd. Trec eu pe la sora mea pînă-n prînz și ți-l las mîine... Sora lui - ca femeie... N-am perceput pînă acum rezonanța cuvintelor, dar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
dușumeaua spațioasă care imita pardoseala din gresie. Aș fi avut chef să vorbesc cu cineva despre farfurii zburătoare, dar detașarea de restul lumii constituia caracteristica principala a acestui local. Și cum nu-mi displăcea nici mie această regulă, m-am resemnat și am introdus o monedă de zece yeni În automatul cu oracole. Norocos. Semne ale unor nori de bun augur dinspre sud. Calul dumneavoastră este cam mototol, dar sînt speranțe de poartă deschisă. Vă recăpătați Încrederea În dumneavoastră, probleme de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
fiindcă vorbește românește cu mine: urcă forțat să doarmă și cu o voce plină de jale spune: „I just-want-to-tell-you some-thing!”, dezolat că mama se abține să urce, că nici eu măcar nu cedez, nici când plânge, apoi se împacă, se resemnează. Pădurea lor e aurie și roșie acum. Ești ca într-o beție totală de toamnă, în mijlocul a oriunde, aproape de un râu cu stânci și mușchi, fără nici un semn că mai există altcineva în afară de noi pe lume. Am luat vehiculele de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
mediocri și proști (în comunism), pentru escroci și șmecheri (în tranziție). Că oameni care îmi sunt mai aproape și îi respect (cetățeni competitivi care progresează și joacă după reguli) sunt tare inadecvați. Și că nu îmi rămâne decât să mă resemnez. Cred că încep să îi înțeleg și dezolarea lui Andrei când spune că nimic nu îl atrage și n-are după ce cai verzi pe pereți se duce. E teribil de greu să trăiești cu un astfel de nihilism și eu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
având la bază etica și echitatea "socialistă", societatea multilateral dezvoltată, "pe culmea civilizației și culturii", tripla calitate de proprietar ș.a.), populația sau o parte a acesteia avea cu totul alte păreri unii erau în mod direct în dezacord, alții se resemnaseră sau tolerau situația; în fiecare dintre aceste abordări, existau adevăruri care trebuiau, însă, circumstanțiate, dar și puncte slabe. La nivel internațional, România nu avea o atmosferă tocmai favorabilă, chiar dacă în politica sa externă dădea dovadă de mare îndrăzneală și demnitate
[Corola-publishinghouse/Administrative/1541_a_2839]
-
oricui altcuiva asta mi s-ar fi părut expresia unei neasemuite cruzimi. Dar, fiind vorba de Helen, asta era o dovadă de sinceră compasiune. Capitolul 19tc " Capitolul 19" Duminică dimineață tot nu primisem nici o veste de la Mitch, așa că m-am resemnat în fața sorții și m-am pregătit să merg la biserica spiritistă. Din nou am ajuns acolo mult prea devreme, dar deja erau două fete care așteptau pe banchetă. Nu le-am recunoscut de săptămâna trecută așa că m-am așezat lângă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1946_a_3271]
-
sorbituri succesive, înainte de a continua, insensibil la starea de confuzie în care mă aflam. — Locuitorii Granadei nu avuseseră niciodată tunuri și, cum Astaghfirullah nu contenea să le tot spună că acea născocire diabolică făcea mai mult zgomot decât rău, se resemnaseră cu ideea că o mașinărie atât de nouă și de complicată nu se putea găsi decât la dușman. Inițiativa medicului i-a lăsat perplecși. Timp de câteva zile a avut loc o defilare neîntreruptă de tineri și bătrâni, care stăteau
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
mișca în jurul Alhambrei. Cred că mi-aduc aminte că am văzut în ziua aceea soldați castilieni care cântau, strigau și se împăunau sus pe ziduri. Spre amiază, au început să se împrăștie în oraș, deja amețiți, iar Salma s-a resemnat să meargă să-și aștepte bărbatul acasă. Trei zile mai târziu, unul dintre vecinii noștri, un notar în vârstă de mai bine de șaptezeci de ani, care fusese luat ostatec o dată cu tatăl meu, a fost adus înapoi acasă; se prefăcuse
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
întreaga Granadă ajunsese să-și bată joc de nesăbuințele lui. Cu toate astea, îmi spuneam necontenit: „Salma, ești soția lui și îi datorezi ascultare; într-o bună zi, când se va sătura, se va întoarce la tine!“ Până atunci, mă resemnasem să-mi plec răbdătoare capul. Dar fratele meu, atât de mândru, atât de semeț, nu putea proceda la fel. Fără îndoială că ar fi dat uitării trecutul dacă am fi sosit doar noi trei. Dar, dacă ar fi primit-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
din Andaluzia. Totul începuse cu sosirea la Granada a unui grup de inchizitori, călugări fanatici care au proclamat din capul locului că toți creștinii convertiți la islam erau datori să se întoarcă le religia de început. Câteva persoane s-au resemnat, dar majoritatea s-au opus, amintind de înțelegerea încheiată înainte de căderea orașului, care le garanta în mod special convertiților dreptul de a rămâne musulmani. Fără nici un rezultat. Pentru inchizitori, clauza asta era nulă. Orice om care fusese botezat și care
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
firea lucrurilor ca un văr s-o ia în grija lui pe una dintre verișoare, pe cea mai frumoasă uneori, dar adesea și pe aceea care poate fi cel mai greu rostuită la casa ei în altă parte. M-am resemnat așadar, știind că împlineam astfel dorința cea mai scumpă a unchiului, aceea de a nu lăsa la moartea sa nici o fată necăpătuită. Pentru primele patru, procedase metodic: cea mai mare căpătase odaia cea mai încăpătoare din casă, iar surorile ei
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
la prețul cel mai mic! Vorbele lui erau chibzuite, dar era prea târziu pentru a da înapoi, din moment ce colindasem pe la toți meșteșugarii spre a-mi aduna încărcătura pe care o mai și plătisem cu bani peșin. A trebuit să mă resemnez cu ideea că mă voi întoarce în pierdere din prima mea călătorie de negoț, spunându-mi că nimeni nu poate învăța meserie fără să-și zdrelească mâinile sau să-și ușureze punga. În ajunul plecării, maică-mea veni să-mi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
surghiunirea lui Zeruali, la stăruințele tale i s-a poruncit să plece proscris în satul lui, și tocmai când se ducea într-acolo a fost atacat și asasinat. Răspunderea ta e mare. În timp ce vorbea, ochii mi se întunecară ca și cum se resemnau deja cu bezna temniței. Îmi vedeam avutul confiscat, bunurile risipite, familia umilită, o vedeam pe Hiba a mea vândută la un târg de sclavi. Mi se înmuiaseră picioarele și eram leoarcă de sudoare, sudoarea rece a neputinței. M-am străduit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
absolut nimic, date fiind împrejurările. Nu eram eu acum singur, lipsit de toate cele și înconjurat de familia ei? Mă pregăteam să spun că pentru mine ea nu mai era sclavă, când, dintr-o simplă încruntătură, mă făcu să tac. Resemnându-mă să nu mai scot o vorbă, am asistat atunci, cu tot atâta surprindere câtă delectare, la o scenă foarte ciudată. Intrasem cu Hiba și cu unchiul ei în casa acestuia și stăteam într-o încăpere joasă, dar alungită, pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Veni să-mi șoptească la ureche: — Alte femei ar fi vândut pe preț de nimic giuvaerurile intime. Eu le păstrez. Casa și mobilele se pot vinde; dar trupul nu, și nici podoabele lui. Am strâns-o la piept. — M-am resemnat de azi-dimineață să merg din surpriză în surpriză. Piramidele, sărutarea ta, satul ăsta, vestea căsătoriei noastre, și apoi odaia asta, noaptea asta, giuvaerurile tale, trupul tău, buzele tale... Am sărutat-o pierdut. Ceea ce a scutit-o să-mi mărturisească mai
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
lucrurile în serios? În chip de răspuns, dădu din umeri și rosti aceste vorbe de seculară resemnare: — Oricine o ia pe mama devine tatăl meu vitreg. Apoi s-a pus pe râs. Exista totuși cineva, un bărbat care nu se resemnase nicicum. Acesta era Tumanbay. El se pregătea să scrie paginile cele mai eroice din istoria orașului Cairo. ANUL LUI TUMANBAY 923 de la hegira (24 ianuarie 1517 12 ianuarie 1518) Stăpân peste Cairo, Marele Turc se fudulea, ca și cum ar fi ținut
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]
-
Nu mai aveam decât o singură dorință, și anume de a-i contempla pe veci gesturile și culorile. Le întrecea pe toate femeile Romei printr-o moliciune languroasă. Moliciune în mers, în glas, în privire, de asemenea, cuceritoare și totodată resemnată în suferință. Părul ei avea acea culoare de negru profund pe care doar Andaluzia știe s-o dea la iveală, printr-o alchimie de umbră răcoroasă și de pământ ars. Până ce avea să devină soția mea, era deja sora mea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2041_a_3366]