2,221 matches
-
revoluțiile, le-au făcut totdeauna masele mari de oameni, rolul lor, al intelectualilor progresiști (mulți sunt conservatori) este cel de a gândi, concepe și scrie un program ei văd istoria în desfășurare de-a lungul vremii și gândesc nu cu resemnare ci cu înțelepciune, asemeni lui Mihai Eminescu : ”Vreme trece, vreme vine, Toate-s vechi și nouă toate; Ce e rău și ce e bine Tu te-ntreabă și socoate; Nu spera și nu ai teamă, Ce e val ca valul
LĂSAŢI CHIPUL ROMÂNIEI PROFUNDE SĂ SE-ARATE! de ELENA ARMENESCU în ediţia nr. 390 din 25 ianuarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/360629_a_361958]
-
noastre iubiri pentru țară cimentate în veac/ și, sărutând obrajii Tăi, Doamne, cu buzele cioplite din cremene,/ ne vom reîntoarc-n istorii la capătul suferințelor ce tac... (Golgota iluziilor). Obsesia trecutului s-a revoltat odată cu primii fulgi care au căzut cu resemnare pe noua Golgotă. Și-a luat ultimul dor din ruga îndurărilor devenind colindul încătușat. Memoria i-a devenit bocet în Zarcă, fericindu-i dragostea în gândul trecut. Nostalgia de toamnă i-a prefăcut cuvintele într-o rapsodie eminesciană. Peste Cruciații
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
Pe cărarea unei ierni ca o cronică rimată, suie Robii la cer în cadență lirică. Fiecare sătuc plânge în inima unui martir, pentru cei ce nu mai sunt. Iisus din Icoane s-a desprins din piroane și-a răspândit peste resemnarea îndurărilor lor de pe cruce o fărâmă din slava Sa. Și la noi a intrat într-o zi în celulă,/ în celula morții, la Jilava Iisus,/ Iisus din Icoane;/ ne era frig și foame destulă./ I-am sărutat mâinile bătute-n
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
o zi în celulă,/ în celula morții, la Jilava Iisus,/ Iisus din Icoane;/ ne era frig și foame destulă./ I-am sărutat mâinile bătute-n piroane/ și plângând i-am spus: “Dă-ne, Doamne o fărâmă din slava Ta,/ din resemnarea îndurărilor de pe cruce/ și în ispita disperărilor nu ne duce,/ ca orice hulă/ s-a putem ierta”./ Ne-a privit, ne-a mângâiat și s-a dus,/ așa cum se duce un vis în mister,/ în nențelesuri pornite spre cer,/ și
CRUCEA ŞI ÎNVIEREA ÎN POEZIA GOLGOTEI ROMÂNEŞTI de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 117 din 27 aprilie 2011 [Corola-blog/BlogPost/360616_a_361945]
-
spre durerea impactului cu un alt suflet care n-a rezonat cu aceeași intensitate, fiind străin de dezlănțuirea frenetică a iubirii, mirarea în fața neputinței celuilalt de a resimți profunzimea devine durerea de a rămâne neînțeles. Un suflet demn va găsi resemnarea în pasivitatea așteptării deoarece constată că orice căutare e în van... Poeta opune trecutul prezentului, autoiluzionarea și naturalețea trăirilor detașării primită în dar odată cu trecerea timpului. Inedită este devitalizarea în fața conștiinței că iubirea pierdută mai revine doar ca amintire. Poezia
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
oricând să izbucnească din adâncurile lui. În Vesperală este evocată nostalgia liniștii Paradisului pierdut, a perfecțiunii Începuturilor. Amară nocturnă reflectă câmpul semantic al morții și aduce viziunea omului care își ia rămas bun în pragul sfârșitului iminent, dar întrevăzut cu resemnare. Bezna se evideniază prin întrebări retorice existențiale: „Ce sunt? De unde vin?/ Încotro mă-ndrept? Care e scopul?”, concluzionând asupra egalității în fața morții. Omul profan, din dorința de a accepta moartea, a transformat-o în rit de trecere și tocmai această
VOLUMUL ANTOLOGIC VADE MECUM (VINO CU MINE)! de LUMINIŢA CRISTINA PETCU în ediţia nr. 589 din 11 august 2012 [Corola-blog/BlogPost/360044_a_361373]
-
bolnavă; Ce rău îmi pare că n-am fost în stare/ Să-ngemănez iubirea-n rugăciune; Altminteri, ia-ți cuțitul și-l împlântă; Cămașa dragostei nu mai e nouă. Totuși, catharsisul suferinței erotice este diminuat printr-o notă optimistă, prin resemnare, prin asumarea existenței în formele ei diverse, inclusiv a duererii, a martirajului: Călit eu sunt cu-a dragostei otravă; Ia calul nenorocului și du-te/ Căci fără Don Quijote lumea moare; Că-ntr-o ființă totul se adună:/ Și zbatere și
IUBIREA CARE MIȘCĂ SORI ȘI STELE de MIHAI MERTICARU în ediţia nr. 1593 din 12 mai 2015 [Corola-blog/BlogPost/359795_a_361124]
-
suflet, în minte, în adâncul tău, cu o intensitate profundă și cu o solemnitate tăcută, dar ghidată de pasiune. Ea se naște din dorința unei opțiuni libere, înveșnicind sfințenia propriilor gânduri, fremătând încă din copilărie uneori, alteori poate numai din resemnare față de condiția de mediocritate în care te-a așezat viața sau poate pur și simplu în urma unor revelații avute cândva, revelații rare - e adevărat, dar nu imposibile. Subiectul religie a fost și este arzător, dezbătut de mii de ani și
CREDINŢA de CRISTEA AURORA în ediţia nr. 660 din 21 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359859_a_361188]
-
ambilor, fiecare interpretând această întâmplare din punctul lui de vedere. Cine și-ar fi putut imagina oprirea drumului, pe care se angajaseră a-l parcurge împreună. Un început care nu a avut timp cel puțin a fi dus până la capât. Resemnare? Oare va fi autentică? Grea lovitură. Greșeala ce nu a mers mai departe va fi și ea în timp iertată și uitată. A ieșit din internare, dar avertizat de cele ce ar putea urma dacă nu va opta pentru liniște
MPREVIZIBIL (2) de BERTHOLD ABERMAN în ediţia nr. 2265 din 14 martie 2017 [Corola-blog/BlogPost/359784_a_361113]
-
sunt aurii iluzii... inel de timp se coace, prins între ramuri vechi. copacii se îneacă, dacă în ape line, imaginea lor doare? semințe sau petale plutesc... rămân tot albe. las în inel o creangă. pleoapele-s prea grele de-atâta resemnare. mă prinde coroana verde. albastru-i albul stins... Referință Bibliografică: alb stins / Anne Marie Bejliu : Confluențe Literare, ISSN 2359-7593, Ediția nr. 483, Anul II, 27 aprilie 2012. Drepturi de Autor: Copyright © 2012 Anne Marie Bejliu : Toate Drepturile Rezervate. Utilizarea integrală
ALB STINS de ANNE MARIE BEJLIU în ediţia nr. 483 din 27 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/359151_a_360480]
-
Hristos. Am scris, într-un pătrat desenat între cele tipărite pe buletinul de vot, „INRI” și am pus ștampila acolo. Pentru c-a ieșit Iliescu președinte, le-am urât sănătate la americani. Îți recomandăm Miorița. Despre lupta între complot și resemnare Am mers mai departe cu convingerea că eu contez; că, dacă fac ceea ce trebuie, se va schimba ceva. Îmi spuneam că e de ajuns să ofer lumii, cu zâmbetul eroinei pe buze, propriul exemplu pentru că lumea să se schimbe în
Votez pentru zâmbetul fetei moarte la Revoluție. A-ți iubi țara înseamnă să faci astăzi tot ce îți stă în putere ca s-o poți iubi și mâine () [Corola-blog/BlogPost/338705_a_340034]
-
Acasa > Poeme > Sentiment > AM UN ALT ȚEL Autor: Anatol Covali Publicat în: Ediția nr. 1873 din 16 februarie 2016 Toate Articolele Autorului Nu mai mi-e dor de plâns și de tristețe, de resemnări,căci zâmbetul stă treaz și doar la bucurii le dă binețe când sar al ne-mplinirilor pârleaz. Nu-mi mai aduc aminte de durere, iar ochii nu mai sunt de lacrimi plini. În trupul meu e parcă o-nviere și-
AM UN ALT ŢEL de ANATOL COVALI în ediţia nr. 1873 din 16 februarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/340405_a_341734]
-
Doamne”, „Să te aflu pe tine, să știu”, „Să-ți caut, să-ți aflu iubirea”, „să rezist”, „să pot”, „să citesc”... După zbaterile ce amintesc de zbuciumul psalmistului arghezian, o smerenie îi potolește dorințele: „Aștept cuminte. Facă-se voia Lui!” (Resemnare). Problematica existențială atinge tema majoră a timpului, niciodată suficient pentru o viață de om: „Te rog să-mi dai un strop de timp, cu/ împrumut.” (Rugă către Tine). Sub același imperiu al lui Cronos, gândul se răsucește „înapoi în timp
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
în două, către cuibul / din anul trecut“ (Transparență primăvăratică - pag.105 ). O sensibilitate ușor perceptibilă, o ușurință a versificației, de invidiat, o iscusință a „însăilării“ unor metafore ce dau o „culoare“ aparte poeziilor, o imaginație ce trădează, de multe ori, resemnare în fața candorii sau a trăirii la tensiuni ridicate, iată doar câteva dintre caracteristicile care dau o notă distinctă discursului liric al poetei ce semnează, cu majuscule, această carte. Fără îndoială că Olguța Luncașu Trifan știe să facă pași mărunți, dar
OLGUŢA TRIFAN de OLGUŢA TRIFAN în ediţia nr. 2211 din 19 ianuarie 2017 [Corola-blog/BlogPost/340404_a_341733]
-
să fie? Al unui singur om sau al tuturor românilor? Îmi pare că oamenii care ies în stradă, cu cât sunt mai sfidați, cu atât sunt mai mulți. Oare la ce s-or fi așteptat? La capul în pământ? La resemnare? În loc să stea liniștiți și România să-și vadă cursul normal către prosperitate, iată că oamenii ies în stradă pentru un lucru atât de „banal”. Lumea a ales democratic cu gândul la prosperitate, dar în loc de asta se trezesc cu noi „privilegii
Eu i-am văzut pe bătrânii frumoși și liberi din Piață. Plus o întrebare pentru premierul Grindeanu: vreți să fiți premierul lui Șefu’ sau al tuturor cetățenilor? () [Corola-blog/BlogPost/338260_a_339589]
-
tehnice, din spatele cortinei, menite să pregătească terenul. Pentru noi toți cei care suntem îngrijorați de noul context politic internațional, mai există o soluție. Este una obligatorie și singura pe care o putem pune în aplicare chiar de acum. Renunțarea la resemnare. Profesorul Larry Diamond sublinia că simpla indignare este la fel de inutilă ca abandonul. Sunt convins că rezultatele alegerilor din SUA, Republica Moldova și Bulgaria sunt simptome ale unei „maladii a scepticismului” celor care au preferat să comenteze dezaprobator de pe margine în loc să se
în cele 5 zile care au schimbat totul, România a devenit un concurent cu șanse reale să câștige „The Apprentice” () [Corola-blog/BlogPost/338334_a_339663]
-
asupra contracepției, ele au tot mai puțină nevoie de bărbați. Toleranța lor față de nefericirea și umilințele pe care le îndurau odinioară de la niște soți despotici a dispărut în mare parte, așa cum a dispărut și semnul de egalitate dintre feminitate și resemnare.“ Și în SUA căsătoriile sunt tot mai puține. Americanii se căsătoresc tot mai târziu. În 1970, din 1000 de femei, 74 se măritau. În 2012, din 1000 de femei, doar 31 s-au căsătorit. La numărătoarea din 2008, a rezultat
Cum ne alegem perechea. Dar chiar alegem? () [Corola-blog/BlogPost/338728_a_340057]
-
s-a așezat în iarbă și a bătut cu palma lângă pălărie. - Păi di ce n-ai zis așaaa, sărutu-ți mâna ta de cioban! Șezi aicea c-acuma ne-nțălegem noi ca oamenii! Îți recomandăm Miorița. Despre luptă între complot și resemnare Cu un gest teatral, mi-am dat clopul jos și l-am trântit lângă pălăria de gabor. M-am așezat turcește, mi-am aprins o țigară. - Dragul meu, m-a abordat mieros, oare ești însurat? - Nuuu! Caut o fată bună
A fost cât pe ce să ajung ginere la bulibașă. „- Adu fata aici, s-o văd, să vorbesc cu ea, că nu mă-nsor cu orice proastă...” () [Corola-blog/BlogPost/338798_a_340127]
-
este cel care aude Cuvântul și-l înțelege; el aduce într-adevăr rod: un grăunte dă o sută, altul - șaizeci, altul - treizeci. Evanghelia după Matei. Se spune că balada Miorița este emblematică pentru poporul român: atitudinea ciobănașului în fața morții exprimă resemnarea poporului român în fața istoriei. Blestemul nostru ca nație. E o viziune romantică. Mircea Eliade justifică atitudinea resemnată ca soluție de supraviețuire a românului într-o lume în permanență ostilă. Căci nu este o resemnare pesimistă ci o reevaluare a istoriei
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
român: atitudinea ciobănașului în fața morții exprimă resemnarea poporului român în fața istoriei. Blestemul nostru ca nație. E o viziune romantică. Mircea Eliade justifică atitudinea resemnată ca soluție de supraviețuire a românului într-o lume în permanență ostilă. Căci nu este o resemnare pesimistă ci o reevaluare a istoriei vitrege în termenii unui destin cosmic. O transmigrație a sufletului românesc pe tărâmul tinereții fără bătrânețe și vieții fără de moarte. Ca și cum românul, în loc să înfrunte istoria, ar trage un joint și s-ar refugia, astfel
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
i se spune că fiul ei nu a murit ci este viu, s-a însurat cu mireasa sa, Biserica (definită nu ca instituție ci ca adunare a creștinilor) - fiică de crai pe-o gură de Rai. În plan socio-politic, teoria resemnării se destramă. Ciobănașul spune așa: ”și de-a fi să mor”, adică doar în cazul în care complotul e încununat de succes, lasă un testament. Ceea ce nu înseamnă deloc că, gata, și-a acceptat moartea fără niciun fel de luptă
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
vilă cu turnulețe, gipan și bani fără număr, fără număr. Bucuroasă, dă un acatist și se prezintă cu evlavie la urne ca să iasă iar ăștia, că-s oameni cumsăcade, fură da mai dau și la biserică. În plan socio-politic, teoria resemnării se destramă. Ciobănașul spune așa: ”și de-a fi să mor”, adică doar în cazul în care complotul e încununat de succes, lasă un testament. Ceea ce nu înseamnă deloc că, gata, și-a acceptat moartea fără niciun fel de luptă
Miorița. Despre luptă între complot și resemnare () [Corola-blog/BlogPost/338601_a_339930]
-
Într-o societate obișnuită cu resemnarea, Mihai Leu a apărut în conștiința românilor drept eroul care crede în destinul său de învingător. Boxerul care a avut curajul să se integreze în Europa, pe vremea când politicienii noștri nu reușeau să traducă intialele UE, a resuscitat, după
Business Days TV [Corola-blog/BlogPost/339788_a_341117]
-
doamnă cu pălărie, pe bicicletă, într-o zi însorită de vară. Își întoarce prudent capul. Până și Timpul s-a oprit pentru o clipă. Cu mâinile pe genunchi, respiră adânc. Pe fața-i gânditoare se întrezărește o grimasă. Deziluzie, împovărare, resemnare... Continuă să pedaleze. Și mai repede, zâmbind sub pălărie. Există oameni care sunt într-o permanentă competiție cu orele, zilele, anii, iar setea pentru cunoaștere îi ține captivi între mii de tomuri. Stau de vorbă astăzi cu Daniela Gîfu, cercetător
Omagiu Doamnei Daniela Gîfu () [Corola-blog/BlogPost/339967_a_341296]
-
ațintit asupra noastra pupilele negre ale ochilor . Se uită la noi și am avut sentimentul că nu ne vede. Ne-a salutat cu o voce foarte caldă . Fruntea era ușor încrețita, părul puțin încărunțit , iar întreaga figură emană înțelegere, căldura, resemnare, dar și hotărâre. A început să ne descrie, să “vorbească “ despre noi,despre ceea ce eram și simțeam , desi stăteam acolo,în picioare, lângă el.! Era ceva ciudat , fără să definesc ce anume. Mă simțeam că un obiect , supus descierii elevilor
LUMINA SUFLETULUI MEU de MIRELA PENU în ediţia nr. 1701 din 28 august 2015 [Corola-blog/BlogPost/340122_a_341451]