1,270 matches
-
cu înfățișare severă și dură, a cărei asprime contrasta cu finețea umorilor ce-i însuflețeau scrisul, cea mai potrivită expresie e cea de "introvertit resemnat": introvertit, deoarece avea o fire interiorizată sub imperiul căreia nu-și îngăduia efuziuni cotidiene, și resemnat, fiindcă intuia prea bine că schimbările prin care trecea Elveția erau ireversibile. Singura reacție de împotrivire față de ceea ce trăia era scrisul. De altminteri a scris pînă în ultimele clipe al vieții și, potrivit mărturiei soției sale, și-a consemnat senin
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
în jurul căreia gravitează starea de spirit a localității elvețiene. Amărăciunea cu care Toni Halter înfățișează simptomele unei schimbări pe care elvețienii o trăiesc fără s-o conștientizeze nu poate fi egalată decît de luciditatea autorului. O amărăciune calmă și definitiv resemnată, ca cea încercată în fața unei răsturnări implacabile: enoriașii simt că nu se mai regăsesc în sacramentele bisericii și cu toate acestea le este jenă să-și recunoască alienarea în fața preotului. Și cu cît ruptura crește mai mult cu atît li
Gustul resemnării by Sorin Lavric () [Corola-journal/Journalistic/9661_a_10986]
-
ani opoziția și Partidul Democrat îi acuză pe țărăniști de toate greșelile actualei guvernări. Chiar și de greșeli care ar trebui trecute în contul celor care s-au aflat la putere pînă în 1996. De tot atîția ani, țărăniștii par resemnați să încaseze lovituri din toate părțile, mulțumindu-se să răspundă pe la conferințe de presă. Răspunsuri foarte adesea neconvingătoare. În ultima vreme, chiar și foștii amici politici ai acestui partid trag în PNȚCD din toate pozițiile. Atacuri la care penețiștii răspund
Picătura chinezească în politică by Cristian Teodorescu () [Corola-journal/Journalistic/16674_a_17999]
-
luciditate subversivă, antiumană, care, consecventă cu concluzia la care a ajuns, intră în colaps, optînd pentru sinucidere: "cel care crede că doar sinuciderea/ îl mai poate exprima" (Criza). Înainte de-a recurge la actul final, e un cîntăreț al neputinței, resemnat, un aed al inutilității, întorcîndu-se în barbaria ce urmează conștientizării nonsensului existențial, ca un ultim corolar al acestuia: "Ajutîndu-se cu dinții scoate Orfeu ultimele acorduri din harfă/ Resemnarea sa de pe urmă ascute colții, ghearele fiarelor/ Dînd o mînă de ajutor
Un sol al "ireparabilului" (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/15934_a_17259]
-
ceva? (Tăcere) Dormi?... Mamă! (Alt geamăt.) Mămică!... Sunt eu, Rareș! (Geamăt.) ’Tu-i faza de recuperare! Lu’ soră-mea și... noră-ta!... Două... pp... poame!... Stau de patru ore aici și n-ai scos un cuvânt!... O silabă! (Liniște. Suspină resemnat și se întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!... (Sare la agendă) Fără salvare... dar cu doctor! (Apelează) Hai!... răspunde!... (Mesajul.) O fi și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Ce pot
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Liniște. Suspină resemnat și se întoarce în fotoliu.) Acu’... Doctoru’!... (Sare la agendă) Fără salvare... dar cu doctor! (Apelează) Hai!... răspunde!... (Mesajul.) O fi și ăsta tot o curvă!... (Renunță) Nu trebuia să accept!... Am fost un bou!... (În fotoliu, resemnat.) Ce pot face?... Iaca... Te duci la tata, D-zeu să-l ierte, da... de ce eu?!... Să fiu prostu’? (Un geamăt prelung îl saltă în picioare. Fuge la pat.) Mamă!... Ți-e rău?... (Geamăt.) De ce nu vorbești? cu mine?... Sunt
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
rog? Ana: - De ce te-ai făcut profesor de geografie? Rareș: Din pasiune. Ana: - Ce pasiune?... (Pauză.) Harta?... Sau globu’? Rareș: - Globu’... Ana: - Îl învârți... și... Nevastă-ta ce face? Rareș: - Hărți. Ana: - Să nu-mi spui că amândoi sunteți... Rareș: (Resemnat.) - Nu-ți spun. Ana: - Unu mai merge... Da... doi!!... Rareș: - Mamă!... Știi asta de... când ne-am... Ana: - E pensionară? Rareș: - Nu. Ana: - E mai tânără ca tine... Vreau să dorm. (Pauză. Începe să sforăie. Rareș trece la fereastră. După
Ion Corlan: Profesorul de geografie - Piesă într-un act () [Corola-journal/Journalistic/4335_a_5660]
-
Ion Simuț În imaginație, Iașii erau pământul făgăduinței, dar starea de spirit era "o jale mare, jalea speranțelor sfărâmate, peste care s-a așternut o resemnare usturătoare" (p. 147). Reflecțiile despre istoria vitregă, firea resemnată și slabă a românilor sunt luate parcă din sinteza lui D. Drăghicescu, Din psihologia poporului român. Remus Lunceanu își aduce aminte că dincolo, în România ocupată, a fost ocărât ca spion și trădător (p. 146) și se îndeamnă să-și
Calvarul lui Liviu Rebreanu – romanul unei disculpări (III) by Ion Simuț () [Corola-journal/Journalistic/12812_a_14137]
-
s'a simțit acasă..." (Sărută-mi versul). Ceremonii trubadurești, la căpătîiul unei patimi de carne. Și de vînt. Din tren e o însumare de scrisori fără adresă, cu sinceritatea răvașului final: "Și te-am privit blajin, cum numai noi/ Cei resemnați, putem privi norocul,/ Când potolim cu sufletele focul/ Și curățim pământul de noroi...// Și-am renunțat, cum noi, pierduții știm/ Să renunțăm la'ndemnul împlinirii/ Când trecem întunerecul iubirii,/ Ca'n sfânta dimineață să murim." (Iubire tristă). Dacă ne gîndim
Carne și vînt by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/7073_a_8398]
-
vatmanul încearcă să-i explice agresorului: - Domnule, ăsta-i metrou, nu avion, merge pe unde are șine. Doar nu credeți în realitate că pot să vă duc la Beirut cu metroul!? Intrusul, însă, știe una și bună: - La Beirut!!! Vatmanul, resemnat, anunță la microfon: - Toată lumea în vagoane, se închid ușile, următoarea stație: Beirut, cu peronul pe partea dreaptă. Pe fața agresorului înflorește un zâmbet: - Vezi mă? Are dreptate Băsescu: voi puteți, mă, da' nu vreți!
Băsescu are dreptate. Vezi ce banc circulă pe Internet by Bratu Iulian () [Corola-journal/Journalistic/65423_a_66748]
-
prin contrast cu ceea ce afirmă Dna Stroescu (Valeria Seciu), Rosina în romanul lui Dan Lungu. Pentru aceasta din urmă, comunismul a avut sensul unei catastrofe care i-a schimbat radical existența, argument în fața căruia Emilia rămâne impenetrabil detașată. Vocea pierdut resemnată a Valeriei Seciu abia se aude, voluntarismul de Victoria Lipan al Emiliei este molipsitor prin vitalismul lui. Două lumi stau față în față, iar dialogul dintre ele este imposibil, de aceea nici nu există vreun ictus polemic în discuție. Pe
Estalgie și puțină uitare by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/3275_a_4600]
-
Sigur, Mihai Ignat nu e preocupat de o astfel de reconsiderare și nici nu încearcă să depășească clișeele poemelor de dragoste, dar nici nu pare să se teamă de locul comun și își scrie poemele cu onestitatea asumării (fie și resemnate) a precedenței. Un demers care, zic eu, ar trebui încurajat. Rezerva mea se reduce doar la aspectul cantitativ al cărții. Poemele, mai ales că multe dintre ele au foarte puține versuri, sunt totuși cam puține, respirația volumului e scurtă, lectura
Noi poeme de dragoste by Marius Chivu () [Corola-journal/Journalistic/13485_a_14810]
-
duce cu gîndul la o remarcă a lui Barthes despre modă: după ce hainele au început să ne facă să semănăm unii cu ceilalți, în modernitate, diferența stă în accesorii. Fără accesorii, proza lui Jean Echenoz ar fi doar profesionistă, dar resemnată. Numai că autorul știe asta. Și devine evident că, la el, accesoriul are precedență asupra costumului. Accesoriul dă perspectiva, el înduioșează sau bucură, el dă și măsura acestei scriituri neoclasice casual. Despre care în limba română nu se cade să
Sînt 14. 1914. by Alexandru Matei () [Corola-journal/Journalistic/4082_a_5407]
-
de întrebarea, repetată, ,cine este Letiția Branea?". Cu ea, strigată, într-o noapte, de portarul căminului de fete, începe romanul. Pînă atunci, aflăm din cîteva rînduri așezate înainte, zilele trecuseră terne, înghițite, hap după hap, ca într-un pact definitiv, resemnat, cu traiul de duzină: , Atunci m-am gîndit cu regret că mie n-o să mi se întîmple niciodată ceva deosebit, și cu gîndul acesta am trecut peste zile". Povestea retro, pornită brusc la vale, care ține pînă spre jumătatea cărții
Navetă cu metronom by Simona Vasilache () [Corola-journal/Journalistic/11538_a_12863]
-
paginii sunt vii curenții trăirii, mă simt mult mai bine, fața mea s-a schimbat, ochii au din nou acea expresie de siguranță care-i sperie pe cei care vor să întâlnească poate un poet înfrânt de grijile cotidianului, un resemnat al efortului intens. Pagina scrisă e prețioasă pentru mine; o pot transforma în pagini, capitole, fiind un fel de partitură în care s-a topit tonul de luat de aici înainte. Și ce lucru curios, starea mea ascunsă euforică îi
Jurnal suedez by Gabriela Melinescu () [Corola-journal/Journalistic/14879_a_16204]
-
noastră; cu toate că lacrimile, ca și cauzele ce le pricinuiesc, sunt comune tuturor neamurilor... Mă obișnuisem de mult cu durerea, până la rutină. Durerea kirghiză, însă, amplificată de craniul lătăreț al kirghizului, croit ca o mască, are o expresie și patetică și resemnată, greu de exprimat... Eventual, ca a unei foci străpunsă în ger de un harpon pe o banchiză de gheață.
Mecanica lacrimilor by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/14060_a_15385]
-
și lor ceva, niște lasere, niște explozibil, sau măcar pune-le niște grenade lacrimogene, să-i alungi de-acolo, poate așa o să dormi mai ușor. - Ăștia?! se miră dezamăgit domnul Gheorghe, cuprins brusc de compasiune și un fel de tristețe resemnată, incurabilă. Păi, crezi că n-am încercat? Dar, nu știu de ce, pe-ăștia nu reușesc să-i urăsc defel. Te apucă lehamitea numai cînd te uiți la ei, și scîrba, ca și cum ar trebui să zdrobești cu unghia o gînganie..." Domnul
Umor și metafizică by Luminița Marcu () [Corola-journal/Journalistic/16065_a_17390]
-
a realizat greșeala pe care a facut-o. S-a dus la fabrica de reciclare în speranța să găsească frigiderul și să poată să își recupereze cei 5.000 de dolari. Din nefericire, angajații depozitului nu au putut identifica aparatul. Resemnată, Magda a plecat acasă, dar fără să știe ce surpriză avea să o aștepte. Mike Downer, directorul centrului, a continuat să caute frigiderul, iar în cele din urmă l-a găsit și a recuperat suma de bani pierdută. Acesta a
A ascuns banii în frigider şi după aceea l-a aruncat by Colaborator Extern () [Corola-journal/Journalistic/63749_a_65074]
-
-se la finalul Scrisorii pierdute - nota Cronicarului) și nici în discordantele soluții ale lui Minulescu, ci în finalul apoteotic al piesei lui Mușatescu Titanic-vals, în care persoane angelice și pușlamale, vînători de zestre și mame denaturate, ambițioase vulgare și suflete resemnate se împacă sub semnul unui har, nu al unor eforturi sau combinații, și care le-a venit din cer, sub forma bunăvoinței Providenței". Superb! În treacăt fie spus, deși nu le-a trecut prin minte nici lui Zarifopol, nici lui
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/16166_a_17491]
-
nefericiri succesive. Sunt momente în care prudența cade, iar omul recunoaște slăbiciunea în fața răului social. Universul Martei Petreu din acest volum viu, polemic în intenție - cum bănuiesc că a fost gândit, lumea, deci, a scriitoarei, are ceva carbonic, de răceală resemnată. Nici măcar rememorările pozitive nu vindecă hotărât starea de inconsistență afectivă. Există incandescență în portretistica Martei Petreu, dar și infinită melancolie. Firește că cititorii fideli ai Martei Petreu știu că nu e nimic nelalocul lui, căci poezia ei, la fel excelentul
Insecurități lăuntrice by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/2673_a_3998]
-
iar condiția de mîntuitor și de agent al izbăvirii i-a revenit, cu voia dumneavoastră, lui Vladimir Ilici Ulianov, zis Lenin pe numele său mistic. Patria vodcii și a tabaciocului a devenit țara sfăntă, iar neamul de mujici și de resemnați ai stepelor s-a transformat subit în popor ales. Șirul de comisari și toată liota de secretari s-au instalat ca adevărați mitropoliți, episcopi și protopopi, după cum celulele și organizațiile de bază au luat și ele locul soborului parohial. Și
Somațiile memoriei (...după 19 ani) by Pavel Șușară () [Corola-journal/Journalistic/7232_a_8557]
-
un trai acceptabil, la școlarizare, apoi la bunăstare și aspirații sociale și culturale împlinite. Totodată este parcurs drumul conștiinței individuale și de grup, al ideologiilor simultane și succesive, cu fiecare nouă etapă: de la cea quasi arhaică, a țăranilor înapoiați și resemnați, la cea a celor ce au acceptat fascismul local, siliți sau doar interesați de avantaje mărunte, în vreme ce alții, în contact cu nordul mai dezvoltat, ajung la conștiința și protestul social, ocupînd latifundiile necultivate imediat după Al Doilea Război Mondial. După
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Gioia la parabola propriului tată, profesor, primul licențiat al încercatei sale familii. Constrîns să-și repudieze succesiv crezurile (de la cel religios la cel comunist), mult prea înalte față de realitate și de tovarășii de drum, la senectute, el va fi un resemnat. În ciuda saltului material, profesional și cultural al propriilor părinți, în fața eșecurilor ideologice, congenerii Gioiei își vor consuma frenetic ani buni în dezlănțuirea hippiotă, din care n-au lipsit bravadele și drogurile. Unii, tot asemenea ei, mai mult inconștient, vor ajunge
Mariolina Venezia - De o mie de ani mă aflu aici by Doina Condrea Derer () [Corola-journal/Journalistic/8736_a_10061]
-
Acolo, în vecinătatea capitalei Rio de Janeiro, mai precis la Petropolis, foarte aproape de Tropicul Capricornului, confratele nostru european se lasă covîrșit de aparentul succes, temporar, al forțelor fanatice, naziste, simțindu-se "ca un infim grăunțe de pulbere", protestează în felul său resemnat, dar respingînd umilință și înfrîngerea, sinucigîndu-se - 1942 - împreună cu soția lui, fosta-i secretara. "Soarta oricărui fanatism este să cadă în exces", clamase sinucigașul în perioada ascensiunii lui Adolf Hitler la putere. Previzionar și pe deplin informat asupra straturilor și faptelor
Cel dintîi european by Mihai Stoian () [Corola-journal/Journalistic/17887_a_19212]
-
Dintr-o viață trecută, a tatălui prizonier în lagărele siberiene, și dintr-una prezentă, a provincialului care ajunge într-un centru european al iradierilor culturale. Sentimentul copleșitor îl refugiază pe Vili Barna în scris. Este un imatur predispus la ratări, resemnat și introvertit. Cu toate acestea, un familist convins. Planurile de viitor privesc pe fiul Matei, captiv în ofertele și îndoielile vârstei - în fapt, tot o fobie de-a tatălui. Din alt punct de vedere, romanul va câștiga cu greu cititori
Resemnări profesioniste by Marius Miheț () [Corola-journal/Journalistic/4404_a_5729]