14,792 matches
-
chip și cu părul lung și desfăcut, în ținuta specifică tuturor internaților azilului, dădu buzna pe ușă afară și, haotic și zgomotos, se duse în grabă și se agăță repezită de gâtul fin al lui Victor, șoptindu-i, în cadența respirației ei și printre gâfâituri înecate, aceste vorbe, însoțite de vii gesticulații: - Vino la mine în cameră! Eu stau singură, iar acolo este atâta lumină... Vreau să cadă lumina și pe chipul tău, așa că, haide, îndrăznește! Trebuie să mă urmezi! Spaima
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
scula din pat, adică nespălat, nepieptănat, fiindcă nu-și putea îngădui imprudența de a lăsa săi piară puseurile inspirației, căci inspirația este întotdeauna alunecoasă, nestatornică și trecătoare. În astfel de momente, nu mai simțea nimic altceva, decât cadența agitată a respirației sale, pusă în acord deplin cu tulburarea-i creatoare, ce o avea. Întruchipa tipul omului perfecționist și, când venea vorba despre scris, lucra doar întru perfecțiune, cu toate că știa prea bine că aceasta nu există. Însă mai știa și că, în
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
din prima clipă, să-ți întorci repede privirea în cu totul altă parte. Arăta ca un soi de cameră foarte strâmtă și plină de colete, din care răzbătea întotdeauna un neplăcut miros încins și sufocant, care ar fi tăiat repejor respirația omului nefamiliarizat cu el. Pereții erau cum nu se poate mai simpli și mai goi, toți patru zugrăviți la fel, pesemne într-un alb imaculat la început, dar aproape cenușii și plini de pete acum. În partea din spate a
Istorisiri nesănătoase fericirii by Rareş Tiron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1251_a_1940]
-
solemnă - se Învăluie pădurea când simte pașii delicați ai toamnei apropiindu-se? Renunțarea la podoaba verde se face cu o regală resemnare... Mă simt legat de toamnă, ca și cum, doar pentru mine așterne covoare de frunze, de flori, de... Ascultam cu respirația tăiată acele gânduri izvorâte din adâncul trăirilor ce se lăsau greu „mărturisite” și, dintr-o dată, am avut revelația faptului... că amândoi suntem jumătățile unui Întreg ce-a „rodit” la sânul aceleași toamne generoase, un adevărat izvor de iubire... „Scuză-mă
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
săptămână nu am reușit să ies din casă. După aproximativ zece-cincisprezece metri de la ieșirea din bloc, Înghețam instantaneu. Într-una din aceste zile geroase, am hotărât să fac câteva cumpărături și, mergând pe stradă, am simțit cum mi se taie respirația. Tot organismul s-a contractat și mi-a apărut o durere subită În piept. Când temperaturile s-au mai Îmblânzit, mi-am pus În plan să-i fac o vizită surorii mele. Au fost câteva zile calde, Însorite, dar seninul
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
Întrerupere. Zăpada s-a așternut Într-un strat gros, pe alocuri atingând peste un metru. Timp de șapte-opt zile, temperaturile au fost foarte scăzute, În jur de - 20 25 de grade. Uneori , mergând pe stradă, simțeai că ți se oprește respirația. Mantia albă, strălucitoare, oferea o imagine magică, ruptă, parcă, dintr-un basm. Vannesa avea Încă din copilărie o Înclinație către poezie. Înnăscută cu o sensibilitate exacerbată, Îi plăcea nespus de mult să-și petreacă timpul În mijlocul naturii. Doar acolo se
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
făcut stânga Îmrejur și ce să vadă ochii lor?! T. stătea lipită ( În interiorul acestui pătrat) de unul din pereții școlii, puțin ascunsă după un burlan pe unde se scurgea ploaia, În poziție de drepți, mâinile pe lângă corp, privirea Înainte și respirația aproape tăiată. Atât de mult Își dorea să nu fie descoperită, Încât, În momentul respectiv,ar fi vrut să se transforme În stană de piatră! O! dar ce avem aici? se minuna satisfăcut, individul. “Minciunoaso!” o apostrofă pe colega mea
Jertfă de seară by Valentina Becart () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1137_a_1867]
-
o chinuie hățind de ciubăr. "Lasă-mă în pace", s-a rugat de el cu o voce pe care probabil nu a auzit-o decât ea. O cuprindea din nou moleșeala, ulița se strâmta tot mai tare, ceva îi tăia respirația. "Doamne, să ajungem odată la vale", își zicea îngrozită, ochii i se împăienjeneau, un zgomot asurzitor îi presa timpanele. S-a trezit lângă apă, în brațele bunicii. "Draga mamii, draga mamii de ce n-ai spus la nime?" Nu prea înțelegea
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
Și asta nu o fac pentru a se fuduli, ci pur și simplu dintr-o pornire interioară. A ajuta un om în nevoie și a sădi un copac li se par australienilor lucruri cu sens, firești, ceva ce ține de respirație. Există desigur o luptă cumplită pentru bani, putere și prestigiu, dar în această competiție rezistă doar cei merituoși. Cei care nu fac față acestei curse "pe viață și pe moarte" pentru a obține locurile din față, indiferent în ce domeniu
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
spală creierul, se apropie, îl strânge în brațe, i-e bine și i-e rău. "Ce-i?" întreabă cu groază în suflet. "Mâine la opt ai susținerea lucrării de diplomă". I se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația. E miezul nopții, sunt la 30 de kilometri de orașul în care va avea loc cununia ei științifică, mâine la ora opt, iar el se uită la ea cu o privire de nou-născut. "De când știi asta?" "De la amiază". "Și de ce
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
bucătărie vase nespălate, resturi de mâncare în putrefacție, în dormitor haine murdare cu haine curate de-a valma, cărți împrăștiate, scrisorile ei răvășite peste tot. Își duce mâna la cap, i se aprind creierii, îi explodează inima, i se oprește respirația... Vrea să urle, dar pășește încet spre rafturile de cărți, scoate lucrarea, o pune într-o mapă pe care o pregătise de mult și intră în baie. Face un duș fără să se uite în jur, "acum mă simt bine
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
nu voia să afle lumea. Era prea umilitor pentru ea. Era hotărâtă să grăbească sfârșitul acestei povești. Intră la primul hotel care îi iese în cale și comandă o cameră pentru o singură persoană. Când aude prețul, i se oprește respirația. Întreabă recepționerul dacă acceptă valută. E o întrebare fără sens. Sigur că acceptă, numai că schimbul e dezavantajos pentru ea. E hotărâtă să nu mai facă măcar un pas. Se simte obosită, îi e lehamite de ea. Va merge până la
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
aproape cu frenezie: "O să fiu fericită, indiferent ce o să se întâmple acolo, o să fiu fericită", de zece ori, de o sută de ori, zgomotul șinelor îi sfredelea creierul ca un burghiu, acesta se lichefia, durerea din coșul pieptului îi oprea respirația, "respir ușor, respir cu spor", își spunea ca să-și bată joc de ea, poate scapă de durere, "mi-e bine, sunt fericită", " pe cine vrei să mințicui vrei să-i vinzi baliverne", spune sacadat vocea care scurmă în stern ca
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
un soldat bătrân își înfășoară mâna în părul Mariei și o înșfacă târând-o după el, îi vede doar picioarele dispărând în tufișuri, băiatul din Clădirea Albastră, privirea lui de dincolo de gardul de sârmă ghimpată, trupurile celor care o violau, respirația puturoasă, senzația că o spintecă în bucăți, pianul geme, cântă singur în peșteră, își vede trupul zăcând lângă trupurile Mariei și mamei, două trupuri uscate, al ei înecat în sânge și în durere, leșinul, boala, răul de moarte, pianul cântă
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
el o pătrunde furios și tandru în același timp, se lasă în voia lui, el o posedă cu sălbăticie, acolo pe podele, peste covoare, se rostogolesc prin toată încăperea, peste trupul ei se năpustesc fiarele din pădure, trupuri lemnoase cu respirația împuțită, o hăcuiesc, ea vrea să scape din încleștare, o dor măruntaiele, o dor rărunchii, murdăria se revarsă în ea ca o flegmă, o îneacă, Alex plânge în hohote, urlă, se uită la el, nu simte nimic, el se zbate
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
se lasă întunericul peste oraș, Sandei apăsă clapele pianului cu furie, aruncă o privire spre loja unde Alex stă lângă femeia "regină" cu un fel de surâs pe față, închide ochii, o grămadă de bărbați se năpustesc peste ea cu respirația împuțită, îi rup carnea, mădularele, o umplu de mâzgă puturoasă, se îneacă, alunecă în tunelul abrupt, băiatul, băiatul din Clădirea Albastră, n-o să-l mai vadă niciodată, alunecă în tunelul abrupt, întunericul e deplin și tăcerea albă, e singură, soarele
by Ana Luduşan [Corola-publishinghouse/Imaginative/1103_a_2611]
-
care le este mama lor adevăratăși izbucni în lacrimi. Rafira cu sufletul înghețat la spusele repetate ale Inei privea năucită în toate părțile, negăsind cuvintele potrivite. Devenise o stană de piatră. Câteva momente în biroul comandantului nu se auziră decât respirațiile celor prezenți. Fiecare din ei percepea în felul său cauza în dezbatere, dar se putea desluși că nimănui nu-i era indiferent evenimentul la care participa. Comandantul se văzu nevoit să intervină : - Iorgule, ai vreo însemnare, în documentele șatrei cu privire la
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3123]
-
vecina” Ucraina, unde se agață harta-n cui. Pe drum, am purtat un lung dialog, eu fiind elevul, în urma căruia profesorul Valeriu Stancu m-a convins să scriu proză, mai ales după ce am citit pe nerăsuflate cutremurătorul său roman intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile comunismului, acuze la care subscriu întru totul. O carte ce-o țin la loc de cinste în modesta-mi bibliotecă, aureolată de minunatul autograf: „Eugeniei și lui Sorin, aceste frînturi din Respirația umbrei
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
intitulat Respirația umbrei îAmintiri fără copilărie), ce tratează ororile comunismului, acuze la care subscriu întru totul. O carte ce-o țin la loc de cinste în modesta-mi bibliotecă, aureolată de minunatul autograf: „Eugeniei și lui Sorin, aceste frînturi din Respirația umbrei care mi-au zălogit ființa într-o fugă de gînd, de trecut, de noapte. Cu sinceră iubire”, Vama 7 iulie 2012. Câteva asemănări și unele coincidențe le-am regăsit derulându-mi filmul copilăriei: anii grei de după război, amândoi eram
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
crac uscat, care s-a rupt, căzând cu tot cu mine, numai că eu pe spate peste perele împrăștiate polog pe jos în iarbă. Timp de câteva zeci de secunde mi-am pierdut cunoștința, dar, și mai grav, mi s-a oprit respirația. Mă sufocam și nu aveam de la cine să primesc un prim ajutor. Nu știu cât am stat nemișcat, chinuindu-mă să revin la viață în cele din urmă, dar am ținut în secret accidentul, propunându-mi să nu mai urc în copac
MEANDRELE DESTINULUI by SORIN-CONSTANTIN COTLARCIUC () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1596_a_2962]
-
În preajma acestuia, rotindu-mi cu frenezie brațele, căutând să scot Îngerul la iveală. Atins cu vârful degetelor la coada stufoasă, animalul sări ca ars, mârâind scurt, apoi, cu un lătrat strașnic, se repezi spre mine cu sălbăticie. I-am simțit respirația fierbinte și colții perforându mi palma Înghețată. La vederea sângelui șiroind, am țipat derutat, zăpăcit de-a binelea. Apoi a venit și durerea. O senzație tăioasă, care-mi ghilotină inima, Împânzind-o cu-o spaimă adâncă. Și-am Început să
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
ripostat, lovindu-mă, În timpul căderii, la arcadă. Locul cu pricina mă ustură Îngrozitor, iar sângele Îmi șiroiește peste pleoapă. Cu o furie crescută, izbind necruțător În stânga și-n dreapta, am transformat totul În așchii, surcele și mii de cioburi, cu respirația Întretăiată și inima ropotind În piept. Cel mai mult mi-a plăcut să sparg farfuriile, cănile și paharele (văzusem asta Într-un film, În vremea când Încă mai aveam televizor - ha, ha, ha). Se Împrăștiau cu sunete stridente, țipătoare, care
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
-și aruncă stropii pretutindeni. Am primit cu bărbăție câteva răni, dar Încerc să le ignor, În ciuda durerii care mă pătrunde. După minute lungi, de nemișcare și de reculegere, cu capul aplecat În piept si mâinile lungite pe lângă corp, mi-ascult respirația nebună și bătăile asurzitoare ale inimii. Aburi ca niște vinișoare străvezii se ridică În fuioare foarte subțiri din brațele mele, din Întreg corpul meu. Strâng cât pot În mâna umedă coada securii. Și mă inundă iar un val de furie
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
Mă clătinam ca bătut de talazuri. Unul dintre cai Își lipi capul mare de capul meu. Ochiul său imens, ca o apă gelatinoasă, neliniștită, se turti de ochiul meu. Încercam să mă apăr, să-l Înlătur. Nu reușeam. Îi simțeam respirația puturoasă. Căutam un loc aerisit În care să respir. Broboane de transpirație Îmi inundară gâtul, fața, privirea și un clei Înecăcios simțeam În gâtul uscat. Distingeam zgomote de sticlă spartă, mobilă răsturnată, nechezaturi și bufnituri. Dezechilibrat, am căzut sfârșit Între
Întâlniri cu Lola Jo - povestiri by Marius Domițian () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1610_a_2999]
-
așezat pe o temelie solidă! * Dar Marcel cel mult așteptat nu a venit În seara aceea și nici În serile ce au urmat. După câteva zile, când Olga se întorcea de la coafor, a văzut o scenă care i-a tăiat respirația: Marcel, feblețea ei, cu cătușe la mâini, era condus de doi milițieni. S-a prefăcut că nu o vede, sau chiar nu o văzuse, nu se știe. A ajuns într-un suflet acasă încărcată de nedumeriri, s-a înfundat în
La marginea nopții by Constantin Clisu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1690_a_3121]