1,532 matches
-
devreme acasă. Așai...?” Tony Pavone Își cunoștea prietena, destul de bine. Dacă Încerca să argumenteze la cel mai scăzut nivel, Carla respingea toate Încercările lui de a se apăra, iar supărarea se declanșa, din te miri ce. De aceea i’o reteză scurt. „Tu Înțelegi...? Mie foame...Te rog, trimete tigaia la datorie, Între timp eu, Încep să pregătesc mujdeiul de usturoi... „Bine, bine... nesuferitule. Ai mare noroc, după cum ști-i foarte bine, eu te iubesc...!” Peștele Însă, holbă ochii la Carla
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
atunci când ai fost bolnav de pește, ai venit măcar o singură zi devreme acasă? Te rog să mă crezi, ai Început să mă obosești! Faci cum crezi, Însă eu...!” Discuția avea tendința să se prelungească interminabil, deci Tony Pavone Îi reteză cuvintele. „Tu cunoști munca mea...Ce pot face? Oricât ma-și strădui, alternativă nu există...! Să-ți dau un exemplu. După atâta muncă și alergătură sunt extrem de obosit și nu am chef de nimic, dar, va trebui totuși și astăzi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
acționeze repede dacă vroia să mai trăiască. Orice clipă pierdută putea deveni fatală, de aceea cu Înfrigurare se scotoci prin toate buzunarele ca În final să dea la iveală cuțitul salvator! Curios...! Arma respectivă semăna perfect cu iataganul care-i retezase capul peștelui crap În bucătărie la Carla cu patru săptămâni În urmă, sărutând’o cu lacrimi de bucurie...! Trase cât mai mult aer În piept, Își alese o poziție cât mai confortabilă În așa fel Încât dintr’o singură lovitură
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
mă privește, nu am ce comenta. Dar...mai am ceva pe suflet care Îmi provoacă coșmaruri - Înfruntările armate dintre unele stupide țări În care oameni nevinovați sunt trimeși la moarte...” „Inginerule să-ți spun drept, m-ai impresionat...” i-o reteză Șeful Șantierului, mai turnăndu-și o cană de ceai. „La drept vorbind, ce ne pasă nouă cine cu cine se războiește...? N-au decăt să se omoare până n-o mai rămânea decât vietățile apărute În urma cu, sute milioane de ani
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
structura de rezistență nici un fel de avarie vizibilă. Totuși, În apropiere de Gara de Nord, o clădire cu patru nivele În care erau amplasate tot felul de aparatură tehnică ce deservea activitatea mersului trenurilor, pilonii de susținere a celor patru nivele se retezase de la parter, iar Întregul edificiu era Îngenunhiat Într-o parte dar, după cum constatară, nu erau victime...! Mai cheltuiră ceva timp făcând investigații În perimetrul Gării de Nord, apoi intrară pe Calea Griviței unde era amplast restaurantul Nord Hotel și care pe Șeful Șantierului
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
strigați. Șeful Șantierului făcu slugarnic o plecăciune. „Să trăiți tovarășe secretar de partid, să trăiți...! Aici se lucrează cu spor conform prețioaselor dv. indicații. În maxim două zile vor fi terminate reparațiile exterioare ale clădirii...!!” Omul partidului comunist i’o reteză scurt. „Lasă, nu te osteni...! Trăiesc eu și fără să-mi spui tu...!” - replică el cu o voce arțăgoasă, pozând În fața muncitorilor, privind semnificativ la Însoțitori lui, tăietori de frunză la câini!! „Doresc să-mi răspunzi imediat: dece muncitorii tăi
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
drept...Dacă nu recunoști, te asigur eu, Încăpățânarea ta va duce la agravarea condamnării...! Ei bine, hai, spune ceva...!” Luat prin surprindere de atitudinea dușmănoasă, provocatoare a judecătorului Tony Pavone rosti Înfricoșat. „Doresc...! Doresc să mă disculp...!!” Judecătorul, i’o reteză scurt. „Ai dreptul la cuvând numai dacă recunoști greșeala...! Mărturisește, ai furat...?” „Nu... Nu am furat...!” „Bine. În acest caz hotărârea instanței de judecată va fi pronunțată poimâine, În data de 15 februarie 1981 ora 14 În ședință cu publicul
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
nu se confiscă, iar dacă vă opuneți vă promit cu jurământ: vă măcelăresc pe rând, iar cu sângele vostru Îmi voi astâmpăra setea, nenorociții dracului...!” Invadatorii rămaseră stupefiați. Șeful lor Însă, Încercă să deschidă gură, dar Tony Pavone i’o reteză. „Afară din casa mea, pungașilor oficiali...! Încă odată dacă am plăcerea să vă mai Întâlnesc, promit: am să vă schilodesc pe fiecare de o așa manieră Încât, cele câteva zile care le veți mai avea de trăit, să regretați cârdășia
Legea junglei by Dumitru Crac () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1624_a_3102]
-
cu un șoricar. Boarea ce se Înălța din acest colț scăldat În lumină electrică aducea cu sine aromă de rumeguș de carne. Acesta era Împrăștiat de ferăstraiele-bandă care treceau prin grăsime Înghețată, prin roșu marmorat sau porfir de gheață și retezau șuierând oase. Încearcă să te plimbi pe aici. Trotuarele erau ceruite cu grăsime. Făcură apoi la dreapta, În jos pe Broadway. Strada urca În timp ce metroul cobora. Sus, zidăria maronie; jos, umbrele Întunecate și șinele de oțel. Urmară casele, sărăcia mizeră
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2119_a_3444]
-
lui Eddie. M-am uitat după el și am văzut-o sus pe Sheba, care se uita la mine pe geam, ca un solemn spectru victorian. I-am făcut veselă cu mâna și am continuat. Cu a doua lovitură am retezat capul băiatului perfect, ca pe un ou. În cinci minute, nu mai rămăsese nimic din sculptură în afară de picioarele încrucișate ale Shebei și un rest zimțat din abdomenul ei. Undeva, departe de Londra, au început să geamă tunetele. Am adunat cât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2321_a_3646]
-
Lorelei i-a rănit și i-a îngrozit pe cei care prețuiau lucrurile previzibile. Așa c-a fost înlănțuită. A fost încătușată cu baraje, a fost obligată să-și vadă iubiții șovăitori îmblânziți cu betoane, iar brațele i-au fost retezate ca să hrănească pajiști și ferme. Râul și-a învolburat turbarea, apoi a căzut în apa stătătoare a disperării. Chiar și pe o suprafață plană, lichidul tot se plimbă de colo-colo, încolăcindu-se în jurul unor obstacole invizibile, urcând împotriva lui însuși
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
era pomenit în roman absolut deloc. Jina s-a văzut în oglinda din spatele lui. Până și imaginea ei reflectată era micuță. Părul negru i se arcuia într-un onduleu peste ochiul stâng, oprindu-se abrupt în dreptul bărbiei, acolo unde era retezat în linie dreaptă, ca malul unei ape. Jina nu-și schimbase tunsoarea de paj încă din liceu, se îmbrăca în același gen de pantaloni mulați și purta aceleași tricouri bărbătești largi. Și asta nu pentru că se opunea schimbării; ce femeie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
speli pe dinți, i-a cerut Jina fiului ei. E șapte seara ! Și e vineri. Și, oricum, credeam că Alice a scris o prostie din aia de roman de dragoste. Romanele de dragoste nu sunt niște prostii, tinere, i-a retezat-o Irene. Alice e o proastă. Irene, te rog ! Jina a înșfăcat-o de braț și-a tras-o după ea în lungul holului. Lăsase ferestrele de la dormitor deschise, așa că acum, pe lângă aroma răcoroasă de iasomie, în cameră pătrundea și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
adevăr. Danny a clipit. Crezi că inventez ? Crezi că sunt nebun ? Nu ! a exclamat Jina cu convingere. Sigur că nu. Dar ... apele se tulbură. Ne dorim ceva cu atâta intensitate încât ajungem să credem ... Eu l-am văzut, i-a retezat-o Danny cu aceeași privire în ochi pe care o avea și Zach atunci când voia să zică Eu am dreptate și nu-mi pasă ce cred ceilalți. Fantoma lui trăiește pe râul ăla, iar dacă mă împiedici, să știi c-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
Charlie pe Danny. Game Boy-ul din mâna lui Danny a bipuit. Nu tot timpul, i-a răspuns el. Ba da. E un joc de fătălău. În L.A., toată lumea se joacă M-rating. Chestii mature. Atunci nu te uita, i-a retezat-o Danny. Cară-te de-aici. Poate-o să mă car. Să scap din avionu’ ăsta de căcat. S-o învăț minte pe maică-mea. Eu învățam să fac surf, știi ? Luam lecții în fiecare week-end, la Zuma. Când, din
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
bărcii. I se părea că fiecare văluleț era o chestie extrem de periculoasă și de incitantă. Habar n-avea ce-i aștepta mai în față. Alea sunt vâltori ? a întrebat el. Nu încă. Da’ alea ? Taci din gură, ciudatule, i-a retezat-o Charlie. Jina s-a întors către băiatul cu păr nisipiu de lângă ea. Cum i-ai zis ? Charlie a început să dea din colț în colț rușinat. Nu, doar căNu-i nimic, mamă, a intervenit Danny. Lasă-mă să vâslesc
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
apoi Ellis a pus o mână pe creștetul lui Zach, ca și când bărbatul ar fi fost cel cu febră. Aia a fost singura dată când Zach a plâns. Râul, a spus Zach. Canionul ăsta. Oamenii se apărăSă nu îndrăznești, i-a retezat-o Jina. Privirea îi era așa de furioasă încât Zach n-ar fi îndrăznit nimic. Abia dacă putea să se uite în ochii ei. Să nu îndrăznești să-mi spui c-a tăcut ca să te apere pe tine. Am plecat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
fost întotdeauna singur. E posibil să nu știi totu’ despre el. Naji a ignorat cuvintele lui Mike și s-a întors către Irene. Tu și Mary puteți s-aveți grijă de băieți până venim înapoi. Nu fii tâmpit, i-a retezat-o IRene și-n același timp a strâns-o pe Mary de mână. Când se trezesc băieții, zi-le că ne-ntoarcem repede. Să nu le spui cât de mare e focu’. Lui Mary i s-au umplut ochii de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
de Ben. Bergowitz a tăcut. Nu pleacă nicăieri, i-a dat înainte Mike. Pentru numele lui Dumnezeu, uită-te împrejur ! Doar n-o să fugă înot. Nu ți se pare că toți tremurăm cam tare de frică ? Nu, Mike, i-a retezat-o Bergowitz. Suntem doar realiști. Dar agentul i-a făcut semn lui Donahue. Dacă doar respiră unde nu trebuie, îi pui cătușele. Mike a clătinat din cap, dar măcar, pentru moment, cătușele au dispărut. Cu toate astea, agenții l-au
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2245_a_3570]
-
că frica imi paralizase toate acțiunile care urmau să mă definească și în acele momente îmi juram să mă schimb. Erjika plângea pe ascuns, dar lacrimile ei străluceau în lumina proiectoarelor din sală ca licuricii care se odihnesc pe trunchiuri retezate de copaci. Oare ce o măcina? mă întrebam curios, făcându-mă că nu observ trăirile ei. Am urmărit filmul cu mult interes și parcă înțelegeam cam cum stă treaba cu viața. Finalul nu fusese spectaculos. Cei doi se despart, fiindcă
Anonim pe ringul adolescenţei by Liviu Miron () [Corola-publishinghouse/Imaginative/252_a_500]
-
-o pe ea, ci ea pe mine... O verificasem mai Înainte, cînd a Încercat să dea telefonul acela. Nu putea găsi altă poziție pentru că-i stătea scaunul În drum. LÎngă fereastră, cu capul Într-o parte, vîrful creștetului Îi părea retezat la lumina aceea. Materialul perdelei era greu, dar țesătura, destul de rară, așa că nu aveam de ce să fiu neliniștit că nu i se va vedea silueta. Dacă aș putea-o prinde dînd un telefon, aș simți că n-am stat să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
În timp ce-și ștergea mîinile de șorț, cu ochii pe jumătate Închiși și buza de jos răsfrîntă, Împărțea zîmbete În dreapta și-n stînga. — E cam răcoare. — Ce-ai zice de o ceșcuță de saké ? mă ademeni fratele. I-am retezat-o scurt: — Eu iau o porție de rămen. SÎnt cu mașina. Nu eram de felul meu nici tăios, nici rău, dar puteam să Înfurii și un polițist mai mult decît se cuvenea dacă așa aveam chef. Poate pentru că meseriile noastre
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2320_a_3645]
-
mea? A mea nici nu începuse. Sau poate sfârșise înainte de a fi început; gândesc la tine Keti, la ce-ar fi putut să fie, la ziua aceea oribilă de când n-ai mai venit la locul întâlnirii noastre, când totul fusese retezat. Șareta se afla acum în apropierea gării. Cum Lung dormea, îi luai cu grijă hățurile din mâini, dar el se trezi instinctiv, simți dincolo de somn, că se rupse legătura dintre el și cal, un fel de legătură organică, în afara înțelegerii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
să te revăd, abia aștept să vin la oraș cu tata; singură nici n-aș îndrăzni. Cum să te revăd numai între patru ochi? - m-aș prăbuși... și tu tot n-ai înțelege.” 10. Eram, în adevăr în noiembrie. Vântul retezase de mult rondurile de flori, frunzele copacilor. Banca de pe aleea din dreapta intrării unde stătusem altădată era acum dezolantă în despuierea grădinii. Fluviul curgea, jos, în pustietatea ținutului, și lupii încă răzleți, îndrăznind până în apropierea colibelor de pescari, erau izgoniți de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]
-
Marga Popescu ridică paharul cu vin din fața ei și rosti o urare pentru noi toți, în timp ce ochii i se încărcară de melancolie. - Totuși, domnule judecător, partidele de stânga... încercă să rostească domnul Pavel, dar fu întrerupt de tânăra profesoară care reteză sentențios: - Mai dă-o-ncolo de politică, unchiule; măcar acum de sărbători! Mie nu-mi rămase decât să rostesc neutru: - La mulți ani! La aceeași oră, dincolo, departe, la țară, Ana, stând într-o rână pe canapeaua largă, acoperită cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1887_a_3212]