1,186 matches
-
gurile de evacuare blocate. În politică, pamfletul se strigă, nu se scrie. În politică, principala regula vestimentară e să-ți acoperi spatele. Politicienii știu să transforme trecutul într-o ficțiune a prezentului. Cele mai multe ideologii apar pe lume cu statut de revanșă. De multe ori, politica este axată pe înaltele principii ale jocului de noroc alba-neagra. Politica generează fascinație. Și mai ales, repulsie. Erodați de mass-media, politicienii capătă irizări interlope. Libertatea înseamnă capacitatea omului de a spune nu când ceilalți aplaudă. Sub
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
puțin reîntoarcerea noastră în copaci. Printre puținele lucruri care i - au reușit omului se află și arta. Luciditatea în artă netezește drumul spre identitate. Artiștii nu suportă tirania rigorii. Numai cultura ne - ar mai putea topi solzii de pe creier. Marea revanșă la deșertăciunea vieții este creația. Uneori în artă e ca în totalitarism. Ierarhiile antume nu mai pot fi modificate decât de Dumnezeu. Cultura a transformat ciomagul în sarcasm. Sporindu-i în mod substanțial, eficiența. Arta nu decodează misterele, le amplifică
Chef pe Titanic by Vasile Ghica () [Corola-publishinghouse/Imaginative/528_a_1305]
-
-l bei...” Căci frumoasa poetului pare să facă parte din acea specie intangibilă care Îndeamnă doar la un “jaf imposibil”. Motiv pentru care, poezia fiind, fără doar și poate, și o sublimă răzbunare a soartei, poetul Încearcă să-și ia revanșa prin procură asupra imaginii ființei adorate “răsfrîntă-n iezerul de munte” și spartă brusc de zborul razant al unei rîndunele. Intenția compensatoare este limpede exprimată În ultima strofă: “Dacă eu nu, atuncea cel puțin această apă să te frîngă, această undă
Mulcom Picurând by Corneliu Traian Atanasiu () [Corola-publishinghouse/Science/1259_a_2200]
-
877 Muncitorul nu deține cu adevărat o identitate, continuă Mitchievici, el putând fi "citit" ca o fișă în datele lui genetice, o "schemă menită să funcționeze în reflexe riguros centrate de programul care-l verifică", însă devine un "Superman al revanșei", care nu se mulțumește să-i salveze pe cei buni, dar îi și pedepsește cumplit pe cei răi: fie muncitor, fie țăran, în imagistica omului nou se află proiectat "un individ generic, de structură atletică cu un facies implacabil" ("trăsăturile
Mit și bandă desenată by Gelu Teampău [Corola-publishinghouse/Science/1113_a_2621]
-
se petrec câteva lucruri ciudate. Mai întîi, cum reiese din frescă, accesul în el nu era asigurat de merite, ci de hazard. Cei care mureau înecați sau din pricina apei pătrundeau în Tlalocan, paradis care nu reprezenta o recompensă, ci o revanșă. Apoi, un fapt și mai curios. Un fluviu țâșnește dintr-un munte, dar și acest munte e de apă! Cât de mare trebuie să fi fost obsesia apei pentru omul din Teotihuacan, dacă el și-a imaginat munți de apă
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
să ridice alte locuințe și temple. Toată istoria mayașilor e în această continuă hăituire a pădurilor. Dar pădurile se răzbunau crescând torențial peste urmele orașelor părăsite. Soarele și ploaia tropicală le ajutau să renască, să atace piatra, să-și ia revanșa asupra istoriei. Palenque, singur Soarele năucitor ne silește să ne facem coifuri de hârtie, ca să ne ferim de riscul unei insolații. Neobișnuiți cum suntem cu asemenea călduri toride, primejdia există, într-adevăr, mai ales că ne învîrtim tot timpul în
Caminante by Octavian Paler [Corola-publishinghouse/Imaginative/295603_a_296932]
-
E și romanul meu acolo? —O, da, Câinele Negru. Capodopera, acolo este. Coșul de gunoi e cel mai bun loc pentru el, spuse ea răspicat. Figura lui furioasă exprima faptul că înțelesese mesajul și că se pregătea să-și ia revanșa. — A, apropo, spuse el peste umăr, după ce se întorsese pentru a pleca, are douăzeci și doi de ani și nu are copii. Acompanie micuța informație cu un semn din ochi. Știa că Clodagh are o problemă cu vergeturile ei. Dezgustată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2243_a_3568]
-
umplut, ne-a trântit un toast: — Pentru basme. Am băut, iar Kay umplu din nou paharele. De data asta toastă Lee: — Pentru Propunerea B. A doua doză de balonașe îmi gâdilă nasul și mă făcu să râd. Am propus: — Pentru revanșa Bleichert-Blanchard la Polo Grounds, cu un public mai numeros decât au avut Louis și Schmeling. La care Lee replică: — Pentru a doua victorie a lui Blanchard. — Pentru meci egal, fără sânge, zise Kay. Am băut până am terminat sticla, iar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
am întrebat: — Ceva interesant? — Alt sărit de pe fix. Cu cine te întâlnești în seara asta? — Cu o fată din vecini. — Drăguță? — O dulceață. Partenere, dacă te mai văd că-ți prăjești creierii de marți încolo, o să ai parte de meciul revanșă Bleichert-Blanchard. Lee îmi răspunse cu un rânjet de pe altă lume: — Vrei să spui Blanchard-Bleichert. Și ai pierde din nou. Îmi fac o cafea. Vrei și tu una? — Neagră, fără zahăr. — Vine, vine băiatu’! • • • Am înregistrat un total de patruzeci și
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
facem un tur al ei. Prostituatele l-au salutat, spunându-i pe nume. Unele chiar aveau porecle anatomice pentru el. Asta m-a întristat și m-a durut foarte tare, dar am înghițit gălușca și am așteptat să-mi iau revanșa. Când fetele noastre erau de-o șchioapă, am regizat propriile mele mici spectacole chiar pe gazonul din fața casei. Îi foloseam pe copiii din vecini pentru figurație și puneam în scenă episoade din trecutul domnului Sprague pe care el ar fi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
mai bun până când propriile mele mâini s-au făcut praf iar el a căzut leșinat la picioarele mele. CAPITOLUL PAISPREZECE Pierderea primului meci Bleichert-Blanchard mi-a adus faima locală, un post la Arestări și aproape nouă mii de parai. Câștigarea revanșei mi-a adus o încheietură scrântită la mâna stângă, două carpiene dislocate și o zi în pat, unde m.a prăvălit o reacție alergică la pastilele de codeină pe care mi le-a dat căpitanul Jack când a auzit de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
nicicând zic eu. „Cei din categoria mijlocie. Zale, Graziano, La Motta, Cerdan. Ce, mă iei de fraier?“ — Mai e în oraș? — N-aș crede. Localul ăsta-i al meu și n-a mai dat pe-aici. Vrei să-ți iei revanșa? Să pui de-un meci? — Vreau să-l scot din rahatul în care s-a băgat singur. Bătrânul pugilist mi-a cântărit cuvintele, apoi mi-a răspuns: — Am o slăbiciune pentru pugiliștii tehnici ca tine, așa că o să-ți dau singurul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1945_a_3270]
-
Logan oftă. Nu că n-ar fi vrut să-l ajute, dar tot ce Își dorea să o găsească pe agenta Watson și să afle dacă făcuseră sau nu sex noaptea trecută. Și dacă făcuseră, ce-ar zice de o revanșă? — Bine, mă duc să vorbesc cu el. Tatăl vitreg al lui Peter Lumley măsura cu pași mari linoleumul roz de la recepție. Își schimbase salopeta cu o pereche de jeanși murdari și cu o jachetă care nu să facă față nici măcar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
asta din oraș tot timpul. Ultima oară când l-am văzut venea dinspre spital. Îl Învinuia pe Hoitar de moartea fiului său. — Și? Logan privi spre corpul Îmbibat de sânge care zăcea În pat. — Se pare că și-a luat revanșa. 33 Hazlehead era Întunecat și rece când sosi miezul nopții. Stratul de zăpadă era mai gros decât fusese În mijlocul orașului, iar copacii ieșeau În evidență ca petele de cerneală de la testul Rorschach. Luminile de pe stradă formau bălți gălbui, iar girofarul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1999_a_3324]
-
se pare că ochii îi lucesc, bărbia îi tremură. Dar noi ne privim, de ce să nu te privesc, ești atât de frumoasă! Mă întorc, aranjez perna, nu mi-e somn. Să înceapă noaptea predicii conjugale, dă-i drumul cu valsul revanșelor! Dar îmi dă un picior în burtă, și imediat altul și încă unul. Apoi mama ta mă lovește cu palmele peste față. Încerc să mă apăr, dar sunt absolut nepregătit pentru atacul acela. — Tu! Tu! Cine crezi că ești, tu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
că oglindirea în luna aceea putea să ne facă să devenim dintr-o dată triști. Beam pentru că nu vroiam să mă gândesc la asta, Angela. Beam și eram plin de încredere, pentru că viața mi-ar fi dat ocazia să-mi iau revanșa, beam pentru că am fi avut un alt fiu și nu i-aș mai fi interzis nici o bucurie, aș fi premiat-o până în ultima zi. O priveam și ochii mei stupizi luceau plini de încredere și nu avea nici o importanță dacă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2069_a_3394]
-
adevăr. — A fost o problemă cardiacă..., un atac de asistolie - zise medicul. — Nu, domnule - răspunse Domingo -. A fost o indigestie. A mâncat la cină peste măsură, cum nu obișnuia, într-un fel ciudat, ca și cum ar fi vrut... — Să-și ia revanșa pentru ce n-avea să mai mănânce de-acum încolo, nu-i așa? Poate că inima i-a presimțit moartea. — Eu una - zise Liduvina - cred că i s-a tras de la cap. E drept că a mâncat nebunește la cină
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1900_a_3225]
-
și să mergem acasă? întrebă Maria exasperată. Sunt foarte obosită. De fapt, și eu sunt obosit, adăugă Ed nevinovat. Am avut o zi plină și mi-ar prinde bine un somn bun. Atât timp cât ne promiteți că veniți la noi pentru revanșă, nu-i nici o problemă, spuse Danny. Ar fi grozav, exclamă Lynn. Maria nu-și ascunse consternarea auzind această sugestie. —O să vedem. Trebuie să merg până la baie înainte de a pleca. Eu am pus niște farfurii unele peste altele și le-am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1939_a_3264]
-
pe care sticleții mi i-au sustras În chip arbitrar. N-am să uit niciodată duelul: plebeul Împotriva omului de lume, hrăpărețul Împotriva indiferentului, jidanul contra arianului. Un tablou prețios pentru galeria din mintea mea. Încercând să-și ia suprema revanșă, Goliadkin părăsește brusc vagonul-restaurant. Se Întoarce neîntârziat, aducând cufărul din imitație de crocodil. Scoate un etui și-l pune pe masă. Îmi propune să joc cei trei sute de pesos pierduți pentru diamant. Nu-i refuz ultima șansă. Fac cărțile; am
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1894_a_3219]
-
Au avut o ceartă puternică și Stone a rupt relația cu ea. Beth a părăsit laboratorul, iar el a publicat cinci articole - toată munca ei - fără să-i menționeze numele. — Foarte drăguț, spuse Harry. Deci acum vrea să-și ia revanșa. — Ei bine, cred că se simte nedreptățită și o Înțeleg. — Mda, făcu Harry. Adevărul e că dacă te bagi În tărîțe, te mănîncă porcii. — Isuse, zise Beth care Între timp se Întorsese. Cu alte cuvinte, „fata care a fost violată
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2313_a_3638]
-
astă-noapte? Deci a scos-o pînă la urmă. — A fost foarte rău. — Crezi că o să explodeze? Nu știu. Cum e cu Brownell și Helenowski? CÎt de tare au Încasat-o? — Flăcău, au avut doar niște contuzii superficiale. Aș zice că revanșa a fost puțin cam exagerată. Ai luat și tu parte? — Am fost lovit, am ripostat și m-am cărat. Lui Loew Îi e frică să facă puneri sub acuzare? — Îi e frică doar să nu-și piardă prietenii dacă o să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
trăit vreodată. Iar el nu putea decît să o vadă la spital, să o salute și să Încerce să-i Înăbușe zbieretele. O femeie curajoasă i s-a Împotrivit lui Ed Exley, oferindu-i acestuia pretextul de a-și lua revanșa lui de laș. De la Inez la Stens. O răzbunare reușită: măști cu Danny Duck și Exley scheunînd. Fotografia, o poliță de asigurare bună. Dick: Încă amator de sînge - un gust care Îi spunea că mai e În formă. Slujba lui
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2036_a_3361]
-
o dată pe spectator ca martor, îl introduce direct, fără fasoane în cercul unor complicități inavuabile și-l obligă să asume postura de delectabil spectator al ororii. Mai mult chiar, derulînd înapoi filmul, personajul elimină alternativa clasică, satisfăcătoare pentru setea de revanșă a spectatorului care simte la un moment dat nevoia unei violențe compensatorii, punitive, a unei vendeta respectabile, de uz moral. Ei bine nu, cursul evenimentelor va continua implacabil pe traseul propus de personaj/regizor încălcînd încă o dată bunul-simț al administrării
Mind Games - Funny Games by Angelo Mitchievici () [Corola-journal/Journalistic/8342_a_9667]
-
de ani în urmă. Criticii literari trebuie să stea departe de interesele, idiosincraziile, dușmăniile, intoleranțele - emanații, toate, ale spiritului primar agresiv din domeniul culturii. Nu zic să fie îngeri, dar să învingă în ei acest nenorocit spirit de aroganță și revanșă ce domină, azi, comunitățile intelectuale românești. Sunt semne că tinerii critici merg într-un sens bun. I-am auzit, cu câteva luni în urmă, într-o consfătuire organizată de Fundația Națională pentru Știință și Artă și Uniunea Scriitorilor. Au idei
Eugen Simion: "Mi-ar plăcea să formez o echipă de 5-6 critici tineri, care să scrie cu regularitate despre literatura română" by Ioana Revnic () [Corola-journal/Journalistic/8336_a_9661]
-
-și dezminți în ansamblu ținuta de înaltă intelectualitate, plutirea înțeleaptă peste învolburările timpului, Mihail Sebastian are în ultimele file ale acestei opere de căpetenie linii de-o anume ambiguitate, cînd încearcă a justifica vandalismele militarilor sovietici "eliberatori" și preconizează o revanșă cruntă împotriva Germaniei ("Numai exterminarea totală a Germaniei ar putea răscumpăra pe o balanță ideală a Justiției - tot sau măcar o parte din ce s-a întîmplat"). E, negreșit, un punct vulnerabil al judecății sale. Diaristul face un efort lăuntric
Din nou Mihail Sebastian (II) by Gheorghe Grigurcu () [Corola-journal/Journalistic/8676_a_10001]