876 matches
-
a fi delegitimat, numai astfel va fi reprezentat În mod fildel. Philippe Muray Enormul În literatură este deci un mod de reprezentare. O spune unul dintre eseiștii cunoscuți pentru antimodernismul său vitriolant. Reprezentarea prin exacerbare nu Înseamnă deci minciună, ci revelarea adevărului ascuns În defetismul care caracterizează astăzi atitudinea față de lume, o atitudine „slabă”, aidoma trăsăturilor ființei postmoderne. Literatura angajată a ultimilor ani este una pentru care limbajul reprezintă doar suportul mesajului. Autorii ei au ceva de spus lumii și ei
[Corola-publishinghouse/Science/2368_a_3693]
-
de realitate pot alterna cu cele de luciditate. Cum nebunia poate fi când boală adevărată, când mască, supravegherea se deplasează neîncetat dintr-o tabără în alta. Această eroare de evaluare se află la originea unei ambiguități ce duce finalmente la revelarea adevărului. Procedeul se regăsește și în alte opere, în care, de cele mai multe ori, supraveghetorul își însușește în mod deliberat o identitate falsă, datorită căreia este în măsură să facă descoperiri cu consecințe întotdeauna complexe: Mercur, în Amphitryon - de la greci până la
[Corola-publishinghouse/Science/2222_a_3547]
-
mereu limitele și precaritatea, dar nu încetează a le depăși, sau măcar încearcă să o facă. Dominate, fără excepție, de o dialectică a căutării și dezvăluirii, poemele din aceste cărți sunt scrise sub formă de exerciții autoscopice, în care tentația revelării de sine în amestecul obișnuit de contrarii se conjugă cu meditația asupra rosturilor adânci ale firii. În Alt fel de anabasis, Poarta, La marginea din La descălecatul prezentului sau învățăturile străinului către fiul său pe care l-a vândut, regula
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
ei alb", "o preoteasă în templul faraonilor"). Sigur, cititorul care observă toate aceste embleme destinale se poate întreba care este legătura acestui hierofant cu divinitatea. Este, altfel spus, poezia lui Dan Laurențiu "o necontenită căutare a lui Dumnezeu, o continuă revelare a Divinității pentru a o pune în cauză și pentru a se pune în cauză pe sine, pe ființa aflată în fața necunoscutului și a misterului insondabil", așa cum nota Ioan Holban? Greu de dat un răspuns foarte sigur. Căci însăși atitudinea
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
unei simbolistici geometrice prin care jocul (altfel foarte serios) de-a cuvintele culori îmbinate pe paleta lirică este parțial substituit de Jocul cu cercuri, arcuri de cerc, poliedre, sfere, cilindri, un joc similar actului demiurgic, prin care poeta are ambiția revelării hieroglifelor inscripționate în coaja groasă a vizibilului. În După vernisaj, această ambiție este anunțată doar în Credo: "La început, a fost cuvântul/ și, în el, numărul// Din geometria secretă a universului,/ Dumnezeu a desprins/ spirala logaritmică, secțiunea divină,/ daruri,/ pentru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
că Veneția pare prin excelență spațiul-receptacul al unei priviri dilatate de Alternative incitante (inclusiv de interpretare), dar alegerea urbei în care carnavalescul, măștile, teatralitatea devin chiar efigii obligatorii ține mai mult de o estetică a (de)mascării, a esențializării și revelării treptate. Așadar călătoria mentală se desfășoară într-o Veneție astfel transfigurată, plină, în ordinea aparenței, de vestigii (ale istoricității și, desigur, ale culturalului atemporal, mereu viu), iar în ordinea esenței, de însemne ale unui altceva ce transcende orice delimitare spațială
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
1979), Poezie deschisă (Editura Junimea, Iași, 1984), Ascunsa rană (Editura Helicon, Timișoara, 1996), Poezii din secolul trecut (Editura Junimea, Iași, 2002), notele mistice, înfiorările carnale trecute în extaze, pâlpâirile melancolice datorită cărora clipele de împlinire în doi devin forme de revelare a transcendenței. Toate contrazic diagnosticul mai vechi, pus de unii critici convinși, ca Virgil Cuțitaru, că Nicolae Turtureanu este "un glacial sedus de dorul durerii și nu de durerea în sine". În special Atâta verde peste cerul alb (Editura Tipo
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
sistematicitate și rigoare în atlasul comunicării. O dublă investigare semiotică (lingvistică și iconică) găsește în cîmpul publicitar un spațiu privilegiat de manifestare. Dacă publicitatea este deghizarea sensului (G. Péninou, 1972: 38), semiotica vizează demascarea sensului; critic, semioticianul este semioclast urmărind revelarea retoricii, dezvăluirea jocului de măști. Mesajul publicitar de perenizare a excelenței și exemplarității pune în scenă o retorică biaxială: lingvistică și iconică susceptibilă să actualizeze pertinența impertinenței în "arhitectura sloganului". Blanche Grunig (1990) preluînd mesajul autoreferențial al revistei Paris Match
by Daniela Rovenţa-FrumuŞani [Corola-publishinghouse/Science/1055_a_2563]
-
În prima sa lucrare de anvergură, Essai pur la création artistique - Contribution à une esthétique dynamique, Liviu Rusu pornește de la teza că o estetică nu este posibilă decât luându-se ca un punct de plecare creația artistică. Creația este "o revelare" a sensului existenței, iar orice operă de artă are "o bază existențială". Analiza creației ca și tipologia propusă în acest eseu constituie o bază pentru cercetarea semnificațiilor filosofice în folclor (Le sens de l’existence dans la poésie populaire roumaine
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
sfârșesc și norocul nu ține cât lumea." "Torsul, asemenea altor activități de o deosebită importanță pentru viața locuitorilor societăților arhaice - spune Antoaneta Olteanu - a fost înconjurat de o aură de mister și de magie: este vorba, pe de parte, de revelarea treptată, prin inițiere, în cadrul unor organizații secrete, feminine, a misterului transformării fibrelor naturale, animale sau vegetale, în fire, mai apoi în obiecte (ca în povestea cânepei), respectiv a practicilor legate de această activitate în scopul aplicării ei și a rezultatului
?ACCEP?IILE VIE?II by Br?ndu?a ? Georgiana Popa () [Corola-publishinghouse/Science/83168_a_84493]
-
rămăseseră doar trei sute. Importantă este doar cunoașterea și aflarea acelui loc misterios. Acest exemplu nu este decât o ilustrare (de acum celebră) a chipurilor pe care poate să le ia cunoașterea. Totul este ca ea să primească girul divinității prin revelare directă sau provocată prin diferite tehnici divinatorii. La fel se întâmplă și în alte situații. Oamenii sunt dispuși să-și asume o poziție (ingrată și chiar defavorabilă, dacă este cazul) cu condiția ca ea să poarte girul voinței divine. Este
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
Dumnezeu, În vis să-l visez, Aievea să-l văz, și apoi se culcă, având nădejde că-și va vedea ursitul"261. Exprimarea în versuri a dorinței ține locul unei formule magice grație căreia se invocă divinitatea. Aceasta poate provoca revelarea viitorului ursit. Termeni precum "arată-mi", "care-i dat", "să-l visez", "să-l văz" nu indică doar dorința tinerei fete, ci și caracterul operativ al întregii formulări verbale. Pe de altă parte, însuși limbajul persoanelor care practică divinația conține
by Cristina Gavriluţă [Corola-publishinghouse/Science/1065_a_2573]
-
ce provoacă o miraculoasă alchimie a lumii. De cealaltă parte, eul liric, oglindă a Omului care a întâlnit dragostea, trăind aventura cunoașterii eului și noneului prin eros. Cele două prezențe lirice apar în prima secvență, în care este surprinsă clipa revelării iubirii întrun ritual cinegetic (prezent și în orațiile de nuntă românești). Simbolizat metaforic ca o superbă felină, sentimentul iubirii ia forma agresivă a leoaicei care pândisen încordare mai demult. Întâlnirea cu Iubirea e violentă, imprevizibilă, având forța unui impact resimțit
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
forța creatoare a cunoaș terii poetice. Eul liric apare acum în ipostaza de creator care îmbogățește tainele lumii cu propriul înțeles și nențeles, participând astfel la actul demiurgiei. Analogia eu-luna sugerează ideea că actul de creație poetică este iluminare și revelare a tainelor existențiale aflate dincolo de zariștea cunoașterii omenești: așa îmbogățesc și eu întunecata zare / cu largi fiori de sfânt mister. Ultima secvență are valoare concluzivă, motivând prin iubire relația de comuniune a eului lumină cu esența misterioasă a universului. Iubirea
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
patru elemente de structură și de compoziție ale textului narativ studiat, semnificative pentru romanul experienței Temele romanului se leagă direct de experiențe cu rol inițiatic: iubirea imposibilă - trăită ca ruptură de nivel ontic, ca experiență a libertății absolute -, cunoașterea ca revelare a sacrului, creația ca act de autoîntemeiere. Alcătuit ca o confesiune la persoana întâi (narațiune autodiegetică), romanul ilustrează o formulă narativă modernă, cea a jurnalului comentat. Aceasta e textualizată prin tema naratorului și laitmotivul jurnalului, care apar în incipitul romanului
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
trei protagoniști ai vieții: omul, natura și societatea”. Existența umană este una culturală. În lucrarea sa, „Trilogia culturii” Lucian Blaga consideră: „cultura rezultă ca o emisiune complementară prin specificitatea existenței umane ca atare, care este existență în mister și pentru revelare”. „Cultura este o mărturie a „omeniei”, a unei variante existențiale, cea mai profundă dintre toate, deschisă către orizontul misterului, clădită totuși pe mari jertfe și sacrificii.” [...] „Cultura e împlinirea omului”. Ideea de cultură, la dimensiunea poporului, e raportată la valorile
NICOLAE LABIȘ – RECURS LA MEMORIE DIMENSIUNI SPAŢIO-TEMPORALE ÎN POEZIA LUI NICOLAE LABIȘ by MIHAELA DUMITRIŢA CIOCOIU () [Corola-publishinghouse/Science/91867_a_107354]
-
priorităților etc. Scopul esențial al discuției îl constituie formarea capacității clientului de a analiza corect situațiile problematice în termeni de premise (cauze) și concluzii (efecte), astfel încât am putea numi aceasta tehnică "silogistică asistențială". * Confruntarea: este tot o tehnică "educațională", de revelare a anumitor comportamente, atitudini și incidente din viața clientului, care au produs efecte negative. Prin confruntare nu se caută cauzele comportamentelor inadecvate, ci doar conștientizarea existenței lor și aflarea unor alternative comportamental-atitudinale. * Tehnica rememorării urmărește să-l determine pe client
by Doru Tompea, Oana Lăcrămioara Bădărău, Răzvan Lăzărescu, [Corola-publishinghouse/Science/1121_a_2629]
-
demonstra cum, paralel cu rațiunea, un rol la fel de important în desfășurarea unei vieți îl are subconștientul. Accentul epic cade pe relatarea unei experiențe senzaționale, care determină o activare extremă și o purificare a psihicului eroului (un medic), având ca efect revelarea și cristalizarea unei neobișnuite puteri terapeutice. Un roman al orgoliilor excesive și al pasiunilor contrariate este Invitația la vals. Conduse de false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
false reprezentări despre sine, cu o teamă exacerbată de a nu fi subordonate și umilite, personajele ajung, în pofida profundului sentiment de dragoste care le leagă, să se distrugă reciproc. În prim-plan se află reconstituirea unui proces de autocunoaștere, de revelare a unor disfuncții și antagonisme interioare, de ale căror efecte protagoniștii devin conștienți abia în final, când din pragul morții privesc înapoi. D. știe să capteze atenția cititorului prin intensificări ale actelor și trăirilor generatoare de dramatism și tensiuni, creând
Dicționarul General al Literaturii Române () [Corola-publishinghouse/Science/286883_a_288212]
-
invitaților, răsturnarea farfuriilor, ploaie torențială sau orice altă catastrofă. Visele sale trădează îngrijorarea că nu va reuși să organizeze nunta. Și în acest caz este inutil să facem o analiză amănunțită, să aprofundăm interpretarea. 5. Funcția de clasificare și de revelare Visul permite înregistrarea, clasarea și organizarea datelor. Este legat de memorie, realizând o operație de triere și ierarhizare. Considerând memoria ca o piesă de mobilier cu sertare, datele direct utilizabile sunt plasate în partea de sus, în timp ce elementele mai puțin
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
clare, ba chiar persoana în cauză are o «intuiție» genială, ca și cum visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
visul i-ar fi adus - inconștient - soluția. Proverbul care afirmă că «noaptea este un sfetnic bun» poate fi ușor verificat; totul se explică prin funcția de clasificare și de revelare a visului. 6. Funcția de anticipare În afară de clasificare și de revelare, visul mai permite anticiparea anumitor situații. Jung este cel care propune termenul «anticipare», preferabil calificativului «divinatoriu», care induce ideea de iraționalitate. Funcția de anticipare se explică prin caracterul inconștient al cunoștințelor. De fapt, subiectul deține adesea soluția la problemele sale
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
mici experiențe, pe aceeași temă simbolică, sunt revelatoare pentru cunoașterea și utilizarea inconștientă a simbolurilor: 1. Una dintre tehnicile de liberă asociere constă în a cere unei persoane să asocieze spontan și rapid o idee cu alta. Tehnica este destinată revelării legăturilor inconștiente, adică a lanțurilor de reprezentare. Aplicată la culoarea roșie, asocierea cea mai frecventă, ca să nu spunem cea mai sistematică, este sângele. Or, sângele este una dintre semnificațiile simbolice esențiale pentru roșu. Și alte lucruri sunt roșii: roșia, macul
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
se confrunte cu realitatea, oricât de neplăcută ar fi. Marmotă Imaginea unei marmote în vis indică: - fie nevoia de a face o pauză, de a se destinde, de a hiberna, poate până când se aranjează lucrurile; această dorință poate merge până la revelarea unei atitudini de refugiere într-un somn odihnitor; - fie ideea că posibilitățile și resursele subiectului sunt ignorate și neexploatate. Oaie Oaia simbolizează supunerea pasivă și stupidă, ce îl împinge pe individ să urmeze - fără a gândi și fără a se
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]
-
războaie și confruntări sângeroase, arma exprimă noțiunile înalte de echitate și echilibru. Astfel, sunt mai puțin sugerate în vis conflictele și opozițiile, ci cu precădere căutarea adevărului, accesul la lumină sau la comoară. Armele respective intervin adesea și ca o revelare a nedreptăților suferite și a dorinței de reabilitare și de reparare. Bici Biciul are un dublu simbolism. Depinde dacă loviturile sunt suportate sau consimțite. În inconștient are: - fie o semnificație de purificare, evocând flagelarea asceților și a călugărilor; - fie o
[Corola-publishinghouse/Science/2328_a_3653]