792 matches
-
a patra a acestui volum) referitoare la virtuțile ce trebuie cultivate, la acțiunile ce trebuie evitate și la scopurile ce trebuie atinse, fie prezentau o structur] general] a moralei, indicând, de exemplu, relația acesteia cu procesele naturale sau cu doctrina revelat]. Cu toate acestea, nu a fost nici sistematizat], nici preocupat] de ceea ce numim acum probleme metaetice; adic], probleme legate de conținutul și caracterul logic al conceptelor morale. (Partea a patra a acestui volum este dedicat] metaeticii.) În secolele al XI
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
cea de-a doua implicație, el ofer] o versiune neconving]toare a sugestiei discutate anterior, c] aceia care tr]iesc în afara spectrului revelației creștine pot totuși s] fie virtuoși, atâta vreme cât își conformeaz] intențiile la conținutul legii morale, așa cum este ea revelat] gândirii. A doua problem] cu care se confrunt] perspectiva promovat] de Anselm/Abélard provine din localizarea caracterului moral din intențiile agentului, decât din tipul de acțiune înf]ptuit] de c]tre acesta. Dac] cineva consider] c] se poate determina public
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
dar izolându-se de cercurile tomiste, a fost contemporanul s]u englez, Richard Hooker (1553-1600), care s-a bazat pe teoria legii naturale prezentate de c]tre Sfanțul Toma din Aquino pentru a dezvolta relația dintre legea natural] și cea revelat]. Atât de puternic] a fost influență ideilor tomiste în opera lui Hooker, Legile organiz]rii ecleziastice, încât a ajuns s] fie cunoscut sub numele de „anglicanul Aquino”. O serie de factori au contribuit la reacția postmedieval] împotriva scolasticii. În afar
[Corola-publishinghouse/Science/2264_a_3589]
-
contemplația frumuseții veșnice. Muzica poate să fie astfel un instrument de condamnare sau de elevație și asceză, în funcție de atitudinea sufletului față de ea. Cu alte cuvinte, pentru Sf. Augustin, muzica are acea putere de a ajuta rațiunea pentru a înțelege adevărurile revelate și de a pregăti inima pentru a-L întâlni și descoperi pe Dumnezeu, dar, în același timp, poate să îndepărteze de Dumnezeu dacă frumusețea armonică a melodiei conduce doar la o pură plăcere auditivă și nu înalță mintea către transcendent
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
dedicată artelor liberale (De artibus et disciplinis liberalium litterarum), cele șapte arte sunt comparate cu cei șapte pilaștri ai templului lui Solomon, în continuitate cu viziunea sfinților părinți din secolele precedente, care vedeau în înțelepciunea păgână o corespondență a înțelepciunii revelate de Dumnezeu poporului lui Israel. Casiodor a contribuit la răspândirea concepției despre muzică, conform căreia orice realitate creată este organizată în mod armonic; de aceea, arta sunetelor, având o influență asupra sufletului, trebuie să fie îngrijită în mod particular de către
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
intrat în relație cu omul prin intermediul cuvântului, fie cel profetic din Vechiul Testament, fie într-un mod special, cu cel al Fiului încarnat, Isus Cristos. De aceea, melodiile trebuiau să fie modulate în mod accesibil și sobru, ținând cont de cuvântul revelat, și să reflecte cât mai mult posibil semnificația semantică a acestuia, astfel încât să fie antrenată mai mult mintea decât sensibilitatea credinciosului. Tot ceea ce era în plus putea îngreuna inteligibilitatea textului. Dacă în marea majoritate a scrierilor sfinților părinți se manifestă
Repere istorice în muzica sacră şi documente magisteriale by Cristian Dumea () [Corola-publishinghouse/Science/101006_a_102298]
-
de colaborare. 3.1. Metode de comunicare și însușire a cunoștințelor moral-religioase În educația religioasă, metodele de comunicare și asimilare a cunoștințelor sunt utilizate în mod frecvent, deoarece au rolul de a contribui la însușirea corectă și completă a adevărului revelat, asigurând fundamentul aplicării lor în viață. Povestirea este expunerea orală, de către profesor, a unor întâmplări reale sau imaginare astfel încât să faciliteze însușirea noilor cunoștințe, să dezvolte anumite sentimente și să formeze atitudini pozitive la elevi. În Sfânta Scriptură, povestirea este
Clasa de elevi : mediul educaţional moral-religios by ELENA HEREŞ () [Corola-publishinghouse/Science/639_a_975]
-
acest punct de vedere, solidaritățile familiale, prin efectele lor redistributive, Întăresc procesele redistributive ale politicilor sociale. Diversitatea reciprocităților - legăturile din cadrul familiei ni se dezvăluie În toată profunzimea istoriei lor atunci când sunt reconstituite pornind de la persoanele vârstnice. Prin intermediul acestor legături este revelată diversitatea formelor de schimburi restrânse sau mai largi, sunt identificate reciprocitățile directe sau indirecte, imediate sau diferite În timp. Sugestivă, În acest sens, este perspectiva deschisă de Marcel Mauss (1923/1960, 145-312), care subliniază că toate formele de schimburi se
[Corola-publishinghouse/Science/2158_a_3483]
-
în iudaism și mai ales în Cabala, se sprijină Walter Benjamin cînd își interpretează un episod de biografie interioară 6. Cu șaptesprezece secole înainte, Grigore de Nyssa socotea că Macrina era doar numele exterior al surorii sale, iar cel exemplar, revelat mamei sale într-o viziune, o asocia martirei fecioare Tecla 7. Schimbarea numelui la intrarea în monahism marchează simbolic trecerea de la identitatea mundană la identitatea spirituală, de la viața individului la o viață deschisă spre universal. Dar e poate mai potrivit
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Henri Crouzel, Ioan I. Ică merge mai departe. El expune convingător schimbarea de paradigmă teologică produsă chiar înainte ca, prin Constantin, creștinismul să se instaleze în cetate, să îi copieze ordinea și tipul de putere. în primele secole, cercetarea adevărului revelat, interpretarea, interogarea lui ardentă erau întreprinse de intelectuali laici, pe care numai darul lor spiritual și exegetic îi impunea în fața comunității. Strălucitul Origen a fost doar unul dintre numeroșii maeștri în jurul cărora se aduna un cerc de oameni doritori să
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
mărginire ale nemărginitului, pentru a calchia o altă expresie cusană, a te ocupa de limbaje de depășire, care își semnifică propria depășire. Andrei Pleșu vorbea, în același sens, despre atitudinea de interpretare potrivită în fața unui text sacru : Hermeneutica unui text revelat nu-și poate propune clarificarea lui Ceea ce poți face e să amplifici prezența textului, să pui în scenă inepuizabilul lui Problema nu e este a clasa profesoral textul, ci a-l submina, a-i intensifica misterul, a provoca explozia literei
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
în domeniul teologic propriu-zis, ca în oricare altul, doar momentele de epuizare sau scleroză nu produc noutate, ci se mulțumesc să reproducă o doctrină diminuată tocmai prin tradiționalism. în schimb, momentele de creativitate dau cu necesitate o tematizare nouă adevărului revelat. Reușita lor constă în a regîndi ca din nou spunea André Scrima depozitul tradiției în condițiile și cu experiența unei anumite epoci, ale unui context cultural dat. Reușita constă, mai ales, în a face contact cu noutatea absolută a misterului
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Toate aceste linii sau prilejuri de noutate spirituală specifice modernității tîrzii sînt totuși de subsumat unei noutăți dintotdeauna : cea a persoanei care își trăiește, fără rest, cu toate facultățile ființei sale, credința. Oriunde și oricînd, a da piept cu adevărul revelat, a te porni pe Adevărul-Cale, a tematiza experiența drumului împreună cu El înseamnă o noutate de primă mînă, existențială, înnoitoare. Poate că această neasemănare cu tot ceea ce ai întîlnit pînă acum, evidența unei plenitudini care nu încetează să-și descopere preaplinul
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
tîrzii, ne obligă aproape să scrutăm alternativa distincție/confuzie între incinta dogmatică a adevărului și libertatea lui atotcuprinzătoare. André Scrima a insistat deseori pe discernămîntul cu care sînt de privit cele două fețe ale doctrinei religioase : formulare irigată de adevărul revelat, dar și limită, încercuire pusă unei realități incircumscriptibile. El semnalează undeva condiția Textului sacru ca cugetător credincios, introducere la Nikolai Berdiaev. Sens care o poartă, o străbate, o depășește. Pasajul din crezul creștin care proclamă că Christos a înviat a
STILUL RELIGIEI ÎN MODERNITATEA TÎRZIE by ANCA MANOLESCU () [Corola-publishinghouse/Science/860_a_1739]
-
Buddha să fie investit, chiar indirect, cu acest statut, deși el este considerat doar o călăuză, un maestru spiritual. Învățăturile ce-i sunt atribuite nu trebuie privite ca niște cunoștințe care ar putea fi demonstrate, însă ele nu sunt nici revelate. Buddha este un îndrumător în sensul că indică o cale, dar fiecare rămâne liber s-o urmeze sau nu. Linia de conduită este propusă, nu impusă, iar drumul este lung și solitar. Eliberarea nu se poate obține decât în urma unui
BUDDHA REALITATE ŞI LEGENDĂ by EMIL VACARIU () [Corola-publishinghouse/Science/463_a_1294]
-
cerul, nici cu pământul ăsta înghețat. Nici cu oamenii ăștia. Sunt aici, singură de tot, și îi duc morfină mamei mele...” A crezut că mintea i-o lua razna, înainte de a se prăbuși într-o prăpastie în care toată absurditatea revelată subit avea să devină firească. S-a scuturat: nu, pustietatea aceea siberiană trebuia, totuși, să se sfârșească undeva, iar acolo exista un oraș cu bulevarde largi, mărginite de castani, cu cafenele iluminate, apartamentul unchiului său cu toate cărțile care se
[Corola-publishinghouse/Science/2364_a_3689]
-
lema GOD, names of (vol. ÎI, pp. 407-417). După o introducere în care se arătă relația numelui cu persoana în Biblie, cu concluzia că persoana lui Dumnezeu e concentrată în numele său, autorul (B.W. Anderson) vorbește pe rând despre Numele revelat în vederea legământului - Yahweh, apoi despre numele date de Israel divinității: El (El-Shaddai, El-Elyon, El-Olam, El-Bethel, El-Roi, El-Berith, El Elohe-Israel), Elohim, Eloah, Baal, Adon și, în sfârșit, la capitolul „Alte apelative” Stâncă, Tata - Frate, Rege - Judecător - Pastor și expresiile descriptive Dumnezeul
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
adunate în volumul publicat de Centre d’Études des Religions du Livre: Celui qui est. Interprétations juives et chrétiennes d’Exode 3,14, apărut în colecția „Patrimoines” (Cerf, Paris, 1986). Acestea urmăresc dezvoltarea exegezei iudaice și creștine medievale a Numelui revelat lui Moise: în fapt e vorba de o „metafizica a Exodului” după expresia lui Étienne Gilson. Exegeza iudaica e prezentată în triplă ei dimensiune filosofica (studiul lui Shlomo Pines, Dieu et l’être selon Maïmonide), esoterica (studiul lui Nicolas Séd
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cu omul. Pe această exegeza se grefează interpretarea hristologică a Ex 3,14. În Apocalips 1,8: „Eu sunt cel care este, cel care era și care vine”, Hristos vorbește dintr-o eternitate ce înglobează acum și timpul, „creștinând” Numele revelat lui Moise și salvându-l astfel de la ontologizarea amorsata de traducerea greșită din Septuaginta. Autorul studiului consideră că „interpretarea barthiană a Ex 3,14 da seama de polimorfismul numelui lui Dumnezeu în mod deosebit de coerent în cadrul dialecticii «dezvăluire-învăluire». Ea este
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
cerească, dar concepția autorului sacru e strict monoteista; în restul textului, toate verbele sunt la singular 173. Expresia ’ElohQy-ha-’elohm, „Dumnezeul dumnezeilor” (Dt 10,17, Ps 136/135,2) are sensul de divinitate supremă. Tradiția elohistă subliniază noutatea numelui revelat lui Moise (YHWH), care însă a putut fi recunoscut pentru că Dumnezeu (’Elohm) îi era deja cunoscut. În rugul aprins, Dumnezeu i se prezintă El însuși lui Moise cu numele de ’ElohQy-’a>k", „Dumnezeul tatălui tău”, precizând în continuare
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
neavizat. Traducerile românești făcute după Septuaginta manifestă aceeași variație că și modelul. Variantele prezente în Septuaginta atestă însă faptul că traducătorii alexandrini din secolul al III-lea î.H. îl percepeau că nume generic al divinității. 3.1.2. Numele revelat YHWH: „Domnul” (toate traducerile românești); kýrios (LXX); „Dominus” (Vg); „Yahvé” (BJ); „(the) LORD” (RSV). Este cel mai important nume al divinității în Vechiul Testament (apare de 6828 de ori182). Pronunțarea acestei tetragrame, pierdută în perioada postexilică din pricina evitării rostirii acestui nume
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
deosebirile vor fi cercetate în capitolul următor.) De aceea le considerăm „nume divine”. Cercetătorii 189 fac de obicei distincția între funcția lor că „nume” (când sunt de sine stătătoare sau alternează în paralelisme poetice cu numele generice sau cu numele revelat) și „atribute”, „epitete”. Pentru studiul de față, care este unul comparativ, vom aplica însă aceleași criterii că pentru identificarea numelor divine din Coran, cu o singură excepție: întrucât nu există în tradiția iudeo-creștină liste de nume divine că în cea
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
17,45), kýrios tÄÎn dynámeÄn (2Rg 6,2; Ps 23,10); pantokrátÄr (în cele mai multe locuri) (LXX); „Dominus exercituum” (1Sam 17,25), „Dominus virtutum” (Ps 24,10) (Vg); „Yahvé Sabaot” (BJ); „the Lord of hosts” (RSV). Acest nume, alcătuit din numele revelat și pluralul substantivului ț">"’, „oștire”, a cunoscut o evoluție. Forma cea mai timpurie este cu articol: YHWH ’ElohQy hațțe>"’ÄÖ, cu patru ocurente (Am 3,13; 6,14; 9,5; Os 12,6); fază a doua este fără articol, o
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
discursul și scrisoarea lui Pavel se adresau unui public de cultură grecească. 3.2.1.1.3. (ho) kýrios: „Domnul” (toate traducerile românești); „Dominus” (Vg); „le Seigneur” (BJ); „the LORD” (RSV). Septuaginta folosește acest adjectiv substantivat pentru a traduce numele revelat al lui Dumnezeu, YHWH. În Noul Testament este folosit pentru Dumnezeu de circa o sută de ori242, mai cu seamă în citate din Septuaginta și în expresii de tipul „mâna Domnului” (Lc 1,66), ori cu sensul de ’A:Än, „Stăpân
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]
-
2 întâlnim expresia ho theòs tQÎs dóxQs: „Dumnezeul slavei”, care corespunde ebraicului ’Pl hakkabÄd246, iar în Efeseni 1,17, ho patgr tQÎs dóxQs: „Părintele mărirei” (SC); „Tatăl mărirei” (Blaj); „Tatăl slavei” (BVA, G-R, BS, C). Aici numele care devine „nume revelat” în Noul Testament, ho patgr, ia locul numelui generic ho theòs. 3.2.1.1.5. hQ dýnamis: „putere” (SC, Blaj, G-R, BS); „Putere” (BVA); „puterea lui Dumnezeu” (C); „Virtus” (Vg); „la Puissance” (BJ); „Power” (RSV). Dumnezeu e numit astfel doar
[Corola-publishinghouse/Science/2091_a_3416]