1,027 matches
-
calzi în gură", cerbul frumos în ale cărui coarne triste cresc "mari portocale clătinând lichide", "melcul suav", "fluturii miopi" sau "uzi de rouă", "mari paianjeni care cară ață". În fine, vegetalele înnobilate cu har aproape fără egal: "ciuperca fină/ Cu reverențe și cu spori în palmă", "lalea ca ceapa otrăvită/ Ca inima unui baron", "dovlecii plini de mațe sau candizi/ Și-nlăcrimați în pături de omizi" etc. Din versurile selectate mai sus, este cât se poate de evident faptul că Brumaru
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Ordinul Meritul Cultural în grad de cavaler (2004), Premiul "Mihai Eminescu" al Academiei Române (2009) ș.a. Ucenicia literară a lui Daniel Corbu oscilează între preferința pentru modelul avangardist, pliată pe un temperament belicos, pentru care contestarea valorilor consacrate este normă, și reverența față de paradigma poetică romantică, resorbită prin pânza orficilor ieșeni. Aliajul dintre ele constituie materia lirică pusă cel mai frecvent în practică la începutul creației sale poetice. Iată, bunăoară, cum arată O, mamă... în varianta unui cititor asiduu al orficilor Mihai
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
un indice exact al modalității scripturale alese aici de Dumitru Spătaru; nu știu, însă, dacă acesta l-a și exonerat în fața unora dintre "amicii" parodiați în ultima secțiune a cărții, care nu cred că i-au primit fără să crâcnească reverența auctorială. În orice caz, genul parodic pe care îl cultivă de o vreme autorul Clondirului de mastică (prima?) îi șade foarte bine. Pentru că acest gen poetic (pe care numai ignoranții l-ar mai putea astăzi considera minor) solicită de la parodist
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
în lucrarea lui Yves Reuter (2005, 109): intertextualitatea se referă la relația de coprezență între două sau mai multe texte, altfel spus, prezența efectivă a unui text în altul. Această relație este omniprezentă, indiferent de forma sau de miza ei: reverență în fața predecesorilor sau ironie. Cert este următorul fapt: împrumutul poate fi reperat, dacă este semnalat într-un fel sau altul, în text. Și mai important, consideră autoarea, identificarea intertextului depinde de cultura cititorului (Reuter : 2005, pp. 109-110). Una dintre formele
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
abstracțiuni. Prin urmare, sancțiunea a venit sec și cu fermitate. Cînd autorul a ieșit la rampă ca să-și primească ovațiile, a fost întîmpinat cu huiduieli nestăvilite: "În timp ce Henry James se întorcea cu fața către public, pregătindu-se să facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
facă o reverență grațioasă, o ploaie de huiduieli se abătu /.../ asupra creștetului lipsit de apărare. /..../. James avea o înfățișare stupefiată, buimacă, total incapabil să înțeleagă ce se întîmplă sau cum ar trebui să reacționeze. Parcă paralizase, aplecat înainte în gestul reverenței, cu chipul palid și rotund, cu fruntea cheală pusă în evidență de franjurii bărbii negre și de fundalul negru al hainei de seară. Gura i se deschise o dată sau de două ori, încet și tăcut, ca a unui pește în
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
critica trebuie să fie deopotrivă conștientă de faptul că "interpretare absolută nu există", astfel că pericolul senzației de putere se diminuează. Cel de-al doilea avertisment al autoarei Salonului de literatură poartă titlul explicit Doctrina criticului și face o frumoasă reverență "școlii postume lăsate în scris" de Călinescu: "un fel de vade mecum călinescian". Arta criticii pe care acesta din urmă a ilustrat-o superlativ devine cheia perenității interpretării literare, care, în afara forței estetice proprii, riscă să sucombe o dată cu prilejurile care
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
ci lucidă, și astfel substanțială și autentică. Toate acestea s-au rânduit într-un parcurs al unei munci râvnitoare. Aceasta a făptuit minunea metamorfozării darurilor din părinți în părinți într-o lucrare temeinică și roditoare. Înaintea acesteia ne plecăm cu reverența cuvenită bunelor tocmiri. Povești cu tâlc Ioan Milică Îmi face plăcere să scriu aceste rânduri despre o carte pe care am folosit-o ca izvor de alte povești decât cele prinse în culegerea fraților Grimm. Îi rog pe cititori să
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
acum al domniei-sale, bogat în fapte cât pentru mai multe vieți de om, se împletește cu al atâtora dintre noi, cei pe care, vorba unui poet ieșean de astăzi, "ne-a crescut" și câți nu s-ar putea așeza, cu reverență, în rândurile celor desemnați prin această sintagmă... La (neverosimilul!) octogenat, ar fi îndreptățită să primească daruri simbolice pe măsura celor pe care le-a revărsat în jur atâta timp. Nu ne stă în putere să i le facem; paginile următoare
[Corola-publishinghouse/Science/1560_a_2858]
-
și a lui Stalin, rezervându-i un loc și lui Hitler în "liberalismul sentimental". (20, 2, p. 156) La varianta filosofică a liberalismului se adaugă semnificațiile economice, politice și ideologice ale sale. Ca filosofie, el se află între cei cu "reverențe față de tradiție", manifestate prin cultul exagerat al eroilor, al nobleței venită "de sus", și "sminteala subiectivistă", inaugurată în modernitate odată cu îndoiala carteziană, continuată de solipsismul lui Berkeley, apriorismul kantian, romantismul rousseau-ist preluat de Fichte, Carlyle și Nietzsche. Curentul median atenuează
Modernitate și tradiție in Est by TĂNASE SÂRBU [Corola-publishinghouse/Science/1010_a_2518]
-
rigoare a raportării la altceva; când compari părăsești, de fapt, tentația unilateralității, ai privirea ațintită, deopotrivă, înăuntru și în afară. Obligativitatea utilizării acestui mijloc indică importanța care se dădea și literaturizării oricărei discuții, indiferent de temă, ca un fel de reverență față de o știință considerată superioară; tratarea temei într-un mod cât mai serios; rigoare nerostită, dar subînțeleasă; prelectorii se documentau îndelung, își comandau cărți din străinătate, aveau discuții în contradictoriu, percepând tranșarea subiectului ca pe un "exercițiu intelectual"28 etc.
[Corola-publishinghouse/Science/1469_a_2767]
-
încerce să schimbe limba. Nu am putea niciodată să-i negăm acest lucru, indiferent de alte reproșuri care i-au mai fost aduse. El este gigantul literaturii franceze", declara el într-un interviu. La începutul operei, emoția, la începutul cărții, reverența. Este adevărat că și limbajul din roman este destul de pueril, că limba se aseamănă graiului popular, că universul este unul al marginalizării, tot atîtea motive dragi lui Céline. Al doilea epigraf trimite mai mult către textul romanului și către ciudățenia
Periferia textului by Philippe Lane () [Corola-publishinghouse/Science/1119_a_2627]
-
că propria lor percepție asupra lumii matematice surprinde anumite trăsături care nu-și prea mai găsesc locul în dogma existentă. Această revoltă inițială este, în cele mai multe cazuri, datorată ignoranței, dar poate fi totuși benefică, atât timp cât îi eliberează pe oameni de reverența față de autoritate și le permite să se bazeze pe intuiția lor, cu condiția ca această intuiție să poată fi susținută de dovezi reale. Odată ce matematicianul ajunge să cunoască cu adevărat, într-o manieră "personală" și originală, o parte mică a
Matematica și cunoașterea științifică by Viorel Barbu () [Corola-publishinghouse/Science/1112_a_2620]
-
de supunere prin ghemuire și scâncete. În plus, am dezvoltat o întreagă gamă de atitudini de subordonare. Ghemuitul însuși s-a extins în unul în genunchi și în prosternare. Intensități mai mici ale acestora capătă expresie prin îngenunchere, aplecare și reverențe. Semnalul cheie aici este micșorarea corpului față de individul dominant". (Morris, 2008, p. 188) Mișcarea este simetric inversă cu aceea de pregătire pentru atac (ceea ce înseamnă o combinație de frică/retragere cu îndrăzneală/înaintare), care presupune o extindere a dimensiunilor prin
Lecția uitată a educației. Întâlnirea Micului Prinț cu vulpea by EMIL STAN () [Corola-publishinghouse/Science/1107_a_2615]
-
colegi vor demonstra că cele scrise mai sus se vor realiza. Cu siguranță, se poate ! În calitate de coleg și constant prieten îmi îndrept ruga pentru sănătatea lui Mihai Cristea și reușită în cele ce și-a propus să mai realizeze. O reverență pentru Omul din Cucorăni care continuă să lucreze pentru binele agricultorilor din România. Zaharescu Gheorghe *** Despre activitatea dr. ing. Cristea Mihai care a condus S.C.A. Suceava o perioadă de peste 40 ani se poate vorbi numai la superlativ. A fost
In honorem dr. ing. Mihai Cristea - membru titular al Academiei de Ştiinţe Agricole şi Silvice "Gh. Ionescu Şişeşti" by Dumitru Bodea, Silvia Străjeru, Marius Murariu () [Corola-publishinghouse/Science/1221_a_2384]
-
păr. Agnès Vei crede că-i poveste, și-i totuși adevăr. 485 Lucram la o scufie, sus pe balcon, când iată, Un tânăr foarte bine în stradă se arată, Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am salutat și eu. El face încă una, plecându-se profund. Tot prin o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
la o scufie, sus pe balcon, când iată, Un tânăr foarte bine în stradă se arată, Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am salutat și eu. El face încă una, plecându-se profund. Tot prin o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o a treia; Eu nu mă dau bătută: răspund și la aceea. 495 El
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
Și dânsul cum remarcă așa prezență Adânc se ploconește făcând o reverență, Nevrând să par mojică, pe loc, la rândul meu, 490 Prin altă reverență l-am salutat și eu. El face încă una, plecându-se profund. Tot prin o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o a treia; Eu nu mă dau bătută: răspund și la aceea. 495 El trece înc-o dată, de două ori, de nouă Și face la tot pasul o reverență nouă
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
o reverență la rândul meu răspund El iarăși se întoarce și face o a treia; Eu nu mă dau bătută: răspund și la aceea. 495 El trece înc-o dată, de două ori, de nouă Și face la tot pasul o reverență nouă; Eu care cu privirea mea îl urmăream O nouă reverență la rândul meu făceam. 500 Noroc că între acestea și noaptea a venit, Altminteri, cine știe, mergeam la infinit, Deoarece în cazul în care mă dădeam bătută, Ar fi
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
face o a treia; Eu nu mă dau bătută: răspund și la aceea. 495 El trece înc-o dată, de două ori, de nouă Și face la tot pasul o reverență nouă; Eu care cu privirea mea îl urmăream O nouă reverență la rândul meu făceam. 500 Noroc că între acestea și noaptea a venit, Altminteri, cine știe, mergeam la infinit, Deoarece în cazul în care mă dădeam bătută, Ar fi crezut că eu sunt prost crescută! Arnolf Prea bine Agnès Dimineața
Textele. Tipuri și Prototipuri by Jean-Michel Adam [Corola-publishinghouse/Science/1083_a_2591]
-
ale aceleiași scrisori și le expedia la diferite persoane, schimbând doar numele destinatarului. Preasfântului părinte și domn Honoriu [III], suveran pontif prin harul lui Dumnezeu, Iacob, slujitor umil al bisericii din Accum, prin milostivirea divină, aduce o necesară și profundă reverență, sărutându-i picioarele. (După ce a relatat despre cucerirea miraculoasă a cetății Damietta, care rămăsese aproape pustie în urma unei ciume foarte violente, amintind și de o incursiune precedentă a cruciaților însuflețiți doar de mândrie, ce a sfârșit printr-un măcel îngrozitor
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
frați minori. Ei sunt într-adevăr minori și mai umili decât toți religioșii acestui timp, prin haina, prin sărăcia lor și prin disprețul lumii. 4. Ei au un unic superior suprem. La ordinele și dispozițiile sale instituționale se supun cu reverență superiorii mai mici și ceilalți frați ai aceluiași Ordin, pe care îi trimite în diferitele provincii ale lumii să predice și să mântuiască sufletele. 5. Ei își dau toată silința să reînnoiască în ei înșiși modul de viață al Bisericii
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
aspectul său, vrednic de dispreț; fața, lipsită de orice frumusețe. Și totuși, Dumnezeu dădea cuvintelor sale o așa mare putere, că multe familii nobile, între care furia nepotolită a unor dușmănii îndârjite ajunsese până la vărsarea de sânge, luară drumul păcii. Reverența și evlavia mulțimii față de el erau enorme, astfel încât foarte mulți bărbați și femei se aruncau asupra lui mânați de dorința de a atinge măcar poala hainei sale (Mc 6,56) sau chiar să rupă o bucată din haina sa. D
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
o bucată din haina sa. D) Ștefan de Borbon Ștefan de Borbon a fost un mare predicator dominican și a murit în 1261. El a inserat multe exemple în compilațiile sale. Două dintre ele îl privesc pe Sfântul Francisc: despre reverența și demnitatea preoților, și despre predica în fața prelaților. Ambele exemple sunt repetate de două ori. După cum menționează autorul, el vorbește din «auzite». Despre respectul Sfântului Francisc față de preoți vorbește el însuși în Scrierile sale iar Toma de Celano și Sfântul
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]
-
Această virtute, într-adevăr, se remarca în el într-un mod cu totul special. A murit la Bologna lăsând evidente dovezi de sfințenie. Fratele Giordano i-a ieșit în întâmpinare între Gotha și Eisenach; s-au salutat, sărutându-se cu reverență și dragoste fraternă, și s-au așezat împreună. Dar fiindcă fratele Nicolaie, fiind o persoană umilă și simplu ca un porumbel, s-a așezat cu mult respect în tăcere în fața fratelui Giordano, fratele Petru din Eisenach, însoțitorul fratelui Nicolaie, un
Viaţa Sfântului Francisc de Assisi : cronici şi mărturii medievale franciscane şi non-franciscane by Accrocca Felice, Aquini Gilberto, Costanzo Cargnoni, Olgiati Feliciano () [Corola-publishinghouse/Science/100973_a_102265]