882 matches
-
există și astăzi o anumită afinitate între ideile liberale și cele socialiste, pe când între conservatorism și socialism punctele de legătură sunt, practic, inexistente. În evoluția sa ideologică, începând cu socialismul utopic, continuând cu socialismul marxist, supranumit "științific", trecând prin cel "revizionist" al lui Bernstein și ajungând până la social-democrația contemporană, acest corpus de idei a cunoscut și derapaje condamnabile din punct de vedere moral și politic, fiind suficient să ne gândim la fenomenul concentraționar asociat totalitarismului propriu comunismului de tip sovietic. Din
by Daniel Şandru [Corola-publishinghouse/Science/1080_a_2588]
-
Bulgariei așa cum s-a Întâmplat În cazul celui de-al doilea război balcanic (1912-1913) sau În timpul Republicii Ungare a Sfaturilor (1918-1919)1. Cu toate acestea, privită În ansamblu, politica de securitate românească În perioada 1878-1918 este una a unui stat revizionist moderat, care ridică unele pretenții teritoriale În raport cu cel puțin trei dintre vecinii săi - sudul Dobrogei pe care Îl controla Bulgaria, Basarabia aflată sub control rusesc și Transilvania și Bucovina care erau părți ale Austro-Ungariei. Să detaliem. Imediat după declararea independenței
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
politici români, dar și vestici se așteptau ca aportul militar românesc să poată schimba raportul de forțe pe flancul sudic al frontului de est. Așa cum am menționat deja, România a fost În toată această perioadă, Începând cu 1878, un stat revizionist moderat, Îndeosebi În ceea ce privește frontierele de vest, est și nord-est. În privința părții sudice a subsistemului, România practica mai degrabă o politică de status quo, cu precădere după cel de-al doilea război balcanic (1912-1913) În urma căruia raporturile de forțe Între ea
[Corola-publishinghouse/Science/2345_a_3670]
-
teribile. De pe urma acestui colaps nu ne-am revenit, de fapt, nici până azi. El a distrus nu numai firava tradiție românească incipientă, dar a blocat și orice tendință de regenerare, timid încercată (dar tot în sfera marxistă), inclusiv prin recuperarea revizionistului LukÆcs. Dar poate cea mai gravă urmare a acestei situații a fost inocularea dezgustului pentru orice teorie a literaturii. Ea era asociată în mod mecanic cu toate aberațiile proletcultismului, realismului socialist și ale spiritului partinic în literatură. La această catastrofă
POLITICĂ ŞI CULTURĂ by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/873_a_1589]
-
toate ideile provin din interese particulare, nu toate interesele hegemonice sînt automat însoțite de o ideologie internaționalistă bazată pe o armonie a intereselor. În concepția lui Carr, guvernul nazist german ar trebui înțeles doar ca un alt tip de forță revizionistă, ale cărei pretenții de schimbare a ordinii internaționale sînt la fel de bune sau de rele ca și pretențiile oricărei alte puteri în creștere (cu privire la critica ulterioară, vezi și Smith 1986: 77, 96-7). Dacă ar fi devenit puterea supremă a Europei, Germania
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
puterile relative ale statelor. Este într-adevăr un realism straniu, care, luat de valul sarcasmului unilateral la adresa mulțumirii de sine a puterilor status quo-ului, incluzînd și țara de origine a lui Carr, nu se mai întreabă asupra legitimității politicii puterilor revizioniste și este astfel silit să pledeze pînă la urmă pentru o formă de conciliere. Altfel spus, scepticismul lui Carr se îndreaptă împotriva menținerii status quo-ului cu argumente ce ar putea fi la fel de bine folosite și împotriva celor ce vor să
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
ajustare a diferențelor prin negociere, nu este posibilă decît într-o ordine internațională "legitimă"." (Kissinger 1957: 1-2). Spre deosebire de aceasta, o ordine revoluționară apare atunci cînd una sau mai multe puteri nu vor doar ajustări în interiorul sistemului, așa cum face orice agent revizionist, ci vor să ajusteze sistemul însuși: "Însă trăsătura distinctivă a puterii revoluționare nu este faptul că ea se simte amenințată - un asemenea sentiment este inevitabil într-un sistem internațional alcătuit din state suverane - ci faptul că nimic nu o poate
by Stefano Guzzini [Corola-publishinghouse/Science/1029_a_2537]
-
perse, Etiemble, Mircea Eliade. Aș adăuga în această ordine de idei și pe Nicolae Tertulian cu al său Georges LukÆcs (paris, Le Sycomore, 1980), care întrunea toate calitățile unei bune editări și difuzări în intelighenția pariziană de atunci: autor marxist, revizionist, excomunicat de stalinism etc. Legată, în sfârșit, de tradițiile noastre sau mai exact de lipsa de tradiție în acest domeniu mi-aș aminti și de o vorbă a lui Goethe, care spunea că prezența este o puternică zeiță. Or, până în
Pentru Europa: integrarea României: aspecte ideologice şi culturale by ADRIAN MARINO () [Corola-publishinghouse/Science/872_a_1583]
-
cel mai mizerabil, și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
și singurul care este umilit la urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai democratic, din fostul
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
urma urmei în această comedie, umilit pentru că nu reușește, este Cațavencu. Și cine este Cațavencu, care ține celebrul său discurs, în "anul de grație 1883", cum zice el? Cața-vencu este un "revizionist", antagonistul timidului revizionist, în realitate antirevizionist, Farfuridi. Cațavencu, revizionist "avansat", în anul 1883 (cînd s-a făcut alegerea pentru camera de revizuire) simbolizează gruparea lui C.A. Rosetti. Cel mai infam din piesă este întruparea curentului celui mai înaintat, mai democratic, din fostul partid liberal, curentul rosettist. Iar Cațavencu
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Alecsandri în poezia adresată generalului Florescu. C. A. Rosetti a fost, cum era și firesc, omul cel mai urât de cei din "dreapta". O scrisoare pierdută, fiind publicată în 1884, în vremea dezbaterilor pentru revizuirea, constituției, imediat după alegerea camerei revizioniste, pe lângă, desigur, o minunată comedie, este și un pamflet de ocazie împotriva evenimentelor la ordinea zilei. Dar vremea a șters acest caracter al piesei. O noapte furtunoasă și Conu Leonida față cu reacțiunea sunt din 1879, iar O scrisoare pierdută
Spiritul critic în cultura românească by Garabet Ibrăileanu [Corola-publishinghouse/Science/295597_a_296926]
-
Principala sa moștenire nu este în nici un caz leninismul nimic mai mult decât o deturnare tendențioasă a sa ci tradiția intelectuală critică, respectiv doctrina politică social-democrată. Încă din timpul vieții sale Marx s-a văzut nevoit să facă față unor revizioniști ca Eduard Bernstein sau Karl Kautsky, care argumentau în sensul păstrării și "umanizării" capitalismului. După cum am văzut, Marx se pronunța clar pentru schimbarea modului de producție capitalist, în absența căruia opresiunea nu putea decât să continue, chiar dacă ar fi îmbrăcat
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
fost înfrânt și supraviețuitorii ar fi putut avansa în siguranță înspre comunism. Mai mult, Uniunea Sovietică era acuzată vehement de renunțarea la lupta pentru revoluția globală, de boicotarea ei în interiorul altor regimuri leniniste (cel chinez) și de adoptarea unei posturi revizioniste datorită acceptării tezei eurocomuniste conform căreia în anumite condiții se poate ajunge la socialism prin mijloace parlamentare, în absența violenței. Pentru chinezi, aceasta echivala cu trădarea leninismului. La rândul lor, sovieticii îi acuzau pe chinezi de "stângism", un pericol împotriva
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
explicativ-interpretative sinoptice, alcătuită din trei teze fundamentale. Prima, cea tradiționalistă sau ortodoxă, afirmă că responsabilitatea declanșării conflictului aparține expansionismului agresiv și ideologic orientat al Moscovei, care ar fi urmărit în permanență, printr-o largă gamă de mijloace, dominația mondială. Invers, revizioniștii afirmă că Uniunea Sovietică postbelică suferise pierderi economice, umane sau logistice enorme care ar fi constrâns-o să adopte o poziție internațională defensivă mai degrabă decât ofensivă. Integrând Europa de Est pe propria orbită ideologică, politică și geopolitică, Kremlinul nu făcea altceva
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Kremlinul nu făcea altceva decât să se protejeze în fața imperialismului american dezlănțuit, care avea ca scop, sub masca discursivă a liberalismului economic și a democrației politice, transformarea întregii lumi după chipul și asemănarea sa. Sintetizând argumentele tradiționaliste și pe cele revizioniste, post-revizioniștii susțin cu îndreptățire că sursa conflictului nu aparține exclusiv Moscovei sau Washingtonului, ambele părți purtând răspunderea pentru emergența lui și fiecare adaptându-și strategia în funcție de comportamentul și interpretarea acțiunilor celuilalt (Loth: 1997, 10-15; Nye: 2005, 107-110; Deighton în Woods
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
care Moscova o exercita asupra statelor comuniste din Europa de Est (Soulet: 1998, 114). Pe cale de consecință, a fost din nou recuzat, deși pentru o perioadă relativ scurtă și cu o intensitate propagandistică redusă în raport cu divergența de la finalul anilor '40, atribuindui-se apelativul "revizionist". 3.5. Panoramarea principalelor dispute intestine din cadrul PCR-PMR (1945-1953). Premise interne și externe Încă de la înființarea sa în 1921, conducerea PCdR a făcut obiectul unor rivalități aprinse, fiind disputată între mai multe facțiuni competitoare. În perioada ilegalității (1924-1944), în special
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
că populația transilvăneană română detesta guvernul Groza, în timp ce maghiarii, cărora partidul le oferise numeroase concesii pentru a le câștiga sprijinul, îl aprobau (Șandru: 2007). Un alt minus al discursului lui Pătrășcanu rezidă în afirmațiile făcute în plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru care nu avea aprobarea prealabilă a partidului. Dezacordul lui Dej față de conduita colegului său este tranșantă: Dacă prima parte a discursului său împotriva acțiunilor și agenților revizioniști unguri a fost tăioasă, categorică, nu tot așa se
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
rezidă în afirmațiile făcute în plan internațional (recuzarea atitudinii "revizioniste" a guvernului maghiar), pentru care nu avea aprobarea prealabilă a partidului. Dezacordul lui Dej față de conduita colegului său este tranșantă: Dacă prima parte a discursului său împotriva acțiunilor și agenților revizioniști unguri a fost tăioasă, categorică, nu tot așa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit să o ia împotriva șoviniștilor români. Secretariatul, Biroul Politic al prtidului nostru consideră că devierea tovarășului Pătrășcanu a fost posibilă tocmai datorită
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
categorică, nu tot așa se poate spune despre atitudinea pe care ar fi trebuit să o ia împotriva șoviniștilor români. Secretariatul, Biroul Politic al prtidului nostru consideră că devierea tovarășului Pătrășcanu a fost posibilă tocmai datorită influenței curentelor șovine și revizioniste care străbat azi Transilvania și mai cu seamă partea de nord a Transilvaniei. Aceste influențe au avut darul să-l silească pe tov. Pătrășcanu a lovi mai mult în revizioniștii unguri decât în șoviniștii români. Dar ce e mai grav
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Pătrășcanu a fost posibilă tocmai datorită influenței curentelor șovine și revizioniste care străbat azi Transilvania și mai cu seamă partea de nord a Transilvaniei. Aceste influențe au avut darul să-l silească pe tov. Pătrășcanu a lovi mai mult în revizioniștii unguri decât în șoviniștii români. Dar ce e mai grav tovarăși, e faptul că prin cum a prezentat lucrurile în declarațiile sale făcute la Cluj, el dă credit moral și politic regimurilor reacționare din trecut (Constantiniu: 2001, 159; vezi și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
În ședința Comitetului Central a partidului din iulie 1946, care a avut loc la câteva săptamâni după întrunirea Biroului Politic, Dej a continuat, într-un cadru lărgit, criticile aduse lui Pătrășcanu, pentru a clarifica "poziția PCR față de curentele șovine și revizioniste". Pe cale de consecință, Comitetul Central a fost unanim în aprecierea că Lucrețiu Pătrășcanu, în discursul său dela Cluj (cel din 1946, n.m.), unde a firmat că după 1918 s-ar fi deschis întregii populații din Transilvania, atât română cât și
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
implozia imperialismului ca urmare a contradicțiilor sale interne, fiind motivată de lipsa de dorință de a-și compromite relațiile comerciale cu anumite state occidentale, care demaraseră promițător. De asemenea, polonezii nu se manifestau la fel de critic ca restul partidelor comuniste la adresa "revizioniștilor", noțiune prin care se făcea trimitere la "tovarășii" iugoslavi. Aceștia, așa cum urmează să vedem, avuseseră o atitudine ambivalentă față de revoluția maghiară, fapt care a afectat încă o dată relațiile dintre Belgrad și Moscova, deși nu la aceeași intensitate ca în timpul conflictului
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
stabilității interne a uneia dintre ele (Filip: 2007, 81-82). Succesorul lui Hrușciov, Leonid Brejnev, nu a permis însă unor astfel de amănunte insignifiante să pericliteze "cuceririle socialismului" în Cehoslovacia anului 1968. Vladimir Tismăneanu consideră că, în toamna anului 1956, "marxismul revizionist al noii conduceri de la Budapesta" reprezenta principala temere a lui Gheorghiu-Dej și a acoliților săi, în nici un caz presupusul iredentism manifestat de către revoluționarii maghiari (Tismăneanu: 2005, 189). Așa cum am avut ocazia să constatăm, așa-zisele revendicări asupra Transilvaniei emise pe
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]
-
Leninismul romantic nu era nici pe departe comparabil cu leninismul post-bolșevic de factură cehoslovacă; pentru leninismul sistemic, acesta din urmă nu mai reprezenta decât o cochilie goală, alcătuită dintr-un partid care fusese erodat în mare măsură de un elan revizionist "burghez" în esență. Trebuia deci înlăturat, nu neapărat datorită metamorfozelor ideologice pe care le va cunoaște astfel de restructurări ideologice, deși de altă natură, fuseseră puse în practică și în cazul leninismului romantic ci datorită faptului că, din punct de
by EMANUEL COPILAŞ [Corola-publishinghouse/Science/945_a_2453]