896 matches
-
occidentale de pe teritoriul său. Dotarea bibliotecii personale a consoartei sale a fost întreruptă. Neîncrederea ce-i stă în caracter - susținută, se pare, de indicii precise - îl împinge pe sultan să-și suspecteze propria soție de a fi de conivență cu revoluționarii. Dar neîndeplinirea faimoasei clauze din contractul de căsătorie ar fi dus la o ruptură foarte gravă pentru dinastie, cum doamna nu se abține să amenințe în focul furiei care a cuprins-o, când gărzile i-au smuls din mână un
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
muzee, lingourile de aur, biletele de autobuz. Contrarevoluția și revoluția se luptă între ele, falsificând totul; rezultatul e că nimeni nu mai poate fi sigur de ceea ce e adevărat și de ceea ce e fals, poliția politică simulează acțiuni revoluționare, iar revoluționarii se costumează în polițiști. — Și până la urmă cine câștigă? — E prea devreme să știm. Trebuie să vedem cine știe mai bine să se slujească de falsurile proprii și de falsurile altora: poliția sau organizația noastră. Șoferul de taxi ciulește urechea
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
va deschide calea revoluției. — Și tu colaborezi cu el? — Cazul meu e diferit. Eu sunt o infiltrată, o revoluționară adevărată infiltrată în mijlocul revoluționarilor falși. Dar pentru a nu fi descoperită, trebuie să mă prefac că sunt o contrarevoluționară infiltrată printre revoluționarii adevărați. Și de fapt sunt: căci sunt la ordinele poliției; dar nu a celei adevărate, pentru că depind de revoluționarii infiltrați între infiltrații contrarevoluționari. Dacă înțeleg bine, aici toți sunt infiltrați: în poliție și în revoluție. Dar cum faceți să vă
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
adevărată infiltrată în mijlocul revoluționarilor falși. Dar pentru a nu fi descoperită, trebuie să mă prefac că sunt o contrarevoluționară infiltrată printre revoluționarii adevărați. Și de fapt sunt: căci sunt la ordinele poliției; dar nu a celei adevărate, pentru că depind de revoluționarii infiltrați între infiltrații contrarevoluționari. Dacă înțeleg bine, aici toți sunt infiltrați: în poliție și în revoluție. Dar cum faceți să vă deosebiți unii de alții? — Pentru fiecare persoană trebuie văzut cine sunt infiltrații care au infiltrat-o. Și, mai înainte de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1925_a_3250]
-
zicea Marx despre rolul maselor populare în istorie: „Ei nu știu, dar o fac”. Așa eram noi atunci și cine știe de câte ori o să mai fim. Jocul avea trei actori. Primii sunt cei care „se luptau cu teroriștii” (militarii de rând, „revoluționarii” etc.), cărora nici acum nu le convine să recunoască faptul că inamicul lor nu exista, iar ei trăgeau ca bezmeticii unii într-alții sau în biblioteca universității. Cum să se autodeposedeze de o experiență personală „extraordinară”? Ce mai pun înapoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2152_a_3477]
-
discuta cu ei și aș ajunge la o înțelegere! Orice om are dreptul la exprimarea opiniei! MIHAIL STURDZA: Această exprimare a opiniei poate deveni periculoasă pentru ordinea politică a țării! Mie, unul, nu vreau să-mi fie etichetat compromisul cu revoluționarii ca o slăbiciune! De altfel, protestez, domnule fost pârcălab de Galați! Îmi aduceți o ofensă personală afirmând aceste lucruri despre mine! Nu tolerez acest comportament! ALEGĂTORUL 1: S-a dus vremea domnilor autoritari, de când cu războiul civil din Anglia! MIHAIL
Sceneta "Alegerea lui Vod? Cuza" by Claudia Furtun? () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83570_a_84895]
-
în care Ceaușescu deschisese oficial canalul Dunăre-Marea Neagră, al treilea ca mărime din lume, după Suez și Panama. Cu un gest avântat, Burtăncureanu desfăcu tricolorul. În locul stemei, o gaură zdrențuită, așa cum văzuse că se dădea întruna la televizor când apăreau revoluționarii în fața poporului. Ca la un semn, episcopul ridică și el crucea și prinse a binecuvânta în toate părțile. Coriștii începură să răcnească entuziaști: „Cu noi este Dumnezeu!“ Nu mai apucau să-și modeleze și armonizeze vocile, cu ochii țintă la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
-se doar, dacă cumva Dumnezeu nu urmărea și el revoluția de la București în direct la televizor, să-și îndrepte atenția și spre treptele vilei lui Burtăncureanu, să facă o minune și să-i alunge pe cei cu armele de la poartă. Revoluționarii fuseseră luați prin surprindere. Conducătorul lor, inginerul Nisip, răcni dintr-o dată: „Băi, ascultă la mine comanda! În genunchi! Biserica aici de față e cu noi! Și cultura e cu noi! Să cântăm și noi încă o dată slavă lui Dumnezeu că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
reținea cine, în vânzoleala care era, anunțase la televizor că s-ar putea să vină elicoptere cu teroriști care să atace revoluția în direct. Nisip nu zări nimic suspect în salcâm. Pur și simplu burtosul dispăruse. Coborî cu privirea spre revoluționarii săi. Îi cerceta îngândurat. Îi cunoștea aproape pe toți. Cei mai mulți erau de-ai lui, de la Șoptireanca. Zilieri la silozul de tutun. Câțiva descărcau și la șlepurile din port. Îi privea înduioșat. Băieții, înghețați, săreau de pe un picior pe altul. „În
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
canalizarea capitalei... Câteva luni, aproape un an, a stat deoparte și Burtăncureanu. Nu l-a mai văzut nimeni. Atunci se răspândiseră și cele mai multe povești despre el și Cherhanaua lui. Acolo, chipurile, s-ar fi ascuns teroriștii care omorâseră câțiva dintre Revoluționarii adunați la Revoluție în față la Județeană. Ar fi venit teroriștii cu elicopterele de peste Dunăre, sau cu submarinele, sau chiar în bărci pneumatice. Au stat la Cherhana, i-a organizat Chirul acela, i-a instruit, le-a arătat tot ce
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2143_a_3468]
-
meu, Mihai, ne va da știrile din Uniunile înconjurătoare!" O voce de bărbat urmă celei de femeie. "În Uniunea Estică, o regiune extinsă din centrul continentului și-a declarat acum câtva timp independența și neatârnarea față de oricare formă de guvernare. Revoluționarii își numesc statul "Leverif" și par să acționeze sub conducerea fostului împărat, Felix Amadeo. Cu toate că nu au fost alte comunicări din partea lor, în afară de Declarația de Independență, Uniunile își pregătesc diplomați care să medieze acest conflict și să readucă provincia sub
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1464_a_2762]
-
din Iași, continuată apoi a doua zi în casele lui Costache Sturdza, fiind înaintată domnitorului o petiție - proclamație în 35 de puncte, cu un program de revendicări liberal-democrate. Domnitorul refuzând din acest program dizolvarea Adunării obștești și înființarea gărzii cetățenești, revoluționarii și-au continuat acțiunile de protest în casele lui Alexandru Mavrocordat la Copou, la 29 martie/10 aprilie. În seara acelei zile, Mihail Vodă Sturdza a trecut la reprimarea mișcării cu ajutorul miliției ostășești, pusă sub comanda fiilor săi Dimitrie și
Biciul holerei pe pământ românesc by Gheorghe Brătescu și Paul Cernovodeanu [Corola-publishinghouse/Imaginative/295567_a_296896]
-
monumente acestor lipitori ordinare, acestor păduchi infecți, prăsiți cu zecile de mii pe corpul și așa bolnav al unei patrii secătuite, acestor mizerabili care în majoritatea lor au fost niște pierde vară, niște bețivani în perioada socialistă. De fapt nu revoluționarii aceștia de tinichea sunt de vină ci noi ăștia care nu scuturăm de pe noi păduchii care s-au tot înmulțit an de an și caută să ne năpădească. Nici n-o să mai scriu mai departe. O scârbă imensă mi se
Amintiri din sufragerie by Ioan Mititelu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/83874_a_85199]
-
o să supraviețuim. După evenimente a trecut pe la noi, așa, într-o doară, preotul care mă botezase iar situația s-a lămurit chiar în ziua aceea. Mai precis, că există revoluționari și contrarevoluționari. Apoi, contrarevoluționarii îi consideră pe revoluționari contrarevoluționari, iar revoluționarii îi consideră pe contrarevoluționari contrarevoluționari. Apoi, potrivit revoluționarilor, contrarevoluționarii n-ar trebui împușcați ca niște câini puturoși, dacă n-ar afirma despre ei înșiși că sunt revoluționari și n-ar împușca toți revoluționarii, iar pe de altă parte, potrivit revoluționarilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
contrarevoluționarii îi consideră pe revoluționari contrarevoluționari, iar revoluționarii îi consideră pe contrarevoluționari contrarevoluționari. Apoi, potrivit revoluționarilor, contrarevoluționarii n-ar trebui împușcați ca niște câini puturoși, dacă n-ar afirma despre ei înșiși că sunt revoluționari și n-ar împușca toți revoluționarii, iar pe de altă parte, potrivit revoluționarilor, nici nu poate fi vorba de una ca asta, cum că ei i-ar împușca pe contrarevoluționari, dar ei susțin că ar fi revoluționari, ceea ce este un motiv suficient de grav să fie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2123_a_3448]
-
1912, pp. 2-3, dă - pe urmele lui Ov. Densușianu, dar cu aplomb „revoluționar” - o replică acuzelor tradiționaliste, afirmînd că peiorativul atribut nu se aplică simboliștilor, ci imitatorilor epigonici sămănătoriști. Nu fără atacul de rigoare împotriva criticii acuzate de miopie conservatoare: „Revoluționarii în literatură au fost de altfel primiți veșnic cu ostilitate. De cîte ori e vorba de un gînd adevărat închis într-o formă originală, critica se sperie ca de roșu și, ațîțată că s-a trecut peste puterea ei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și un ferm, explicit angajament politic: apărarea valorilor europene ale Antantei împotriva „barbariei” Puterilor Centrale (Germania, Austro-Ungaria, Italia). Dacă avangardiștii români se vor delimita, consecvent, de ideologia fascistă a lui Marinetti - asimilînd doar componenta estetică a mișcării și patosul antiburghez -, „revoluționarii de dreapta” din România deceniilor trei și patru o vor prelua pe coordonate politice (inclusiv prin filtrul fascizant). Cazului complicat al lui Nae Ionescu - avînd, mutatis mutandis, un corespondent în evoluția ideologică a italianului Giulio Evola, pictor dadaist, futurist, apoi
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
și același dezmăț spiritual. Beția lirică este, adesea, un efect al beției albe sau al beției coregrafice” (v. și E. Lovinescu: „libertate saturnalică de sclav beat”...). În altă parte, autorul afirmă explicit existența unui determinism cauzal între artă și politic: „revoluționarii în artă fac în general politică de extremă-stînga, în vreme ce neoclasicii sînt cu dreapta și extrema-dreaptă”, identificînd printre factorii ce au precipitat emergența modernității literar-artistice războiul (care „a precipitat și a potențat criza”) și bolșevismul (prezentat propagandistic de adepții săi drept
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
acest aspect, mărturiile memorialistice ale lui Constantin Beldie, fostul secretar general de redacție al Noii Reviste Române, rămîn documente subiective deosebit de prețioase.) În fapt, primii noștri avangardiști au preluat din Futurismul italian doar componenta estetică, radical novatoare și „mașinistă”, în vreme ce revoluționarii de dreapta ai „tinerei generații” interbelice vor recupera din el mai ales atitudinea ideologică - războinică, aventuristă și energetistă. Antisentimentalismul, antipaseismul, mitologia „biologistă” a tinereții agresive și purificatoare, pasiunea pentru reportaj, cultul experiențelor extreme rămîn însă atitudini comune. În mod analog
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2138_a_3463]
-
aici este cheia reușitei, de a nu lăsa pe nimeni altcineva să se bage în acțiunea noastră, poporul, masa de manevră, nu trebuie să miroasă nimic. — Cum-necum, nu prea-mi vine a crede că va trebui să facem noi pe revoluționarii, reia Petrică, nici nu va fi nevoie să ne pierdem mai mult de cîteva ore în zonă, vrea să mai spună ceva, dar brusc se oprește dîndu-și seama că nu e cazul să se lanseze într-un discurs despre cum
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
răstoarne situația. — Greșit spus că nu s-a găsit, i se pare lui Roja, mai degrabă cred că n-a fost cine. N-am avut parte de nici o revoluție pentru că din peisaj au lipsit cei care trebuiau s-o facă: revoluționarii. — Nici nu e de mirare, i se pare lui Dendé, într-o țară care de cincizeci de ani încoace a fost împînzită de comuniști. — Asta aș fi putut să v-o spun cu mult înainte, zice Roja, privindu-l în
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
aici, dacă nu vreți să pierdem totul din cauza lor, amenință. Acum e momentul, simte Petrică pulsul zvîcnindu-i în tîmple, era și timpul să vă dezmorțiți, se gîndește, să vă puneți odată în mișcare înainte ca intrușii ăștia care fac pe revoluționarii să ni se urce în cap. Oricum sîntem puțini, dacă mai sîntem și dezbinați n-o să ajungem nicăieri, se aude și vocea lui Monte Cristo, care din cauza precipitării situației se hotărăște să-și închidă stația radio și, căutîndu-l cu privirea
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
de altădată, Revoluția l-a călit, l-a uns cu toate alifiile, nu mai are nici mamă, nici tată, zice Gulie. L-a dezamăgit toată lumea, Piticul, că a avut încredere în niște lingăi, complotiștii, că l-au împușcat prea repede, revoluționarii, că au trădat adevăratul spirit al revoltei și s-au lipit fiecare la diverse grupuri de interese, Bătrînul, că a făcut infarct în scaunul său chiar în toiul evenimentelor, cînd avea mai mare nevoie de el. — Mare Don Juan, zice
Dansul focului sau 21: roman despre o revoluþie care n-a avut loc by Adrian Petrescu () [Corola-publishinghouse/Imaginative/1317_a_2723]
-
și decembriștii ruși vor apărea, astfel, drept Încarnările cele mai pure ale unei revolte la Început solitare și care, mai apoi, caută, prin sacrificii, drumul unei apropieri. Dar și invers, gustul apocalipsului și al vieții frenetice se va regăsi la revoluționarii noștri. Parada proceselor, jocul teribil dintre judecătorul de instrucție și acuzat, scenariul interogatoriilor lasă uneori să se ghicească o tragică cedare În fața vechiului subterfugiu prin care revolta romantică, refuzând existența așa cum era ea dată, se condamna, În mod provizoriu, la
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1926_a_3251]
-
împotriva regalității. Don Carlos mărturisea mai târziu că aparține "unei monarhii fără monarhiști". Într-adevăr, așa zisele partide de guvernământ erau monarhiste numai când li se încredința puterea. În opoziție, pentru a crea cu orice chip greutăți guvernului, fraternizau cu revoluționarii. Asprele critici pe care și le făceau reciproc au sfârșit prin a le compromite pe toate laolaltă. Burghezia însăși era, în cel mai bun caz, pasivă. Crescută la școala revoluției, alimentată de literatura, istoria și gazetăria republicană, antrenată de propaganda
Sacrul și profanul, Salazar by Mircea Eliade [Corola-publishinghouse/Imaginative/295581_a_296910]