2,564 matches
-
Acasa > Strofe > Ritmuri > DE LA MINE PÂN-LA POȘTĂ Autor: Ion Untaru Publicat în: Ediția nr. 255 din 12 septembrie 2011 Toate Articolele Autorului De la mine pân-la poștă Numai cearcăne și riduri Pe care un strămoș stă Veșnic rezemat de ziduri Fă-mi bătrâne loc c-aș trece Ochiul tău rămas la pândă Nu-mi mai scade din osândă Nici în toamna asta rece Gem arcadele furtunii Pasărea de somn lucidă Vine noaptea să-mi ucidă Vise albe și
DE LA MINE PÂN-LA POŞTĂ de ION UNTARU în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352631_a_353960]
-
făcut rost de un toc, Iar cealaltă de-o foaie de bloc. De-ar fi putut lucra-mpreună, Ar fi ieșit o treabă bună ! Însă la prima întâlnire, Vulpea, urmându-și a sa fire, A-nghițit rața netoată, Apoi s-a rezemat de-o cioată: „Cred că în stilul acesta, încetul cu încetul, Voi învăța întregul cârd de rațe alfabetul !” Se gândi vulpea șireată Și căzu în somn de-ndată. Morala: Decât să înveți carte Cu un dușman de moarte, Mai lesne
FABULE de GHEORGHE VICOL în ediţia nr. 1838 din 12 ianuarie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352632_a_353961]
-
a dat la o parte sacul, a deschis ușa, apoi a închis-o binișor după ea și-a plecat la grajduri la nea Stanciu, paznicul care le povestise despre cai seara trecută când a fost pe la ei. Nea Stanciu ședea rezemat de padocul cailor privind câmpul imens. S-a mirat dar s-a și bucurat de venirea neanunțată a Lăcrămioarei. A început să-i povestească despre cai și palmaresul lor la Ploiești, la hipodrom. Nu prea înțelegea ea ce este acela
DESCOPERIRILE LACRAMIOAREI de IOANA VOICILĂ DOBRE în ediţia nr. 255 din 12 septembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/352630_a_353959]
-
promis, că mă voi gândi la propunerea voastră, my lord. - La care, din ele, te referi? ridică ușor din sprânceană. O tulbura oarecum dialogul cu subînțelesuri. Știa că el o tachina, fără să-i aducă vreo ofensă. -Te ascult! se rezemă comod de scaunul cu spătar înalt. Femeia trase aer în piept. - În primul rând, țin să va mulțumesc pentru darul oferit. N-am idee, de unde ați știut despre ziua mea, dar nu este important acest aspect acum. Iar cei mici
MY LORD (IX) de CAMELIA CONSTANTIN în ediţia nr. 2169 din 08 decembrie 2016 [Corola-blog/BlogPost/352699_a_354028]
-
perfecțiunea morală; controlează toate actele, faptele și atitudinile noastre, modelează și structurează întreaga noastră viață. Ele sunt: înțelepciunea, dreptatea, cumpătarea și tăria. Aceste virtuți se mai numesc și cardinale, fiindcă ele stau la temelia celorlalte virtuți și pe ele se reazemă viața cinstită. Opusul lor: prostia, nedreptatea, neînfrânarea, slăbiciunea. Înțelepciunea este cea care ajută echilibrului vieții noastre, înfăptuirii de lucruri cinstite, prin prudență, prevedere; dreptatea presupune raportarea activităților noastre la respectarea normelor divine (Cuvântul lui Dumnezeu) și a normelor de drept
FOCUL PĂCATULUI ŞI APA CURATĂ A VIRTUŢII de VAVILA POPOVICI în ediţia nr. 450 din 25 martie 2012 [Corola-blog/BlogPost/354706_a_356035]
-
nestăpânire, o fugă spre ceva , spre un undeva pe care doar ea îl presimțea. Umblau amândoi cât era ziua de lungă, vorbind despre toate și despre nimic, ca într-un vis fără început și fără sfârsit. In serile de iunie, rezemați de câte o căpiță, cu ochii pierduți în luceafăr, se înfășurau în tăceri lungi, pe care -după un timp - nu le mai împărțeau. Din adâncul unei astfel de tăceri, șoapta Sephorei a ajuns până la el, obosită, ca și cum ar fi străbătut
INTOTDEAUNA, POETUL SE NUMESTE EMINESCU de ANCA TĂNASE în ediţia nr. 398 din 02 februarie 2012 [Corola-blog/BlogPost/347083_a_348412]
-
-l găsească pe Condurache acasă. Ce va spune el despre gândul său va vedea la fața locului.Acum când actul se consumase, parcă se simțea jenată de prezența nudă a lui Condurache întins lângă ea fără nimic pe el. Stătea rezemat într-un cot și o privea cu ochi mari, admirând-o. Simțea că o plăcea, că doar nu are asemenea oferte în fiecare zi. Să se înfrupte cu voluptate din ofrandele unor fete de optsprezee ani, încă necunoscătoare a acestor
IUBIREA ŞI FORMELE EI ISPITITOARE... VALENTINA BECART BISOG de STAN VIRGIL în ediţia nr. 1718 din 14 septembrie 2015 [Corola-blog/BlogPost/347139_a_348468]
-
ușa la bucătărie. Aici am auzit tunete puternice. Se formase curent ori vântul sufla, nu știu, dar ușa s-a închis cu zgomot în urma noastră în timp ce eu ajunsesem la fereastră din trei pași. M-am uitat înapoi. Soția s-a rezemase de perete cu mâna, privindu-mă înfricoșată. - Ai grijă! Nu sta la geam, te rog! a îngăimat ea, albă la față și cu ochii mari. Dorind s-o liniștesc, nu m-am grăbit să închid fereastra. Trebuia să-i arăt
PRIMEJDIA NAŞTE EROI (1) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357111_a_358440]
-
spre sifonăria de lângă poștă. -Aură, ai observat că la întrebarea mea zâmbetul recepționeri a disparut? -Cred că nu ne-a spus unde este sifonăria care ne interesează. A omis-o cu bună știință!” * M-am oprit din scris. M-am rezemat de speteaza scaunului și-am rememorat o întâmplare asemănătoare cu cea lui Constantin. Dinspre bucătărie venea până la mine un miros îmbietor de mâncare. M-am apucat din nou de scris... „...cand pe neașteptate sună interfonul. „Cred că este poștărița”, am
GEAMĂNUL DIN OGLINDĂ, ROMAN, A ŞAPTEA ZI de AL FLORIN ŢENE în ediţia nr. 320 din 16 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357073_a_358402]
-
fumat timp de treizeci de ani dar nu ar putea să spună de ce a făcut-o. Conștient că nu trebuie. Dar a făcut-o. Noapte de toamnă târzie și cu cerul plin de stele. Se așează comod într-un scaun rezemat de peretele gheretei cu picioarele pe un chituc de lemn. Stelele. Da. Iluminarea și supravegherea cosmică. De fapt, totul totul trebuie să semene cu un uriaș computer foarte bine pus la punct. Și poveștile despre fantome și reîncarnare? Bâjbâieli în
FANTOMA de ION UNTARU în ediţia nr. 310 din 06 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357155_a_358484]
-
din frunză de găselniță și scrijelea ciomegele cu moacă. Avea culcuș într-un fânar și înopta în paie, acoperit cu-un țol jegos ... Sărmanul cu mintean de căpătat și-o pălărie scofâlcită avea-n picere obiele cu tălpici și-și rezema sfrijeala-n bâtă. Mâinile îi erau lungite de scurtimea de mintean. Mergea cu cheptul dezgolit de ne-ncheiatul la cămeșă și avea pielea tăbăcită-n frigul nesimțit. Gândurile în puțin se amestecau cu vise și vorbe-n singur, cu capul rușinat prostit
CIUBUCICĂ, DE IOAN MUŢIU de GEORGE NICOLAE PODIŞOR în ediţia nr. 316 din 12 noiembrie 2011 [Corola-blog/BlogPost/357177_a_358506]
-
și se întorcea și nu găsea oala. Mamaie mesteca mămăliga și se uita după tataie cu milă. Ouăle și brânza erau pe masă și vinul tot nu mai ajungea. Tăticu vorbea cu un mustăcios despre pământ. Nu înțelegeam nimic, moțăiam rezemată de perete, așteptam vinul și eu ca și el. Odată cu mămăliga a ajuns și vinul. Tăticu fuma și vorbea. A umplut trei pahare și i-a întins unul lui tataie, care stătea nervos în dreptul ușii. Mamaie a răsturnat mămăliga pe
GLORIE COPILĂRIEI II de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357075_a_358404]
-
pat am realizat că o luasem așa de tare la fund că, indiferent în ce poziție stăteam, mă durea piciorul drept. Am adormit suspinând. Noaptea a trecut mai repede ca niciodată, iar la patru dimineața, niciun minut în plus, eram rezemată de perete și citeam de zor ”Imnul”. Până la șase dimineața știam cele patru strofe, mai bine chiar decât pe “Tatăl nostru”. Am mai avut dreptul la încă o jumătate de oră de somn, care mi s-a părut cea mai dulce
GLORIE COPILĂRIEI X de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 () [Corola-blog/BlogPost/357092_a_358421]
-
mi-a răspuns supărat. Am plecat după mamaie la grajd. Tataie a venit și el. Ne-am așezat amândoi pe cocenii uscați și o priveam pe mamaie care tot o pipăia pe burtă pe „Buna” ei. Am adormit cu capul rezemat de tataie, m-am trezit când mă puneau în pat, mai târziu. Mamaia îl grăbea pe tataia care, simțindu-se vinovat pentru prima dată că mă gonise, mă mângâia și mă săruta pe păr. Dimineața m-am trezit singură, paturile
GLORIE COPILĂRIE III de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 478 din 22 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357076_a_358405]
-
m-a dus mai mult târâș. Mergeam cu ochii închiși și numai când mă împiedicam, îi deschideam, ca să-i închid repede și să mă las dusă de picioare. La început m-a lăsat în curte la aer pe un scaun, rezemată de perete și mă îndemna să beau lapte sau sirop de căpșuni, care în altă situație, era considerat ca o plată pentru un serviciu pe care îl făceam, numai că acum dormeam cu paharul în mână . După-amiaza mami s-a
GLORIE COPILĂRIEI VII de MIHAELA ARBID STOICA în ediţia nr. 479 din 23 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357091_a_358420]
-
aduce trandafiri în care și-a înțepat inima, ea îi cântă balade de dor. Pasiune, romantism, dragoste, afecțiune, neîndoială, vis, magie. Iubirea crește... Apoi ajung la acea măsură când stau unul lângă celălalt și se privesc în ochi sau își reazemă capul unul pe pieptul celuilalt. Și nu mai au nevoie de cuvinte, de gesturi, de dovezi, de... pentru că ei știu totul. Doar simplul fapt că sunt împreună, în comuniune, este tot ce contează. Sunt în Sine. Se bucură într-o
PĂRINTELE IEROMONAH HRISOSTOM FILIPESCU – EGUMENUL SCHTULUI ŢIBUCANI, JUDEŢUL NEAMŢ – UN OM AL BUCURIEI NEDISIMULTATE, AL PREZENŢEI SPIRITUALE RECONFORTABILE ŞI AL TINEREŢEI DUHOVNICEŞTI [Corola-blog/BlogPost/357699_a_359028]
-
l-am cunoscut azi, a avut o..., cum să-i spun? A avut o criză, un atac de panică... - De panică? Cum vine asta? exclamă biata femeie, încercând să se ridice de pe scaun. Au oprit-o mâinile Iuliei, care era rezemată de tocul ușii de care se apropiase încet, în tăcere, fără să fie văzută. - Da, de panică. Cu alte cuvinte, cel puțin în cazul dumnealui, a avut o teamă foarte mare. O teamă provocată de un ceva văzut..., dar nu
TAINICELE CĂRĂRI ALE IUBIRII (3) de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1546 din 26 martie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357794_a_359123]
-
vine chiar din substanța lucrurilor: “Alergam printre tâmplele ierbii/ Și mă pipăiau mușchii/ Și nervii întâmplării/ os cu os” (p. 16, “Alergam printre tâmplele ierbii”) sau caută un sprijin precum în această rugă: “Fă-mă dor de frunză/ Ca să mă reazăm de gândul copacului/ Retras în ploaia din pleoape” (p. 21, “Rugăciune”). Încă un aspect întru totul remarcabil: lumea poetică a lui George Baciu e cutreierată de-o inefabilă și obsesivă ea, amintind de o celebră “Evocare” a lui Nichita Stănescu
RECENZIE de GEORGE BACIU în ediţia nr. 669 din 30 octombrie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358027_a_359356]
-
din cuvinte: Simțea atunci cum foc din maci de jar Pătrunde-n universul ei cuminte Născut în munți, la umbră de stejar. Iar de visezi, poate-ți aduci aminte Când arzi tăcerea-n taincu-ți altar... Tu, vis pribeag... S-a rezemat pe umăr, o clipită, Nădejdea zilei prefăcută-n scrum Și-ntr-un răvaș, uitat la colț de drum, Un vis pribeag prin pânze de ispită. Trudind, cu-nsingurarea-i hărăzită, Deșiră umbre dintr-un vechi album Și-ascultă șoapte pline de parfum
SONETE (II) de GEORGETA RESTEMAN în ediţia nr. 508 din 22 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358214_a_359543]
-
tatei, tocmai întors de la birou. Vorbă fie, birou. Așa-i plăcea lui să-i spună. De fapt, era un mic compartiment al unei magazii. Moise, ia te uită! se bucurase el și citise scrisoarea cu zâmbetul pe buze, apoi o rezemase de coșul cu felii de pâine pentru a o reciti în timp ce mânca. Trăsesem cu coada ochiului spre foaia de hârtie boțită, galbenă spre margini, acoperită cu un scris stângaci, de om puțin instruit. Cuvintele erau așternute cu creionul trudnic, în
BUN VENIT, MOISE de DAN FLORIŢA SERACIN în ediţia nr. 568 din 21 iulie 2012 [Corola-blog/BlogPost/358133_a_359462]
-
trandafirii făceau cerc în jurul meu, desenând o copertă pe urme de timp. Simțeam o stare de beatitudine cu gust puternic. Vocea îmi era cunoscută. Venea pe drumul cu multe fântâni, numărând firele de praf în esență de brad. M-am rezemat de aripa îngerului meu în lumina căruia îmi stropesc sufletul cu rouă. Țineam mâna la inimă iar din degete îmi ieșeau flăcări. Maci zdrențuiți în roșu intens clocoteau în seva rădăcinilor cu aromă de cântec special pentru tămăduirea notelor de
DESEN CU STELE de GINA ZAHARIA în ediţia nr. 472 din 16 aprilie 2012 [Corola-blog/BlogPost/357681_a_359010]
-
care cei doi aventurieri se strecurară în curtea apărată de o perdea deasă de viță de vie. Atentă la femeia care le ieși zâmbitoare în cale, fetița strânse din buze, ca pentru a nu scăpa din greșeală marele secret. Bărbatul rezemă undița de peretele casei și se așeză pe treptele înalte de la intrare. - Să vezi ce am pățit... Dintr-o răsuflare, înainte ca fetița să poată măcar să bea o gură de apă de la cișmeaua din curte, dezvălui femeii marele secret, fără
SECRETUL de MIHAELA ALEXANDRA RAŞCU în ediţia nr. 1567 din 16 aprilie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357723_a_359052]
-
zguduit din temelii dragostei întru Hristos și iubirea creștină pentru Neam și lume. Dar, în iezerul de foc al încercărilor, Dumnezeu le-a binecuvântat suferința împletind-o din tăria faptelor lor mărețe, mistice, deosebite, într-o Scară a biruinței spirituale rezemată cu capătul de cer, ipostază harică ilustrată în poezia de răsunet patriotic, NOI: Suntem pământul roditor al unui dacic neam/ Profeții marilor căderi de azi/ Cuvânt pustiu ce am rostit când sângeram/ și ne-ngropam martirii camarazi. Noi suntem oseminte
MĂRTURISITORUL de GHEORGHE CONSTANTIN NISTOROIU în ediţia nr. 1658 din 16 iulie 2015 [Corola-blog/BlogPost/357743_a_359072]
-
mi ațintește ochii de-ndată ce-n fața ta apar cu zâmbetul pe buze ori fruntea mi-o descoase când umbre triste o brăzdează și cute-ntre sprâncene se ascund difuze... Te iubesc pentru mângâierea părului pe pieptul ce-ți reazemă bărbia, când oboseala mă cuprinde și-n liniște adâncă asculți cum inima îmi bate în ritm de vechi colinde... Te iubesc pentru vocea-ți caldă, ce-mi amintește de chemarea în prag de dimineață, când mă descoperi lin și intri
DE CE TE IUBESC de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 487 din 01 mai 2012 [Corola-blog/BlogPost/358563_a_359892]
-
ce vă ocupați? Mergeți în control, cred... Vă așteaptă cu mașina să vă ia din gară... - Nu, doamnă! Nu este nici una, nici alta. Sunt un pensionar obișnuit, i-am răspuns eu zâmbind la gândul că, având locul lângă mine și rezemată fiind cu capul aproape, auzise întregul dialog cu doamna Rodica. Lăsați fetița să stea comodă până luăm bagajele. Mai sunt vreo 15 minute... - Frumos din partea doamnei! a intervenit Silvia. S-a trezit așa de dimineață cu grija asta, sărăcuța de
de MARIAN MALCIU în ediţia nr. 1373 din 04 octombrie 2014 [Corola-blog/BlogPost/358547_a_359876]