165,466 matches
-
Caragiale, toată îndreptățirea să se „care”. Ce să mai spunem? Al doilea text e semnat de Nazaria Buga și într-un fel ia apărarea unei imposturi: traducerea de către dna Viorica Enăchiuc a Codexului Rohonczi. Scris pretențios, articolul nu omite obiecțiile ridicate de specialiști, dar înclină să vadă în traducere un monument cultural. * În ultimele două numere din 2003 ale Magazinului istoric, un „document” senzațional: interviul acordat dnei Lavinia Betea de către dna Mândra Gheorghiu, fiica Licăi Gheorghiu și nepoata lui Gh. Gheorghiu-Dej
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13252_a_14577]
-
ele, în plină maturitate unei schimbări, pe care, articulând spațiul vizat spre un câmp comportamental, am numi-o, de această dată, mai degrabă, o schimbare de morală, de etică, și de ce nu - o schimbare de Lebensanschauung, fără să îndrăznim să ridicăm ochii spre sfera mai largă a Weltanschauung-ului. Speranța iernii începutului de an 1990 a fost sau ar fi putut fi catalizatorul firesc pentru împletiri, rupturi, deveniri, prăbușiri, nașteri de nou - acel nou copiat în virtutea undelor propagate, sau un nou
Tema distrugerii (cu variațiuni) by Saviana Diamandi () [Corola-journal/Journalistic/13231_a_14556]
-
afiș în relația cu alte cinematografii comparabile (bulgărești, tadjikistane, turcești, nord-coreene etc.)” și care, în mai puțin de 10 secunde, adoarme (scenă trăită și povestită de regizor, ca multe altele, cu un fastuos masochism). La sfîrșitul proiecției deschide ochii, se ridică, “este exact atît de înalt cît este calculat să fie”, zice Pintilie, “și spune, privindu-mă în ochi, Wonderful. Apoi îmi întinde mîna, capul îi cade în piept, retezat, îl ridică instantaneu, îmi strînge mîna ca unui adversar de luptă
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
un fastuos masochism). La sfîrșitul proiecției deschide ochii, se ridică, “este exact atît de înalt cît este calculat să fie”, zice Pintilie, “și spune, privindu-mă în ochi, Wonderful. Apoi îmi întinde mîna, capul îi cade în piept, retezat, îl ridică instantaneu, îmi strînge mîna ca unui adversar de luptă, pe care-l admiră. Și spune încă o dată Wonderful.” ... Peste o jumătate de pagină și peste un salt de vreo 40 de ani de la această întîmplare, Pintilie propulsează scurt, cu un
Wonderful by Eugenia Vodă () [Corola-journal/Journalistic/13268_a_14593]
-
Eminescu. Așa cum a observat președintele Partidului Noua Generație, Gigi Becali, trebuie să îți lipsească o doagă ca să dezvelești o statuie a unui lider evreu după ce ani de zile ai fost antisemit și mai ales atunci cînd familia celui căruia îi ridici o statuie se împotrivește unui asemenea gest, considerîndu-l o impietate.... Dar bufoneria extremistului Vadim a început să-și arate limitele. După dezvelirea statuii lui Rabin, un lider PRM local se întreabă de ce nu are partidul său inițiativa de a-i
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
o statuie se împotrivește unui asemenea gest, considerîndu-l o impietate.... Dar bufoneria extremistului Vadim a început să-și arate limitele. După dezvelirea statuii lui Rabin, un lider PRM local se întreabă de ce nu are partidul său inițiativa de a-i ridica o statuie lui Nicolae Ceaușescu (...) Asistăm la o operațiune de spălare colectivă a creierelor, de înlăturare din politică a oricărei urme de bun-simț, logică, moralitate și adevăr istoric. Dacă membrii, simpatizanții și votanții lui Vadim acceptă așa ceva, este problema lor
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13229_a_14554]
-
unei mînăstiri japoneze, perfecțiunea desenînd cercul perfect? La Grotowski, dimpotrivă, cu timpul, s-a impus un anume dezinteres pentru concentrare în favoarea unei pasiuni care îi e proprie, pasiunea pentru fluiditate, expresie supremă a vieții. Brook caută unitatea organică a vieții, ridicată la un nivel incandescent, în timp ce Grotowski se îndepărtează de teatru încercînd să regăsească prin “acțiunile” sale mobilitatea fluviului. Un fluviu care e diferit de cerc, căci, dacă Brook “a rămas, cum o spune el însuși, la marginea pădurii, Grotowski a
Cercul și fluviul by George Banu () [Corola-journal/Journalistic/13267_a_14592]
-
din masochism? - Nu, Betty, o iubesc cu adevărat. - Există lucruri pe care trebuie să le vezi pentru a le socoti reale. Altfel, sunt inimaginabile: tu și Șoșa... eu și Sam Dreiman... El, cel puțin, se simte bine printre amicii lui. Ridicând privirea, l-am zărit pe Feitelzohn. Se afla la câțiva pași de masa noastră, cu un trabuc între buze, cu pălăria de panama împinsă spre ceafă și cu un baston agățat de umăr. Nu-l mai văzusem niciodată cu baston
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
Da, dar nu am ajuns niciodată la concluziile dumneavoastră filozofice. ș...ț - Doctore Feitelsohn, Țuțik și-a găsit o mireasă pe strada Krochmalna. Feitelzohn își lăsă jos furculița. - Așa stau, deci, lucrurile? Judecând după felul în care obișnuiai să-l ridici în slava cerului pe nebunul de Otto Weininger, am crezut că ai să rămâi holtei. Am vrut să-i răspund, dar Betty mi-a luat-o înainte: - Ar fi putut rămâne celibatar, a descoperit însă o comoară - o cheamă Șoșa
Isaac Bashevis-Singer: Șoșa by Anton Celaru () [Corola-journal/Journalistic/13270_a_14595]
-
de la Putna, scrisului, tălmăcirii, cărții. Reproduc un exemplu, cu substratul său de o mare profunzime a simbolisticii gestului: „Prea Sfințitul se opri din scris. Șterse pana cu o subțire pielicică de căprioară, presară cenușă pe cele din urmă rânduri umede, ridică spre lumină hârtia, o privi, făcu ușor cu două degete darabană pe spatele ei, până ce toată cenușa prinsă de litere căzu pe masă, după ce Prea Sfântul o suflă ușor spre fereastră.” Sau, sensul tălmăcirii: „Prea Sfințitul muie pana în călimară
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
apariției nălucirii lui Ștefan cel Mare, pe cal alb și strai la fel, poate fi apropiată de episodul vizionar din piesa Hamlet, portretul Voievodului „cu o mână ținând sabia ca să se apere de dușmani și cu cealaltă zidea Țara Moldovei” ridică la valoare de document imaginile sale epice de romancier. Al. Lascarov-Moldovanu este un scriitor implicat. El nu cunoaște răceala exprimării. Dimpotrivă, este stăpânit de emoție în căutarea adevărului factic și mai ales în interpretarea epică a acestuia. Este pătruns de
Istorie patetică by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13303_a_14628]
-
dintre paranteze Mihai Bogdan, autorul, m-a făcut să cred că este vorba despre un excurs prin istoria diabolicului regim comunist, dar lucrurile nu prea stau așa. Politicul ocupă un loc nesemnificativ în jurnal, cel mult un background ce se ridică din când în când din zona subliminalului. Așadar, lunga Noapte este ori o contextualizare a producției diaristice prin amprentarea temporalului cu o semnificație politică indirectă, fie metafora unei inteligențe sensibile și extrem de permeabile față de colțurile mai umbrite ale existenței pe
Jurnalul unei vieți by Cătălin Constantin () [Corola-journal/Journalistic/13279_a_14604]
-
gînd pe care-l articula mintea lui Inman cînd se uita la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a fost „căcat”. Orbul i-a ascultat povestea fără
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
la inamicii morți era „Pleacă acasă!” A văzut pe unul din oamenii lui căznindu-se să smulgă cizmele unui cadavru care zăcea lat, pe spate, dar cînd i-a ridicat un picior și a început să tragă, mortul s-a ridicat în fund și a înjurat cu un accent irlandez atît de năclăit, că singurul cuvînt care s-a putut înțelege a fost „căcat”. Orbul i-a ascultat povestea fără să rostească o vorbă. Dar după ce a terminat, i-a spus
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
lăsat pe speteaza scaunului. A pornit să compună o scrisoare. Era o scrisoare lungă și, pe măsură ce după-amiaza se scurgea, și-a comandat mai multe cafele și a înnegrit cu cerneală cîteva file, pe o parte și pe cealaltă. S-a ridicat în picioare, a împăturit scrisoarea, apoi și-a pipăit tăietura adîncă de la gît, care prinsese crustă. Doctorii afirmau că se vindeca rapid, dar el simțea că ar putea să vîre un bețișor în rană și să-l scoată pe partea
Charles Frazier: Cold Mountain by Antoaneta Ralian () [Corola-journal/Journalistic/13248_a_14573]
-
române posdecembriste. Dl Bădiliță, care crede a nu datora României decît cîteva iubiri și cîteva iluzii (pierdute, desigur!), ceea ce, în fond, e problema lui personală, se răfuiește din nou cu intelectualii și criticii din țară. Ce poți face decît să ridici din umeri? La un om tînăr și talentat, obsesia cu pricina este pur și simplu deprimantă. Saddam Hussein și procesul Ceaușeștilor Capturarea lui Saddam Hussein a dat de lucru presei centrale toată săptămâna trecută. Prins într-un fel de pivniță
Actualitatea by Cronicar () [Corola-journal/Journalistic/13292_a_14617]
-
identificând ecoul pillatian, nu foarte important. Marele critic, care se întreba, contrariat, dacă Voronca e un futurist, un dadaist ori un suprarealist, îi înregistra, totuși, pertinent, un număr de trăsături aproximate la media acestor orientări, recunoscându-i puterea de “a ridica la rang poetic oprice percepție” și un “simț al plasticei cuvântului, excelent”. Astăzi, poziția sa în istoria poeziei românești pare mai exact considerată. Generațiile recente l-au descoperit ca pe un precursor demn de a fi citit și recitit, iar
Centenar Ilarie Voronca “Miliardarul de imagini” by Ion Paul Sebastian () [Corola-journal/Journalistic/13282_a_14607]
-
cu o miză pe care numai el o vedea, la o spargere de șabloane, la o repunere în pagină a textului. E ca și cum ceva zace în pulberea drumului, neinteresant pentru nimeni și, la un moment dat, cineva se oprește, îl ridică, suflă peste obiect și el strălucește. Așa a suflat Dabija peste acest text și i-a pus în valoare o lumină, pentru mine, inexistentă. Alexandru Dabija a condus povestea către anumite sensuri, a amplificat tensiuni, revolte, nonconformismul unor personaje și
Ce zic bobii? by Marina Constantinescu () [Corola-journal/Journalistic/13309_a_14634]
-
fără să spun, că Ființa, într-adevăr, poate fi Neantul. Ființa sau lucrul, depinde. Orice firimitură ontologică... Alături, două fete vesele discută între ele într-o limbă străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
între ele într-o limbă străină. Dody e de părere că vorbesc, precis, grecește... Una din ele se ridică, strânge un pumn de firimituri, iese afară pe ușa batantă și le aruncă pe mese, în ploaie, vrăbiuțelor, dania ei... Mă ridic și eu imediat, repetând gestul grecoaicei, deși știu bine că imitația nu are valoare. Totuși, depinde ce imiți... Revenind înăuntru, le salut amical cu ce mai știu din grecește. Ele râd și bat din palme bucuroase. Nu știu de ce, dar
La doi magoți by Constantin Țoiu () [Corola-journal/Journalistic/13363_a_14688]
-
confruntări de idei și atitudini, în fond, trăsături general umane. Important este accentul cu totul special al scrisului lui Ion Agârbiceanu, nevoia de eternitate a rădăcinilor românești pe meleagurile transilvănene. Un singur exemplu. Străfulgerarea de o clipă, în stare să ridice o scenă frecvent întâlnită la semnificația de simbol. Este momentul punerii mâinilor pe umerii vecinilor, în scena din cimitirul satului, la parastasul părinților personajului principal din romanul Vâltoarea: „Când văzu mulțimea aceea de sute de brațe puse pe umerii celor
Ineditele Agârbiceanu by Cornelia Ștefănescu () [Corola-journal/Journalistic/13344_a_14669]
-
familiei îndoliate. Profesorii blăjeni vor lua, la puțină vreme după moartea poetului, inițiativa deschiderii unei liste de subscripție publică pentru ridicarea unui monument închinat lui Andrei Mureșanu. În 1882, când osemintele poetului sunt reînhumate în cimitirul din Groaveri, brașovenii au ridicat poetului o impunătoare piatră funebră.
Ultimii ani ai lui Andrei Mureșanu by Ion Buzași () [Corola-journal/Journalistic/13345_a_14670]
-
trecutului, numește exact acele cauze care au zădărnicit de atâtea ori o reconciliere reală și, ca atare, definitivă: „[...] prejudiciile naționale suferite înainte de 1918 de românii ardeleni, iar după 1918 de către maghiarii ardeleni, precum și de naționalismul român și de cel maghiar ridicate la rang de politică oficială - astfel că nici măcar în cercurile progresiste nu s-a crezut cu suficientă convingere că reconcilierea națională se va înfăptui cu ușurință.” Nu se crede nici acum, adăugăm iarăși noi. E o cale de durată și
Un test de neocolit by Radu Ciobanu () [Corola-journal/Journalistic/13335_a_14660]
-
Singura biserică franciscană din zonă (a fost mănăstire). Trecere la nivel cu cale ferată. „CFR-ul nu mai întreține barierele electrificate, le manevrează manual mecanicul de tren: oprește garnitura înainte de barieră, coboară, dă jos bariera, trece trenul, coboară iar să ridice bariera.” Hehe, bună glumă! Cum să oprească trenul ca să dea mecanicul jos bariera?! Cine-a mai pomenit așa ceva, pînă și-n România? Ajungem. Văd Pescărușul (în maghiară e Sirály). Adorm, la 4 dimineața. Se face marți. Discuție cu directorul Centrului
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]
-
nu mai are bani să-ntrețină barierele, acum le manevrează mecanicul, manual.” Hait, nu e glumă; halta e imediat după barieră: vine trenul, oprește de partea cealaltă a șoselei, coboară mecanicul, dă jos bariera, urcă înapoi, trage trenul în stație, ridică bariera. N-are mult de alergat, noroc că personalul are numai vreo trei vagoane. Nici de casă de bilete nu mai are bani CFR-ul, tichetele se vînd în tren, controlorii au tot timpul treabă. Sînt multe bariere în ăia
Drumurile noastre toate... by Iulia Popovici () [Corola-journal/Journalistic/13387_a_14712]