2,803 matches
-
dăduse un alt cap. Fusesem aruncată într-un nou început și legătura mea cu Nunu se tocise. Nu aveam nici o bucurie la gândul de a-l revedea. Tot ce am fi putut să ne spunem mi se părea fals și ridicol. Nu acceptam mila nimănui. Ziua următoare a venit Reli și m-a ajutat să scap de patul și lucrurile pline de sânge. Era ca după o crimă și ea era complicele meu. Mi-a cumpărat o saltea nouă, am păstrat
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
decât ca o ființă care produce stupoare și în cel mai bun caz milă. Dar viața veche și limba lui Zaharel se sfârșiseră, acuma trebuia să-și facă familiare niște cuvinte noi care uneori i se păreau minunate și alteori ridicole. Remarcase că erau două feluri de cuvinte: unele veritabile, care nu aveau nevoie de înveliș și altele de împrumut, care-și ascundeau sărăcia sub ornamente de reclamă. Ziua lucra în mai multe restaurante și noaptea se rotea în pat ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1993_a_3318]
-
mult de Carlos Gardel. De geniu nu vedeam la el altceva decît că era un Împuțit. Îl peria pe don Gustavo fără nici o demnitate și fără nici o jenă și flirta cu Bernarda În bucătărie, făcînd-o să rîdă cu darurile lui ridicole de punguțe cu migdale zaharisite și cu pișcăturile de fund. În puține cuvinte, Îl detestam de moarte. Antipatia era reciprocă. Neri se ivea mereu prin preajmă cu partiturile lui și cu atitudinea arogantă, uitîndu-se la mine de parcă eram un biet
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
Îndepărtîndu-se. Clopoțelul de deasupra ușii a sunat iar și am simțit o adiere dinspre stradă. Am intrat În prăvălie. Nu era nimeni. Am dat fuga la intrarea dinspre stradă și am Închis bine de tot. Am respirat adînc, simțindu-mă ridicol și laș. Mă Îndreptam spre dosul prăvăliei cînd am văzut fîșia de hîrtie pe tejghela. Apropiindu-mă, am băgat de seamă că era vorba de o fotografie, o veche stampă de birou din acelea care se imprima de obicei pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2275_a_3600]
-
acelea care îl dezorientează și pe cel mai flegmatic dintre politicieni, fără îndoială era neliniștitor, îngrijorător, dar mai rău, mult mai rău, era faptul că nu se vedea nimeni la acele ferestre, ca și cum caravanele oficiale ar fi fugit în mod ridicol de nimic, ca și cum forțele armatei și ale poliției, inclusiv mașini blindate și tancuri cu apă, ar fi fost disprețuite de inamic și acum nu aveau pe cine să combată. Încă un pic năucit de lovitură, dar deja cu plasturele lipit
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
pe cele pe care vi le-am dat înainte de a pleca, papagal-de-mare, Vor fi riguros îndeplinite, albatros, Țineți-mă la curent, papagal-de-mare, Așa voi face, albatros. După ce s-a asigurat că microfoanele erau deconectate, comisarul bombăni cu năduf, Ce bufonerie ridicolă, o, zei ai poliției și ai spionajului, eu, papagal-de-mare, el, albatros, mai lipsește doar să începem să comunicăm între noi prin țipete și croncănituri, furtună, cel puțin, avem deja. Când, în sfârșit, sosiră subalternii, obosiți de atâta mers pe jos
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
asta s-a întâmplat, întrebă inspectorul, Nu, femeia 1 continuă să fie femeie, nu mai e, însă, nevastă. Bine, atunci trebuia să spun că la ora zece am ajuns pe strada fostei doamne1a tipului cu scrisoarea, Exact, Termenul acesta sună ridicol și pretențios, când îți prezinți soția altei persoane, cu siguranță, nu folosești acest termen. Comisarul reteză discuția, Lăsați asta pentru altă dată, să ne ocupăm de ceea ce interesează, Ceea ce interesează, continuă inspectorul, e că am stat acolo aproape până la prânz
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1963_a_3288]
-
de căsnicie fără a avea să-i reproșați ceva? — E monstruos. L-am privit surprins. Felul cum accepta cordial tot ce-i spuneam făcea să-mi fugă pământul de sub picioare. Îmi complica situația, ca să nu zic că mi-o făcea ridicolă. Eram pregătit să fiu convingător, înduioșător, retoric, sfătuitor, critic și la nevoie chiar sarcastic, indignat și necruțător; dar ce naiba face un mentor când păcătosul nu se sfiește câtuși de puțin să-și mărturisească păcatul? N-aveam pic de experiență, întrucât
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
fost șocat. N-am vrut să-l refuz. A băgat banii în buzunar, a dat puțin din cap, a zis „Mulțumesc“ și a ieșit. Relatând această poveste, Dirk Stroeve avea o expresie de uimire totală pe fața lui rotundă și ridicolă încât era aproape imposibil să nu râzi. — N-aș fi avut nici o obiecție dacă ar fi spus că tablourile mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
ar fi spus că tablourile mele sunt proaste, dar n-a zis nimic... absolut nimic. Și tu, Dirk, te încăpățânezi să mai spui povestea asta, zise nevastă-sa. Era cu atât mai jalnic, cu cât mai degrabă te amuza figura ridicolă pe care o făcea olandezul decât te înfuria felul brutal în care îl tratase Strickland. — Sper să nu-l mai văd niciodată în ochi, zise dna Stroeve. Stroeve zâmbi și dădu din umeri. Deja își recăpătase buna dispoziție: — Realitatea rămâne
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
lacrimile, care-i curseră șiroaie pe obraji. Și lucrul cel mai grav era că deși Strickland îți stârnea ura și spectacolul era îngrozitor, nu puteai totuși să nu râzi. Dirk Stroeve era una dintre acei nefericiți ale căror emoții sunt ridicole chiar atunci când sunt foarte sincere. Dar la urma urmei, când privesc retrospectiv iarna aceea petrecută la Paris, amintirile cele mai agreabile se referă la Dirk Stroeve. Căminul lui avea ceva de-a dreptul fermecător. Alcătuia împreună cu nevastă-sa un tablou
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Dirk se duse la ea și-i luă amândouă mâinile: — Scumpo, poți să faci ceva pentru mine? Ea îl privi cu voioșia aceea gravă care constituia unul din farmecele ei. Fața lui roșie strălucea de transpirație și avea un aer ridicol de agitat, dar în ochii lui rotunzi și mirați strălucea flacăra zelului nerăbdător. — Strickland e tare bolnav. Mă tem că e pe moarte. E singur într-o mansardă soioasă și nu are pe nimeni care să-l îngrijească. Vreau să
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
până în atelier. De pe buze nu i-a ieșit nici o vorbă. Când mi-a relatat toate acestea și-a dus mâna la obraz ca și cum ar mai fi simțit lovitura, și în ochii lui era o durere sfâșietoare, îngemănată cu o uimire ridicolă. Părea un copilaș crescut prea mare și cu toate că-l compătimeam abia dacă-mi puteam stăpâni râsul. Apoi s-a apucat să bată străzile pe care avea fără doar și poate să treacă ea pentru a-și face cumpărăturile, pândind-o
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
întâmpla ceva cumplit și eu n-aș fi prin preajmă. Dar ce crezi tu că o să se întâmple? l-am întrebat. — Nu știu, dar mi-e frică. Am dat din umeri. Cu toată suferința lui, Dirk Stroeve rămânea un obiect ridicol. Ar fi putut stârni compătimirea dacă ar fi slăbit și s-ar fi uscat. Dar nici urmă de așa ceva. Rămânea la fel de gras și obrajii lui roșii și rotunzi străluceau ca niște mere pârguite. Era foarte îngrijit ca înfățișare și continua
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
Îmi întemnițează spiritul. Aștept cu nerăbdare timpul când voi fi liber de orice poftă și o să mă pot consacra fără nici o opreliște muncii mele. Pentru că femeile nu sunt în stare de nimic altceva decât de dragoste, îi acordă o importanță ridicolă. Ele vor să ne convingă că viața e doar asta. Dar este o părticică nesemnificativă a ei, nu totul. Cunosc și eu pofta, asta este normal și sănătos. Dragostea în schimb e o boală. Femeile sunt instrumentele plăcerii mele. N-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
el, dar între timp le-am pierdut, și acum a rămas doar amintirea unei emoții. El părea să aibă o viziune grotescă asupra semenilor lui și era supărat pe ei pentru că sunt grotești. Viața sa era o încâlceală de întâmplări ridicole și sordide, subiecte mai degrabă de râs, iar râsul îl întrista. Brueghel mi-a făcut impresia unui om care se străduiește să exprime printr-o anumită artă sentimente care s-ar fi pretat la exprimare prin alta și poate că
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2047_a_3372]
-
partea lașilor. Mă privea prostește, de parcă ar fi privit o scenă interzisă. Avea în mână o pușcă, dar nu o pușcă precum a ta - bună pentru ucis oameni sau pentru a te ucide, nici o pușcă de vânătoare, cred. O pușcă ridicolă, de recuzită sau de copil. Părea un bufon dintr-o comedie. În momentul acela, l-am urât mai mult decât orice pe lume. A bălmăjit niște cuvinte pe care nu le-am înțeles. I-am întors spatele. Aș da viața
[Corola-publishinghouse/Imaginative/2242_a_3567]
-
profundă și incitantă, talentul ăla ascuns pe care nu vrei să-l arăți pe scenă, mi-ai ocupat degeaba un loc la actorie, că vroiai tu teatru, vroiai teatru și acuma ți-e frică de scenă, zici tu că ești ridicolă, atunci stai la birou și scrie, transmite emoția prin cuvinte, nu prin scenă, prin cuvinte și prin voce, că ai o voce minunată. De pe scenă, nu poți emoționa decât dacă tu însuți ești emoționat, te încarci și transmiți asta spectatorilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1975_a_3300]
-
ia adio de la cardinalul Richelieu, a propus Alec, tolănit În fotoliul de la fereastră, când Burne și Amory și-au strâns mâinile. Dar Amory n-avea chef de glume și, urmărind cum pedalau picioarele lungi ale lui Burne, făcând să dispară ridicola lui bicicletă dincolo de Alexander Hall, a știut că următoarea săptămână va fi rea. Nu că ar fi avut vreo Îndoială privitoare la război: Germania reprezenta tot ce-i repugna - materialism și o forță scelerată În slujba unei cauze greșite. Atâta
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
larg pe față, bărbatul cel voinic s-a aplecat spre bărbatul cel slab și i-a zâmbit: - O cam Încasezi, Garvin. Cum te simți? Pirpiriul a făcut o Încercare să zâmbească și să se comporte ca și cum toată situația era prea ridicolă pentru a fi luată În serios. Dar Amory nu isprăvise: - Teoria că oamenii sunt capabili să se autoguverneze se bazează pe omul ăsta. Dacă poate fi educat să gândească limpede, concis și logic, dacă poate fi dezbărat de obișnuința de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1937_a_3262]
-
e în același timp și propria operă de artă, crește la infinit, devine de netrecut. Supunerea în fața unui lucru pe care nu l‑ai propovăduit tu însuți nu‑i bună de nimic, citez. Omul trebuie să evadeze din limitele lui ridicole, alcătuite dintr‑un real așa‑zis prezent, cu perspectivă asupra unui real viitor care nu prea mai are nici o valoare. Citat: Fiecare clipă deplină poartă în sine plecăciunea secolelor de istorie șchioapă și sfărâmată. Am încheiat citatul. Be‑he‑he
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
iubește cu fiecare fibră a ființei sale și din toată inima, că‑ți este fidel orice s‑ar întâmpla - atunci, abia atunci poți spune: sunt fericit. Să spui asta când iei o notă bună la școală e de‑a dreptul ridicol. Nu disting nici un sunet, răspunde Sophie acestor vorbe care sună așa de sentimental; lasă apa să cadă cu zgomot peste tot corpul, chiar peste centrul auzului, ca să îndepărteze mirosul de clor. Se unduiește, se înșurubează în jetul de apă ca
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1971_a_3296]
-
mine glumi cu ea fără să se sinchisească și Îi puse o mână pe fese. Nu Înțelegeam ce vorbeau, probabil din cauză că foloseau un argou necunoscut mie. Pe vremuri am scris și scenarii, am făcut și regie de teatru, cele mai ridicole chestii din domeniul ăsta al dramaturgiei. Adevărul e că nu-mi place deloc să stau cu tine de vorbă așa cum stau acum, mi-e silă să vorbesc. Că tot veni vorba, cum te cheamă? — Miyashita. În timp ce beam Corona cu lămâie
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
În camere de două mii de dolari pe noapte, la Plaza sau la Pierre. Apoi a trecut la Royalton și la Paramount, pentru ca, În cele din urmă, să se mulțumească cu orice hotel care avea și piscină. Își făcuse un program ridicol pe care-l respecta orbește: după ce Înota cam un kilometru, intra În saună, apoi priza o linie, după care mânca o supă de aripi de rechin sau un pui tandoori. Apoi dădea o raită prin cluburi. De preferat cluburi cu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1950_a_3275]
-
inadmisibil, izbucni Weisthor. — Unde este dovada pe care ai menționat-o, Heydrich? — Am spus nebun. Exact asta am vrut să spun. Normal că nu este nimeni aici care ar fi putut să se lase păcălit de o înșelătorie atât de ridicolă ca asta a lor. Totuși, este caracteristic pentru cei care sunt nebuni să creadă că sunt îndreptățiți să facă lucrurile pe care le fac. Scoase de sub teancul său de hârțoage dosarul care conținea fișa medicală a lui Weisthor și i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1917_a_3242]