1,334 matches
-
final al eroului nu figurează o sinucidere, cred eu, ci o rezolvare scenică a conflictului existențial. Replica finală (conținând metafora luminii și simbolul ascensional), rostită după gestul funest, poate fi un argument în sprijinul ideii că moartea eroului are funcție ritualică, fiind o cale de intrare în altă etapă existențială, superioară în ordinea cunoașterii. Ea echivalează cu șansa eliberării totale, fiindcă închipuie o nouă naștere, ca ființă spirituală care transcende propria materie. Eroul poate astfel atinge visata libertate (un afară adevărat
Şi tu poţi lua 10 la BAC! Ghid complet pentru probele de limbă, comunicare şi literatură română by Mioriţa Baciu Got, Rodica Lungu, Ioana Dăneţiu () [Corola-publishinghouse/Science/1365_a_2893]
-
mod organic, animalic printr-un discurs politizat în toate domeniile (identitate, cultură, economie, sport, probleme sociale etc.) Aceste discursuri "îl leagă", pe omul modern de psihicul și de afectivitatea unui X, Y politician, căruia îi oferă votul printr-un mod ritualic de a fi în ... "reprezentare". Atunci când omul nu o face, nu participă la vot, înseamnă că discursul ofertanților nu l-a mai legat organic de X, Y, Z om politic. Ceea ce se pune în discuție nu este atât viața sa
Foucault, cunoaşterea şi istoria by Lucian-Mircea Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/1446_a_2688]
-
frică sublimă, universul bacovian este traversat uneori de păsări sinistre, de corbi, care vin din Poe și din Traian Demetrescu, de dincolo de mormânt și cheamă la dispariție. Poetul își asumă rolul de actor cu mască de împrumut, cu gesturi rigide, ritualice, coboară în cavou, rătăcește în oraș, plânge și râde isteric, preferă o poză teatrală vecină cu demența lirică, vede într-o noapte o brună care cântă la clavir marșul lui Chopin (Marșul funebru). Culoarea bacoviană devine obsesivă, materială ca la
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
care delimitează spațiul exterior de cel interior ("geamul" și "hornul") se adresează văzului și respectiv auzului. În casă focul simbolizează combustia interioară, femeia asigură intimitatea ("Și vino și tu mai aproape"), iar lectura devine o modalitate de salvare, un act ritualic: "Nu rîde... citește-nainte". Dar, prezența lecturii este condiționată de prezența iubitei care ar putea opri curgerea lumii. În mod semnificativ, zăpada este asociată îngropării: "Să ningă... zăpada ne-ngroape". În timp ce afară s-au dezlănțuit stihiile naturii, interiorul are ceva
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
spatele acestuia amplifică drama lui Manole (Actul I). Urmează scena jurământului, a acceptării jertfei: "biserica se va ridica" (Actul II). Meșterii așteaptă sosirea primei "soții, fiice..." care, nu întâmplător, este Mira, femeia ce va fi sacrificată sub pretextul unui joc ritualic tragic. Manole nu apelează la forțele naturii pentru a împiedica sosirea soției, așa cum făcuse personajul din baladă (Actul III). Impresionând prin puritatea iubirii sale, Mira vine la Manole să împiedice actul inuman: sacrificiul. Dar scena zidirii are loc și construcția
Dicţionar de scriitori canonici români by George Bădărău [Corola-publishinghouse/Science/1401_a_2643]
-
practică curentă să numai fie con semnată în scris. Sărutul singur apare atunci când logodna se face în pripă și familiile n-au avut timp să-și procure inele le necesare schim bu lui. inelul rămâne, de-a lungul secolului, simbolul ritualic prin excelență al logodnei de pli ne și este deseori scris în foaia de zestre, iar valoarea lui crește sau descrește în funcție de starea socială a tinerilor. El are următoarea de nu mi re „inel cu diamant pentru schimb“ sau „inel
În şalvari şi cu işlic: biserică, sexualitate, căsătorie şi divorţ în Ţara Românească a secolului al XVIII-lea by Constanţa Ghiţulescu () [Corola-publishinghouse/Science/1322_a_2878]
-
se sprijină pe o altă realitate, de natură supraindividuală, unitară: limba."2 Înainte de socializarea creată prin discurs, prin diversificarea relațiilor interpersonale, dialoguri, conversații, discuții, dezbateri etc., se identifică și o raportare intrapersonală la realitatea psihică a textului: relectura că proces ritualic derulat într-un timp bivalent, sacru și profan, prin metafore spațiale. (Re) citirea nu reprezintă doar o problemă de spațiu, cât una de timp special, circular, cvasi mitic.3 Relația lectură-relectură pare evidență pe plan empiric, pragmatic, pentru că universul ficțional
[Corola-publishinghouse/Science/1489_a_2787]
-
fiica unui notar din Coimbra, tânăra cu mâna paralizată ireversibil. Întâlnirile lor pudice, tip medic-pacientă, devin tot mai angajante și disperate, până ce Marcenda are tăria să renunțe. Visul privat al lui Reis este totuși puternic înrâurit nu atât de aparițiile ritualice ale mortului anxios Fernando Pessoa, invizibil pentru ceilalți, cât de fundalul de defilări, comploturi, demisii morale și procesiuni, totul agravat de ecourile războiului civil spaniol, și totul sfârșindu-se într-o festiv-macabră ceremonie a înfrățirii politice a cămășilor negre, brune
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
metabolizarea generației anilor '60-'70. Talentul lui Schlink performează chiar și fără cruzimi lexicale à la Philip Roth, așadar tocmai prin surdina stilistică pusă emoției unice cu care eroul nostru retrăiește acele scene de dependență a înamoratului sedus de atletica, ritualica, mămos-glaciala, înmiresmata Hanna, parte într-un vodevil al provocării erotice, cocteil, contratimp sau alternanță de felurite sentimente, crize și fantezii. Romancierul evită să numească, preferând să sugereze anume gesturi (Hanna trecând cu degetul peste cotoarele cărților în camera de lucru
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
o ilustră filiație tip Tristan și Isolda, Des Grieux Manon Lescaut, și în spiritul eroilor/eroinelor lui Stendhal sau Claudel), romanul istoric dublat de frescă, bildungsroman (viața, ucenicia și inițierea protagonistului) în cheie spiritualistă, epica romanescă alternând fericit cu frazarea ritualică dintr-un rapsodic poem crepuscular al barocului. Așadar, sosit de puțin timp din Europa la Constantinopol, Jean Ange își începe însemnările prin descrierea subitei sale îndrăgostiri de o misterioasă fecioară în fața catedralei Sf. Sofia. Este răvășit ca de un seism
Europa în cincizeci de romane by Geo Vasile [Corola-publishinghouse/Science/1435_a_2677]
-
marginea câmpului, Editura Cartea Românească, București, 1985; Poezii, Editura Junimea, Iași, 1987), viziunile terifiante de acest fel se aglomerează. Contemplativ, mimând adesea detașarea, actantul specific își ascultă, cel mai adesea, "vocile din adânc", pe care le corporalizează într-o gestică ritualică, fixată într-un peisaj de sfârșit de lume: "Lumină roșie. Cer negru", "întinderea neagră și nesfârșită a deșertului", "stearpa priveliște", câmpul pustiit de un "soare negru, soare al sfârșitului" etc. Revin motivele și schemele parabolice dragi (îngerii și Căderea îngerilor
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
mai adesea, ritualul demențial al estropierii partenerului, amintind pe undeva de întunecatele cântece de dragoste și moarte ale Ilenei Mălăncioiu sau Angelei Marinescu. Autoarea Camerei nupțiale descrie cu aceeași voluptate lentele apropieri-depărtări, sfâșieri de sine și de celălalt, ca secvențe ritualice obligatorii într-o eternă antecameră a morții-iubire: "Lăutarii, dănțuitorii/ s-au îmbrăcat în negru și te caută./ Eu mă apropii temătoare,/ îmi sfâșii cămașa. Fâșia albă o înmoi/ în sânge de șopârlă și praf de ierburi/ ce înfloresc o singură
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Fiecare dintre aceste volume apare drept o sumă de angoase sau de neliniștitoare interogații ale ființei în ipoteticul drum al inițierii. Textele invocă mistere grele, ascunse în cele "o mie de semne-n miraculosul ținut" de dincolo și dezvoltă scenarii ritualice puse pe seama unui actant poetic care speră că poate deveni "Grădinar al lumii", așadar că poate descifra "căile de inițiere, cerești", inaccesibile muritorului de rând. În mod special, Cartea celor optzeci și opt de taine conține o serie bine definită
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
Editura Cartea Românească, București, 1981), poetul se preocupă, pe de o parte, de eros și artă, de religie și istorie, de umanitate și temporalitate, de elementar și cosmologic; pe de altă parte, în texte se invocă tot soiul de animale ritualice, eroi legendari, hierofanți și preotese enigmatice, plus alte câteva personaje ambigue ce execută pași semnificativi dintr-o serie de ceremonialuri complicate uneori inutil. De cealaltă parte, spre exemplu, începe cu o vânătoare, continuă cu un pelerinaj cu scop divinatoriu și
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
umanității. Vom regăsi, prin urmare, în carte geneza universului (Cosmogonia, Muzica, Miracol), apoi debutul (Istorie, Pâră, Criză) și, în fond, schița întregii istorii a umanului cu momentele ei evolutive percepute drept paradigmatice din perspectiva creștinismului, cu figurile emblematice și schemele ritualice bine cunoscute, de la facerea femeii la apocalipsă, de la turnul Babel și arca lui Noe la întruparea și crucificarea lui Iisus (Noe, Scara, Mesager, Cain, Abel, Lilith, Isaac, Cădere, Sodoma I, Sodoma II, Ofrandă, Epilog). Teme dificil de abordat, cu atât
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
a lui Andrei Pleșu un "atlet al intermedierii" între acvatic, terestru și cosmic, între lumea de aici și cea de dincolo. Dar nodurile aspre ale poveștii sale, cele patru despărțiri simbolice de lume, nu fac altceva decât să irizeze (firește, ritualic) cealaltă istorie de prim-plan, aceea a Deltei, adevăratul protagonist al cărții lui Talpalaru. În ciuda faptului că este jalonată de toponime reale, identificabile prin exercițiul cartografic (Jurilovca, Periprava, Mahmudia, Sarichioi, Letea), Delta sa este o geografie simbolică, în care se
Dicţionarul critic al poeziei ieşene contemporane: autori, cărţi, teme by Emanuela Ilie [Corola-publishinghouse/Science/1403_a_2645]
-
intratextuale vor confirma sau nu, în succesiunea lor, hărțile intratextuale menite să cartografieze spațiul unui illud tempus personal al scriitorului. Necesitatea raportării unui text la altul pentru înțelegerea tuturor semnificațiilor aseamănă intertextul cu mitul. Nu există gest singular, ci act ritualic: proiecția în sacru se realizează prin repetare. De aceeași manieră, nu rămâne izolat un text care dovedește că ascunde în paginile lui urme pretextuale. Literaritatea, dificultatea lecturii non-lineare, este condiționată de raportarea unui text la cele dinainte. Literaritatea echivalează sacrul
[Corola-publishinghouse/Science/1575_a_2873]
-
axat pe rolul idiotului inofensiv (desigur, pentru înșelarea neabătută a victimei sale). Cei doi discută despre Masonerie în termenii unei inadecvări semantice. În vreme ce Fortunado se referă, evident, la sensul speculativ al conceptului masoneria ca organizație secretă, cu practici ocult-inițiatice și ritualice -, Montresor rămîne în zona concretă, operativă, a noțiunii masoneria ca profesie ancestrală. Naratorul pretinde că are pregătire masonică, de constructor carevasăzică, și argumentează, arătînd o mistrie semnificativă, aflată întîmplă-tor oare? la el în acea clipă. Lectorul atent realizează că, de
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
Cereno are, de exemplu, plămînii afectați, tușește și leșină frecvent în fața lui Delano), fie datorită lipsei de apă și hrană. Totuși, ei formează o mică societate simbolică (dominată de negri), unde americanul descoperă subtilitățile înțelepciunii arhaice, ca într-o inițiere ritualică. Simptomatic rămîne episodul bătrînului negru, care face noduri marinărești, de-a lungul unei frînghii, "pentru ca alții să le dezlege." Mai mult, proprietarul transportului de sclavi (Aranda), prieten bun înțelegem cu Don Benito, mort la rîndul său pe parcursul tribulațiilor corabiei, zace
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
la istoricul lui Belisarius "crima per fectă" deriva din domnia despotică (imposibil de demascat în mod nemijlocit) a unui împărat corupt și pervertit, la Donna Tartt, "crima perfectă" reprezintă un mister cu valențe aproape ontologice, păstrat cu formule inițiatice și ritualice. În amîndouă cazurile însă "crima" rămîne vulnerabilă, deși "perfectă" în intenționalitatea sa, tocmai prin presiunile etice pe care le exercită asupra celor impli cați. Procopiu scrie, în secret, despre adevărata față a imperiului, simțindu-și conștiința culpabilă în fața indivi zilor
[Corola-publishinghouse/Science/1479_a_2777]
-
La început, ea asigură identitatea spațiu/timp, într-o armonie a regăsirii de sine. Identificată spațiului primordial, confundându-se, uneori, cu natura, așa cum dragostea era confundată cu aceasta la Eminescu, copilăria blandiană este recunoscută, în prima ei etapă, prin versuri ritualice: Fusese furtună pe câmp și anume/ Să-nvingem furtuna ieșisem cu arcuri pe câmp./ Învingători ne-ntorceam fluturând peste lume/ Cerul senin ca pe-un panaș puțin strâmb". (Învingători) sau ludice: "Plouă soare peste mine/ Și mă udă cu lumină
[Corola-publishinghouse/Science/1454_a_2752]
-
naștere și până În mormânt. Parte a unui sistem excesiv de organizat, individul Își caută cu obstinație spațiul său de libertate și de expresie identitară. Excedat de această preocupare a cetății de a-i organiza până și viața personală, orășeanul recurge ritualic la violență - În special prin sport - pentru a-și exprima dreptul la diferență și identitate. Cuvântul și violența. Omul este violent, nu atât prin natură cât mai ales ca produs al devenirii sociale și al educației, refuzând Însă cel mai
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
impune conștientizarea viciului și a reuși chiar vindecarea acestuia, „exorcizarea” violenței comunitare - domestice sau sportive - prin cuvânt are valențe terapeutice. Intuind valoarea terapeutică a cuvântului, unele găști de cartier au ales să Înlocuiască Cu toate că și violența domestică ca și violența ritualică sunt, În bună măsură, produse ale frustrărilor datorate excesului de „Înregimentare”de care se face vinovată construcția socială urbană. Peripatethice confruntarea fizică cu Înfruntarea verbală, transferând violența fizică În planul violenței verbale; cultura rapp-ului este un exemplu. O soluție de
Peripatethice by Sorin-Tudor Maxim () [Corola-publishinghouse/Science/1800_a_3164]
-
atunci "șeful cu pielea de leopard"? Ce valoare au exortațiile sale, amenințările pe care le proferează? E un "expert în ritual", explică Evans-Pritchard: "Tragem concluzia că blestemul șefului nu reprezintă în sine o sancțiune adevărată, ci o operație convențională și ritualică pe care o cunosc cu toții dinainte și de care țin seama. Oamenii pe care șeful e gata să-i blesteme sunt cei care îl fac să-și profereze amenințările. E ca un joc ale cărui reguli și momente succesive sunt
[Corola-publishinghouse/Science/1554_a_2852]
-
categoriilor și prin căutarea necontenită a exoticului, excentricului și a locurilor necomune; * strategia ambivalenței, care, înlocuind logica bivalentă, conduce la polarizarea și tensionarea conceptelor în interiorul unui text, astfel încât acesta își pierde funcția de comunicare pentru a se deschide unei funcții-joc, ritualice; * strategia reversibilității, întâlnită în special în schimbul simbolic, care alcătuiește o dialectică specială între echivalență și supralicitare; * strategia excesului, care este și un rezultat al patosului cu care și-a scris lucrările, și un procedeu prin care sensul poate fi destabilizat
Discursul filosofic postmodern: cazul Baudrillard by Camelia Grădinaru () [Corola-publishinghouse/Science/1408_a_2650]