55,533 matches
-
pînă în zori, cînd va veni mirele ca un miel, să am gata dantela din păr. Pe mire mi l-am ales după ce am petrecut trei zile și trei nopți nemișcată pe o pajiște, înconjurată de oi." Mireasa cu șosete roșii povestește: " Și tatăl mirelui m-a întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
întrebat: Știi tu cine a fost Platon? Și a plecat după Platon. Și mama mirelui mi-a zis: Fiul meu e prea tînăr ca să-l iei de lîngă mama lui. Și numai pe el îl mai avem... Mireasa cu șosete roșii n-are defecte, zice mireasa. Este orgolioasă, egocentrică, arogantă uneori... Dar astea nu-s defecte. Iar egoistă nu este. Și nu-i adevărat că mă iubesc mai mult pe mine și că bărbații simt asta și că de asta mă
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
se ducea la unitatea militară de vizavi." "Nuuu!" protestează Pulheria și-și agită arătătorul în aer rîzînd. "Nu! Da' s-a uitat." " Unde s-a uitat?" "...s-a uitat. La mine, pe balcon. Hî! Hî! Am rămas surprinsă..." Ce șosete roșii, ce miel!... zice mireasa. Acum cîteva zile iar mi-a ieșit în cale vlăjganul cu aerele lui de mort. E atît de deștept că se face frumos. în contrast cu vocea mormăită, cînd rîde, pare un adolescent. Părul ondulat îi stă tot
Mireasa cu șosete roșii (fragment) by A () [Corola-journal/Imaginative/12856_a_14181]
-
și, brusc, gura, ochii, obrazul s-au deschis într-un surîs nesfîrșit de cald, de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau poate că da?): Dinescu, la ultima mea venire-n București, mi-a dăruit cămașa lui roșie!!! Ia-o bătrîne, ce p... mea, am și scris despre dînsa, “cămașa mea roșie cu miros de pește prăjit!” Și am luat-o, bineînțeles! Cămașa fericitului! Cămașa lui Hristos! O păstrez cu sfințenie. Și iată-mă aducîndu-mi, acut, aminte de
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
de bucuros. Cred că nu v-am spus pînă acum (sau poate că da?): Dinescu, la ultima mea venire-n București, mi-a dăruit cămașa lui roșie!!! Ia-o bătrîne, ce p... mea, am și scris despre dînsa, “cămașa mea roșie cu miros de pește prăjit!” Și am luat-o, bineînțeles! Cămașa fericitului! Cămașa lui Hristos! O păstrez cu sfințenie. Și iată-mă aducîndu-mi, acut, aminte de Denisa. Era la una din primele mele vizite la dumneavoastră, cred că a doua
Am ridicat mîna a recunoaștere, a recunoștință. Asta a fost totul. by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13022_a_14347]
-
Și iată și întîmplarea neverosimilă, picantă pînă la cel mai strașnic sos! Invitată la noi, într-o seară, după ce s-a mîncat și s-a băut, a rămas să și doarmă. A doua zi, am observat că-i șoptește ceva, roșie la față și scuzîndu-se, primei mele soții. Ei bine, acestei făpturi superbe, în somnul ei adînc și cam crăcănat, îi venise (cum ziceau toate femeile din D) “regula”, nereușind s-o trezească! Îmbujorată, cu ochii parcă și mai albaștri, a
Celesta Tenzi by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13058_a_14383]
-
jappement paradigmata (ftizica din traviata) voici betisul trup calfa la zo it comeata sfeșnice becisnice aboiment de cânelup. O pupila uriașă coapse moapse de încasa pipăie și le desfașă descheie centura și halima la entropi: paratrăznetul lui p. Cu fier roșu Ezechil nu i-a pus cândva sigil? Psihotropa la subsol în ochiada ștreangului vrea vermina iambului să-i decript mormonoscript din vulgata-n cheia sol - a Ions-y grand organist comme libation tomist necum pun anaforale pe leș fautes gramaticale. Dogoare
Lied sobol în si bemol by Horia Zilieru () [Corola-journal/Imaginative/13160_a_14485]
-
subliminale ochiu și creierul caltaboșului multicolor nu mai știi ce simți când simți confort luat în vârtej înțărcat cu neoane efemere cu grupaje de ziar și montaje gândesc pentru tine te conving în zile de sărbătaore cu steaguri frenetice celulele roșii extatice în veghea șoimului ațâțat de mirosul de sânge de mirosul de petrol tancuri asediatoare prin mirodeniile deșertului copii și femei îngropați de vii sub pretexte de celofan cowboy ai spațiului și firului de nisip cu lasouri de napalm „căutat
Manhattan by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13236_a_14561]
-
și am început s-o urăsc cu strășnicie. Mult mai tîrziu, pe cînd aveam vreo 30 de ani, acest unchi (baba murise, cafeneaua și biliardul se desființaseră) mi-a dat o bilă galbenă, de fildeș, și una albă, de marmură. Roșie nu mai avea. Cele două bile sau rămas la Dolhasca. Le țineam în două pahare vernil, cu picior înalt! Să nu uit, între cele două pahare vernil ce-mi țineau în gură bilele, aveam un ceas vechi, de buzunar, marca
Ador ceasurile care stau! by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13414_a_14739]
-
un irepetabil joc de artificii în ziua când zăpada începuse a se topi de pe scheletul atât de schimbat al memoriei noastre comune. Acum aștept, dedublat, între limba maternă, zimțată ca un crenel negru gata de atac împotriva celor două silabe roșii de la marginea mării și gestul sintactic din privirea tatălui rigid și captiv. Nimic nu e mai departe de mine decât stâlpul de care stau lipit, dârdâind. Îmi ies aburi din mâini și din țeastă. Fac pași cu creierul. La
Poezie by Claudiu Komartin () [Corola-journal/Imaginative/13221_a_14546]
-
se distanțează politicos dar ferm de “păcatele” naturaliste ale înaintașului, reala lui vocație a povestirii și-a găsit demult propriul făgaș epic. După Cel din urmă rapsod și alte povestiri și Nimic nou după cortina de fier, este rândul Deșertului roșu să amplifice audiența acestui scriitor format, ce știe să selecteze din realitate exact atât cât să devină literatură. A acestui scriitor, pur și simplu. A doua zi cei doi frați se sculară devreme și ieșiră în oraș împreună, făcând pe
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
și prudent, Aronică ridică din umeri și declară senin că așa ceva nu intra în domeniul său de activitate și-i depășea competențele. Câteva clipe mai târziu, discuția suspendată mai devreme reîncepu cu și mai multă însuflețire. (fragment din romanul Deșertul roșu)
Daniel Dragomirescu - Două vizite by Mihai Cantuniari () [Corola-journal/Imaginative/13067_a_14392]
-
Pe atunci beam cafeaua indiferent, sugeam în schimb, cu entuziasm, votca! Și iată-mă amintindu-mi de un alt personaj din DXXX, profesorul de matematică Ciorăscu! Virgil, ăsta-i era numele mic, era subțirel, înăltuț, blond, palid, cu buzele foarte roșii, frumos că un înger! Fiu de popa, delicat, sfios parcă, surîzînd din niște ochi mari, triști, ca o fată mare. Soția lui, Anișoara, la fel de subțirica, bruneta, ochioasa și ea, de-o frumusețe severă, de taranca, preda tot matematică. Erau o
De la o vîrstă preferi ca proștii să tacă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13258_a_14583]
-
Într-un cuvînt, fiziologia. Pentru început, să vedem cum arată limba unui personaj dostoievskian. E vorba de Piotr Stepanovici din Demonii. „Ai impresia la un moment dat că limba lui are o conformație specială, neobișnuit de lungă și subțire, foarte roșie, cu vîrful extrem de ascuțit și într-o continuă mișcare automată.” Ca să nu trișez, voi adăuga că aici, în cazul lui Piotr Stepanovici, limba e descrisă nu în funcția ei digestivă, ci fonetică. Dar cu ocazia asta noi o putem privi
La popa la poartă stă o mîță moartă by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13398_a_14723]
-
rade doar pielea craniului!) e al lui Sv., e, ca să fim mai exacți, strecurat de el tocmai pentru „bîlciul” ce va urma. Dunia, demnă soră a asasinului babei trage de două ori. O dată, prima, Sv. îi arată sîngele lui prea roșu, scurgîndu-i-se pe frunte. El știa că va trage, o și spune: „Știu că ai să tragi, fiară mică și frumoasă!” „A înțepat viespea! Țintește drept în cap...!”, adaugă după prima detunătură. Dunia încă nu-și dă seama cine e Sv
Cred că dînsul știe sigur că acolo-s chiar păianjeni by Emil Brumaru () [Corola-journal/Imaginative/13454_a_14779]
-
MĂRȚIȘORUL Din cele mai mai vechi timpuri a existat la români tradiŃia că prima zi a lunii martie să fie marcată de sărbătoarea mărŃișorului. Un fir roșu împletit cu unul alb, simbol al dragostei prieteniei și recunoștinŃei, marchează , de fiecare dată, începutul primăverii, al regenerării naturii, al reînvierii a tot ce înseamnă formă de viaŃă. Bucuria de a dărui sau a primi un mărŃișor este mare și
Mărțișorul. In: Alabala by Inst. Bugalete Felicia () [Corola-journal/Imaginative/573_a_705]
-
văd ele. ăsta e răspunsul.” Se lăsă tăcere. Regele rămase câteva clipe nemișcat. “Așa cum îl văd ele? Chiar și în patul regal?”, ridică el din sprâncene cu o privire amenințătoare. “În toate paturile, Majestate...” “Cum îți permiți, obrăznicătură! țipă regina, roșie de furie. Ți-am salvat viața, asta ți-e recunoștința?” “Doamnă, mi-ați salvat viața ca să mă închideți în Turn, să mă aveți la dispoziție, să abuzați de mine, să mă siluiți în toate felurile, să vă satisfaceți poftele când
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pot să exist. Orice ți-aș face, fără tine nu pot să exist. M-ai auzit?” „Da, șopti Andrew, ca hipnotizat. „Foarte bine, foarte bine, se bucură ea, ca un copil. Atunci, ne-am înțeles...” Mai trecură câteva clipe. Mere roșii, ionatane, începură să cadă imponderabil de ne-unde, așezându-se cuminți pe marginea patului. Plafonul lunecă înapoi, ca uns, dar înăuntru nu mai fu întuneric. Petricia, cu o mișcare amplă, olimpiană, dar și veselă, ca o hârjoană, se întorsese cu
După-amiază cu o nimfomană () [Corola-journal/Imaginative/13420_a_14745]
-
pasul printre cele mai grave și îndelung cumpănite aserțiuni. Născut la 19 iulie 1923, într-un Urziceni interbelic, autorul Căderii în lume, devine, la cei 80 de ani acum împliniți, un "martor împătimit al Istoriei ce a marcat cu fierul roșu a două războaie mondiale și a mai multor Revoluții neliniștitul secol XX. "Un secol cît un mileniu cum spune prozatorul însuși. Harul lui de povestitor intră într-o tripletă de bun augur cărturăresc cu un cuget atoateasimilator și cu răbdarea
Iulie by Gabriela Ursachi () [Corola-journal/Imaginative/13741_a_15066]
-
a noilor lor ocupanți și m-am regăsit pedalînd pe străzile aproape puștii. Portretele uriașe ale lui Stalin, Marx și Lenin lipite pe ziduri sau agățate pe sîrmă, deasupra capetelor trecătorilor, de pe un trotuar pe altul, alternau cu steagurile sovietice roșii, fluturînd în vînt. Acestea erau imaginile obișnuite, practic, pe fiecare stradă din oraș, la fel ca si afișele și stindardele de tot felul, care repetau, pînă la sațietate lozincile de propagandă ale noului nostru paradis. Pe arterele principale, muzica obligatorie
Pia Pillat - Zbor spre libertate by Mariana Neț () [Corola-journal/Imaginative/13746_a_15071]
-
construiau palate și catedrale mergeau în cruciade tu construiai circul foamei peste ochii triști și hămesiți mutai biserici în cer fugăreai cârtițele prin galeriile lor gesturi frânte peste păianjenii zilei zâmbete moarte plutind pe cheiurile disperării ca iceberguri în mările roșii popoare de muște treceau prin bucătăriile goale prin peștii înghețați în vitrine cuvintele pe buzele oarbe repetate de pianina mecanică a furnalelor a dimineții spălăcite în detergenții sloganurilor drumurile noastre treceau prin laminoare și îngrășăminte funebre revolta se simțea în
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
difuzorului cântece însuflețitoare cotele apelor dunării în creștere și descreștere peste disperarea noastră presimți că vei dispărea și îmi repeți aceleași cuvinte bolnavii trebuie să fie cuminți ordonați să își aducă medicamente de acasă lemne de foc de acasă carnețelul roșu din care să ne vegheze melci cu basedow fanfarele se îmbuibă în piețe voința ca un porc de crăciun fac tumbe clovni de ocazie grohăire solemnă scurmă în oasele îmbolnăvite ca un palimpsest obeliscuri se înalță în vocea de sânge
Miriapodul (fragment) by Liviu Georgescu () [Corola-journal/Imaginative/13926_a_15251]
-
O lume de portale, programe, fișiere, În care universul e-n fine ordonat. O lume de Memorii, dar fără amintiri. Fără acea lumină de ambră și de miere Cînd tu, cu sînii mici și coapsele subțiri, În cortul meu cel roșu, tiptil, te-ai strecurat. Creierul lui Broca Cînd eu spun "nu", tu spui "da". Și reciproca. În spirt, creierul lui Broca Așteaptă, de secole, ca cineva Să-i mîzgălească măcar cu carioca Lobii frontali. Să-i mai dea Și lui
Poezie by Alexandru Mușina () [Corola-journal/Imaginative/14007_a_15332]
-
peisajul și fragilizând arhitectura comunității tradiționale. Agitația dă dimensiunea acestui efort de naștere al umanității rurale informe: "mai mult de douăsprezece mii de cămine culturale, cu biblioteci, cu sute de mii de colective culturale și artistice, coruri, dansuri, lecturi, colțuri roșii, adunări ale partizanilor păcii au devenit un instrument puternic al schimbărilor dorite, al pregătirii omului nou"10. Juxtapunerea dezvăluie, prin ricoșeu, amploarea ofensivei iluministe purtate de partid. "Superstițiile se sting, îndărătnicia veche cedează." Destinul individual al deportării/ detenției este identificabil
Despre cărturar ca soldat credincios by Ion Stanomir () [Corola-journal/Imaginative/13844_a_15169]
-
că un al nimănui corăbier, dar și ca un mustăcind pișicher. Slujbași nu are ca să le mai poruncească, doar pisicile și cîinii de pripas se țin după el, recunoscîndu-l că maimare al lumii de Jos, după inel. Piticot cu buzele roșii de rîs și de viață, musculos și-ndesat, zeul morții de-odinioară are barbă șugubeața, îi plac mezelicurile, să roada semințe și roșcove parfumate, să bea vin alb, să se scobească-n dinți cu furculițe cîrlionțate, să zacă-n cafenele
Poeme grecești by Ruxandra Cesereanu () [Corola-journal/Imaginative/13898_a_15223]