1,365 matches
-
unui martor: sora medicală Nadoleanu Mara, care se afla în salon. Ulterior, aceasta a refuzat să confirme faptele menționate mai sus. În privința celor de mai sus, menționez următoarele aspecte: 1. Datorită stării precare de sănătate (urmare a nașterii), fiica mea, Robe Maria, s-a aflat în imposibilitatea de a răspunde la întrebările ce i s-au pus. 2. Ginerele meu, soțul fiicei mele, Robe Victor, născut [iarăși o ștersătură] și-a schimbat numele de familie la data de 25 iulie 1965
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de mai sus, menționez următoarele aspecte: 1. Datorită stării precare de sănătate (urmare a nașterii), fiica mea, Robe Maria, s-a aflat în imposibilitatea de a răspunde la întrebările ce i s-au pus. 2. Ginerele meu, soțul fiicei mele, Robe Victor, născut [iarăși o ștersătură] și-a schimbat numele de familie la data de 25 iulie 1965, cu ocazia căsătoriei cu fiica mea. Nu cunosc motivele acestei schimbări. Partidul Comunist Român, împreună cu Consiliul de Miniștri, garantează dreptul cetățenilor patriei de
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
data de 25 iulie 1965, cu ocazia căsătoriei cu fiica mea. Nu cunosc motivele acestei schimbări. Partidul Comunist Român, împreună cu Consiliul de Miniștri, garantează dreptul cetățenilor patriei de a-și alege în deplină libertate numele. Prin urmare, decizia ginerelui meu, Robe Victor, este în perfectă concordanță cu normele legalității socialiste. 3. L-am cunoscut personal pe tovarășul Nicolae Ceaușescu în anul 1946, cu ocazia unei vizite a delegației PCR în județul Dâmbovița. Pe atunci, tovarășul Ceaușescu era secretar PCR cu problemele
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
nu ar fi corespuns realității și ar fi dăunat mie și familiei mele. Îmi exprim convingerea că aceste clarificări, precum și anexarea chitanței la prezenta scrisoare, vor aduce lămuririle necesare organelor de Partid, în spiritul corectitudinii și eticii socialiste. Cu stimă, Robe Vitalian 20 aprilie 1968 Celălalt document se întindea pe trei coli de hârtie bătute la mașină, cu o-urile mici și îngroșate, ca niște greșeli de ortografie, și conținea o notă: unii i-ar fi zis informativă; alții, care ar
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
au fost exclusi? Daca cunosc faptul ca tatal mamei mele a fost legitim sau nelegitim si cine a fost? Daca cunosc situatia imobilului din str. Leon-Voda nr. 34? Daca stiu ceva de un joc de carti (septica) al unchiului meu, Robe Vitalian, cu tovarasul Nicolae Ceausescu, desfasurat in anul 1946? De ce nu am furnizat pina in prezent date in legatura cu intrebarile de mai sus? Inainte de a raspunde la aceste intrebari, tin sa fac urmatoarele precizari pe care le consider
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
cu intrebarile de mai sus? Inainte de a raspunde la aceste intrebari, tin sa fac urmatoarele precizari pe care le consider necesare. Parintii mei s-au despartit in anul 1957, iar eu am fost crescut in continuare de unchiul meu, Robe Vitalian si de sotia lui, Robe Aneta. Imi este greu sa repet un lucru pe care l-am explicat de mai multe ori la Serviciul Personal al C.C. al P.C.R., in momentele in care am fost chemat pentru verificarea cadrelor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
de a raspunde la aceste intrebari, tin sa fac urmatoarele precizari pe care le consider necesare. Parintii mei s-au despartit in anul 1957, iar eu am fost crescut in continuare de unchiul meu, Robe Vitalian si de sotia lui, Robe Aneta. Imi este greu sa repet un lucru pe care l-am explicat de mai multe ori la Serviciul Personal al C.C. al P.C.R., in momentele in care am fost chemat pentru verificarea cadrelor din Universitate, dar, dupa despartirea parintilor
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
in comun a singurei bai din imobil, a bucatariei improvizate in pod, in care gateau doua familii sau de utilizarea in comun a W.C.-ului. 4. Nu am nici o informatie legata de vreo presupusa partida de carti a unchiului meu, Robe Vitalian. Acesta nu a jucat niciodata carti in prezenta familiei (a mea, a sotiei si a baiatului meu) si nu detinea pachete de carti. Singurele carti pe care le-am vazut in casa lui din str. Vitejescu, inainte de a
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
le-a pus in brate, m-a purtat pe toata strada, „insensibila“ la hohotele mele de plins si m-a obligat sa le inapoiez proprietarului. Aceasta era politica pe care o facea mama mea. Bucuresti, 17 septembrie 1984 Asist. Victor Robe Neconcordanțele dintre cele două acte îmi păreau majore. Într-unul din ele, bunicu’ Vitalian figura ca „unchiul“ lui taică-meu; în celălalt, ca socrul lui. Cum, exceptând cazurile nefericite de eșec în transportul spațio-temporal din seriale ca Sliders, Star Trek
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
găseam ceva în neregulă. Undeva, se pomenea de-un anume Manolescu sau Manoilescu, zice-se numele de naștere al lui taică-meu. Nu numai că n-am auzit de-așa o trăznaie (toată lumea știa că pe taică-meu îl cheamă Robe, iar pe taică-su tot la fel), dar nici n-a existat vreo hârtie prin casă din care să rezulte povestea asta. Și, credeți-mă, încă de când purtam pantalonași cu bretele, aveam mania scotocelii. Așa am descoperit, printre altele, steriletul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Dar nici eu nu mă născusem ieri. Conversația trebuia limitată, se pierdea timp și efort gramatical. Așa că am extras din buzunar legitimația mea teribilă, tăiată parcă dintr-o copertă de catalog, și i-am clămpănit-o prin față: „Lector Doctor Robe Alexandru. Aici lucrez.“ Suna frumos „lector doctor“, cuvintele rimau, inspirând cadență și autoritate, ca atunci când te-oprește un polițist. Eram țara cu cei mai mulți doctori pe cap de locuitor; poate doar Italia să ne depășească la capitolul ăsta. Dacă luai pe
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
făceam de fapt, dar unele lucruri se citeau mai bine cu două creiere și jumătate (jumătatea îi aparținea lui Cezar, care putea oricând interveni, chiar dacă acum își rodea unghiile date cu maioneză). „Povestește-mi întâi ce-ai prins tu. Varianta Robe.“ „În câteva cuvinte?“ „Da.“ I-am pomenit tot ce-mi trecuse prin minte: impostura, dublajul, contradicțiile scrisorilor. Mihnea a pufnit, cu superioritatea matematicianului care știe mai bine. I-aș fi șters-o de pe față, îmbrâncindu-l prietenește. „Acum e rândul
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
trecut numele pe-o etichetă... Zi mai bine: ce facem mai departe?“ „Nu scotocim ca boii. Luăm la puricat doar anumite sectoare, pe etaj; le știu eu. Și, pentru curiozitatea ta, nu, nu mi-au trecut numele. Fondul de Carte Robe încă nu există.“ „Hai, bagă mare, că deja m-am plictisit.“, mi-a tăiat-o Mihnea, după care l-a luminat pe Filimon: „Urât mai e ăsta... Seamănă cu-o pasăre împăiată.“ „Toți scriitorii arată la fel, când îi bați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ca să ghicești care din ei e Grosescu. M-am dus direct acolo și i-am întins mâna bărbatului îmbrăcat în maro: „Domnul inginer Grosescu?“ „Da.“, a răspuns bărbatul, ridicând spre mine o privire neclară. „Marin Grosescu, inginer electronist. Domnul Alexandru Robe, presupun?“ „Exact.“ „Luați loc, vă rog.“ M-am așezat. Inginerul Grosescu mișca niște ochi tulburi, roșii-apoși, ca atunci când stai prea mult pe calculator. Mă privea imprecis cu ei, în timp ce mâinile îi rămâneau intenționat pe masă, strânse ca pentru-o rugăciune
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
austriece, turcești sau ce-or mai fi fost. Plus ce-mi băgaseră înăuntru. De data asta, inginerul Grosescu m-a privit direct. Ochii se curățaseră ca prin farmec, vinișoarele roșii dispăruseră. Parcă și alunița lui rozacee devenise simpatică. „Bine, domnule Robe. Ați câștigat.“, a admis el. „Sunteți chiar cine pretindeți a fi. Recunosc că n-am avut încredere, v-am mișcat în fel și chip, doar-doar ați greși ceva.“ „Și?“, am întrebat, deși cunoșteam deja răspunsul. „Și n-ați greșit. Ați
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
mă rog, fiecare cu treaba lui.“ „Știm cine, bineînțeles.“, am încercat să parez, conștient că greșisem. Nu mergea. Gafa scăpase pe fir și săpa distanțe din ce în ce mai mari între noi. „Apropo, când ați pus ultima oară mâna pe un calculator, domnule Robe?“ Nu mă mai tutuia. Situația devenea îngrijorătoare. „La propriu.“ Am stat și m-am gândit. În camera hotelului, Mihnea mă amețise cu poveștile lui cu algoritmi și grafice de predictibilitate. Dar nu eram sigur că mă lăsase să mă apropii
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Mihnea mi-a făcut un semn amical cu mâna și-a ieșit din cameră fără să trântească ușa. S-a lăsat o tăcere grea, neîndemânatică. Apoi, ca din senin, omul cu cagula a început să turuie: „Cunosc toată povestea, domnule Robe. Acum suntem doar noi doi, putem în sfârșit să vorbim.“ Vocea era liniștită, surprinzător de sigură pe ea. Puțin spartă, ca a mea dimineața, înainte să merg la baie. Am hotărât să atac, fără să mai pierd timpul cu prezentările
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
Maurer?“, am intervenit, „Nu l-a eliminat până la urmă Securitatea?“ „Securitatea nu mai există. După 1989, și-a transferat toate conturile în băncile Internaționalei Socialiste. A IX-a, cu operațiuni în toate statele ex-comuniste. Ghici cine administrează aceste conturi, domnule Robe, sub paravanul unor operațiuni onorabile de e-commerce?“ „N-am idee...“, am zis. „O societate virtuală, cu sediul în cyber-space: globalmind.“ „Globalmind?“, m-am mirat, mai mult de formă. „Da. Compania nu posedă nici o locație, reprezentanțele ei circulă pe Net, nu
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
o-ntreagă biografie. N-am reușit.“ „Sau, mai degrabă, ați reușit, dar nu de tot.“ „Într-adevăr. Cel mai important lucru, detaliul care te putea duce la Economiștii Minții și lega de mine, a rămas. L-ai aflat: pe Vitalian Robe nu-l cheamă Robe, ci Manolescu.“ A urmat un moment de tăcere. „Suntem, ca să zic așa, rude.“, a completat scriitorul. „De unde știu exact? Cum am certitudinea că nu-i și asta o poveste a Economiștilor Minții, o influență globalmind în
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
am reușit.“ „Sau, mai degrabă, ați reușit, dar nu de tot.“ „Într-adevăr. Cel mai important lucru, detaliul care te putea duce la Economiștii Minții și lega de mine, a rămas. L-ai aflat: pe Vitalian Robe nu-l cheamă Robe, ci Manolescu.“ A urmat un moment de tăcere. „Suntem, ca să zic așa, rude.“, a completat scriitorul. „De unde știu exact? Cum am certitudinea că nu-i și asta o poveste a Economiștilor Minții, o influență globalmind în plină desfășurare, ce are
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
ar prăbuși. Nu s-ar mai efectua nici o tranzacție, piața ar îngheța, iar fondurile Internaționalei n-ar mai putea rula. Rezultatul: crah neuro-economic. Colaps financiar. Imposibilitatea de-a mai negocia zonele de influență geo-cerebrale. Noi nu lucrăm cu petrol, domnule Robe, ci cu memorii. De-aia avem oameni peste tot: în Uniune, în Academie, în Facultăți. Memoriile sunt baza. Iar dumneata ne-ai cam dat bătăi de cap cu ale dumitale.“ „Cum ați ajuns să convingeți oamenii?“, am revenit. „Cum i-
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
amețesc și imaginile încep să alunece. Prietenul meu nu era atât de prieten. Mi-o luase înainte. Dacă aș fi fost un pic mai atent, aș fi înțeles că Maria greșise. V. RO nu însemna nici Remedios Varo, nici Vitalian Robe. Iar Pr-ul din formula doctorului Grosescu n-avea nimic de-a face cu gramatica și copăceii lui Chomsky: nu venea de la Propoziție, cum crezusem eu, ci de la Probabilitate. Cât despre E S C U (pe care, ignorându-i spațiile, îl
[Corola-publishinghouse/Imaginative/1930_a_3255]
-
susținută de multiple Înțelesuri dintre care amintim: a. identitatea sinelui, a unicității sale exprimată prin căutarea unei structuri de material țesătură-unicat pentru haine sau purtarea bijuteriilor; b. valorizarea de către comunitate, anturaj, mediu profesional a contribuției individuale (exprimate sub forma insignelor, roba avocaților, a senatorilor etc); c. atribuirea și asumarea de roluri și responsabilități (pălăria liderului În creativitate, „pantofi cu demnitate” pentru manageri) d. semn al apartenenței la un club, grup profesional (insigna inventatorului pe care este reprezentat gânditorul de la Hamangia, etc.
COMPORTAMENTUL CONSUMATORULUI DE LA TRADIȚII LA INTEGRARE EUROPEANĂ by Mariana CALUSCHI, Oana GAVRIL JITAR, Mihaela ŞERBAN, Constantin NECHIFOR, Daniel URMĂ () [Corola-publishinghouse/Science/750_a_1157]
-
creștere de la 3,6% la 7,5% la filmele românești, în vreme ce filmele aduse din URSS cunoșteau o cădere apreciabilă, de la 32,7% la 27,6%. România se derusifica, filmul românesc încă nu. Studii de caz Răsună valea (1950) sau Justiția robelor murdare N-a fost nici o problemă pentru regizorul Paul Călinescu să treacă de la România în lupta contra bolșevismului, documentar de propagandă realizat în 1942, la glorificarea lui „Stalin și poporul rus, Libertate ne-a adus”. Faptul nici nu părea prea
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]
-
și Ion raportează : „Așa a fost”. Nimeni nu- i pune la îndoială spusele. Nimeni nu cere vreo anchetă („Lasă ancheta, tovarășe ! N-auzi vorbele care umblă ?”). Nu apare nici un milițian, nici un medic legist, nici un procuror. Salopetele murdare țin loc de robe. Justiția muncitorească s-a înfăptuit. Alăturați în minte acestei secvențe imaginile minerilor lovind cu bâtele, pumnii și picioarele cetățeni luați de pe stradă în Piața Universității, vinovați de a purta plete, ochelari sau fustă scurtă. Și bucureștenii înși rați pe margini
Filmul surd în România mută: politică și propagandă în filmul românesc de ficţiune (1912-1989) by Cristian Tudor Popescu () [Corola-publishinghouse/Science/599_a_1324]