1,376 matches
-
devenind de neînțeles, drept care va fi etichetat ca straniu, iar în cele din urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
urmă, și vom vedea de ce, ca stăpânit de „un pesimism structural”. Până la 1876 singurătatea lui Eminescu a fost optimistă întrucât el credea în utilitatea sa pentru cauza românismului, din primăvara acelui an însă ea a devenit dezolantă: celui care întruchipa românismul în cea mai pură sinteză i s-a învederat că nu poate activa în cultura românească decât, cu o anumită îngăduință, ca poet. Având asigurată de familie subvenția, E. pleacă la Viena în toamna anului 1869. Aici, nevând acte pentru
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
un om comun care se înscrie pe o direcție a diviziunii muncii, direcție dată de o școală întemeiată pe necesitățile practice și teoretice mai ales, generate de organizarea națională a statului român. El a evoluat de copil ca întruchipare a românismului, astfel că tot ce acumula cu nesaț la cursuri și prin lecturi nu făcea mai mult decât să-i consolideze structura etnolingvistică natală, și deci națională, care trebuia să genereze propria filozofie și propria organizare socială, ambele coincidente în plan
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
și lingvistic românesc, ceea ce făcea ca structura de rezistență a gândirii lui E. să rămână de neclintit la contactul cu alte mitologii și filozofii. El putea înțelege și asimila tot ce înțelepciunea umană a creat, dar nici un principiu străin de românism nu s-ar fi putut infiltra ca să-i corupă natura intelectuală, ceea ce îl va opune societății cosmopolite românești, care îl va respinge și persecuta. Având din partea Junimii, desigur la propunerea lui Maiorescu, asigurată o subvenție, E. pleacă, în aceeași toamnă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
bine din cauză că nu-și onorase suplinirea cursului de logică. În aceste condiții nu-i rămânea decât să încerce să pătrundă în știință pe cont propriu. Documentându-se larg, E. elaborează lucrarea istorică Influența austriacă asupra românilor din Principate, în care românismul, dispersat istoricește în provincii și supus dominațiilor străine, își afirmă dreptul la existență unitară. Aceasta era pentru țară și pentru el chestiunea la ordinea zilei, care urma să-și subordoneze politica statului, dreptul, economia, învățământul și cultura națională, cu instituțiile
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
la Viena mișcarea pentru deșteptarea și unitatea românilor și căruia îi transcrisese în 1870 1871, pentru Iacob Negruzzi, studiile asupra maghiarilor. Oferta a fost salvatoare întrucât șansa de a-și exprima prin scris preaplinul cunoașterii orientate spre explicarea și promovarea românismului însemna pentru E. prelungirea sensului vieții sale, redusă deja teoretic la calitatea de poet. Dar chemarea inegalabilului cărturar la București a avut în fond ca motivație contracararea lui Hasdeu, care impunea o istorie aberantă a românilor, reducând la tăcere toate
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
ale sale, și rămânând limbă romanică” (Ib.). Într-o clasificare a științelor, din 1 aprilie 1882, Eminescu vorbește de o „știință națională” specifică fiecărui popor, care se opune științelor naturale și matematicilor, „prin chiar natura lor cosmopolite”. Știința națională a românismului este numită de el „știința română” și cuprinde „știința istoriei, a limbei, a manifestărilor artistice, a vieții juridice, a datinilor. Acestea, spune el, întăresc vertebrele naționalității, acestea fac ca un popor să se cunoască pe sine însuși, îl păstrează în
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
Hasdeu și impuse ca normă națională. Superioritatea lui consta în faptul că el reprezenta, metaforic vorbind, întregul etnolingvistic românesc, pe care îl definea ca obiect al unei științe unice: știința română. Tragedia a constat în faptul că unitatea spirituală a românismului, peste care Eminescu era suveran, căzuse deja în mâna specialiștilor unși responsabili pe sectoare: Hasdeu, Xenopol, Maiorescu și atâția alții prin care se instituționalizaseră, devenind științe independente, fațetele fenomenului etnolingvistic românesc. Astfel Eminescu a rămas izolat pe o poziție dominantă
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
când acesta era deja învins, pe Iaromir, principele acelor iazigi, în dubla postură de prizonier și de prezumtiv asociat. Preocupat de componenta dacică a etniei române (Rugăciunea unui dac etc.), Eminescu considera revigorarea acesteia drept cale unică de salvare a românismului. „Un popor, arăta el, se naște prin reacțiunea unei rase contra unei dominațiuni străine. Naturile generoase, adăuga el, țin cu cel slab. Astfel se sporește puterea acestuia” (Ms. 2257, XIII, 372). Avem aici explicația constituirii românismului din contradicția latini-traci, care
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
unică de salvare a românismului. „Un popor, arăta el, se naște prin reacțiunea unei rase contra unei dominațiuni străine. Naturile generoase, adăuga el, țin cu cel slab. Astfel se sporește puterea acestuia” (Ms. 2257, XIII, 372). Avem aici explicația constituirii românismului din contradicția latini-traci, care a generat și celelalte schimbări etnolingvistice din Europa de est, astfel încât dihotomia inițială unică s-a multiplicat, ea însăși dispărând. Emulațiile care există astăzi între români și slavi, între români și maghiari, între români și turcici, între slavi
Istoria cuvântului românesc by Mihai Lozbă () [Corola-publishinghouse/Science/1262_a_2207]
-
supă de burtă cu multe legume și cu parmezan ras. Impropriu numită „borș de potroace“ (cuvântul potroace provine din rusă, de la potrohu, care înseamnă măruntaie), această ciorbă acrită cu moare, adică zeamă de varză murată, este un alt reper al românismului gastronomic, mulți comentatori neezitând să-i acorde autenticitate, ba chiar unicitate. Problemele apar în clipa în care ne uităm în farfuriile rușilor și găsim acolo un anumit fel de rassol ’nik, foarte prețuit, făcut din măruntaie și aripi de pasăre
Stufat, ori estouffade? sau Existã bucãtãrie româneascã? by Vlad Macri () [Corola-publishinghouse/Science/1386_a_2382]
-
mă pomenii gîndind: " Da, foarte bine, de ce să nu trăiască Ardealul nostru întors la patria mumă? Era firesc, destul suferiseră românii ardeleni, populație de două ori mai mare decât minoritatea maghiară, atâtea secole, sub jugul feudalilor maghiari. Aici era leagănul românismului, aici înfloriseră statul dac și dacii, strămoșii noștri, care puseseră de-atîtea ori în pericol imperiul roman. Din ei, din daci și romani, ne trăgeam, și faptul că în anul 1000 năvăliseră pe-aici ungurii nu putea schimba cu nimic acest
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
altcineva!" zisei. "Tată, murmură Suzy somnolentă, cu capul pe umărul meu, asta e o istorie veche!" Nu atât de veche, ne-au lăsat până acum câțiva ani pe seama ungurilor, au creat chiar o regiune "Mureș-autonomă maghiară". Aici, unde e leagănul românismului... Ne-au adus moldoveni... ne murdăresc parcurile, își fac nevoile pe lângă zidurile Bisericii negre, veche zidire care..." Da, tată, îl întrerupse Suzy, și tu nu știi cine e Eminescu, care era moldovean și a mers pe jos prin Ardealul nostru
Cel mai iubit dintre pământeni by Marin Preda [Corola-publishinghouse/Imaginative/295609_a_296938]
-
a ocrotit copilăria, e școala care i-a făurit neamul, e farmecul care i-a susținut viața. Ardealul e scânteia care aprinde energia, e mutilarea care strigă răzbunare, e fățărnicia care cheamă pedeapsa, e sugrumarea care cere libertate! Ardealul e românismul în restriște, e întărirea care depărtează vrăjmașul, e viața care cheamă viața! Ne trebuie Ardealul! Nu putem fără el! Vom ști să-l luăm și mai ales să-l merităm! Pentru Ardeal nu-i viață care să nu se stingă
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
se schimbă, totul se înfrumusețează, până și moartea se schimbă: încetează a fi hidoasă, devine atrăgătoare! Ardealul nu e numai inima României politice, priviți harta: Ardealul e inima României geo15 10 grafice! Din culmile lui izvorăsc apele care au scăldat românismul în istorie: la miază-noapte Someșul; la apus, Mureșul; la miază-zi, Oltul! De-a lungul Carpaților, România de azi se întinde ca o simplă zonă militară a unei fortărețe naturale, încăpută în mâini străine! Acel care nu se simte tăiat la
Nicolae Titulescu Idei și acțiuni diplomatice. by Marius Hriscu () [Corola-publishinghouse/Science/1603_a_2957]
-
era identitatea confesională, în speță cea creștin-ortodoxă, care crea o comunitate de credință transnațională, ce nu ținea cont nici de granițele etnice nici de cele lingvistice. Intelectualii români de la cumpăna secolului al XX-lea, apostoli ai ideii naționale și ai românismului, erau de-a dreptul exasperați de îndărătnicia țăranilor români de a trece în plan secund identitatea creștină în detrimentul celei naționale. L.-M. Murgescu (1999) relatează cazul unui revizor școlar, care în 1895 deplângea absența identității naționale la țăranii români: "Românii
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
programei de învățământ, lărgită pentru a include studiul limbii și literaturii latine, dislocă monopolul paradigmei greciste. Calea spre românizare era astfel deschisă. Câteva decenii mai târziu, Academia Domnească, transformată în Colegiul Sfântul Sava, avea să devină centrul de iradiere a românismului odată cu acțiunea apostolică desfășurată de Gheorghe Lazăr începând cu 1818. În aceste reforme fanariote, prin care s-a urmărit o politică de "aggiornamento" (aducere la zi a organizării feudale) (Constantiniu, 2011, p. 184), trebuie găsiți germenii organizării moderne a statalității
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
traversele centrale ale conștiinței istorice românești. Acestea sunt variațiuni românești ale miturilor transculturale ale originii comune și ale permanenței istorice. În versiunea Școlii Ardelene, mitul originii comune este turnat în matrița latinității absolute a tuturor etnicilor români. Embrionul identitar al românismului, care avea să irumpă ulterior într-un naționalism exclusivist etnic, a fost sădit de cronicarii din secolul al XVII-lea, care au "descoperit" și subliniat romanitatea popoarelor de care aparțineau. Originea a devenit nu doar izvorul conștiinței identitare românești, ci
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
ducere până la consecințe ultime a ideii de unire politică, gestantă în idea de unitate etnico-teritorială, va fi făcut de istoricii romantici. Luminismul ardelean, deși a descoperit comunalitatea etnico-lingvistică și teritorială a românilor, nu a perfectat-o într-o ideologie a românismului, ci a instrumentalizat-o în scopurile emancipării socio-politice în contextul limitat al Transilvaniei. Cadrul mai larg de referință a fost întotdeauna Imperiul Habsburgic, în interiorul căruia Transilvania era încorporată politic, juridic, instituțional, cultural etc., și nu spațiul românesc. Doar Budai-Deleanu își explicitează
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
În Ardeal, chiar și în 1866, la ceva timp după unirea principatelor danubiene, manualul de istoria al lui Moldovan nu conține nicio referire la ideea unității politice a românității. Discursul vehiculat în aceste manuale pendulează continuu între etatism politic și românism etnic, sugerând, uneori aluziv, alteori mai deschis, dar de cele mai multe ori cu precauție, punți de legătură între, sau chiar necesitatea de suprapunere a, celor două principii (etnic și politic). Prin etatism politic facem referire la organizarea discursului istoric în cadrul restrâns
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
sau Superioară). Politic vorbind, aceste lucrări pot fi descrise (retrospectiv) ca fiind provinciale, sau regionale, fiind limitate la cadrele statale ale principatelor. Pe de altă parte, și în ciuda acestei limitări etatiste, toate manualele din această perioadă prezintă certa conștiință a românismului etnic, i.e., conștiința originii comune și a unității etnice a poporului român, dincolo de separația politică. Singura concluzie care poate fi trasă este că factorul naționalist a fost eliminat sau temperat la maximum de acțiunea cenzurii statale și a autocenzurii. Pe
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
momente decisive ale istoriei: i) momentul întemeierii statului, conceput ca izbânda neatârnării prin statalitate; ii) momentul apoteotic al mântuirii patriei de atârnare prin salvatorul neamului (Ștefan cel Mare, Mihai Viteazul, Iancu de Hunedoara, în funcție de principat); iii) momentul de triumf al românismului împotriva fanariotismului (în principatele danubiene). Spiritualitatea. Ideea că "poporul român s-a născut creștin" a devenit o axiomă a spiritualității românești, definind în mare măsură simțul identitar al românilor. Fără ca vreunul din manuale să utilizeze această formulă ajunsă în vremea
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
Herder l-a descoperit ca fiind chintesența identitară a popoarelor. În opoziție cu inclusivismul patriotismului civic cimentat pe cetățenie și binele public, patriotismul etnic este exclusivist. Bărnuțiu protestează în termeni vehemenți împotriva "străinismului", promovând o formă de purism național, un românism purificat de orice fel de interferențe din afară care să altereze instituțiile strămoșești. În doctrina bărnuțiană găsim elementele unei pedagogii a xenofobiei, anti-străinismul pe care îl militează fiind consecința extremă a patriotismului definit pe coordonate etnice. Bărnuțiu este alarmat de
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
decatu a muri pentru patria" (Bărnuțiu, 1870, p. 183). Educația patriotică, în concepția lui Bărnuțiu, este imperativ să prăsească spiritul sacrificial în conștiința copiilor, devotamentul lor pentru patrie și venerația lor pioasă pentru pământul natal (Bărnuțiu, 1870, p. 180). Pedagogia românismului presupune necesarmente și educația militară a tineretului: "educatiunea are se cresca in fiacare alumnu seau invetiacelu si unu aperatoriu alu patriei pentru tempu de nevoia" (Bărnuțiu, 1870, p. 182), dispuși, desigur, să-și verse sângele în numele spiritului național după modelul
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]
-
juca rolul curelei de transmisie între abstractele idei elaborate de Bărnuțiu în tratatul său de pedagogie și practica educațională realizată la firul ierbii. Calibrându-și discursul pentru a viza învățământul rural, pe care îl consideră hârtia de turnesol a viitorului românismului, Melidon conferă educației sătești un aspect misionaristic. Învățătorii rurali trebuie să devină apostolii românismului, să propovăduiască ideile naționaliste în universul socio-cultural al satului românesc dominat de ethosul religios. A venit însă timpul, argumentează Melidon, pentru completarea moralei creștine cu etica
Memoria naţională românească. Facerea şi prefacerile discursive ale trecutului naţional by MIHAI STELIAN RUSU () [Corola-publishinghouse/Science/1000_a_2508]